Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  2014 
 

 
 
 
 
 
 
STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI 
STUDII DE FUNDAMENTARE 
Servicii  elaborare  studii  în  vederea  implementării  activităţilor 
proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de 
planificare  strategică  teritorială  pentru  sprijinirea  viitoarei 
  perioade de programare post 2013”  

Beneficiar: 
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice 
Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA 
Contract nr.: 122/ 02.07.2013 
 
Elaboratori asociaţi: 
S.C. Agora Est Consulting SRL 
Administrator: Florin‐Silviu BONDAR 
şi 
Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi 
Director general: Toader POPESCU 

STUDIUL 12. PROTECŢIA PATRIMONIULUI NATURAL, CULTURAL ŞI  A  PEISAJULUI 
Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi 
Raport de sinteză. 2014 
 
 
 
 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
2

2 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

Studiul 12. Protecţia patrimoniului natural, cultural și a peisajului 
 
I.   Informaţii generale 

I.1.   Numărul şi denumirea domeniului/studiului 
Domeniul 3. Protecția mediului și valorificarea resurselor naturale 
Studiul 12. Protecția patrimoniului natural, cultural și a peisajului 

I.2.  Tipul raportului  
Raport de sinteză 

I.3.  Lista autorilor, colaboratorilor 
Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi 
Autori: arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU, dr. arh. Sergiu NISTOR, arh. urb. Şerban POPESCU‐CRIVEANU 
Colaboratori: urb. Alexandra HAJNŠEK (ANA‐VIŞINESCU), arh. urb. Ana Maria PETRESCU, urb. peisg. Carmen MOLDOVEANU, 
urb. Ramona UNGUREANU. Cartografie, GIS: dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU, dr. geogr. Sorin BĂNICĂ 

I.4.  Cuprinsul raportului 

V. Raport de sinteză 
V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare 
V.2. Diagnostic 
V.3. Tendinţe de evoluţie  
V.4. Priorităţi de dezvoltare 
V.5. Protejarea integrată a valorilor de patrimoniu natural, cultural şi etnologic  
V.6.  Sinteză strategică şi operaţională 
Harta 12.1.  Arii protejate de interes comunitar în România   
Harta 12.2.  Arii protejate de interes internaţional şi naţional în România  
Harta 12.3.  Arii protejate de interes comunitar, internaţional şi naţional în România  
Harta 12.4.  Sinteză ‐ UAT cu valori de patrimoniu construit de interes naţional şi internaţional  
Harta 12.5.  Ponderea suprafețelor naturale protejate  pe subunităţi operaţionale de relief – 2013  
Harta 12.6.  Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după media MI/UAT – 2013  
Harta 12.7.  Clasificarea peisajelor geografice din România după A. Popova‐Cucu  

I.5.  Anexă  

Cuprinsul raportului final  

3 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
4

V.   Sinteza studiului  

V.1.  Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare 
Transformările de după 1990, generate de reaşezarea populaţiei în teritoriu, de extindere generalizată a arealelor locuite în 
defavoarea celor naturale au avut efecte grave asupra patrimoniului natural, cultural şi peisajului, în ciuda faptului că legislaţia 
a fost restructurată şi adaptată modelelor dezvoltate în timp pe plan internaţional. 
Cercetarea  s‐a  bazat  pe  această  observaţie  preliminară,  care  vizează  toate  domeniile  legate  de  politicile  patrimoniale, 
încercând să pună în lumină principiile care trebuie să guverneze dezvoltarea teritorială precum şi palierul în care o echilibrare 
a obiectivelor de dezvoltare teritorială şi de conservare a valorilor patrimoniale naturale şi culturale este posibilă.  
Introducerea, în legislaţia şi practica din România, a principiilor şi obiectivelor de protejare a peisajului reprezintă o cale de 
depăşire a situaţiei de eşec parţial, constatată în momentul de faţă, care răspunde obligaţiilor asumate de statul român prin 
semnarea documentelor internaţionale. Eşecul politicilor se remarcă mai ales în ceea ce priveşte protejarea patrimoniului 
cultural, patrimoniul natural beneficiind de un sistem de protecţie mai bine structurat, graţie legislaţiei comunitare; problema 
protecţiei peisajului lipseşte din sistemul actual românesc. 
Aspectele principale ale cercetării au fost următoarele: 
 Protecția patrimoniului natural: cercetarea s‐a axat pe acoperirea teritorială şi caracteristicile ariilor naturale protejate, ale 
zonelor naturale protejate de interes naţional şi monumentelor naturii şi a urmărit caracterizarea bunurilor de patrimoniu 
natural şi a sistemului de protecţie a acestora: arii naturale protejate de interes naţional şi internaţional (situri înscrise în 
Lista patrimoniului mondial – UNESCO, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei, reţeaua Natura 
2000 – arii de protecţie specială avifaunistică – SPA şi arii speciale de consevare ‐ SCI), culoare de migraţie a păsărilor şi 
zone de cuibărit;  
 Protecția patrimoniului cultural: cercetarea a abordat sintetic problemele de acoperire tematică şi teritorială (problemele 
fiind analizate în amănunt în Studiul 20), urmărind caracterizarea bunurilor de patrimoniu cultural şi a sistemului de 
protecţie a acestora – zone protejate de interes naţional (generate de monumente istorice de interes naţional, de situri 
arheologice  de  interes  prioritar,  de  valori  de  patrimoniu  construit  de  interes  naţional)  şi  local,  în  vederea  stabilirii 
priorităţilor teritoriale în ceea ce priveşte politica de protecţie a patrimoniului cultural;  
 Protecția peisajului – necesitatea creării unui sistem eficient de protecţie: cercetarea a urmărit problematica peisajului ca 
plan integrator al protecţiei patrimoniului natural şi cultural şi a patrimoniului etnologic, urmărind introducerea, în ceea ce 
priveşte planificarea strategică, a procesului de identificare şi evaluare a peisajelor şi a obiectivelor de calitate peisajeră;  
 Impactul teritorial şi social al măsurilor de protecţie a patrimoniului natural, cultural şi peisajer; cercetarea a urmărit 
fundamentarea creării unor politici teritoriale echilibrate, integrând conservarea resurselor şi dezvoltarea bazată pe 
acestea. 
 Impactul social ‐ modul de viață și ocupațiile populației din zonele protajate: cercetarea a urmărit evidenţierea efectelor 
asupra comunităţilor, în vederea creării de politici de sprijinire a populaţiei şi activităţilor tradiţionale. 
Cercetarea a urmărit evaluarea modului de conservare a potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului, în vederea corelării 
politicilor de protecţie în abordarea complexă a peisajelor, în conformitate cu Convenţia europeană a Peisajului. Corelarea cu 
problemele legate de dezvoltare teritorială a necesitat determinarea arealelor care au calităţi peisajere remarcabile şi a celor care 
necesită  recalificare  precum  şi    ponderea  suprafeţelor  protejate,  urmărind  promovarea  –  la  nivelul  Strategiei  de  Dezvoltare 
Teritorială a României – a planificării strategice care integrează obiectivele de conservare şi valorificare durabilă a patrimoniului 
natural, cultural şi a peisajului. 
Orientările strategice în domeniul patrimonial considerate prioritare pentru orizonturile 2020 şi 2035 se bazează pe ipoteza 
unui progres în ceea ce priveşte asumarea de către statul român a principiilor stabilite prin Tratatul de la Lisabona1 şi a 
obiectivelor documentelor şi programelor CE referitoare la protecția patrimoniului construit. Orientările sunt compatibile 
celor stabilite prin documentele strategice naţionale şi presupun utilizarea, ca bază operaţională teritorializată, a obiectivelor 
definite prin prezentul studiu.  
Metodele de cercetare au pornit de la colectarea şi actualizarea datelor referitoare la tipul bunurilor de patrimoniu natural şi 
cultural protejate, după categorii şi grad de importanţă la nivel naţional, internaţional şi comunitar, determinând suprafeţele 
protejate după tipul protecţiei şi efectele acesteia. Nivelurile analizei au utilizat nivelurile statistice – naţional, regional (NUTS 
II), judeţean (NUTS III) şi local – UAT (LAU 2).  

1
   Tratatul de la Lisabona, art. 2  par. (3) alin. 4 „Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului 
cultural european”. 
4 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

Din punctul de vedere al naturii valorilor protejate, palierul de relevanţă maximă este cel aferent unor decupaje care nu 
folosesc logica administrativă, urmărită statistic. În acest sens, a fost considerată necesară crearea unei baze de date agregată 
teritorial, după unităţi şi subunităţi operaţionale de relief, care determină principalele caracteristici peisajere ale României 
(corelarea priveşte arealele geografice, altitudinea, clima, resursele şi, implicit, modul de utilizare specifică a acestora care 
determină tipurile specifice de locuire). 
Reliefarea particularităţilor regionale sau zonale în ceea ce priveşte procentul arealelor protejate, a disparităţilor constatate 
între diferitele părţi ale ţării, a condus la o posibilă formulare – diferenţiată pe teritorii de referinţă – a tendinţelor de evoluţie, 
a priorităţilor şi – implicit – a viziunii strategice. 
Din punct de vedere calitativ, au fost raportate rezultatele teritoriale ale sistemului de protecţie la obiectivele afirmate în 
legislaţia naţională şi internaţională, reieşind atât carenţele legislative sau doctrinare, cât şi lipsa de adecvare a sistemului de 
protecţie  la  obiectivele  stabilite  pe  plan  naţional  şi  internaţional.  Viziunea  strategică  a  domeniului  aduce  ca  obiective 
prioritare ale dezvoltării teritoriale, afirmarea obiectivelor de valorificare echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului 
şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice. 

