1.1.

ANALIZA STRUCTURII FINANCIAR - PATRIMONIALE

1.1.1. Analiza structurii patrimoniale (activ)

- ne arată destinația economică a capitalurilor întreprinderii, natura activității, capacitatea

întreprinderii de a-și modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale.

EA EA
RA  *100 , rA  *100
AT GrA

A. Rata activelor imobilizate: ponderea în totalul activului a elementelor patrimoniale

aflate mereu la dispoziția întreprinderii și gradul de investire a capitalului în
întreprindere.
A
R AI  I *100 , nivel de referință 60%
AT

346.556
RAI (1)  x100  53,32%
649.889
470.208
RAI ( 2b )  x100  70,80%
664.097

Din punct de vedere static:

RAi(1) < 60% => grad de imobilizare al activului scăzut. Rata Ai în anul 1 este sub nivelul
optim de 60%, astfel putem spune că întreprinderea are o capacitate ridicată de
transformare a patrimoniului său în lichidități, respectiv o capacitate de adaptare în
condiții de criză ridicată.

RAi(2b) > 60% => grad de imobilizare al activului ridicat. Rata Ai depășește în anul 2b
nivelul optim de 60%, astfel putem spune că întreprinderea are o capacitate scăzută de
transformare a patrimoniului său în lichidități, respectiv o capacitate de adaptare în
condiții de criză scăzută.

Din punct de vedere dinamic:

RAi(2b) > RAi(1) => gradul de imobilizare al activului crește de la o perioadă la alta. Se
poate observă că ponderea Ai a crescut în anul curent (2b) față de anul de referință (1) de
la 53,32% la 70,80%, deci putem spune că gradul de investire a capitalului a crescut de la
o perioada la alta.
 AI ( 2b ) 470.208
I AI  x100  *100  135,6%
AI (1) 346.556
=> IAi > IAt => ritmul de creștere al
AT ( 2b ) 664.097
I AT  x100  *100  102,18%
AT (1) 649.889
Ai este mai accentuat decât ritmul de creștere al AT

Având în vedere faptul că dinamica Ai este la rândul ei influențată în măsuri diferite de

dinamica celor 3 elemente componente (In, Ic și If), se impune calcularea ratelor de
structură pentru cele trei subgrupe ale Ai.

A.1. Rata imobilizărilor necorporale: ponderea activelor intangibile în total active.

In In
RIn  *100 rIn  *100
AT Ai
1000
RIn (1)  *100  0,15%
649889
0
RIn ( 2b )  *100  0%
664097
1000
rIn (1)  *100  0,29%
346556
0
rIn ( 2b )  *100  0%
470208

A.2. Rata imobilizărilor corporale: ponderea valorii activelor corporale în total active.
Ic Ic
RIc  *100 rIc  *100
AT Ai

345556 345556
RIc (1)  *100  53,17% rIc (1)  *100  99,71%
649889 346556
470208 470208
RIc ( 2b )  *100  70,80% rIc ( 2b )  *100  100%
664097 470208

A.3. Rata imobilizărilor financiare: ponderea activelor financiare permanente în total

activ.
If If
RIf  *100 rIf  *100
AT Ai
 0
RIf (1)  *100  0
649889
0
RIf ( 2b )  *100  0
664097
rIf (1)  0
rIf ( 2b )  0
In
Ai Ic
If

Creșterea Ai s-a realizat exclusiv pe seama imobilizărilor corporale, întreprinderea

direcționând un volum important de surse de finanțare (din pasiv) în vederea creșterii
capacității de producție, în scopul atingerii nivelului programat al CA (cifrei de afaceri).

RAi RAi RAi

CA CA CA

În condițiile în care efortul întreprinderii crește de la o perioadă la alta (RAi) și efectul

urmărit se diminuează (CA), se observă o scădere a eficienței utilizării activelor
imobilizate. Astfel, deși la nivelul anului 2b capacitățile de producție sporesc
considerabil, volumul de activitate se diminuează. În mod inevitabil, gradul de utilizare a
capacităților de producție se reduce.

