Tema 9.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ

9.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE ACTIVULUI
9.2. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE PASIVULUI
9.3. ANALIZA RATELOR DE FINANŢARE

9.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE ACTIVULUI

Analiza structurii patrimoniale are ca obiective:
 stabilirea şi evaluarea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale;
 evidenţierea principalelor mutaţii calitative în situaţia mijloacelor şi a surselor
generate de schimbări interne şi de interacţiunea cu mediul economico- social;
 aprecierea stării patrimoniale şi financiare;
 fundamentarea politicii şi strategiei financiare. Ratele de structură ale bilanţului
se stabilesc, ca regulă generală, ca raport între un post sau grupă de posturi din
activ sau pasiv şi totalul bilanţului, precum şi ca raport între diferitele componente
de activ, respectiv de pasiv.
9.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE ACTIVULUI
Cele mai frecvent utilizate rate în analiza situaţiei financiare sunt:
 rata imobilizărilor
 rata activelor circulante, detaliată prin:
- rata stocurilor;
- rata creanţelor;
- rata disponibilităţilor.
Aceste rate reflectă, preponderent, aspecte privind patrimoniul economic al
întreprinderii, apartenenţa sectorială, natura activităţii şi mai puţin aspectele de
politică financiară. Studiul ratelor de structură ale activului relevă informaţii
privind:
 destinaţia economică a capitalurilor;
1
 gradul de lichiditate a capitalului;
 capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activului ca urmare a
schimbărilor conjuncturale. Pentru aprecierea modificărilor din structura activului
şi pentru a evalua efectele politicii de investiţii, pe termen lung sau pe termen
scurt, asupra structurii viitoare a activului se compară indicele de modificare a
postului de activ (Ipa = 0 1 pa pa - numărătorul ratei) cu indicele activului total
(IAt = 0 1 At At - numitorul ratei).
Între cei doi indici pot fi identificate următoarele corelaţii:
Ipa > IAt, când ponderea va creşte în total activ;
Ipa = IAt, când ponderea postului rămâne constantă;
Ipa < IAt, când ponderea postului scade în total activ.
Deci: - posturile din bilanţ care cresc într-un ritm superior creşterii activului total
vor creşte ca pondere în totalul activului; - posturile din bilanţ care cresc în acelaşi
proporţie cu activul total îşi menţin ponderea în total activ; - posturile care se
modifică într-o proporţie mai mică decât activul total vor scădea ca pondere în
totalul activului. Ritmurile diferite ale modificării posturilor din bilanţ reflectă
politica de alocare a resurselor sau unele situaţii conjuncturale (de exemplu,
reevaluările de active imobilizate).
Analiza structurii activului bilanţului e ca punct de pornire evoluţia valorii totale a
activului, care poate reflecta una din situaţiile următoare:
a) IAt > 1
 semnifică creşterea activului total în perioada curentă faţă de perioada
precedentă;
 motivaţia acestei evoluţii constă în faptul că intrările de active devansează
valoarea ieşirilor.
- Intrările de activ au loc prin:
 achiziţionarea de noi imobilizări fixe;
 punerea în funcţie a investiţiilor în curs (diferenţa dintre valoarea investiţiilor
în curs înregistrată în bilanţ la începutul perioadei şi valoarea totală a investiţiei
în momentul recepţiei şi punerii în funcţiune):