V.2.  Diagnostic 
Generalităţi 
Protecția patrimoniului natural, cultural şi a peisajului figurează între obiectivele majore ale strategiilor naţionale legate de 
dezvoltare,  fără  o  transpunere  reală  şi  efectivă  în  sisteme  performante  de  protecţie  la  nivel  teritorial,  constatându‐se 
următoarele aspecte principale: 
 Lipsa coordonării teritoriale a protecţiei patrimoniului natural, cultural şi peisajer, la nivel naţional şi, mai ales, la nivel local 
(efectele negative ale marilor intervenții antropice, în special dezvoltarea extensivă a zonelor urbane, a zonelor turistice, a 
marilor infrastructuri de circulaţie); 
 Centralizarea  excesivă  a  protecţiei  patrimoniului  cultural  şi  descentralizarea  palierului  de  dezvoltare,  conducând  la 
ineficienţa sistemelor de protecţie (în tot teritoriul naţional) şi la  lipsa de implicare a comunităţilor (de exemplu, RBDD 
administrată de stat fără aport local); 
 Suprapunerile sau absenţa de atribuții ale autorităților în administrarea ariilor protejate și a monumentelor istorice, 
absenţa monitorizării; finanţarea insuficientă şi distribuirea lipsită de discernământ a fondurilor, conducând la degradarea 
valorilor de patrimoniu natural, cultural şi peisajer; 
 Conceptele  neclare  și  terminologia  confuză  utilizate  în  sistemele  de  protecție;  absența  cercetărilor  aplicate,  a 
documentelor  vizând  conştientizarea  publicului  și  slaba  implicare  în  domeniul  protecției  a  forurilor  universitare  și 
academice; 
 Inexistenţa unui cadru legislativ specific pentru zone protejate şi peisaj, fapt inacceptabil în Europa secolului XXI, la 100 de 
ani de la începutul procesului de îmbogățire a protecţiei monumentelor – de la monumente la zona lor de protecţie, la 
arhitectura minoră, patrimoniul construit şi la peisaj; 
 Slaba descentralizare a atribuţiilor şi finanţărilor în sistemul de protecţie a monumentelor istorice – singurul relativ funcţional; 
 Slaba conlucrare cu membrii colectivităţilor locale, cu ONG, cu institute de cercetare şi universităţi, cu societăţi private, în 
vederea  protecției peisajului de pe aceleași poziții; 
 Aspectele pozitive relevate prin studiu se referă la mai multe aspecte de potenţial administrativ, social şi teritorial: 
 Capacitatea  rapidă  de  adaptare  a  legislaţiei  la  nevoile  de  protecţie,  graţie  principiilor  corecte  ale  legislaţiei  din 
domeniile urbanismului şi amenajării teritoriului, patrimoniului şi mediului; 
 Posibilitatea rapidă de a pune în valoare bunele practici existente deja în România pentru a servi drept model, în 
condiţiile creşterii remarcabile, în ultimul deceniu, a preocupărilor şi cunoştinţelor populaţiei în domeniul patrimonial; 
 Existenţa unor valori naturale, culturale şi peisajere remarcabile, a căror subzistenţă a beneficiat de un oarecare grad 
de sărăcie a populaţiei şi necesită protecţie urgentă în contextul dezvoltării economice rapide. 

5 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
6

Protecția patrimoniului natural 
 Ariile protejate ocupă circa 30% din teritoriul naţional. Din total, ariile de interes comunitar acoperă cea mai mare parte ‐ 
suprafaţa lor e de trei ori mai mare decât cea a ariilor protejate de interes naţional (9,2%); 
 Ariile protejate de interes internaţional ocupă 55% din ariile protejate la nivel naţional; 6% din teritoriul ariilor protejate 
internaţional nu este protejat efectiv; 
 Diferenţa mare dintre suprafeţele protejate la nivel naţional şi cele la nivel comunitar şi internaţional denotă o înţelegere 
restrânsă a valorii capitalului natural al României pe plan naţional; 
 Sistemul de evidenţă al ariilor protejate la nivel naţional nu există (cadastrul ariilor protejate); 
 Sistemul de protecție al ariilor naturale este în faza de început și cele mai multe dintre ele au ca protector RNP Romsilva 
(instituție  care  administrează  și  exploatarea  pădurilor);  planurile  de  management  ale  ariilor  naturale  protejate  sunt 
elaborate într‐un număr mic de cazuri și numai trei arii au planurile de management aprobate prin H.G. conform legii); 
 Managementul ariilor protejate nu are ca rezultat o corelare a obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a ariilor studiate 
cu cele de conservare, în condiţiile în care comunităţile din ariile protejate sunt fragile (areale montane, frontaliere, izolate); 
 Ariile protejate acoperă aproape exclusiv zonele montane, cele deltaice şi de litoral şi o parte a sistemelor principalelor 
râuri (care sunt, în general, areale slab populate); nu sunt protejate suficient arealele puternic antropizate subcarpatice şi  
de deal, definitorii pentru cultura românească, unde densitatea aşezărilor este maximă, unde se găsesc capitalele istorice, 
dar şi tipul specific de locuire rurală românească; în ceea ce priveşte arealele de podiş şi de câmpie, situaţia este diferită de 
la caz la caz, observaţia principală privind necesitatea de a proteja şi valorifica potenţialul peisajer al pădurilor şi zonelor 
umede, chiar şi de mici dimensiuni, în vederea sprijinirii dezvoltării acestora; 
 Existența  unor  mari  suprafețe  împădurite  (cca  1/3  din  suprafața  teritoriului  național)  reprezintă  un  avantaj  la  nivel 
naţional,  însă  acestea  sunt  afectate  de  un  proces  accelerat  de  despădurire  și  de  degradare;  protecţia  pădurilor  şi 
gestionarea responsabilă a acestora reprezintă un obiectiv de interes naţional; 
 În zonele montane există una dintre cele mai prețioase relicve ale vegetației – păduri virgine și cvasi‐virgine (cca 1% din 
suprafața țării) singulare în sistemul european, care nu beneficiază de protecţie, deşi există acţiuni în această direcţie; 
 Există un program național de realizare în județele de câmpie cu puține păduri a perdelelor forestiere  de protecție; 
programul nu se aplică încă; 
 Deasupra teritoriului țării trec 10 rute principale de migrație a păsărilor; măsurile care trebuie luate pentru protejarea 
păsărilor migratoare nu sunt stabilite de forurile științifice și nici de administrația publică, iar protecţia conferită de Natura 
2000 nu s‐a dovedit suficientă în ceea ce priveşte amplasarea de parcuri eoliene. 
Protecția patrimoniului cultural 
 

Patrimoniu cultural imobil (cf. Studiului 20) 
 Sistemul de protecţie este bazat pe legislaţia aferentă monumentelor istorice şi patrimoniului arheologic;  aplicarea 
legislaţiei  are  probleme  majore  de  eficienţă,  în  condiţiile  unui  aparat  public  subestimat  grav,  ale  unei  Liste  a 
monumentelor istorice nerevizuite în fond de peste 20 ani (care nu acoperă valorile de patrimoniu care necesită protecţie, 
raportându‐se la concepte caracteristice celei de‐a doua jumătăţi a secolului XX) şi, mai ales, ale unui context economic, 
social şi politic care desconsideră problemele patrimoniale, uneori cu preţul nerespectării angajamentelor internaţionale; 
sistemul de control este ineficient, monitorizarea lipseşte, finanţările sunt insuficiente; domeniul este propus a fi vizat de 
descentralizarea serviciilor publice, cu pierderea controlului la nivel central; 
 Sistemul de protecție a patrimoniului arheologic se referă la un foarte mare număr de situri arheologice, dintre care numai 
o parte este înscrisă în LMI; este foarte complicat și deciziile sunt luate printr‐un proces foarte centralizat (care nu poate 
însă elimina vandalizările și infracțiunile); 
 Teritoriul protejat este de cca 0,5% din teritoriul naţional, insuficient (de menţionat faptul că densitatea monumentelor 
istorice este deosebit de mică în comparaţie cu nivelul altor ţări europene)2; patrimoniul rural este  subreprezentat (în 
special în ariile caracterizate de o densitate mare a aşezărilor şi de o vitalitate mare a populaţiei), iar patrimoniul urban 
este suprareprezentat (arhitectura minoră din oraşe – patrimoniul urban – este protejată în slabă proporţie prin includere 
în LMI, în locul unui sistem de protecţie teritorial – zone protejate); centrele urbane şi rurale nu beneficiază de protecţie 
(sistemul zonelor protejate nu este legiferat, fiind susţinut în mod exclusiv şi în puţine cazuri prin practica urbanistică); 
 Operaţiunile de reabilitare a patrimoniului sunt puţin numeroase: câteva iniţiative publice de anvergură şi succes (Sibiu 
2007, Alba Iulia), mai multe iniţiative non‐etatice de mai mică anvergură, şi acestea de succes (Râmetea, Viscri ş.a.) şi – în 
rest – iniţiative punctuale de restaurare, finanţate fie din bugetul MC, fie din fonduri locale sau europene; 
 Rolul unei strategii ar fi aducerea sistemului de protecţie în concordanţă cu sistemele europene de după anul 2000, cu 
adecvarea la principiile Convenţiei‐cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate 
(Faro,  2005),  singura  convenţie  a  Consiliului  Europei  din  domeniul  patrimoniului  cultural  care  nu  a fost semnată de 
România. 
2
   Cu un număr de 29663 poziţii în Lista monumentelor istorice (care corespund unui număr real de 26688 monumente istorice), România se poziţionează în ultima 
treime (poziţia 15 din 19 ţări analizate) într‐un clasament al densităţii patrimoniale în ţările europene, fie aceasta calculată în raport cu suprafaţa, fie în raport cu 
numărul de locuitori. Faţă de situaţia României, densitatea patrimonială este în Olanda, Germania şi Anglia de 15, 25 şi respectiv 35 de ori mai mare în raport cu 
suprafaţa  şi  în Anglia, Germania şi Slovenia de 7, 9, respectiv 11 ori mai mare în raport cu populaţia. Vezi Studiul 20. Protecţia monumentelor istorice şi a 
patrimoniului construit. 
6 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

Patrimoniu cultural mobil (cf. Studiului 21) 
 Dominat de problema ‐ moştenită din perioada socialistă ‐ a inexistenţei de spaţii proprii pentru expunere şi conservarea 
colecţiilor, documentelor ‐ care impune, cu cea mai mare urgenţă, construirea de spaţii adecvate şi de soluţii temporare de 
adăpostire a colecţiilor (procesul de retrocedare a clădirilor reprezentative fiind în curs); 
 Sistemul muzeelor, încadrarea administrativă a acestora, corelarea cu activitatea de cercetare necesită reevaluare; 
 Multe muzee au trecut prin etape de recreare sau modernizare susţinute şi de gestiune competitivă rezultatele sunt 
vizibile în cazul MNŢR, MNAC, MNAR ş.a.;  
 Necesitatea sprijinirii sistemului privat/local de expunere a patrimoniului (şi în special a colecţiilor din mediul rural). 
 
