Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
Specializarea Drept
REFERAT
Raspunderea juridica a magistratilor
Raspunderea juridica a magistratilor
In situatia neindeplinirii de catre magistrati a statutului acestora, acestia vor putea fi trasi la
raspunderea juridica. Statutul judecatorilor si procurorilor este incadrat in Legea nr.303/2004,
unde este reglementata raspunderea civila si disciplinara a acestora.
Chiar daca nu este prevazuta si raspunderea penala a magistratilor in Legea privind statutul lor,
acestia vor raspunde si daca vor savarsi o fapta penala. Conform principiului raspunderii
disciplinare a magistratilor, judecatorii si procurorii vor raspunde disciplinar daca vor savarsi
abateri de la indatoririle de serviciu, dar si daca vor initia fapte ce incalca prestigiul justitiei.
Deci, raspunderea disciplinara se refera si la prestigiul justitiei, care reprezinta o corolar al unei
societati echilibrate si normale. Articolul 2 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004 actualizata contine
textul conform caruia judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili. Alin (2) al
aceluiasi articol consta in faptul ca judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare,
detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în
condiţiile prevăzute de legea mentionata. Mentionam ca inamovibilitatea judecatorilor este de
ordin constitutional, pentru ca alin. (1) al art. 125 al Constitutiei republicate dispune ca
“Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii.”1
1
Valentin I. Prisacaru, “Functionarii publici”, editura All Beck, Bucuresti, 2004, pag. 304
2
Idem, pag. 305
3
Anibal Teodorescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a III-a, vol. I, Institutul de arte grafice “Eminescu” ,
Bucuresti, 1929, pag. 318
4
Paul Negulescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a IV-a, editura Marvan, Bucuresti, 1934, pag. 595-596
functionarului care nu poate fi transferat, pedepsit sau inlocuit decat in anume cazuri si cu
respectarea formelor prevazute de lege.5
Acestea au fost unele opinii formulate in perioada interbelica din care rezulta, cu claritate,
deosebirile dintre inamovibilitate si stabilitate dar de care legiuitorul, la adoptarea Legii privind
Statutul magistratilor, nu a tinut seama, pentru ca nu este sufficient sa prevezi ca judecatorii
sunt inamovibili, iar procurorii se bucura de stabilitate, iar atunci cand reglementezi continutul
acestor doua notiuni, cu o singura exceptie, sa redai aceleasi trasaturi.6
Legislaţia care reglementează acest domeniu trebuie să fie clară şi precisă. Legea nr. 303 din
28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată a fost modificată
substanţial în anul 2012 mai ales în ceea ce priveşte răspunderea magistraţilor. Conform art. 1
din Legea menţionată „Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul
înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de
drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.” Judecătorii sunt inamovibili, independenţi
şi se supun numai legii. Ei trebuie să fie imparţiali. Magistraţii, atât judecătorii cât şi procurorii
sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi
libertăţile persoanelor, egalitatea lor în faţa legii, să asigure un tratament juridic
nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora şi
să respecte Codul deontologic. Aceste prevederi sunt în concordanţă cu dispoziţiilor art. 124
alin. (3) din Constituţia României, potrivit cărora “Judecătorii sunt independenţi şi se supun
numai legii”.
Prin expunerea de motive a Legii nr. 24/2012 s-a arătat că modificările aduse Legii nr.
303/2004 vizează, în principal, extinderea sferei abaterilor disciplinare; modificarea prevederilor
legale ce reglementează sancţiunile disciplinare aplicabile magistraţilor, inclusiv prin
introducerea sancţiunii disciplinare a suspendării din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;
definirea noţiunii de exercitare a funcţiei cu gravă neglijenţă ori rea-credinţă; introducerea
condiţiei bunei reputaţii drept cerinţă de acces şi menţinere în funcţie. S-a susţinut că acestea
au fost determinate de faptul că actuala reglementare nu acoperă o serie de conduite ale
magistraţilor care pot aduce atingere gravă prestigiului justiţiei şi demnităţii funcţiei de magistrat
şi, „din acest motiv, legislaţia nu a permis sancţionarea disciplinară a acestor conduite, ceea ce
a produs prejudicii însemnate imaginii justiţiei, atât în România, cât şi la nivel european.”
Raspunderea magistratilor
Judecatorii si procurorii raspund, potrivit art. 94, civil, disciplinar si penal, in conditiile legii.
Judecatorii si procurorii raspund, potrivit art. 94, civil, disciplinar si penal, in conditiile legii.