2
  creşterea activelor circulante - Ieşirile de active se produc prin:
 diminuarea valorii nete a imobilizărilor amortizate cu suma anuală a
amortizării;
 vânzarea de active (mijloace fixe şi active circulante disponibilizate din
diverse motive);
 casarea imobilizărilor fixe neamortizate integral;
 diminuarea valorii stocurilor ca efect al deprecierii, degradării, lipsurilor de
valori materiale, reevaluării, etc.);
 diminuarea valorii creanţelor datorită scăderii vânzărilor şi/sau accelerării
vitezei de încasare.
Creşterea activului total în perioada curentă faţă de perioada precedentă se
produce şi ca urmare a reevaluării de active. Interpretarea economică a acestei
situaţii se realizează prin compararea indicelui de creştere a activului total cu
indicele unui indicator de rezultate (cifra de afaceri, producţia exerciţiului,
valoarea adăugată, venituri totale). Condiţia limită de eficienţă impune ca
indicele indicatorului de rezultate (IR) să fie mai mare, sau cel puţin egal cu
indicele activului total (IR ≥ IAt). b) IAt = 1
 semnifică menţinerea valorii activului la nivelele anului precedent (situaţie
mai rar întâlnită);
 motivaţia acestei situaţii este egalitatea dintre modificările valorii intrărilor cu
cea a ieşirilor de active (valoarea intrărilor compensează integral valoarea
ieşirilor de active);
 semnificaţia economică impune ca indicatorul de rezultate să fie mai mare sau
cel puţin egal cu nivelul anului de bază (IR ≥ 1). c) IAt < 1
 semnifică scăderea valorii activului total comparativ cu nivelul anului de
bază;  motivaţia este că valoarea ieşirilor devansează valoarea intrărilor de
active fixe
 interpretarea economică: indicele de rezultate selecţionat să devanseze sau să fie
cel puţin egal cu indicele activului total (IR ≥ IAt).

3
9.1.1. Rata activelor imobilizate (ri)
Se calculează ca raport între activele imobilizate şi totalul bilanţului. 100 Activ
total (A ) Active imobilizate (A ) r t im Ai   Această rată reprezintă ponderea
(greutatea specifică) a elementelor patrimoniale utilizate permanent (active stabile)
în totalul patrimoniului şi măsoară gradul de investire a capitalului în unitate.
Valorile pe care le poate înregistra sunt diferite pe sectoare de activitate, cel mai
frecvent situându-se la un nivel de peste 60%.
Dacă rAi1 > rAi0
 ponderea imobilizărilor fixe creşte faţă de perioada de bază, ca efect al
modificării într-o proporţie mai mare a valorii imobilizărilor fixe în raport cu
valoarea activului total (IIMf > IAt);
 limita unei aprecieri favorabile a acestei mutaţii este dată de modificarea cifrei de
afaceri într-o proporţie mai mare sau cel puţin egală cu cea a valorii imobilizărilor
fixe (ICa ≥ IIMf); Dacă rAi1 < rAi0
 ponderea imobilizărilor fixe scade în totalul activului ca urmare a modificării
valorii activului total într-o proporţie mai mare decât cea a valorii imobilizărilor
fixe (IIMf < IAt);
 limita aprecierii economice favorabilă este dată de realizarea cifrei de afaceri
într-o proporţie cel puţin egală cu indicele imobilizărilor fixe.190 Pentru
explicitarea ratei activelor imobilizate se folosesc şi ratele specifice categoriilor de
imobilizări fixe: a) Rata imobilizărilor necorporale (rin) rin= Imobilizări
necorporale/Activ total x 100;
b) Rata imobilizărilor corporale (ric) ric = Imobilizări corporale /Active totale x
100; Mărimea acestui indicator depinde, în primul rând, de natura activităţii
fiind mult mai ridicat în cazul ramurilor din industria grea faţă de ramurile
care solicită o slabă dotare tehnică. Dacă se analizează întreprinderi din
acelaşi sector de activitate, rata imobilizărilor caporale depinde de opţiunile
strategice ale fiecăreia, de politica de dezvoltare, de condiţiile concrete în
care-şi desfăşoară activitatea.
Fără a exista o mărime optimă a acestei rate, se consideră că ea măsoară
capacitatea întreprinderilor de a rezista în cazul unei crize de a se adapta la