Patrimoniu imaterial (cf. Studiului 21) 
 Slab cunoscut, slab cercetat, slab pus în valoare. Domeniu dominat de perspectiva contrafăcută a perioadei socialiste şi de 
noua abordare comercială a folclorului; 
   Relevanţa sa este maximă în ceea ce priveşte problematica peisajelor şi – în măsura în care punerea sa în valoare ar 
reprezenta o prioritate – ar contribui major la dezvoltarea turistică. 
 
Dezechilibre teritoriale în ceea ce priveşte suprafeţele protejate 
 Suprafeţele protejate nu acoperă omogen teritoriul naţional: 
 Majoritatea ariilor naturale protejate se găseşte în arealele montane şi în zonele umede (delta, lunca şi bălţile Dunării); 
Transilvania este mai bine protejată decât celelalte provincii istorice; arealele subcarpatice şi de deal din sudul şi estul 
României sunt slab protejate; 
 Arealele cu cel mai mare număr de monumente istorice (după totalul grupelor valorice A şi B) sunt cele în care se 
situează capitalele regiunilor istorice şi patrimoniul săsesc (Câmpia Ialomiţei – Bucureşti, Carpaţii de curbură – Braşov, 
Podișul Târnavelor – Sibiu, Câmpia Moldovei – Iaşi) iar cele mai slab reprezentate sunt cele situate în delta şi bălţile 
Dunării  şi  în  Podişul  Dobrogei  Centrale  (în  ciuda  prezenţei  Constanţei  în  această  subunitate).  Se  remarcă  o  
reprezentare medie a ariilor subcarpatice şi de dealuri; 
 Arealele  cu  cel  mai  mare  număr de valori de patrimoniu cultural de interes naţional reflectă mai bine realitatea 
teritorială (lista VPCIN, aferentă Legii 5/2000 fiind mai bine echilibrată decât LMI în ceea ce priveşte ariile de dezvoltare 
istorică ale ţării): cele mai bine reprezentate arii sunt Câmpia Ialomiței (care iese de pe poziţia I dacă se elimină 
Municipiul Bucureşti), Carpații Meridionali, Podișul Târnavelor, Câmpia Moldovei, Piemontul Getic şi Podişul Sucevei, 
iar cele mai slab reprezentate sunt arealele de câmpie şi podiş. Se remarcă o reprezentare mai bună a arealelor 
montane,  submontane  şi  de  dealuri  (în  special  în  Transilvania,  Subcarpaţii  de  Curbură  şi  ai  Moldovei  fiind  slab 
reprezentaţi); 
 Un caz particular este reprezentat de Municipiul Bucureşti care, deşi este cel mai bine reprezentat în ceea ce priveşte 
numărul de monumente istorice, s‐a degradat cel mai mult în ultimii 20 de ani. Cauzele procesului de degradare ţin de 
importanţa economică a oraşului şi, implicit, de presiunile pieţei imobiliare, dar şi de ineficienţa sistemului de zone 
protejate care, deşi este operaţional de peste un deceniu, nu a reuşit să asigure protejarea peisajului istoric urban; 
 În concluzie, este necesară extinderea sistemului de protecţie a valorilor naturale în arealele ariile subcarpatice, de 
deal, de podiş şi câmpie, a căror protecţie este insuficientă, creând premisele conservării valorilor şi dezvoltării turistice 
a acestora; această extindere a protecţiei se poate face prin introducerea criteriilor peisagistice; 
 Introducerea unui sistem de protecţie a peisajelor conduce la posibilitatea efectivă de corelare între sistemele de 
protecţie ale patrimoniului natural, ale patrimoniului cultural, în contextul dezvoltării locale şi teritoriale (asigurând, 
deci, legătura cu legislaţia aferentă urbanismului, amenajării teritoriului, dezvoltării).  
Impactul social, modul de viață și ocupațiile populației din arii şi zone protejate 
 Dificultăţi ale comunităţilor şi consecinţe în plan social şi patrimonial 
 Dificultățile de folosire a terenurilor și a resurselor pe care le întâmpină proprietarii din zonele naturale protejate; 
interzicerea sau limitarea drastică a unor anumite ocupaţii sau tehnici tradiţionale; efecte inerente (depopulare, 
abandonarea activităţilor, acțiuni ilegale); 
 Dificultățile de construire în zonele protejate în cazul monumentelor istorice și în special, în cazul siturilor arheologice;  
 Lipsa conştientizării comunităţilor asupra valorilor din teritoriu şi lipsa unor mecanisme financiare, fiscale şi de ajutor 
logistic (către APL sau proprietari), conducând la nerespectarea generalizată a legislației de protecție;  
 Lipsa mâinii de lucru calificate, în special în domeniul patrimoniului construit şi al meșteșugurilor tradiţionale, lipsa 
practicienilor în domeniul protecției, cu efecte asupra practicii de reabilitare şi, implicit, distrugerii neintenţionate a 
valorilor protejate. 
 Avantaje ale comunităţilor şi consecinţe în plan social şi patrimonial, care trebuie recunoscute şi comunicate: 
 Promovarea resurselor naturale, culturale şi peisajere prin activităţi economice; 
 Posibilitatea accesului la finanţări în beneficiul comunităţilor; 
 Coagulare identitară la nivelul comunităţilor regionale şi locale 
 

7 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
8

Harta 12.1. Arii protejate de interes comunitar în România (Quattro Design, 2013). 
 

 
Harta 12.2. Arii protejate de interes internaţional şi naţional în România (Quattro Design, 2013). 

8 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

Harta 12.3. Arii protejate de interes comunitar, internaţional şi naţional în România (Quattro Design, 2013). 
 

Harta 12.4. Sinteză ‐ UAT cu valori de patrimoniu construit de interes naţional şi internaţional (2013) 

9 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
10

 
Harta 12.5. Ponderea suprafețelor naturale protejate pe subunităţi operaţionale de relief – 2013 (Quattro Design, 2013)  
 

 
Harta 12.6. Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după media MI/UAT – 2013 (Quattro Design, 2013)  

10 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

V.3.  Tendinţe de evoluţie  
 Relaxarea  voită  a  sistemului  etatizat  de  protecție  a  patrimoniului  cultural, relaxare bazată pe interese economice și 
facilitată de slaba finanțare de către stat a domeniului; 
 Augmentarea  intervențiilor  antropice  în  zonele  protejate,  manifestate  mai  ales  prin  acțiuni  contrare  măsurilor  de 
protecție; 
 Continuarea și amplificarea acțiunilor de dezvoltare, promovate de autoritățile administrației publice, bazate exclusiv pe 
politica  economică  urbană  și  pe  finanțarea  marilor  producători;  continuarea  ignorării  în  procesul  de  dezvoltare  a 
problemelor peisajului și ale vieții rurale; 
 Amplificarea acțiunilor de folosire comercială a zonelor istorice urbane și a monumentelor istorice, acțiuni care au și 
aspecte urbanistice importante; 
 Amplificarea exploatării turistice a valorilor peisagistice și de viață rurală; 
 Mărirea continuă a suprafețelor și ariilor naturale protejate și precizarea atribuțiilor sistemului de protecție; 
 Începutul formării unei conștiințe colective îndreptată către protecția naturii, a patrimoniului construit și a valorilor vieții 
locale, în urma căreia unele dintre autoritățile administrației publice locale încep să acționeze în domeniul protecței; 
 Formarea unor grupări non‐etatice de oameni care acționează în domeniul protecției (asociații, ONG, proprietari ș.a.); 
 Instituirea și delimitarea unor parcuri naturale în zone construite defuncționalizate (în zone cu funcțiuni obsolete); 
 Instituirea  și  delimitarea  unor  categorii  de  arii  naturale  protejate  specifice  României  (codri  seculari,  zone  de  viață 
sălbatică); 
 Reabilitarea ecologică a haldelor de steril, a carierelor și a minelor închise; refunctionalizarea unor exploatări închise; 
 Amplificarea sistemului non‐etatic de formare a practicienilor si a meșteșugarilor în domeniul protecției. 

