Test- Examen, Șchiopu Corina gr.181 F.redusa.

1.1 In domeniul DIP intra institutii juridice specifice care formeaza ramura DIP.

Acestea sunt:

1.Conflictele de legi
Conflictul de legi poate aparea in orice domeniu al vietii private; in cadrul raporturilor juridice
decasatorie si familiei, raporturile juridice civile, de antreprenoriat, testamentare, de autor, de
transport etc. In mod normal, conflictul de legi apare intdodeauna intre legea statului, a
careiinstanta sau autoritate este sesizata cu solutionarea litigiului, si legea straina, care
gratieelementului strain pastreaza legatura cu raportul juridic litigious si pare a fi succeptibila de
alguverna.
Difera situatia in care un raport juridic cu element de extranietate este succeptibil de a fi
guvernat dedoua sau mai multe legi apartinind unor sisteme de drept diferite.In mod obisnuit
conflictul de legi se naste intre legea tarii sesizata cu solutionarea litigiului (lex fori) si legea
straina cu care raportul are legatura prin elemental sau international.
2.Conflictul de jurisdictii
Conflictul de jurisdictii apere in situatii cind unul si aelasi litigiu nascut dintr-un raport juridic
ceelement de extranietate pare a fi in competenta citorva instante de judecata apartinind
diferitelor state, se numeste in doctrina DIP conflict de jurisdictii. Solutionarea lui inseamna
determinarea competentei instantei de judecata de a solutiona litigiul dat.
Raportul juridic cu element de extranietate poate da nastere la urmatoarele probleme de ordin
procesual;a)competenta jurisdictionala in DIP. b)Procedura aplicabila in litigiul prvind un raport
juridic cu element de extranietate c)Efectele hotarirelor judecatorosti date de instantele
judecatoresti straine.
d)Efectele sentintelor arbitrare.

1.2 Solutionarea unui conflict de legi presupune, in primul rind, determinarea momentului in care
ne aflam
a) in momentul nasterii,modificarii,transmiterii sau stingerii unui drept;
b) in momentul producerii efectelor raportului juridic a carui punere in valoare se cere.In prima
situatie sintem in prezenta unui conflict de legi in spatiu si se pune problema care dincele putin 2
legi este competenta a se aplica.
In cea de-a doua situatie este vorba de un conflict de legi in timp si spatiu, astfel spus un
conflictintre legea sub imperiul careia s-a nascut dreptul subiectiv si legea locului unde acesta se
invoca.Conflictul este “ in timp” intrucit in momentul nasterii dreptului si momentul invocarii lui
treceun anumit interval de timp si este “ spatiu” deoarece ambele sisteme juridice ( cel care s-a
nascutdreptul si ce al forului) coexista spatial.Acest tip de conflict se poate prezenta sub 2 forme;
1. Dreptul subiectiv se naste ( se modifica, se stinge) in cadrul dreptului intern
Al unuei tari si esteinvocat ulteori in alata tara. In momentul nasterii ( modificarii, stingerii)
dreptului nu existaconflict de legi, acesta apare in momentul invocarii dreptului subiectiv. DE ex;
doi cetatenifrancezi se casatoresc in Franta ( problema de drept intern), iar apoi solicita
recunoastereaefectelor juridice ale casatoriei in Moldova, chestiunea ce pune in discutie
concurenta dreptuluifrancez cu cel moldovenesc.
2. Dreptul subiectiv se naste( se modifica, se stinge) in cadrul DIP
Al unei tari si este invocatulteori in alata tara. De ex: doi cetateni unul francez si unul Italian – se
casatoresc in Franta(, si ulteori cer recunoasterea efectelor juridice ale casatoriei in RM. Asadar,
in RM se ridica problema eficacitatii internationale a casatoriei incheiate deja in cadrul
international.Conflictul de legi in timp si spatiu presupune existenta unei situatii juridice
dobindite conformlegii competente dintr-o anumita tara si recunoasterea acesteia in alata tara.
Este vorba de eficacitatea internationala a unei situatii juridice dobindite, iar conflictul induce
teoria recunoasterii drepturilor dobindite sau teoria efectelor extrateritoriale ale drepturilor
castigate.

2.1 Exequatur-ul prezinta o procedura judiciara, in cadrul careia, in urma controlului exercitat
asupra hotarîrii judecatoresti straine de instantele statului pe teritoriul caruia se cere
executarea, hotarîrea judecatoreasca este declarata executorie. Exequatur-ul este un act de
jurisdictie al instantei, pentru obtinerea caruia este necesara parcurgerea a doua etape cea
de recunoasterea hotarîrii judecatoresti straine si etapa de executare hotarîrii straine

2.2 Hotărîrile judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, sînt se execută în Republica Moldova fie
dacă astfel se prevede în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte, fie pe
principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărîrilor judecătoreşti străine.Hotărîrea
judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în Republica Moldova în termen
de 3 ani de la data rămînerii ei definitive, potrivit legii statului în care a fost pronunţată.

Poate fi recunoscută şi executată în Republica Moldova o hotărîre arbitrală străină emisă, în

conformitate cu o convenţie arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte la Convenţia
privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie
1958, precum şi o hotărîre arbitrală străină ale cărei recunoaştere şi executare sînt reglementate
fie prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte, fie în baza principiului
reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărîrii arbitrale străine.

2.3Soluția instanței va fi de respingere a cererii reclamantei motivand acest refuz pe art.471 alin
(1) pct.(b)

Refuzul de a încuviinţa executarea silită a hotărîrii judecătoreşti străine se admite în cazul

prevăzut de art. 471 alin.(1) pct.(b) partea împotriva căreia este emisă hotărîrea a fost lipsită de
posibilitatea prezentării la proces, nefiind înştiinţată legal despre locul, data şi ora examinării
cauzei.

Astfel motivul invocat de pîrîtă este admisibil și corect, precum că judecarea pricinii de instanţa
din SUA s-a desfăşurat în lipsa sa fără a fi citată.

Al doilea motiv invocat de pârâtă cu privire la un tratat în acest sens dintre RM și SUA nu este
admisibil din punct de vedere că acest motiv se referă la hotărîrile arbitrale straine, conform art.
475 alin.(2). Astfel pentru actele de origine din statele cu care Republica Moldova nu a încheiat
un tratat deasistenţă juridică şi cu statele care nu sunt membre ale Convenţiei cu privire la
suprimareacerinţei supralegalizării actelor oficiale străine din 05.10.1961 de la Haga, se
ceresupralegalizarea. Dar acest lucru este obligatoriu doar în cauza hotărîrilor arbitrale straine și
nu a hotaririlor judecatoresti straine. Deasemenea conform art. 467 alin.(1) Hotărîrile
judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, sînt recunoscute şi se execută în Republica Moldova fie
dacă astfel se prevede în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte, fie pe
principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărîrilor judecătoreşti străine. Astfel tratatul
international nu este o conditie obligatorie, ci poate avea loc recunoasșterea in baza principiului
reciprocități.

Dacă ne referim la argumentele prestate de reclamanta, acestea la fel sunt partial inadmisibila.
Ea afirma ca au fost respectate conditiile prevazute de art.467-469 din CPC. Dar la art.469 alin.(3)
pct. ( c) se indica actul care confirmă că partea împotriva căreia s-a emis hotărîrea, deşi a fost
înştiinţată legal, nu a participat la proces. În cazul din speța pirita nu a fost instiintata legal si din
acest motiv nu a participat la process. Iar după cum am menționat, conform art.471 alin.(1) pct.
(b), acesta este un motiv de refuz de a încuviinţa executarea silită a hotărîrii judecătoreşti străine.