4
schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerinţelor pieţei. Pentru întreprinderile care
au o valoare mare a acestei rate este mai dificilă conversia activelor sale în
disponibilităţi.
c) Rata imobilizărilor financiare (Rif), exprimă identitatea legăturilor şi
relaţiilor financiare pe care o întreprindere le-a stabilit cu alte unităţi (mai
ales cu ocazia operaţiilor de creştere externă) şi se calculează: Rif=
Imobilizări financiare/Activ total x 100. Rata imobilizărilor financiare este
strâns legată de mărimea întreprinderii , având valori mici în cazul
întreprinderilor de dimensiune redusă şi valori foarte ridicate în cazul
holdingurilor.
9.1.2. Rata activelor circulante (rac) Reprezintă ponderea activelor circulante
în totalul bilanţului, calculându-se cu relaţia: rac = Active circulante / Activ
total x 100.
Dacă rac1 > rac0
 ponderea activelor circulante creşte ca urmare a modificării valorii activelor
circulante într-o proporţie mai mare decât cea a activului total (Iac > IAt);
 limita aprecierii favorabile este dată de realizarea cifrei de afaceri cel puţin în
aceeaşi proporţie cu valoarea activelor circulante, în condiţiile realizării vitezei
de rotaţie cel puţin la nivelul perioadei de bază (ICa ≥ IAc ; dz1 = 1; sau ICa >
1 ; dz1 < dz0 ; dar Ivz > Idz ); Dacă rac1 < rac0
 ponderea activelor circulante scade, ca efect al devansării modificării valorii
activelor circulante de către valoarea activului total (IAc < IAt );
 limita minimă a unei aprecieri favorabile este creşterea vitezei de rotaţie a
activelor circulante, în condiţiile realizării cifrei de afaceri cel puţin la nivel
anului de bază (dz1 < dz0; ICa = 1; sau ICa >1, dar Idz > ICa). Şi în acest caz se
pot folosi mai multe rate complementare (rate analitice), şi anume:
 rata stocurilor;
 rata creanţelor comerciale;
 rata disponibilităţilor şi plasamentelor. a) Rata stocurilor (rs) rs = Stocuri /
Activ total x 100.
Această rată ia valori diferite fiind influenţată de:

5
 sectorul de activitate unde îşi desfăşoară activitatea întreprinderea; rata
stocurilor este mai ridicată la întreprinderi din sfera producţiei şi distribuţiei şi
foarte scăzută la întreprinderile din sfera serviciilor;
 durata ciclului de exploatare : rata stocurilor este ridicată la întreprinderile cu
durata ciclului de exploatare lung, faţă de întreprinderile cu ciclu de exploatare
scurt la care este redusă;
 factori conjuncturali şi condiţiile pieţei: elemente speculative pot determina
crşterea sau reducerea ratei, mai ales dacă ne referim la modificarea preţurilor
materiilor prime.
În general, încetinirea vitezei de rotaţie a stocurilor, formarea de stocuri fără
mişcare sau cu mişcare lentă se apreciază negativ datorită dificultăţilor de
transformare în lichidităţi şi consecinţelor negative asupra solvabilităţii
întreprinderii. Se admite însă, ca justificată creşterea stocurilor doar are loc o
creştere a volumului de activitate, când se respectă corelaţia: ICa ≥ IS, unde:
ICa = indicele cifrei de afaceri; IS = indicele stocurilor.
Dacă se iau în considerare şi elementele componente ale stocurilor se mai pot
determina şi alte rate:
 rata materiilor prime = Materii prime / Active circulante x 100
 rata producţiei neterminate = Producţia neterminată / Active circulante x 100
 rata produselor finite = Produse finite / Active circulante x 100;
 rata stocurilor de mărfuri = Mărfuri / Active circulante x 100.
Valoarea acestor rate diferă în funcţie de natura activităţii: pentru întreprinderile
productive înregistrează valori mai ridicate primele trei rate, pe când pentru
întreprinderile comerciale, rata stocurilor de mărfuri este preponderentă.
b) Rata creanţelor comerciale (rec) rc = Creanţe / Activ total x 100 Rata
creanţelor este influenţată în primul rând de domeniul de activitate: este foarte
scăzută sau nulă în cazul întreprinderilor aflate în contact direct cu o clientelă
numeroasă ce achită cumpărăturile în numerar (comerţ cu amănuntul, prestări
de servicii către populaţie) şi înregistrează valori mai ridicate în cazul relaţiilor
inter- întreprinderi. În cazul relaţiilor întreprinderilor cu partenerii situaţi în
aval, mărimea ratei este influenţată de natura relaţiilor, precum şi de termenele
de plată practicate.