V.4.  Priorităţi de dezvoltare 
 Consolidare a rolului statului, coordonator la nivel naţional, deconcentrarea atribuțiilor administrative și decizionale în 
domeniul protecției, împreună cu transferul la nivel județean și local a controlului și răspunderii pentru protecție; 
 Coordonare legislativă, procedurală şi fiscală în domeniul conservării patrimoniului natural, cultural şi peisajer, incluzând 
domeniile relevante (urbanism şi amenajare a teritoriului, dezvoltare, silvicultură, agricultură); 
 Mărire a bugetului alocat protecției naturii, a patrimoniului construit și a valorilor locale (mărire diferențiată proporțional 
cu complexitatea problemelor cu care se confruntă fiecare teritoriu); program de investiții în domeniul protecției, inclusiv 
în cercetarea științifică; 
 Sprijinire  a  activității  de  restaurare  a  monumentelor  istorice,  indiferent  de  natura  proprietarilor  (finanțare,  facilități 
administrative, facilități procedurale, fiscalitate specială, răspundere pentru luarea măsurilor de protecție); 
 Introducere a obiectivelor de conservare a peisajului în toate acțiunile administrației publice centrale, ale administrației 
publice locale, ale întreprinzătorilor și ale populației; 
 Protejare a spațiului rural care valorifică natura – mod de viață, mod de locuire, ocupații tradiționale, producție ecologică, 
produse tradiționale, eliminarea proceselor nocive, finanțare și fiscalizare specifice ș.a.; 
 Dezvoltare a turismului care nu distruge peisajul (inclusiv flora și fauna), patrimoniul istoric și modul de viață tradițional;  
 Educare  a  populației,  prin  învațământ  și  prin  alte  acțiuni,  pentru  protecția  și  valorificarea  resurselor  naturale  și 
patrimoniale; 
 Modificare  a  sistemului  de  raportare  a  producției  și  veniturilor,  a  datelor  statistice,  pentru  luarea  în  considerație  a 
aportului social al calităților naturii, al agriculturii, al patrimoniului istoric, al tradițiilor ș.a.;  
 Sprijinire a grupărilor non‐etatice care acționează în domeniul protecției (asociații, ONG, proprietari ș.a.);  
 Sprijinire a formării profesionale în domeniul protecției. 

11 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
12

Harta 12.19. Clasificarea peisajelor geografice din România după A. Popova‐Cucu (1973) 
 
 

V.5.   Protejarea integrată a valorilor de patrimoniu natural, cultural şi etnologic 
1. Obligativitatea instituirii unui sistem de protecţie a peisajelor în România 
Obligativitatea creării unui sistem de protecţie rezultă din ratificarea, de către România, a Convenţiei europene a peisajelor. 
Directivele europene, pe de altă parte, menţionează problematica protecţiei peisajelor – protecţia fiind efectivă în aproape 
toate ţările membre.  
Propunerea de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra 
mediului3 precizează explicit că: „Protecția și promovarea patrimoniului cultural și a peisajelor, care constituie parte integrantă 
a diversității culturale pe care Uniunea s‐a angajat să o respecte și să o promoveze în conformitate cu articolul 167 alineatul 
(4)  din  Tratatul  privind  funcționarea  Uniunii  Europene,  se  pot  baza,  în  mod  util,  pe  definițiile  și  principiile  elaborate  în 
convențiile  relevante  ale  Consiliului  Europei,  în  special  Convenția  pentru  protecția  patrimoniului  arhitectural  al  Europei, 
Convenția europeană a peisajului și Convenția‐cadru privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate”. 
Pe de altă parte, legislaţia de mediu şi de protecţie a naturii, cea de protecţie a patrimoniului construit şi cea de urbanism şi 
amenajarea teritoriului nu au reuşit să conducă la protecţia efectivă a zonelor cu valoare peisajeră remarcabilă din România, 
din cauza lipsei de corelări între protectori, administratori şi administraţia publică locală, chiar dacă, teoretic, premisele 
protejării erau create prin cele trei seturi de acte normative. 

3
   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/com_628/1_RO_ACT_part1_v2.pdf.  Vezi  şi  Directiva  2001/92/UE  privind  evaluarea  efectelor  anumitor  planuri  şi 
programe asupra mediului. 
12 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

Acest fapt este recunoscut şi în Strategia naţională şi planul de acţiune pentru conservarea biodiversităţii 2010‐2020: 

O  atenţie  specială  trebuie  acordată  impactului  asupra  peisajului,  la nivelul fiecăruia din cele 3 componente ale sale: 

elementele  culturale  (aşezări,  infrastructură,  construcţii,  activităţi  umane),  biodiversitatea,  structura  geomorfologică 
(relief, caracteristici geologice, hidrologice). 
Intervenţiile umane cu impact negativ asupra peisajului, în functie de gravitate, sunt următoarele:  
 Distrugere – pierderi semificative la nivelul tuturor celor 3 componente ale peisajului. Acestea sunt cauzate în principal 
de dezvoltări urbanistice intensive inadecvate mediului şi arhitecturii locale, schimbarea funcţiunii terenurilor, defrişări, 
transformarea radicală a ţesuturilor tradiţionale ale localitatilor (îndesire, demolari, schimbari de funcţiuni)  
 Degradare – transformari puternice la nivelul componentelor, care însă nu schimbă caracterul unitar. Acestea sunt 
cauzate de: deteriorări la nivelul biodiversităţii (amenajarea spaţiilor verzi urbane cu specii alohtone, neglijarea şi 
abandonulspaţiului public în favoarea traficului rutier), pierderi culturale (transformări ale elementelor de 
construcţie cu derogări de la legislaţia în vigoare, urbanism intensiv de factură nesustenabilă, fără planificare 
strategică, cartiere suburbane lipsite de identitate, infrastructură şi integrare în organismul oraşului, abandonarea 
tradiţiilor), poluare (acumulare de deşeuri, cauzată de acumularea de deşeuri, poluarea aerului, apelor şi 
terenurilor).
 Agresiuni – acţiuni punctuale cu impact major la nivelul tuturor componentelor. Acestea sunt cauzate de 
activităţile economice şi turistice, precum cariere, balastiere, exploatări forestiere, pârtii de ski etc. – care se 
desfăşoara în mod nesustenabil şi cauzează modificarea formelor de relief, acumularea de deşeuri, dezechilibre ale 
ecosistemelor, lipsa de continuitate în politicile de amenajare a teritoriului.
 
Sursa: Strategia naţională şi planul de acţiune pentru conservarea biodiversităţii 2010‐2020 
 
La această situaţie au contribuit major mai mulţi factori: 
 Lipsa de coordonare interinstituţională; 
 Lipsa capacităţii administrative în fiecare instituţie în parte; 
 Planificare urbană de slabă calitate, inexistentă sau neaplicată; 
 Subfinanţare la nivel naţional şi slabă utilizare a fondurilor europene; 
 Contextul economic şi cel social, inclusiv în ceea ce priveşte mentalităţile.  
Degradarea accentuată a peisajelor priveşte ansamblul teritoriului, fiind însă mai vizibilă în anumite categorii de zone: 
 Zone forestiere în exploatare intensivă; 
 Zone rurale în transformare (a regimului de proprietate, a activităţilor) şi, în particular, localităţi rurale în dezvoltare 
turistică (Maramureş, Oaş, Bucovina, Culoarul Rucăr‐Bran, Mărginimea Sibiului, Munţii Parâng etc.); 
 Localităţi urbane de mici dimensiuni, cu valoare istorică, în particular cele cu activităţi turistice: localităţi balneare, 
climaterice (Valea Prahovei, litoralul Mării Negre ş.a.); 
 Axe majore de transport în teritoriu (autostrăzi, drumuri naţionale şi judeţene) şi zonele de aces în localităţi; 
 Zonele centrale şi istorice ale localităţilor urbane şi rurale. 
Opţiunea strategică de valorificare a potenţialului cultural, natural şi peisajer al României impune stoparea distrugerii masive 
care a caracterizat atât etapa de sfârşit a perioadei socialiste, cât şi cele două decenii de dezvoltare necontrolată a teritoriului 
care au urmat schimbării de regim. 
 

2.  Alegerea sistemului de protecţie adecvat 
Crearea, prin lege, a sistemului de protecţie a patrimoniului natural, construit şi a peisajului (complementar sistemului de 
protecţie  a  monumentelor  istorice  sau  a  ariilor  naturale  protejate)  reprezintă,  cum  s‐a  menţionat,  o  acţiune prioritară. 
Stabilirea unui regim unitar de protecţie a valorilor de patrimoniu natural, construit şi peisajer reprezintă o soluţie adecvată 
contextului legislativ românesc. A crea alte straturi de protecţie necorelate reprezintă un mod de perpetuare a neclarităţilor 
sistemului actual, implicit, a consecinţelor acestora. 
Sistemul unitar presupune luarea în considerare, pentru fiecare teritoriu, a caracteristicilor şi valorilor de ordin natural, 
cultural şi peisajer şi subordonarea modului de dezvoltare permis obiectivelor de conservare a acestor caracteristici şi valori.  
Acest sistem necesită o iniţiativă legislativă de precizare a principiilor şi obiectivelor protecţiei patrimoniului natural, cultural şi 
a peisajului, în mod corelat. Legea trebuie să precizeze categoriile juridice, articularea sistemului de protecţie în cadrul acestor 
categorii, modul de protecţie, responsabilităţile autorităţilor publice, tipurile de servituţi induse locuitorilor din aceste teritorii, 
facilităţile sau măsurile compensatorii şi regimul contravenţiilor. 
În particular, dată fiind nevoia de coordonare a protecţiei şi dezvoltării la nivel local, este necesară stabilirea unor documentaţii 
specifice de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Printre acestea, Planul teritorial peisajer reprezintă o documentaţie la 
nivel regional sau al microregiunilor, care se impune PUG al UAT din teritoriul reglementat, după modelul legislaţiei italiene. 