În contextul în care capacitățile de producție generează cheltuieli cu comportament fix

raportat la volumul de activitate, un volum important de cheltuieli neproductive de acest
tip este suportat de către întreprindere. Pe aceste considerente, la nivelul anului 2b
surplusul de active imobilizate nu asigură un surplus de venituri, generează însă în
schimb un surplus de cheltuieli (ceea ce duce la reducerea profitului).

Se recomandă reducerea ratei activelor imobilizate pentru a permite sporirea flexibilității

activului și reducerea riscurilor asociate eliberării surselor de finanțare.
B. Rata activelor circulante: ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total
activ.
Ac
R Ac  *100 , valoare optimă 40%
AT
303333
RAc (1)  *100  46,67%
649889
193889
RAc ( 2b )  *100  29,19%
664097
Din punct de vedere static:

RAc(1) > 40% => grad de lichiditate al activului ridicat. Rata Ac în anul 1 este peste
nivelul optim de 40%, astfel putem spune că întreprinderea are un anumit grad de
flexibilitate în desfășurarea activității.

RAc(2b) < 40% => grad de lichiditate al activului scăzut. Rata Ac în anul 2b este sub
nivelul optim de 40%, astfel putem spune că întreprinderea are o flexibilitate scăzută în
desfășurarea activității.

Din punct de vedere dinamic:

RAc(2b) < RAc(1) => gradul de lichiditate al activului scade de la o perioadă la alta. Se poate
observă că ponderea Ac a scăzut în anul curent (2b) față de anul de referință (1) de la
46,67% la 29,19%, deci putem spune că gradul de flexibilitate scade de la o perioada la
alta.

Ac ( 2b ) 193889
I Ac   *100  63,91%
Ac(1) 303333 => IAc < IAt => ritmul de scădere al Ac este
I AT  102,18%
mai accentuat decât ritmul de creștere al AT

Având în vedere faptul că dinamica Ac este la rândul ei influențată în măsuri diferite de

dinamica celor 3 elemente componente (St, Cr și Db), se impune calcularea ratelor de
structură pentru cele trei subgrupe ale Ac.

B.1. Rata stocurilor: ponderea activelor circulante mai puțin lichide în total active.
St St
RSt  *100 rSt  *100
AT Ac
111111 111111
RSt (1)  *100  17,10% rSt (1)  *100  36,63%
649889 303333
26389 26389
RSt ( 2b )  *100  3,97% rSt ( 2b )  *100  13,61%
664097 193889
B.2. Rata creanțelor: arată ponderea creanțelor în total active.

Cr Cr
RCr  *100 rCr  *100
AT Ac
142222
RCr (1)  *100  21,8841%
649889 142222
rCr (1)  *100  46,89%
162500 303333
RCr ( 2b )  *100  24,4693%
664097 162500
rCr ( 2b )  *100  83,81%
193889

B.3. Rata disponibilităților bănești: ponderea disponibilităților bănești în total active.

Db Db
RDb  *100 rDb  *100
At Ac
50000 50000
RDb (1)  *100  7,69% rDb (1)  *100  16,48%
649889 303333
5000 5000
RDb ( 2b )  *100  0,75% rDb ( 2b )  *100  2,58%
664097 193889

Reducerea volumului Ac a fost cauzat de:

- valoarea St a scăzut de la 111.111 la 26.389 întrucât întreprinderea ajunge în situația de
a nu mai dispune de suficiente surse pentru reconstituirea stocurilor;
- creanțele înregistrează o ușoara creștere în anul 2b pe fondul deciziei întreprinderii de a
mări durata creditului-client, generând astfel un volum de creanțe - clienți neîncasate;
- valoarea Db s-a redus pe fondul aportului întreprinderii la investiție, respectiv extinderii
termenului de încasare a clienților.

În ceea ce privește structura activelor circulante, se poate observa faptul că ponderea

majoritară în cadrul acestora în anul 2b este deținută de creanțe. Activele circulante au
asociate riscuri de nelichidare mult mai reduse, respectiv o viteză de rotație mult mai
ridicată.