6
Dacă rcr1 > rcr0
 ponderea creanţelor creşte (Icr > IAt).
 limita minimă a unei aprecieri pozitive este dată de creşterea vânzărilor în
condiţiile realizării duratei de încadrare cel puţin la nivelul anului de bază (Ivz
> 1, dz1 = dz0 sau Ivz > 1, Idz1 < Idz0, dar Ivz> Idz). Dacă rcr1 < rcr0
 ponderea creanţelor scade (Icr < IAt)
 limita aprecierii pozitive este dată de reducerea valorii creanţelor în condiţiile
reducerii duratei medii de încasare, în condiţiile realizării unui volum de
vânzări cel puţin la nivelul anului de bază (dz1 < dz0, Ivz = 1 sau Ivz > 1, dar
Idz > Ivz). Analiza creanţelor trebuie aprofundată însă cu urmărirea aspectelor
analitice a acestora, când se are în vedere :
 natura creanţelor:
- creanţe legate de ciclul de exploatare (clienţi);
- creanţe diverse (creanţe asupra personalului, statului, acţionarilor);
 certitudinea realizării lor:
- creanţe certe;
- creanţe incerte (creanţe nerealizate la termen şi a căror încasare devine
nesigură);
 termenul de realizare: - creanţe sub 30 de zile;
- creranţe sub 60 de zile;
- creanţe sub 90 de zile;
- creanţe peste 90 de zile.
Pentru fiecare tip de creanţă prezentată se poate calcula o rată analitică de
structură prin raportarea creanţei la totalul creanţelor sau al activelor circulante
sau al activelor totale.
d) Rata disponibilităţilor şi plasamentelor (rdp) rdp =Disponibilităţi + Valori
mobiliare de plasament / Activ total x 100, Această rată poate fi determinată
ca două rate distincte: rata disponibilităţilor, respectiv rata valorilor
mobiliare de plasament.

7
Rata disponibilităţilor reflectă ponderea disponibilităţilor băneşti în patrimoniul
întreprinderii. Analiza acestei rate trebuie făcută cu multă atenţie pentru că
informaţiile furnizate por fi incorecte. Astfel o valoare ridicată a
disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă în termeni de echilibru
financiar, dar poate fi şi semnul deţinerii unor resurse ineficient utilizate.
De asemenea, nivelul disponibilităţilor poate fi foarte fluctuant într-un interval
redus fie, pe de-o parte să crească foarte mult, ca urmare a unor intrări
importante de fonduri, fie pe de altă parte, să scadă ca urmare a unor plăţi
substanţiale.
La nivelul unei întreprinderi se consideră acceptabile următoarele rate ale
disponibilităţilor băneşti:
 Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante există următoarea
relaţie: ri +rac =100
9.2. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE PASIVULUI
Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a
întreprinderii, prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi
autonomia financiară a acesteia, precum şi a gradului de îndatorare.
9.2.1.Rata stabilităţii financiare (rsf)
Reflectă legătura dintre capitalul permanent de care întreprinderea dispune în
mod stabil (pe o perioadă de un an) şi patrimoniul total; calculându-se cu
relaţiile: 1. 100 Pasiv total Capital permanent rsf   , unde: Capital permanent
= Capital propriu + Obligaţii pe termen mediu şi lung; 2.
Pasiv total Obligatii pe termen scurt rsf   Cele două relaţii sunt
complementare. Dacă rsf1 > rsf 0
 Creşte ponderea capitalului permanent în totalul surselor de finanţare, deci are
loc creşterea, în mărimi relative a surselor stabile în raport cu sursele ciclice.
Aceasta are loc prin: - majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar
ale acţionarilor care reprezintă lichidităţi efective şi creşterea fondului de
rulment;
- majorarea capitalului social prin aporturi în natură;
- sporirea profitului nerepartizat;