13 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
14

3.  Integrarea patrimoniului etnologic în palierul peisajer 
Patrimoniul etnologic reprezintă o categorie a patrimoniului cultural, pusă în evidenţă  în mod tradiţional prin cercetări şi 
acţiuni muzeografice. Expresiile şi manifestările teritoriale ale acestuia nu sunt, însă, luate în considerare în ceea ce depăşeşte 
aspectul etnografic (de colecţie), întrucât expresia teritorială a modului specific de viaţă a comunităţilor nu este luată în 
considerare de politicile de protejare a patrimoniului cultural.  
Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris la 17 octombrie 2003 (acceptată de România 
prin Legea nr. 410/2005) include, în definiţia patrimoniului imaterial, „practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele, 
abilităţile ‐ împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora ‐, pe care comunităţile, 
grupurile şi, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural”. 
Modul  specific  de  organizare  a  teritoriilor  urbane  şi  rurale,  modul  specific  de  utilizare  a  terenului,  de  organizare  a 
gospodăriilor şi de construire a locuinţelor sunt elemente a căror protecţie trebuie să fie asigurată.  
Palierul peisajer permite integrarea protecţiei patrimoniului etnologic, graţie dimensiunilor multiple ale conceptului de peisaj 
(dimensiunea evolutivă, cea de percepţie şi cea patrimonială). Sistemul de evaluare a peisajelor – prin luarea în considerare a 
acestor dimensiuni – permite o înţelegere aprofundată a realităţii teritoriale, bazându‐se pe o cercetare interdisciplinară a 
teritoriului  de  tip  sociologic  şi,  astfel,  creând  posibilitatea  unei  bune  echilibrări  a  obiectivelor  din  unghiul  de  vedere  al 
echilibrului dintre conservare şi dezvoltare. 
Mijloacele  de  protecţie  a  acestor  elemente  specifice  (a  căror  valoare  pentru  identitatea  locală  şi  naţională  este  puţin 
recunoscută) trebuie să cuprindă adaptarea activităţilor de rbanism şi de amenajare a teritoriului, prin intermediul politicilor 
peisajului. 
4.  Coordonatele activităţii de protecţie a peisajelor 
Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000 atestă 
angajamentul statului român de a asigura realizarea obiectivelor înscrise în această Convenţie. Convenţia se aplică pentru 
întregul teritoriu naţional al statelor semnatare şi acoperă areale naturale, rurale, urbane şi suburbane. Sunt incluse suprafeţe 
terestre, ape interioare şi areale marine. Se referă la peisaje care pot fi considerate deosebite, precum şi la peisaje obişnuite 
sau degradate. Peisajul este înţeles ca un "patrimoniu comun" al cărui management trebuie să genereze "acorduri în domeniul 
economic  şi  social",  prin  care  să  se  "ajungă  la  o  dezvoltare  durabilă  bazată  pe  o  relaţie  echitabilă  şi  armonioasă  între 
necesităţile sociale, activităţile economice şi mediu". "Peisajul contribuie la formarea culturilor locale şi este o componentă de 
bază a patrimoniului natural şi cultural european, contribuind la bunăstarea umană şi la consolidarea identităţii europene".  
Statele semnatare ale convenţiei se angajează: 
 Să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie; 
 Să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia, managementul şi amenajarea acestuia; 
 Să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg, autorităţile regionale şi locale, precum şi pentru alţi factori 
interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere; 
 Să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului, de urbanism şi în cele culturale, de mediu, agricole, sociale şi 
economice, precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului; 
 Să mărească gradul de conştientizare a societăţii civile, organizaţiilor private şi autorităţilor publice în ceea ce priveşte 
valoarea peisajelor şi rolul transformării lor; 
 Să promoveze formarea de specialişti prin programe pluridisciplinare de formare în politica, protecţia, managementul şi 
amenajarea peisajului; 
 Să introducă instrumente care au ca scop protecţia, managementul, amenajarea peisajului. 
Identificarea şi evaluarea peisajului fac obiectul art. 6.C. Statele se angajează: 
 Să identifice peisajele din ansamblul teritoriului propriu; 
 Să analizeze caracteristicile peisajelor, precum şi dinamica şi factorii perturbanţi şi să le urmărească transformările; 
 Să evalueze peisajele astfel identificate,  ţinând seama de valorile particulare atribuite lor de către părţile interesate şi de 
populaţia implicată. 
În  cei  11  ani  de  la  ratificarea  Convenţiei,  în  România  nu  au  fost  adoptate  măsuri  legislative  sau  metodologice  care  să 
corespundă angajamentelor statului în problema peisajelor.  
În 2008 a fost finalizată Metodologia de identificare şi de evaluare a peisajului, elaborată la iniţiativa MTCT (ulterior MDLPL)4. 
Deşi însuşită de beneficiar, metodologia nu a fost promovată pe cale normativă. 
În ciuda acestui fapt, documentaţiile referitoare la peisaj şi‐au făcut loc în documentaţii de urbanism şi de amenajare a 
teritoriului, prin voinţa unor beneficiari şi, mai ales, a unui grup restrâns de specialişti. 
 

4
   Quattro Design, MNIR, Point Zero, Metodologia de identificare şi de evaluare a peisajului. Studiu pilot: zona naturală şi construită de interes naţional Borduşani, , 
2007‐2008, beneficiar: MTCT/MDLPL, din care este extras subcapitolul de faţă. 
14 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

Peisajul este o unitate teritorială cu fizionomie specifică impusă de conţinutul, structura şi dinamica elementelor fizice, biotice 
şi  antropice  care‐l  compun.  El  introduce  diferenţe  fizionomice  în  spaţiu,  datorită  trăsăturilor  conferite  de  relativa 
omogenitatea  structurală,  funcţională  şi  fizionomică.  Peisajul  se  individualizează  pe  o  infrastructură  naturală  (totalitatea 
elementelor naturale) pe care s‐a materializat o infrastructură economică care depinde de potenţialul natural, nivelul de 
dezvoltare umană şi de suprastructura social‐politică.  
Protejarea peisajelor depăşeşte cadrul limitat al protejării elementelor naturale şi culturale considerate valoroase, urmărind 
protejarea sistemului complex care le‐a asigurat apariţia.  
 
4.1. Identificarea peisajelor reprezintă un stadiu al politicilor peisajere care presupune următoarele faze: 
 Stabilirea de către stat a nivelului la care trebuie condusă identificarea (local, regional, naţional, transfrontalier) şi a 
participanţilor la acest proces; 
 Încadrarea tipologică a peisajelor în teritoriul respectiv (vezi Clasificarea peisajelor geografice din România, 1973)5; 
 Caracterizarea tipurilor de peisaj (considerată parte a procedurilor de identificare sau a celor de evaluare a peisajelor). 
 
4.2. Evaluarea peisajelor constituie un stadiu al politicilor peisajere care presupune următoarele faze: 
 Stabilirea de către stat a procedurii de evaluare, a obiectivelor, a modului de exprimare şi al conţinutului acesteia; 
 Evidenţierea valorilor atribuite peisajelor; 
 Determinarea zonelor care necesită protecţie şi a naturii acestora; 
 Definirea tipului de protecţie necesară şi a gradului de urgenţă a protecţiei; 
 Stabilirea măsurilor de amenajare, gestiune, protecţie care trebuie prevăzute; 
 Urmărirea transformărilor peisajelor (monitorizare). 
 
4.3. Activitatea de protecţie a peisajelor trebuie să aibă următoarele caracteristici: 
 Să facă parte din obiectivele statului, să aibă cadru legal şi să fie instituţionalizată; 
 Să se aplice pe un teritoriu bine delimitat; 
 Să aibă reguli diferenţiate pe geotopuri, pe tipuri de peisaj şi pe tipuri de ocupare a solului; 
 Să se transforme în obiective şi activităţi precise; 
 Să fie consimţită de populaţie şi să fie aprobată de administraţia publică locală; 
 Să se refere la moduri specifice de utilizare a terenurilor şi de construire; 
 Să permită dezvoltarea activităţilor vitale sau lucrative ale populaţiei; 
 Să aibă asigurate resursele umane calificate necesare. 
Convenţia Europeană a Peisajului (2000) impune recunoaşterea  juridică a peisajelor ca o componentă esenţială a cadrului de 
viaţă,  stabilirea  de  politici  ale  peisajului  şi  de  instrumente  aferente  în  scopul  protecţiei,  managementului  şi  amenajării 
acestuia, integrarea peisajul în politicile de amenajare a teritoriului, de urbanism şi în cele culturale, de mediu, agricole, 
sociale şi economice. Statele semnatare se angajează: să identifice peisajele din ansamblul teritoriului propriu; să analizeze 
caracteristicile acestora, precum şi dinamica şi factorii perturbanţi; să le urmărească transformările şi să evalueze peisajele 
astfel identificate, ţinând seama de valorile particulare atribuite lor de către părţile interesate şi de populaţia implicată; 
să definească obiective de calitate a peisajului pentru peisajele identificate şi evaluate, după consultare publică.  