Statul raspunde patrimonial, dispune alin. (1) al art. 96, pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Raspunderea statului, prevede alin. (2), este stabilita in conditiile legii si nu inlatura
raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Cazurile in care persoana vatamata are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori
judiciare savarsite in procesele penale, dispune alin. (3), sunt stabilite de Codul de procedura
penala. Potrivit alin (4) al aceluiasi articol, dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciului
material cauzat prin erori judiciare savarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea
exercita decat in cazul in care s-a stabilit , in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea
penala sau disciplinara, dupa caz, a magistratului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii
procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara. Nu este
indreptatita la repararea pagubei, dispune alin. (5), persoana care, in cursul procesului, a
contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare de catre magistrat. Pentru repararea
prejudiciului, prevede alin. (6), persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva
statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice. Dupa ce prejudiciul a fost acoperit de
stat, in temeiul hotararii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), dispune alin. (7),
statul se poate indrepta cu o actiune in despagubiri impotriva magistratului care, cu rea-credinta
sau grava neglijenta, a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii. Termenul de
prescriptie a dreptului de actiune in toate cazurile prevazute de art. 96, dispune alin. (8), este de
un an. Conform alin. (1) al art. 97, orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al
Magistraturii, direct sau prin conducatorii instantelor ori parchetelor, in legatura cu activitatea
sau conduita necorespunzatoare a unui magistrat, incalcarea obligatiilor profesionale in
raporturile cu justitiabilii ori savarsirea de catre acesta a unor abateri disciplinare. Exercitarea
dreptului prevazut la alin, (1), dispune alin. (2), nu poate pune in discutie solutiile pronuntate
prin hotarari judecatoresti, care sunt supuse cailor legale de atac.
Raspunderea disciplinara
Raspunderea disciplinara a magistratilor este reglementata de art. 99 din Legea nr. 303/
2004. In ceea ce priveste dispozitiile acestui articol, s-a invocat şi excepţia de
neconstituţionalitate. Conform lit. s) este abatere disciplinară „utilizarea unor expresii inadecvate
în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod
vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea
funcţiei de magistrat”.
“Cu privire la calificarea „expresiilor ca inadecvate” de asemenea se lasă loc la interpretări.
Magistraţii au o anumită pregătire şcolară (au absolvit studii liceale şi universitare de
specialitate, INM şi mulţi dintre ei şi studii postuniversitare, masterate, doctorate), un limbaj
elevat, o anumită cultură” afirma dr. Marcela COMŞA judecător la Curtea de apel Braşov.
Discuţii au fost şi cu privire la abaterile prevăzute la lit. r) „lipsa totală a motivării hotărârilor
judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii” şi ş) „nerespectarea
deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
soluţionarea recursurilor în interesul legii.” Autorii sesizării au arătat că „lipsa totală a motivării
hotărârii judecătoreşti nu poate fi reţinută ca abatere disciplinară, întrucât constituie temei
pentru formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti respective.” Curtea
Constituţională a susţinut că afirmaţia este lipsită de fundament juridic ( Decizia nr. 2 din 11
ianuarie 2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii). Instanţa de contencios constituţional a
menţionat că „răspunderea disciplinară poate fi angajată în cu totul alte condiţii decât cele
prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac. Astfel fiind, formularea unei căi de atac
împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu exclude, de plano, angajarea răspunderii disciplinare a
judecătorului pentru aceeaşi faptă. Tot astfel, recurgerea la mecanismul răspunderii disciplinare
nu împiedică formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti. Prin urmare, textele
legale criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.” O altă abatere
disciplinară controversată este cea prevăzută la lit. t) „exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau
gravă neglijenţă.” Conform dispoziţiilor art. 99^1 din Legea nr. 303/2004, (1) Există rea-credinţă
atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material sau
procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. (2) Există gravă neglijenţă atunci
când judecătorul sau procurorul nesocoteşte, din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil,
normele de drept material ori procesual.” Aceste definiţii nu sunt suficient de precise putând da
naştere la arbitrariu sustine Comsa.
După decizia CC, unii membri ai CSM s-au declarat dezamăgiţi, însă nu au vrut să comenteze
hotărârea, cel puţin până la motivarea ei şi publicarea în Monitorul Oficial.” Aceasta decizie a
starnit anumite nemultumiri asadar, urmatoarea zi Consiliul Superior al Magistraturii a decis să
ceară Preşedinţiei retrimiterea Legii răspunderii magistraţilor în Parlament, pentru a fi reluate
dezbaterile în raport de argumentele susţinute de sistemul judiciar.
CSM, prevede alin. (1) al art. 44 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, indeplineste, prin
sectiile sale, rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si
procurorilor, pentru faptele prevazute in Legea privind statutul magistratilor nr. 303/2004. . In ce
ne priveste, nu putem sustine sintagma instanta de judecata pentru ca desi in alin. (5) al art.
126 din Constitutie, republicata, se dispune ca prin lege organic pot fi infiintate instante
specializate in anumite materii, instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a
judecatorilor si procurorilor nu poate fi inclusa in categoria instantelor specializate cum ar fi cele
pentru minori si familie, de contencios administrativ si fiscal. Daca prin toate statutele
funtionarilor publici s-ar infiinta instante judecatoresti in domeniul raspunderii disciplinare s-ar
ajunge la o diversitate de instante judecatoresti care nu sunt incluse in alin. (2) al art. 2 din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.7
7
V. I. Prisacaru, op. cit., pag. 345
Bibliografie:
Anibal Teodorescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a III-a, vol. I, Institutul de arte grafice
“Eminescu”, Bucuresti, 1929
Paul Negulescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a IV-a, editura Marvan, Bucuresti, 1934
M. Vararu, “Tratat de drept administrativ roman”, Editura Librariei SOCEC & Co, Societate Anonima,
Bucuresti, 1928
Legea nr. 24/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 si a Legii nr. 317/2004
www.realitatea.net
www.juridice.ro