8
- mărirea rezervelor;
- constituirea de provizioane reglementate;
- primirea de subvenţii;
- contractarea de noi împrumuturi pe termen mediu şi lung, într-un volum mai
mare decât suma rambursărilor;
- lichidarea unor datorii.
Dacă rsf1 < rsf 0
 scade ponderea capitalului permanent în totalul pasivului, deci diminuarea în
mărimi relative a surselor stabile, permanente în raport cu datoriile. Situaţia este
determinată de: - diminuarea capitalului social cu: - retragerile de capital ale
acţionarilor; - pierderi din anii precedenţi; - pierderi în cursul exerciţiului; -
repartizarea profitului; - diminuarea sau anularea provizioanelor; - rambursarea
împrumuturilor pe termen mediu şi lung; - creşterea datoriilor într-un ritm
superior majorării capitalului permanent.
9.2.2. Rata autonomiei financiare (raf)
Poate fi calculată în două modalităţi: a) Rata autonomiei globale (rafg) 100
Pasiv total Capital propriu rafg   Ponderea capitalului propriu, respectiv a
obligaţiilor în totalul pasivelor diferă de la o întreprindere la alta în funcţie de
politica financiară a acesteia.
Tocmai de aceea este foarte dificil de stabilit valoarea optimă (de referinţă) a
acestei rate. Se consideră satisfăcătoare pentru echilibrul financiar o rată rafg ≥
1/3.
Pe baza experienţei practice, se apreciază că:
 dacă capitalul propriu reprezintă cel puţin 2/3 din totalul resurselor rezultă că
întreprinderea are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanţii aproape
certe pentru a beneficia de noi credite;
 dacă capitalul propriu deţine o pondere de 30 – 50% în totalul bilanţului,
întreprinderea mai poate beneficia de împrumuturi, dar riscurile sunt mai mari;
 dacă capitalul propriu se situează sub 30%, întreprinderea nu mai prezintă
garanţii pentru a beneficia de noi credite.

9
Când rafg1 > rafg 0, are loc creşterea ratei şi, deci a autonomiei financiare
globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai mare decât
totalul resurselor (Icpr > IPt).198 Când rafg1 < rafg 0, are loc o diminuare a
gradului de autonomie financiară globală, consecinţă a modificării capitalului
propriu într-un ritm mai redus decât totalul pasivului (Icpr < IPt).
b) Rata autonomiei financiare la termen (raft) este mai semnificativă decât
precedenta deoarece aprecierile sunt mai precise prin luarea în considerare a
capitalului permanent. Se calculează cu relaţiile: 1. 100 Capital permanent
Capital propriu raft   . În acest caz, pentru asigurarea autonomiei financiare,
capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din cel permanent : raft
≥ 0,5.
Imprumut pe termen mediu si lung Capital propriu raft   . De data aceasta
autonomia financiară este asigurată atunci când capitalul propriu este egal sau
mai mare comparativ, cu obligaţiile pe termen mediu şi lung: raft ≥ 1. Rata
finanţării la termen este mai mare, în perioada de gestiune când se contractează
împrumuturi pe termen mediu şi lung şi urmează o tendinţă de scădere pe
perioada rambursării împrumuturilor, dacă nu se contractează noi credite de
această natură. Evoluţia sa este rezultatul dintre ritmul de creştere a capitalului
propriu (tendinţă crescătoare în condiţiile realizării unei activităţi profitabile) şi
cel a datoriilor pe termen mediu şi lung (tendinţă fluctuantă în funcţie de modul
de contractare a creditelor şi a modului de eşalonare a restituirii lor).
9.2.3. Rata de îndatorare (rî)
Măsoară ponderea obligaţiilor în patrimoniul întreprinderii calculându-se în
următoarele variante:199 a) Rata de îndatorare globală (rîg) măsoară ponderea
datoriilor totale în patrimoniul firmei: 100 Pasiv total Datorii totale 1 rîg   .
unde: 1= (Împrumuturi pe termen mediu şi lung + Împrumuturi pe termen scurt
+ Obligaţii). Această rată trebuie să fie subunitară (2/3), îndepărtarea de 1
semnificând o reducere a îndatorării firmei, respectiv o creştere a autonomiei
financiare. O altă modalitate de calcul a ratei îndatorării globale este: 2
Capitalul propriu Datorii totale rîg   În această variantă, limita superioară
acceptabilă este ca mărimea datoriilor totale să fie de cel mult două ori mai
mare decât capitalul propriu. b) Rata de îndatorare la termen (rât) se determină
cu relaţiile: 100 Capital permanet Imprum.pe termen mediu si lung rît   .
Valoarea acestei rate: rât < 0,5. 100 Capital propriu Imprum.pe termen mediu si
lung rît   . Valoarea acestei rate: rît < 1. Rata de îndatorare la termen, este
10
inversa ratei autonomiei financiare la termen (rît = aft r 1 ), şi deci evoluţia ei
depinde de raportul dintre ritmul de modificare a capitalului propriu şi cel a
împrumuturilor pe termen mediu şi lung. În acest caz posibilităţile de îndatorare
sunt cu atât mai mari cu cât această rată este mai scăzută. Aceasta evidenţiază
măsura în care întreprinderea recurge la « efectul de levier ».
Pentru aprofundarea aspectelor legate de echilibrul financiar se pot constitui
rate cu ajutorul următoarelor criterii:
 natura obligaţiilor: - obligaţiile legate de ciclul de exploatare; - obligaţii
diverse;  scadenţa obligaţiilor: - datorii mai mici de un an; - datorii angajate pe
o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani; - datorii angajate pe o perioadă mai mare de
5 ani. Se mai pot calcula, cu ajutorul grupelor mari din pasiv şi alţi indicatori,
cum ar fi:
 ponderea datoriilor pe termen mediu şi lung în total pasiv (gdl) gdl = 100
Pasiv total Datorii pe termen mediu si lung .
 ponderea datoriilor pe termen scurt în total pasiv (gds) gds = 100 Pasiv total 
Datorii pe termen scurt .
9.3. ANALIZA RATELOR DE FINANŢARE
Ratele de finanţare se construiesc pe baza posturilor de activ şi pasiv şi a
informaţiilor din contul de profit şi pierderi.
9.3.1. Ratele de finanţare a activelor imobilizate din surse permanente (raf)
Active imobiliz. Capital permanent rfa 201 Această rată exprimă gradul în
care activele imobilizate, la valoarea lor netă sunt finanţate din capitaluri
permanente (surse stabile), putând fi mai mare, egală sau mai mică decât 1.
Dacă raf >1
 integral activele stabile sunt finanţate din surse stabile:
 există un surplus de surse permanente care constituie fondul de rulment
global;
Dacă raf =1
 se respectă relaţia principală a bilanţului când activele stabile sunt acoperite
din surse stabile, şi activele ciclice din sursele ciclice;