5 Ana Popova‐Cucu, „Peisajele”, în Atlasul R.S.R., pl. VI‐6, Inst. de Geografie, Ed. Academiei RSR, 1973
15 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
16

V.6.  Sinteză strategică şi operaţională 

Protecția responsabilă și valorificarea a patrimoniului construit reprezintă o componentă a dezvoltării durabile a teritoriului 
naţional, care presupune păstrarea unui echilibru între existența resurselor, exploatarea economică a acestora și posibilitatea 
generaţiilor viitoare de a dispune de resurse similare pe care să le poată utiliza.  
Domeniul este în legătură directă cu elementele determinante ale viziunii de dezvoltare teritorială a României, întrucât mediul 
şi patrimoniul, în sens larg: 
 Promovează diversitatea teritorială, acţionând pe baza unor concepte culturale unitare legate de obiectivele de dezvoltare 
durabilă; 
 Contribuie la „restaurarea” identităţii locale, prin conservarea resurselor, specificităţii şi valorilor locale şi prin promovarea 
inovării, legate de obiectivul de competitivitate teritorială; 
 Contribuie la stabilirea rolului diferit al comunităţilor urbane şi rurale în procesul de dezvoltare, legate de obiectivul de 
coeziune teritorială. 
Viziunea  domeniului  Protecţia  mediului  şi  valorificarea  resurselor  naturale  ia  în  considerare  un  proces  de  modificare  a 
mentalităţilor  societăţii,  promovat  activ  pe  plan  naţional  şi  internaţional.  Astfel,  se  va  urmări  transformarea  viziunii 
comunităţilor asupra protecţiei mediului şi mai ales a patrimoniului natural, cultural şi peisajer, din elemente de constrângere 
pentru dezvoltare în factori identitari şi de competitivitate, în condiţiile utilizării responsabile a resurselor. Viziunea  este în 
acord cu Convenția cadru a Consiliului Europei privind rolul patrimoniului cultural pentru societate (Faro, 2005) pe care 
România o va semna în perioada următoare, cu Convenţia Europeană a Peisajului (Florenţa, 2000) şi cu Convenţia de la Rio.  
Obiectivul strategic al domeniului, bazat pe înţelegerea rolului major al mediului, resurselor  şi patrimoniului pentru societate, 
este valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice. 

În ceea ce priveşte protejarea patrimoniului natural, cultural și a peisajului, pentru orizontul 2035: 
 Sistemul de arii naturale protejate va fi extins prin introducerea obiectivului de protecție a peisajului se va ajunge probabil 
la extinderea protecției a cca 50% din suprafața țării; 
 Dezvoltarea  teritoriului  va  fi  fundamentată  pe  principiile  dezvoltării  durabile,  prin  protecția  naturii  și  diminuarea 
proceselor de extindere necontrolată a localităților și infrastructurilor din teritoriu; 
 Bugetele prevăzute pentru finanțarea acțiunilor de protecție, pentru funcționarea și monitorizarea ariilor protejate de 
toate tipurile, pentru finanțarea proprietarilor care acționează cu respectarea principiilor protecției vor fi sporite; 
 Desfășurarea prin mari șantiere a unor acțiuni de refacere a cadrului natural: împăduriri, reconstrucția ecologică a unor 
zone degradate și în primul rând a haldelor și carierelor, desființarea unor construcții și instalații poluante, desființarea 
unor diguri, refacerea ecologică a unor lucrări hidrotehnice realizate după anul 1950; 
 Vor fi realizate parțial coridoarele ecologice, podurile pentru animale peste marile infrastructuri rutiere, iar zone de natură 
sălbatică și pădurile virgine sau cvasi‐virgine vor fi conservate; 
 Instituţiile vor colabora în legătură cu protecția peisajului, a naturii și a patrimoniului construit; 
 Va fi păstrat echilibrul dintre acțiunile de înnoire a fondului construit și cele de prezervare și restaurare în zonele protejate 
construite, care vor funcţiona în mod eficient şi vor fi puse în valoare. 
Pentru orizontul 2020, este importantă pregătirea – de către stat – a modificărilor legislative importante, urmărirea creşterii 
eficienţei sistemului de protecţie şi, în general, creşterea gradului de responsabilizare a administraţiei şi colectivităţilor faţă de 
problemele patrimoniului. În ceea ce priveşte modul de acţiune, se recomandă crearea unui sistem legislativ corelat, prin 
integrarea obiectivelor de protecţie a peisajului în cadrul planificării teritoriale strategice, la nivel regional şi microregional 
(subjudeţean) iar, în marile oraşe, la nivelul cartierelor. Demersul participativ pe care îl presupune planificarea peisajeră, 
precum şi capacitatea de integrare a problematicilor multiple legate de dezvoltarea teritorială creează premisele creării unui 
palier de coordonare teritorială subordonat obiectivelor peisajere. 
Obiectivul general al studiului este punerea în valoare și protejarea potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului, 
având la bază corelarea politicilor de protecţie şi integrarea lor în abordarea complexă a peisajelor. 
Justeţea  acestei  alegeri  provine  din  constatarea  unei  corelări  între  peisaje  (care  reflectă  modul  specific  de  acţiune  a 
comunităţilor asupra mediului, în timp) şi aspectele specifice teritoriale: vechimea populaţiei, densitatea aşezărilor şi a locuirii, 
tipul aşezărilor. Astfel, politicile de dezvoltare bazate pe luarea în considerare a dinamicii peisajelor ca bază de înţelegere a 
specificităţii, valorilor şi nevoilor locale şi ca palier coordonator al planificării, în vederea unei dezvoltări durabile: 
 Pot conduce la o înţelegere complexă a teritoriului; 
 Pot coordona politicile de protecţie a patrimoniului în teritoriu; 
 Pot formula direcţii de dezvoltare şi condiţionări; 
 Pot reprezenta o bază de asociere a comunităţilor locale la planificare. 

16 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

VIZIUNE 
Transformarea viziunii comunităţilor asupra mediului şi patrimoniului natural, cultural şi peisajer, din elemente de 
constrângere pentru dezvoltare în factori identitari şi de competitivitate, în condiţiile utilizării responsabile a resurselor 
PALIERUL STRATEGIC 
Obiectiv strategic  
OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice 
Obiectiv general (linie directoare) 
OG12. Punerea în valoare și protejarea potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului 
Obiective specifice naţionale 
Obiective cu efecte pe termen lung (orizont 2035)  Obiective cu efecte pe termen mediu (orizont 2020) 
ON12.1. Orientarea generală a dezvoltării teritoriale către  ON12.4. Educarea populației în spiritul protecției 
protecția patrimoniului natural, cultural și a peisajului, bazată  patrimoniului natural, cultural şi a peisajului şi încurajarea 
pe măsuri precise, studii prealabile și implementate prin acte  acțiunilor în această direcţie pe plan naţional, regional şi local 
normative  ON12.5. Crearea unui sistem de monitorizare a situaţiei în 
ON12.2. Creşterea eficienţei sistemului de protecţie prin  teritoriu şi de urmărire prioritară a limitării dezvoltării 
asigurarea unei cunoaşteri aprofundate a situaţiei la nivel  extensive a localităților și a infrastructurilor  
naţional  
ON12.3. Reformularea, pe baza protecției naturii și peisajului, 
a sistemului de documentații de planificare strategică: 
stabilirea măsurilor de protecție a naturii prin planuri de 
dezvoltare, documentații de amenajare a teritoriului și de 
urbanism 
Obiective specifice teritoriale (operaţionale) 
OT12.6. Protejarea patrimoniului natural, cultural și a peisajului în întregul teritoriu național și cu precădere în arealele cu 
populație densă, urbane și rurale, în mod diferenţiat după caracteristici şidupă rolul pe care valorificarea patrimoniului îl 
poate avea la nivelul comunităţilor  
1. Urban‐rural şi zone metropolitane 
OT12.6.1.Protejarea şi valorificarea peisajului istoric în teritoriile urbane (zone metropolitane, zone funcţionale urbane, 
sisteme urbane, oraşe de mici dimensiuni) – obiectiv comun cu OT20.5.1. 
a. Regenerarea urbană a zonelor istorice de mari dimensiuni (zone şi centre istorice, cartiere cu specific urbanistic, arii 
industriale dezafectate, parcuri şi grădini, clasate sau neclasate) – prioritate pentru municipii şi oraşe medii, mici sau în 
declin economic; sunt necesare investiţii teritoriale  integrate, coroborate cu acţiuni de restaurare a monumentelor 
istorice, de creştere a calităţii spaţiilor publice, de favorizare a plantaţiilor 
b. Reglementarea şi punerea în valoare a vecinătăţilor monumentelor, ansamblurilor şi siturilor, protejarea patrimoniului 
neclasat – prioritate pentru zonele metropolitane, polii de creştere şi de dezvoltare; sistemele de transport în zonele 
metropolitane sau în zonele funcţionale urbane trebuie să ţină cont de poziţia monumentelor istorice importante, 
contribuind la dezvoltarea turismului de sfârşit de săptămână, pentru locuitorii zonei, contribuind la atractivitatea ariei 
metropolitane pentru turişti 
OT12.6.2.Protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural clasat sau neclasat (vernacular) şi a peisajului în teritoriile rurale (în 
special prin asocierea mai multor comune dintr‐o arie culturală omogenă, cu promovarea acţiunilor în această privinţă a 
asocierilor de comune), în special în cazul arealelor de podiş sau de câmpie, unde patrimoniul natural este mai puţin cunoscut 
şi cu prioritate în zonele izolate  – obiectiv comun cu OT20.5.2. 
2. Zone periferice (frontaliere) 
OT12.6.3. Valorificarea ariilor naturale din vecinătatea punctelor de trecere a frontierei, care poate contribui la diversificarea 
profilului economic al UAT respective, favorizând călătorii de scurtă durată  
3. Zone slab populate sau izolate 
OT12.6.4. Sprijinirea comunităţilor locale din zone slab populate sau izolate în valorificarea patrimoniului natural şi a 
ocupaţiilor tradiţionale 
4. Zone în transformare sau declin 
OT12.6.5. Promovarea acţiunilor de reabilitare a mediului şi peisajului: 
a.   Reabilitarea peisajelor industriale degradate  
b.   Conservarea peisajului rural şi a ocupării reduse a terenurilor în zonele în transformare (zone periurbane, zone turistice) 
5. Zone geografice  
OT12.7.6. Promovarea dezvoltării durabile a localităţilor şi a corelării obiectivelor de dezvoltare a turismului cultural cu cel rural 
sau tematic în arealele de munte sau costiere (de litoral) precum şi în ariile subcarpatice sau de deal supuse presiunilor turistice  – 
obiectiv comun cu OT20.5.6. 