Nivelul stocurilor este prea scăzut, inferior nevoilor întreprinderii, care are dificultăți la
sfârșitul anului 2b în a-și asigura continuitatea ciclului de exploatare. De asemenea, se
impune sporirea nivelului disponibilităților bănești, care nu asigură o lichiditate imediată
corespunzătoare.

St
Ac Cr
Db

Diminuarea activelor circulante se realizează pe fondul scăderii accentuate a stocurilor și

a disponibilităților, scădere care nu este compensată de creșterea creanțelor (ISt+Db>ICr).
 St St
RAc RAc Cr ; ISt+Db = ICr RAc Cr ; ISt+Db < ICr
Db Db
CA CA CA

În condițiile în care efortul întreprinderii scade de la o perioadă la alta (RAc) și efectul

urmărit se diminuează (CA), se observă o scădere a eficienței utilizării activelor
circulante.

Se recomandă reducerea ratei activelor circulante pe seama unei creșteri a ratei stocurilor
și a ratei disponibilităților într-un ritm mai scăzut decât diminuarea creanțelor (ISt+Db <
ICr).
 1.1. ANALIZA STRUCTURII FINANCIAR - PATRIMONIALE

1.1.2. Analiza structurii financiare (pasiv)

- informații referitoare la structura resurselor și la termenele de exigibilitate ale acestora,

politica financiară a întreprinderii.

EP EP
REP  *100 , rEP  *100
PT GrEP

Analiza structurii financiare pe termene vizează evaluarea măsurii în care întreprinderea

este dependentă de surse de finanțare ce antrenează pe termen scurt astfel de riscuri. În
plus, o analiză în amănunt permite aprecierea riscurilor ca o anumită sursă să nu poată fi
înlocuită.

A. Analiza structurii financiare în funcție de exigibilitate / termen

A1. Rata stabilității financiare: ponderea deținută de capitalul permanent (Cpm) în

pasivul total.

Cpm
Rsf  *100 , nivel asiguratoriu 50% / nivel optim 66%
PT

347876
Rsf (1)  *100  53,52%
649889
370160
Rsf ( 2b )  *100  55,73%
664097

A.2. Rata surselor curente: ponderea deținută de sursele curente – datoriile pe termen
scurt (Dts) în pasivul total.

Dts
Rsc  *100 , nivel de referință 33%
Pt
302013
Rsc (1)  *100  46,47%
649889
293938
Rsc ( 2b )  *100  44,26%
664097

Analiza statică:

La nivelul anului 1, rata stabilității financiare a întreprinderii este de 53,52%. Sursele de

finanțare permanente reprezintă peste jumătate din totalul pasivului, ceea ce asigură o
stabilitate superioară minimului considerat a fi acceptabil (50%), cu un capital permanent
format majoritar din capital propriu. În corespondență, se înregistrează o rată a surselor
curente de 46,47% (cele 2 rate sunt complementare).

Pasivele curente (Dts) în valoare de 302.013 RON înregistrate în bilanțul financiar

aferent anului 1 sunt constituite cu preponderență din datorii de exploatare. Dintre
acestea, 103.368 RON reprezintă datorii față de furnizori, care au asociat în general un
nivel superior de risc, generat de posibilitatea diminuării unilaterale a duratei creditului
comercial acordat de furnizori; necesitatea înlocuirii furnizorilor (cu furnizori noi, care
acordă credite comerciale de durate inferioare); imposibilitatea firmei de a suporta un
cost sporit al creditului – furnizor etc.

În aceste condiții, întreprinderea are asigurată finanțarea pentru active în valoare de

347.876 RON pentru anul 2. Majoritatea acestor surse (83,12%) sunt de natura
capitalurilor proprii. Capitalurile proprii prezintă o stabilitate ridicată (mai ridicată decât
cea a datoriilor pe termen mediu şi lung), în condiţiile în care fie sunt lăsate de către
proprietari pe termen nedefinit la dispoziţia întreprinderii (capital social, rezerve, rezerve
din reevaluare, prime de capital), fie au asociată o presiune mai redusă de rambursare
(profitul care va fi în viitor repartizat sub formă de dividende).

