Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sunt îngrijiţi de mai mulţi adulţi gen feminin intervievate li s-a cerut să
(Segura i Pierce, 1993)? răspundă la următoarea întrebare: „Ce
Aceste critici nu slăbesc importanţa înseamnă a spune despre ceva că
ideilor lui Chodorow. Ele ne spun mult este corect sau gre it din punct de
despre natura feminităţii i ne ajută să vedere moral?” În timp ce bărbaţii au
înţelegemoriginile a ceea ce a fost înclinat să răspundă la această
numit „inexpresivitatea masculină” – întrebare menţionând idealurile
dificultatea pe care o au bărbaţii în abstracte de datorie, justiţie i libertate
a- i arăta sentimentele faţă de ceilalţi individuală, femeile au ridicat constant
(Balswick, 1983). tema ajutorului acordat celorlalţi.
Astfel, o studentă a unui colegiu a
Teoria lui Gilligan răspuns la întrebare în felul următor:
Carol Gilligan (1982) a continuat
analiza lui Chodorow. Opera sa se
concentrează asupra imaginilor pe
care le au femeile i bărbaţii adulţi
despre sine i realizările lor.Ea este
de acord cu Chodorow că femeile se
definesc pe ele însele în termeni de
relaţii personale i î i consideră
realizările în raport cu capacitatea de
a avea grijă de ceilalţi.Locul femeilor
în vieţile bărbaţilor este, prin tradiţie, Femeile au fost mai empirice în
unul de îngrijitor i tovară de viaţă. judecăţile lor morale decât bărbaţii,
Dar calităţile dezvoltate în aceste identificând posibilele contradicţii între
sarcini adesea sunt devalorizate de respectarea strictă a unui cod moral i
bărbaţi, care văd ca singură evitarea rănirii celorlalţi. Gilligan este
modalitate de „succes”accentul pus pe de părere că această viziune reflectă
realizările individuale. Grija pentru poziţia tradiţională a femeilor, an-
relaţii pe care o au femeile le apare nu corate mai degrabă în relaţii de
ca o forţă, a a după cum i este, ci afecţiune,decât în atitudinile de
mai degrabă ca o slăbiciune. „propensiune către exterior” specifice
Gilligan a intervievat atent bărbaţilor. Odinioară,bărbaţii
aproximativ două sute de femei i considerau femeile înapoiate, dar în
bărbaţi americani de diferite vârste i acela i timp erau con tienţi că ele
de diferite condiţii sociale. I-a interogat aveau calităţi care lor le lipseau.
pe toţi cu privire la viziunea lor morală Perspectivele asupra lor însele se
i la concepţiile despre sine. întemeiază mai degrabă pe
Aurezultat diferenţe semnificative între îndeplinirea cu succes a trebuinţelor
perspectivele femeilor i cele ale altora, decât pe mândria realizării
bărbaţilor.De exemplu, persoanelor de individuale (Gilligan, 1982).
Sociologie de Anthony Giddens
Diferitele perioade de tranziţie pe care
le parcurg indivizii în decursul vieţilor
lor par,la prima vedere, a fi stabilite
biologic – din copilărie până la
maturitate i, în cele din urmă, la
moarte. Dar stadiile cursului vieţii
umane sunt, în natură, tot atât de
sociale pe cât sunt de biologice
(Vincent, 2003). Ele sunt influenţate
de diferenţierile culturale i, de
asemenea, de circumstanţele
materiale ale vieţilor oamenilor în
anumite tipuri de societate. De
exemplu, în Occidentul de astăzi,
moartea este asociată de regulă cu
persoanele în vârstă, deoarece
majoritatea oamenilor se bucură de o
durată de viaţă de peste aptezeci de
ani. Însă, în societăţile tradiţionale de
odinioară, majoritatea oamenilor
mureau mai tineri, puţini ajungând la o
vârstă înaintată.
Majoritatea adulţilor din Occident pot spera astăzi la o viaţă care să cuprindă
i etapa bătrâneţii. În vremurile premoderne, doar unii puteau anticipa cu deplină încredere
un astfel de viitor. Moartea prin îmbolnăvire sau vătămare era mult mai frecventă în rândul
tuturor grupelor de vârstă decât în ziua de astăzi, iar femeile, mai ales, înfruntau un risc
crescut datorită ratei înalte de mortalitate la na terea copiilor.
În societăţile tradiţionale, oamenilor bătrâni li se acorda de cele mai multe ori un înalt
respect. În rândul culturilor care includeau grupurile de iniţiere, bătrânii aveau un cuvânt
important de spus – adesea decisiv
– cu privire la problemele importante ale comunităţii. În cadrul familiilor, autoritatea
bărbatului i a femeii cre tea odată cu vârsta. În schimb, în societăţile industrializate,
oamenii în vârstă tind să î i piardă autoritatea atât la nivelul familiei, cât i la nivelul
comunităţii sociale mai largi. Odată cu pensionarea, ei pot deveni mai săraci decât fuseseră
vreodată înainte. În acela i timp, a crescut foarte mult segmentul de populaţie de peste
aizeci i cinci de ani, după cum vom vedea în secţiunea următoare.
Trecerea la categoria de vârstă a bătrânilor adeseori marca, în cultura tradiţională,
apogeul statusului dobândit de un individ.În societăţile moderne, pensionarea tinde să
atragă consecinţe contrare. Nemaitrăind împreună cu copiii, i adesea retrăgându-se total
din munca plătită, oamenii în vârstă pot întâmpina dificultăţi în a considera ultimii ani ai vieţii
ca fiind satisfăcători. Se consideră, de regulă, că cei care au făcut faţă cu succes bătrâneţii
au reu it deoarece au apelat la resursele lor interioare, devenind mai puţin interesaţi de
situaţia materială pe care le-o oferă viaţa. De i se poate adesea întâmpla aceasta, într-o
societate în care mulţi sunt sănăto i la bătrâneţe, o propensiune spre exterior a propriei fiin-
ţe devine din ce în ce mai predominantă.Cei care sunt în pragul pensionării î i pot reînnoi
ocupaţională sau privată, inclusiv pensii de urmaşi b) Bazate pe propria ocupaţie şi clasificate conform Clasificării Statistice
Naţionale Socio-economice (CSNSe). Vezi Appendix, partea 1: CSNSe. Datele sunt neverifi cate. Sursă: Social Trends 34
(2001), p. 11.
............´............´................................