17 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
18

PALIERUL OPERAŢIONAL 
Politici 
Politică cu titlul Peisajul României ca principal factor de atractivitate pe plan european, urmărind rolul determinant, pentru 
dezvoltarea durabilă, a obiectivelor de protejare a mediului, a biodiversităţii, a patrimoniului natural, cutural şi a peisajului 
Măsuri 
M12.1. Mărire a bugetului alocat protecției naturii, a patrimoniului construit și a valorilor locale (mărire diferențiată proporțional 
cu complexitatea problemelor cu care se confruntă fiecare teritoriu); program de investiții în domeniul protecției, inclusiv în 
cercetarea științifică 
M12.2. Sprijinirea activităților de protecţie a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului; introducerea în bugetele publice a unor 
capitole distincte în legătură cu această activitate; evidenţierea activităţilor prin statistici adecvate 
M12.3. Clarificarea, cu prioritate, a situaţiei juridice în ariile şi zonele protejate de interes naţional (de exemplu, în legătură cu 
siturile UNESCO şi zonele de protecţie ale acestora) şi continuarea îndreptării fondurilor naţionale către reglementarea urbanistică 
în arii protejate de interes naţional şi în zonele protejate de interes naţional, în aplicarea Legii 5/2000  
M12.4. Elaborarea sau colectarea documentelor de proprietate în ariile naturale protejate şi în zonele protejate – documente 
juridice,  delimitarea  siturilor  arheologice,  cadastrul  ariilor  protejate,  cadastrul  zonelor  protejate  (în  legătură  cu  cadastrul 
monumentelor istorice), cărțile funciare cu înscrierea servituților, actele de administrare ş.a. (măsură corelată cu M20.4) 
M12.5. Coordonare legislativă, procedurală şi fiscală în domeniul conservării patrimoniului natural, cultural şi peisajer, incluzând 
domeniile  relevante  (urbanism  şi  amenajare  a  teritoriului,  dezvoltare,  silvicultură,  agricultură),  prin  elaborarea  Codului 
patrimoniului cultural, a Legii zonelor protejate şi a Legii‐cadru a dezvoltării teritoriale şi peisajului (măsură comună cu M20.5) 
M12.6. Revizuirea listelor de protecţie (LMI, listele introduse prin Legea 5/2000 în momentul revizuirii secţiunii respective a PATN) 
şi crearea unui sistem de evidenţă a zonelor şi ariilor protejate la nivel naţional (măsură corelată cu M20.6) 
M12.7 Limitarea finanţărilor în cazul zonelor protejate şi a ariilor protejate pentru care nu au fost aprobate documentele legale 
(regulamente de urbanism, regulamente şi planurilor de management); această măsură trebuie să fie precedată de măsuri de 
încurajare a realizării acestor documentaţii 
M12.8. Crearea unui instrument de finanţare special pentru planificarea strategică în domeniul protejării patrimoniului natural, 
cultural şi peisajer pentru arii omogene cultural (ADI – GAL) – în mod similar grupărilor franceze cunoscute sub numele de Pays 
d’Art et d’Histoire  
M12.9. Stabilirea unui set de priorităţi de finanţare la nivel central bazate pe eficienţa acţiunilor în responsabilitate locală, pe 
importanţa valorilor de patrimoniu şi pe conformitatea actelor întocmite (măsură comună cu M20.11) 
M12.10.  Măsuri  specifice  de  diminuare  a  despăduririlor,  de  prezervare  a  pădurilor  virgine  și  cvasi‐virgine,  de  urmărire  a 
programelor de împăduriri, de refacere și protejare a coridoarelor ecologice şi de creare a unor zone de protecție a naturii și a 
vieții sălbatice 
M12.11.  Pregătirea unor studii specializate pentru actualizarea Secțiunii a III‐a a PATN – Zone protejate. 
M12.12. Măsuri de promovare a investiţiilor în valorificarea patrimoniului pe plan local, cu luarea în considerare a aportului social 
al patrimoniului istoric, al tradițiilor ș.a. 
M12.13.  Măsuri  de  diminuare  a  dezvoltării  extensive  a  localităților  și  a  infrastructurilor  pentru  păstrarea  echilibrului  între 
dezvoltare și conservare a mediului cultural și peisajului (corelare cu măsurile din domeniul 5) 
M12.14.  Pregătirea unor studii specializate pentru actualizarea Secțiunii a III‐a a PATN – Zone protejate, stabilirea efectelor legii şi 
îndeplinirea obligaţiilor care decurg din aceasta 
M12.15. Măsuri de ameliorare şi de interconectare a bazelor de date teritoriale administrate de MDRAP, MC şi MMSC referitoare 
la domeniul protejării patrimoniului natural, cultural şi a peisajului precum şi a bazei de date reglementare din teritoriu, în sarcina 
MDRAP 

18 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

Programe  
Pachetul 1 (asociat ON12.1) 
P12.1. Program de fundamentare şi de adoptare a Legii zonelor protejate şi a Legii‐cadru a dezvoltării teritoriale şi peisajului, bazat 
pe obligaţiile derivate din semnarea Convenţiei Europene a Peisajului, pe concluziile Auditului legislativ în domeniul urbanismului şi 
pe continuarea acţiunii de identificare şi evaluare a peisajelor la nivel naţional  
P12.2. Program de studii și cercetări îndreptate către lărgirea bazei de protecţie a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului, cu 
includerea categoriilor absente din legislaţie (păduri virgine sau cvasi‐virgine, zone de protecţie a naturii şi vieţii sălbatice ş.a.) 
Pachetul 2 (asociat ON12.2) 
P12.3.  Program  de  cercetare  a  situaţiei  la  nivel  teritorial  în  ceea  ce  priveşte  starea  monumentelor  istorice,  a  patrimoniului 
arheologic, a zonelor protejate şi a peisajului, urmate de formularea – împreună cu MDRAP, MMSC şi cu alte ministere – a 
măsurilor prioritare în teritoriu 
P12.4.  Program  de  elaborare  a  documentelor  de  proprietate  publică  asupra  monumentelor  istorice  –  documente  juridice, 
delimitarea siturilor arheologice, cadastrul monumentelor istorice, cărțile funciare cu înscrierea servituților, actele de administrare, 
obligația de folosință a monumentului istoric ș.a. 
P12.5. Program de delimitare a zonelor de protecţie ale tuturor monumentelor istorice (începând cu MLPM şi VPCIN – acţiune 
în sarcina MDRAP) şi promovarea aprobării documentaţiilor de urbanism aferente acestora (aceste suprafeţe, chiar după 
lărgirea LMI, vor ocupa mai puţin de 1% din suprafața țării, în interiorul localităților și în afara acestora); 
Pachetul 3 (asociat ON12.3) 
P12.6. Program de stabilire a conţinutului‐cadru, al procedurilor şi responsabilităţilor legate de planificarea strategică  în ceea 
ce priveşte elaborarea, avizarea şi aprobarea acestora şi crearea relaţiilor de intercorelare între aceste documente şi 
documentaţiile de urbanism şi de amenajarea teritoriului, cu integrarea obiectivului prioritar de protejare a patrimoniului 
natural, cultural şi al peisajului (corelare cu programele Studiului 25); nivelurile recomandate sunt cele regional şi al 
microregiunilor precum şi al cartierelor marilor oraşe 
Pachetul 4 (asociat ON12.4) 
P12.7. Program de informare şi sensibilizare a publicului la nivel naţional asupra valorii patrimoniului natural, cultural şi a 
peisajului  (media, publicaţii, acţiuni tematice ş.a.) 
Pachetul 5 (asociat ON12.5) 
P12.8. Program de precizare a elementelor specifice fiecărui teritoriu, pornind de la definirea zonelor cu specific geografic şi a 
obiectivelor locale şi de precizare a obiectivelor prioritare de dezvoltare pentru fiecare teritoriu în parte 
P12.9. Program de creştere a suprafeţelor protejate (monumente istorice, zone protejate, zone de protecţie a peisajului) în 
arealele în care teritoriul este insuficient protejat, în paralel cu reechilibrarea criteriilor de clasare şi a categoriilor 
patrimoniale (areale montane, areale submontane şi de dealuri, areale de podiş, areale de câmpie Delta, lunca și bălţile 
Dunării) 
Proiecte (proiecte‐pilot la nivel naţional) 
PP20.1. Proiect‐pilot de fundamentare a procesului de creare a legislaţiei zonelor protejate şi al Legii‐cadru a dezvoltării 
teritoriale şi peisajului prin realizarea de documentaţii‐pilot de urbanism şi de amenajare a teritoriului pentru zone specifice, 
în vederea delimitării, încadrării juridice şi monitorizării zonelor protejate şi a peisajelor valoroase la nivelul oraşelor şi a 
microregiunilor coerente socio‐cultural (exemple: Mărginimea Sibiului, Ţara Vrancei) 
PP20.2. Proiect‐pilot de asigurare a unei protecţii reale a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului pe categorii de teritorii, 
pentru estimarea efortului necesar clarificării situaţiei din ţară în ceea ce priveşţe estimarea bugetelor şi programarea 
acţiunilor (cu utilizarea conjugată a  strategiilor şi bazelor de date din domeniul dezvoltării teritoriale, infrastructurii, culturii, 
patrimoniului, educaţiei): 
 Cercetarea stării monumentelor istorice, a patrimoniului arheologic, a zonelor protejate şi a peisajului,  
 Creşterea suprafeţelor protejate (monumente istorice, zone protejate, zone de protecţie a peisajului) cu reechilibrarea 
criteriilor de clasare şi a categoriilor patrimoniale  
 Elaborarea documentelor de proprietate publică asupra monumentelor istorice  
 Delimitarea zonelor de protecţie ale tuturor monumentelor istorice  
 Delimitarea zonelor protejate şi a zonelor de protecţie a peisajului 
 Elaborarea şi promovarea aprobării documentaţiilor de urbanism aferente acestora  
 Ameliorarea şi de interconectare a bazelor de date teritoriale administrate de MDRAP, MC şi MMSC referitoare la 
domeniul protejării patrimoniului natural, cultural şi a peisajului precum şi a bazei de date reglementare din teritoriu, în 
sarcina MDRAP 
 Alegerea teritoriilor urmăreşte apartenenţa la microregiuni de coeziune socio‐culturală şi istorică şi distribuirea geografică 
reprezentativă (areale montane, areale submontane şi de dealuri, areale de podiş, areale de câmpie Delta, lunca și bălţile Dunării). 
PP12.3. Proiecte‐pilot de realizare a documentelor de planificare strategică la cele trei niveluri teritoriale recomandate 
PP12.4. Proiecte‐pilot de punere în valoare a patrimoniului  natural, cultural şi a  peisajului în mediul urban (după 
dimensiunea oraşului) şi în mediul rural (la nivelul microregiunilor coerente socio‐cultural) 
Notă. Structura  principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.