Analiza dinamică:

În dinamică, are loc o sporire a ratei stabilităţii financiare (şi implicit o reducere a ratei
surselor curente), în contextul în care indicele de creştere al capitalului permanent de la
un an la altul este superior indicelui de creştere al pasivului total (ICpm>IPt).

Acest fenomen are la bază acţiunea următorilor factori:

1) Diminuarea capitalului propriu la 278.160 RON, cu impact de reducere a capitalului
permanent şi implicit a stabilităţii financiare;
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, cu impact de majorare a
capitalului permanent şi implicit a stabilităţii financiare;
3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt (cu impact de reducere a stabilităţii
financiare);
4) Diminuarea datoriilor faţă de furnizori (cu impact de sporire a stabilităţii financiare).

În concluzie, are loc o modificare a structurii pasivului cu implicaţii pozitive asupra

nivelului de risc asociat asigurării surselor de finanţare: scade ponderea surselor de
finanţare care implică pe termen scurt riscuri.

Cauze ale manifestării factorilor

1) Diminuarea capitalului propriu are loc pe seama înregistrării de pierderi.
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung
- apropierea scadenţei unor noi componente de principal din cadrul datoriilor financiare
pe termen lung, cu efect de reducere a datoriilor financiare pe termen lung;
- contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta scadentă ulterior
sfărşitului anului 3 se constituie în bilanţul aferent anului 2 ca sursă pe termen lung
(susţinând sporirea Dftml).
3) Diminuarea datoriilor faţă de furnizori: datoriile faţă de furnizori se rambursează şi se
refac în permanenţă; totuşi, volumul acestui tip de surse de finanţare se diminuează
considerabil de la o perioadă la alta, în condiţiile materializării unuia dintre factorii de
risc amintiţi anterior: reducerea de către furnizori a duratei creditului comercial acordat.

Măsuri de ameliorare / recomandări:

Considerând că o rată a stabilităţii financiare de 66% reprezintă nivelul optim pentru

întreprinderea analizată, măsurile de corecţie pentru anul 3 vor viza sporirea ponderii
capitalului permanent în totalul pasivului:
1) creşterea volumului surselor permanente, prin:
a) sporirea capitalului propriu:
- sporirea captalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere sub formă de rezerve sau de
rezultat reportat;
b) sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung:
- sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung prin contractarea de credite
bancare sau leasing-uri financiare sau obţinerea de credite pe durate mai mari de 1 an din
partea asociaţilor sau acţionarilor;
- obţinerea de surse de finanţare pe termen lung de natura exploatării.
2) diminuarea volumului de surse curente, prin:
- reducerea datoriilor financiare pe termen scurt, ceea ce va permite şi o reducere a
cheltuielilor cu dobânzile şi comisioanele;
- reducerea datoriilor de exploatare pe termen scurt prin plata mai rapidă, în măsura în
care plata mai rapidă duce la evitarea costurilor acestora.

B. Analiza structurii financiare în funcție de proveniența resurselor

B.1. Rata autonomiei financiare:

B.1.1. Rata autonomiei financiare globale: proporția din sursele de finanțare a

reprezentată de sursele proprii – capitalul propriu (Cpr), arată gradul de autonomie
(independență) financiară a întreprinderii.

Cpr
Rafg  *100 , nivel minim 33%
PT

289170
Rafg (1)  *100  44,49%
649889
278160
Rafg ( 2b )  *100  41,88%
664097
B.1.2. Rata autonomiei financiare la termen: gradul de independență financiară pe termen
lung.
Cpr
Raft  * 100
Cpm , nivel minim 50%

289170
Raft(1)  *100  83,12%
347876
278160
Raft( 2b )  *100  75,14%
370160

În ceea ce privește autonomia financiară globală, putem observa că în ambii ani analizați,
peste 40% din totalul surselor întreprinderii reprezintă surse proprii, deci întreprinderea
dispune de o autonomie financiară globala moderată (valoarea minimă 33%). Astfel,
peste 40% din activul întreprinderii este finanţat din surse proprii, restul fiind asigurat pe
seama datoriilor (surse împrumutate sau atrase).

Tendința ratei este de reducere (de la 44,49% la 41,88%) antrenând și o reducere a

autonomiei financiare globale, ca urmare a modificării Cpr într-un ritm mai lent decât
totalul resurselor.

Rata autonomiei financiare la termen înregistrează tendințe de scădere, situându-se însă

peste valoarea minimă de 50%. Evoluția sa este rezultatul unui ritm de scădere al Cpr mai
accentuat decât ritmul de creștere al Cpm.

B.2. Rata de îndatorare: dependența financiară a întreprinderii și gradul de risc al

politicii sale financiare.

B.2.1. Rata de îndatorare globală: ponderea datoriilor totale (Dt) în total surse de
finanțare.
Dt
Rig  *100 , nivel indicat maxim 66%
Pt
360718
Rig (1)  *100  55,50%
649889
385938
Rig ( 2b )  *100  58,11%
664097

B.2.2. Rata de îndatorare la termen: proporția în care datoriile pe termen mediul și lung
(Dtml) participă la formarea capitalurilor permanente.
Dtml
Rit  *100 , nivel de referință maxim 50%
Cpm
 58706
Rit (1)  *100  16,87%
347876
92000
Rit ( 2b )  *100  24,85%
370160

Din punct de vedere al ratei de îndatorare globală, se observă o tendință de creștere de la

55,50% la 58,11%, situandu-se însă sub nivelul maxim asiguratoriu de 66%, generată de
o creștere a datoriilor într-un ritm mai rapid decât creșterea pasivului.

Rata de îndatorare la termen prezintă o tendință de creștere, situându-se însă mult sub
nivelul maxim asiguratoriu de 50%.

Per ansamblu, se remarcă o creștere a datoriilor totale ale întreprinderii, precum și o

diminuare a Cpr. Deși întreprinderea beneficiază de stabilitate și autonomie financiară, pe
termen lung, se înregistrează o tendință nefavorabilă de scădere, însoțită totodată de o
creștere a ratelor de îndatorare, pe fondul creșterii Dt, rămânând însă sub nivelul maxim
admis.

Din punctul de vedere al băncilor creditoare, ponderea redusă a surselor proprii în pasivul
bilanţier atrage atenţia asupra unui risc ridicat ca întreprinderea să devină incapabilă de a
suporta serviciul datoriei.

În condiţiile în care costurile capitalurilor proprii nu afectează profitul, respectiv

stabilitatea acestor surse de finanţare este una foarte ridicată, un nivel ridicat al ratei
autonomiei financiare globale permite reducerea riscului de incapacitate de plată.

Analiza dinamică:

În dinamică, are loc o diminuare a ratei autonomiei financiare globale de la 44,50% la

41,88%, respectiv o creştere a ratei îndatorării de la 55,50% la 58,11%. Se manifestă prin
urmare o amplificare a riscurilor:
- pentru acţionari – riscul de diminuare a rentabilităţii financiare, sau chiar de pierdere a
capitalului investit;
- pentru creditori: riscul apariţiei de dificultăţi în recuperarea creanţelor faţă de
întreprindere.

Modificarea structurii financiare în sensul menţionat s-a produs pe fondul creşterii

datoriilor în paralel cu diminuarea capitalurilor proprii.

La nivelul perioadei analizate, pasivul total a sporit de la 649.889 RON la 664.097 RON,
înregistrând un indice de creştere de 102,19%. Majorarea pasivului s-a realizat exclusiv
pe seama creşterii datoriilor (cu un indice de creştere de 106,99%), creştere care a
compensat în valori absolute diminuarea capitalului propriu.
Cauza principală a diminuării capitalului propriu a fost reprezentată de înregistrarea de
pierderi la nivelul anului 2. În ceea ce priveşte datoriile, dinamica acestora de la un an la
altul a fost marcată de:
a) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung – cu efect de sporire a datoriilor totale;
b) diminuarea datoriilor pe termen scurt, cu efect de reducere a datoriilor totale.
Datoriile pe termen mediu şi lung au sporit pe seama datoriilor financiare, datoriile de
exploatare pe termen mediu şi lung fiind inexistente la nivelul perioadei de analiză.