19 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 12 
20

Anexă. Cuprinsul Raportului final 

I.   Informaţii generale 
I.1.   Numărul şi denumirea domeniului/studiului 
I.2.  Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) 
I.3.  Lista autorilor, colaboratorilor şi consultanţilor 
I.4.   Cuprinsul studiului 
I.5.  Lista hărţilor şi cartogramelor 
I.6.  Lista tabelelor şi graficelor 
I.7.  Anexe 
II.   Metodologie 
II.1.  Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR  
II.2.   Contextul european şi românesc 
II.2.1.   Contextul european şi documentele de referinţă 
II.2.2.  Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă 
II.3.  Problematică şi obiective specifice 
II.3.1.   Problematică şi întrebări de cercetare 
II.3.2.  Obiective specifice 
II.4.  Ipoteze şi metode de cercetare 
II.4.1.   Ipoteze de cercetare 
II.4.2.  Nivelul şi tipul analizelor 
II.4.3.  Indicatori şi indici  
II.4.4.  Reprezentări cartografice 
II.5.  Bibliografie şi surse 
II.5.1.  Studii şi publicaţii 
II.5.2.   Surse legislative, directive, convenţii, recomandări 
II.5.3.   Strategii 
II.5.4.  Date statistice 
II.5.5.  Date cartografice 
II.6.   Glosar de termeni 
II.6.1.  Peisaj şi patrimoniu natural  
II.6.2.  Patrimoniu cultural 
II.6.3.  Patrimoniu imaterial 
II.6.4.   Patrimoniu arheologic 
II.6.5.  Arii şi zone protejate 
III.  Analiză şi recomandări 
III.1.  Analiza‐diagnostic a situaţiei  
III.1.1.  Conservarea patrimoniului natural şi a biodiversităţii 
III.1.1.a.  Convenţia de la Rio privind diversitatea biologică  
III.1.1.b.  Sistemul de protecţie şi arealele protejate 
III.1.1.c.  Starea de conservare a ariilor naturale 
III.1.1.d. Rutele de migrație ale păsărilor 
III.1.1.e.  Evaluarea mecanismelor actuale de protecție și valorificare 
III.1.1.f.  Impactul teritorial al măsurilor de protecţie  
III.1.1.g.  Măsuri de îmbunătăţire a sistemului de protecţie 
III.1.2. Protecţia patrimoniului cultural 
III.1.2.a. Convenţia‐cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate 
III.1.2.b. Sistemul de protecţie şi arealele protejate 
III.1.2.c. Măsuri prioritare legate de protecţia patrimoniului cultural 
III.1.3.  Protecţia peisajului 
III.1.3.a.  Convenţia Europeană a Peisajului 
III.1.3.b.  Referiri la termenul de peisaj în legislaţia română 
III.1.3.c.  Identificarea şi evaluarea peisajului  
III.1.3.d.  Protejarea integrată a valorilor de patrimoniu natural, cultural şi etnologic 
III.1.4.  Impactul teritorial al protecţiei patrimoniului natural, cultural şi peisajer 
III.1.4.a. Deficienţe ale sistemelor de protecţie cu consecinţe directe în plan teritorial 
III.1.4.b. Deficienţe legislative şi instituţionale cu impact teritorial 
III.1.5.  Politici îndreptate către obţinerea unor efecte benefice în plan teritorial 
III.1.6. Impactul social, modul de viață și ocupațiile populației din arii şi zone protejate 
III.2.  Tendinţe de evoluţie  

20 
Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit  
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014 

III.3.  Priorităţi de dezvoltare 
III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale 
III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial 
III.4.  Legături cu alte domenii 
III.5.  Implicaţii economice, sociale, de mediu 
IV.  Elemente strategice şi operaţionale 
IV.1.  Viziune și obiective specifice 
IV.1.1. Diagnostic în domeniul protejării patrimoniului natural, cultural și a peisajului 
IV.1.2. Viziune şi obiectiv strategic în domeniul Protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale 
IV.1.3. Obiectiv general (linie directoare) 
IV.1.4. Obiective specifice 
IV.2.  Politici, programe şi proiecte 
IV.2.1. Obiective naţionale (orizont 2035), programe şi proiecte asociate acestora 
IV.2.2. Obiective naţionale (orizont 2020), programe şi proiecte asociate acestora 
IV.2.3. Obiective teritoriale, programe şi proiecte asociate acestora 
IV.2.4. Măsuri prioritare 
IV.3.  Modalităţi de implementare  
IV.3.1. Cadru legislativ şi instituţional necesar; responsabilităţi 
IV.3.2. Mecanisme de implementare 
IV.3.3. Monitorizarea aplicării strategiei, indicatori de rezultat şi de impact 
IV.4. Sinteză strategică şi operaţională 

Lista hărţilor şi cartogramelor 
Harta 12.1.  Delimitarea regiunilor biogeografice din România  
Harta 12.2.  Arii protejate de interes comunitar în România  
Harta 12.3.  Arii protejate de interes internaţional şi naţional în România  
Harta 12.4.  Arii protejate de interes comunitar, internaţional şi naţional în România  
Harta 12.5.  UAT cu valori de patrimoniu construit de interes internaţional şi naţional în România  
Harta 12.6.   Suprafeţele ariilor naturale protejate de interes internaţional și naţional şi ponderea acestora, pe regiuni  
Harta 12.7.   Suprafeţele ariilor naturale protejate de interes internaţional și naţional şi ponderea acestora, pe judeţe  
Harta 12.8.   Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi perimetrul luat în considerare de PATZ Delta Dunării – 2008  
Harta 12.9.   Păduri virgine în România (ICAS, 2003) 
Harta 12.10.  Suprafeţe despădurite din România 2000‐2011 – repartiţie pe judeţe, arii protejate şi păduri virgine  
Harta 12.11.  Evoluția suprafețelor forestiere din România în perioada 2000‐2011  
Harta 12.12.  Repartizarea pe judeţe a cazurilor de tăieri ilegale de arbori înregistrate de autorităţi între 2009 şi 2011  
Harta 12.13.  Rutele de migrație ale păsărilor 
Harta 12.14.  UAT după numărul real de MI – 2013  
Harta 12.15.  Judeţe după numărul real de MI, pe grupe valorice – 2013  
Harta 12.16.   Judeţe după numărul real de MI (Cap. I–Arheologie), pe grupe valorice  
Harta 12.17.    Idem şi situri arheologice protejate prin includerea în RAN – 2013  
Harta 12.18.  Judeţe după numărul real de MI (Cap. II – Arhitectură), pe grupe valorice – 2013  
Harta 12.19.  Clasificarea peisajelor geografice din România după A. Popova‐Cucu (1973) – Vezi Anexa 12.1. 
Harta 12.20.  Ponderea suprafețelor naturale protejate  pe subunităţi operaţionale de relief – 2013  
Harta 12.21.  Ierarhizarea subunităților operaţionale de relief după media MI/UAT – 2013  
Harta 12.22.   Ierarhizarea subunităților operaţionale după numărul valorilor de interes național – 2013  

Lista tabelelor şi graficelor 
Tabelul 12.1.  Arii protejate în România (2013) 
Tabelul 12.2.  Ariile protejate din România, zonele naturale protejate de interes naţional şi monumentele naturii (2013) 
Tabelul 12.3.  Ariile protejate de interes naţional – parcuri naţionale şi parcuri naturale (2013) 
Tabelul 12.4.  Ariile protejate de interes internaţional (2013)  
Tabelul 12.5.  Suprafeţele ariilor protejate din România – sinteză (2013) 
Tabelele 12.6‐12.7. Date referitoare la tăierile ilegale de arbori înregistrate de autorităţi între 2009 şi 2011  
Tabelul 12.8.  Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după ponderea suprafeţelor ariilor naturale protejate, numărul total 
de monumente istorice şi numărul valorilor de interes național (2013)  

Anexe 
Anexa 12.1.  Clasificarea peisajelor geografice din România 
Anexa 12.2.  Programe de reabilitare a peisajului şi de dezvoltare locală  
Anexele 12.3‐12.4. Zone construite protejate în Municipiul București aprobate prin H.C.G.M.B. nr. 279/2000 
 

21