Dinamica datoriilor financiare pe termen mediu şi lung a fost marcată de 2 fenomene:

- contractarea la începutul anului 2 a unui nou credit bancar pe termen lung, cu impact de
creştere a datoriilor financiare pe termen mediu şi lung;
- apropierea scadenţei datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, care a impus
reflectarea lor ca datorii pe termen scurt.

Măsuri de ameliorare / recomandări:

Considerând că pentru întreprinderea analizată optimizarea structurii pasivului se

realizează la o rată a autonomiei financiare de 66%, se impune adoptarea în viitor (adică
la nivelul anului 3) a unor măsuri de corecţie:
- sporirea capitalului social;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere pentru autofinanţare;
- rambursarea de datorii.

În măsura în care diminuarea activului nu este considerată oportună, rambursarea de

datorii va putea fi realizată exclusiv prin înlocuirea lor cu surse proprii. Având în vedere
situaţia întreprinderii de la sfârşitul anului 2 (de blocaj al activităţii de exploatare),
sporirea capitalului social reprezintă o alternativă recomandabilă.

Rambursarea datoriilor poate fi realizată pe seama autofinanţării, prin infuzia de capital

social, sau prin reducerea nevoii de finanţare (vânzări de active imobilizate, eficientizarea
gestiunii stocurilor şi creanţelor şi chiar reducerea temporară a volumului de activitate).
 1.2. ANALIZA BONITĂȚII FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

Analiza bonității financiare urmărește reflectarea capacității de plată a datoriilor

întreprinderii.

Bonitatea se poate analiza sub două aspecte:

 lichiditate, reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt;
 solvabilitate, reflectă capacitatea de plată a datoriilor întreprinderii, indiferent de
termenul de exigibilitate.

1.2.1. Analiza lichidității

a) Rata lichidității curente (Rlc) - reflectă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi

datoriile pe termen scurt (Dts) prin transformarea activelor circulante (Ac) în lichidități.

Ac
Rlc  , interval de referință [1 - 2)
Dts

Ac (1) 303.333
Rlc (1)    1,004
Dts (1) 302.013
Ac ( 2b ) 193.889
Rlc ( 2b )    0,65
Dts ( 2b ) 293.938

b) Rata lichidității rapide (Rlr), exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi

datoriile pe termen scurt (Dts) din activele circulante care pot fi transformate rapid în
lichidități (Cr + Db).

Ac  St Cr  Db
Rlr   , interval de referință [0,6 - 1)
Dts Dts

142.222  50.000
Rlr (1)   0,63
302.013
162.500  5.000
Rlr ( 2b )   0,56
293.938

c) Rata lichidității imediate (Rli), indică capacitatea întreprinderii de rambursare a

datoriilor pe termen scurt (Dts) din disponibilitățile bănești (Db) existente.

Ac  St  Cr Db
Rli   , nivel de referință [0,2 – 0,6)
Dts Dts
 50.000
Rli (1)   0,16
302.013
5.000
Rli ( 2b )   0,01
293.938

Analiza statică:

Nivelul lichidităţii curente din anul 1 arată că întreprinderea este capabilă să acopere
datoriile curente pe seama activelor circulante. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre
certitudinea onorării obligaţiilor scadente pe termen scurt.

În analiza lichidităţii curente, valoarea activelor circulante de 303.333 RON, respectiv

valoarea datoriilor curente de 302.013 RON sunt considerate reprezentative pentru
volumul de activitate al întreprinderii aferent anului 1, respectiv pentru politica
întreprinderii cu privire la gestiunea resurselor. În acest context, analiza lichidităţii
curente vizează evaluarea capacităţii întreprinderii de a onora în dinamică datorii curente
păstrate la un nivel mediu de 302.013 RON, pe seama unui nivel mediu al activelor
circulante de 303.333 RON.

Datoriile curente se impun a fi rambursate într-un termen de maxim 1 an. Onorarea lor se
realizează în general prin plăţi (cu toate că nu întotdeauna), impunând existenţa unor
disponibilităţi băneşti corespunzătoare. Activele circulante se transformă în disponibilităţi
băneşti (deşi nu întotdeauna integral) într-un termen de maxim un an. Disponibilităţile
rezultate astfel ar urma să constituie baza onorării datoriilor curente.

În logica continuităţii activităţii întreprinderii, zilnic o parte din datoriile curente devine
scadentă; pe măsură ce este onorată, ea este reconstituită (alte datorii curente se
formează). Concomitent, activele circulante se transformă în disponibilităţi; ele se
diminuează prin efectuarea de plăţi, în paralel reconstituindu-se.

Într-o astfel de logică, întreprinderea ar putea fi capabilă să-şi onoreze datoriile curente
chiar pe fondul dispunerii de un volum mult mai redus de active circulante (înregistrând
deci o rată a lichidităţii curente subunitară). Condiţia ar fi aceea de asigura o rotaţie a
activelor circulante mai ridicată decât cea a datoriilor curente. În acest context, volumul
de active circulante care se transformă zilnic în disponibilităţi ar putea fi suficient de
ridicat pentru a acoperi volumul de datorii care devin zilnic scadente (deşi ar fi mai
reduse în volum, activele circulante s-ar lichida mai repede, astfel încât volumul zilnic de
disponibilităţi eliberate ar putea fi suficient).

Pornind de la cele menţionate, nivelul lichidităţii curente din anul 1 nu poate reprezenta o
garanţie a capacităţii de plată pe termen scurt a întreprinderii. Sunt necesare informaţii cu
privire la volumul mediu de datorii care devine scadent zilnic, respectiv la volumul mediu
de active circulante care va fi disponibil zilnic sub formă de numerar sau echivalente de
numerar.
Ceea ce se poate spune este că un nivel subunitar al lichidităţii curente are asociate riscuri
mai ridicate de incapacitate de plată a datoriilor curente. Cu cât nivelul indicatorului
creşte, riscurile de incapacitate de plată scad. Un nivel foarte ridicat al lichidităţii curente
are asociate riscuri reduse în ceea ce priveşte capacitatea de plată pe termen scurt, dar
implică o utilizare mai puţin eficientă a activelor circulante şi / sau a datoriilor pe termen
scurt (şi, în consecinţă, o pierdere de rentabilitate).

Considerând că raportul optim risc / rentabilitate pentru firma analizată este atins din
acest punct de vedere la o rată a lichidităţii curente cuprinsă în intervalul [1;2), situaţia
întreprinderii din punctul de vedere al capacităţii de plată pe termen scurt este considerată
a fi corespunzătoare la nivelul anului 1.
Nu acelaşi lucru poate fi afirmat cu privire la situaţia din anul 2b, când rata lichidităţii
curente înregistrează o valoare de 0,65. Cu toate că activele circulante nu acoperă integral
datoriile curente, nu există certitudinea că întreprinderea nu va fi capabilă să susţină plata
obligaţiilor pe termen scurt. Riscurile de incapacitate de plată sunt însă ridicate.
Continuitatea plăţilor va putea fi menţinută atâta timp cât nu vor exista distorsiuni la
nivelul ciclului de exploatare (în fazele de aprovizionare – stocare – producţie – desfacere
– încasare).

Analiza dinamică:

Dinamica lichidităţii curente este marcată de o scădere mult mai accentuată a activelor
circulante, comparativ cu scăderea datoriilor curente.

La nivelul întregii perioade, lichiditatea rapidă şi cea imediată înregistrează valori

inferioare nivelelor minime admise. În dinamică, aceste rate prezintă de asemenea
trenduri descendente, ceea ce poate fi tradus printr-o creştere a riscurilor, o creştere a
potenţialului în materie de rentabilitate, dar o deteriorare a raportului risc / rentabilitate
potenţială.

Evolutia celor 3 rate de lichiditate în perioada analizată este similară, în sensul că în anul
2b se înregistrează o scădere bruscă a capacității de plată a datoriilor curente.

Din punct de vedere al lichidității, firma nu este capabilă să facă față angajamentelor
asumate față de terți din cauza politicii adoptate în anul 2b.

Măsuri de ameliorare / recomandări:

Se impun astfel măsuri de corecţie capabile să restaureze valorile ratelor de lichiditate în

limitele acceptabile. Aceste măsuri vor viza asigurarea în dinamică a unor indici de
creştere ai elementelor de natura activelor circulante superiori indicelui de creştere al
datoriilor curente (deziderat realizabil prin sporirea capitalului permanent sau reducerea
activelor imobilizate).

O soluție indicată pentru perioada următoare de activitate (anul 3) ar fi pe de o parte

realizarea unei concordanțe între scadențele creanțelor și cele ale datoriilor pe termen
scurt, iar pe de altă parte dezvoltarea unei politici agresive cu clienții prin reducerea
soldului creanțe-clienți, micșorând astfel durata de încasare a clienților. Această
alternativă trebuie adoptată însă cu luarea în considerare a limitelor impuse de riscul
îndepărtării clienților spre alți furnizori.

Firma poate opta pentru obținerea de disponibilități și la stimularea plății creanțelor în

numerar prin acordarea de discounturi. De asemenea, o gestiune adecvată a stocurilor
poate determina o ameliorare a lichidității.

1.2.2. Analiza solvabilității

a) Rata solvabilității generale (Rsg), indică în ce măsură datoriile totale (Dt) sunt
acoperite de activele totale (At) ale întreprinderii.

At
Rsg  , nivel de referință minim 1,5
Dt
649.889
Rsg (1)   1,80
360.718
664.097
Rsg ( 2b )   1,72
385.938

b) Rata solvabilității financiare (Rsf), arată măsura în care datoriile financiare totale
(Dft) sunt acoperite de activul total (At).

At A
Rsf   t , nivel de referință minim 2
D fmlt  D fts D ft

649.889 649.889
Rsf (1)    7,60
58.706  26.706 85.412
664.097 664.097
Rsf ( 2b )    5,18
92.000  36.000 128.000

Analiza statică:

La nivelul întregii perioade, activul total al întreprinderii este superior datoriilor totale.
Rata solvabilităţii generale este în aceste condiţii supraunitară. Atât în anul 1, cât şi în
anul 2b, nivelul de considerat ca minim acceptabil este depăşit.

Indicatorul vizează aprecierea capacităţii întreprinderii de a-şi onora datoriile totale nu în

ipoteza continuităţii activităţii, ci în ipoteza lichidării. În condiţiile în care valoarea de
piaţă a activelor nu coboară sub nivelul de 1,70 din datoriile totale, se apreciază că
valoarea de lichidare (obţinută în eventualitatea sistării activităţii) va fi suficientă pentru
acoperirea cheltuielilor de lichidare şi onorarea datoriilor.
Analiza dinamică:

În dinamică, scăderea ratei solvabilităţii generale se realizează pe fondul unei scăderi a

capitalurilor proprii (şi implicit a activului net contabil), concomitente cu creşterea
datoriilor totale.

Indicele de creştere al activului total a fost devansat de indicele de creştere al datoriilor

totale, ceea ce a determinat scăderea nivelului ratei.

Măsuri de ameliorare / recomandări:

Nivelul ratei solvabilităţii generale înregistrat la sfârşitul anului 2b este considerat

asigurătoriu, astfel încât nu se impun măsuri deosebite de corecţie. Dealtfel, o creştere
accentuată a ratei ar implica o sporire a ratei autonomiei financiare globale, respectiv o
scădere a ratei îndatorării globale.

În perspectivă, ar putea fi avută în vedere păstrarea unei părţi a profiturilor viitoare în

întreprindere, ca sursă de autofinanţare, ceea ce ar susţine creşterea activului net contabil
şi ar putea asigura menţinerea nivelului ratei solvabilităţii generale, pe fondul unor
eventuale sporuri ale datoriilor.

Ca o măsură pe termen scurt, se impue infuzia de capital social în întreprindere, de natură

să permită asigurarea continuităţii plăţilor. În perspectivă, întreprindearea va trebui să
obţină profit, respectiv să păstreze o parte suficientă din acesta ca sursă de autofinanţare.