11
 nu există fond de rulment (FR=0);
Dacă raf < 1
 parţial activele stabile sunt finanţate din surse ciclice;
 fondul de rulment este negativ.
Pentru a se asigura finanţarea integrală a activelor imobilizate din capitalul
permanent şi a menţine sau creşte fondul de rulment este necesar ca ritmul de
modificare a capitalului permanent să devanseze ritmul de modificare a valorii
nete a activelor imobilizate.
Când: raf 1 > raf 0 - creşte fondul de rulment global; raf 1 < raf 0 – scade
fondul de rulment global.
Observaţie: Creşterea sau scăderea fondului de rulment este apreciată, în acest
caz, în mărimi relative, faţă de valoarea netă a imobilizărilor. În mărimi
absolute fondul de rulment global poate să crească chiar şi în condiţiile
diminuării ponderii sale. 8
.3.2. Rata de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu (rfp)
rfp= Active imobiliz. Nete
Capital propriu Această rată măsoară proporţia în care capitalul propriu
participă la finanţarea activelor imobilizate, putând exista trei posibilităţi:
Dacă rfp > 1
 activele imobilizate sunt finanţate integral din capitalul propriu, realizându-se
cel mai mic cost al capitalului;
 există fond de rulment propriu; dacă rfp = 1
 integral activele imobilizate sunt finanţate din capital propriu;
 nu există fond de rulment propriu; dacă rfp < 1
 activele imobilizate sunt finanţate numai parţial pe seama capitalului propriu,
diferenţa fiind finanţată pe baza datoriilor pe termen mediu şi lung şi chiar pe
seama surselor ciclice;
 fondul de rulment este negativ.

12
Tendinţa ratei de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu poate fi
urmărită prin compararea ei în perioada curentă cu perioada de bază. Dacă rfp1
> rfp 0
 se înregistrează o tendinţă pozitivă de sporire a participării capitalului propriu
la finanţarea activelor imobilizate şi deci, micşorarea gradului de îndatorare;
dacă rfp1 < rfp 0
 se diminuează participarea capitalului propriu la finanţarea activelor
imobilizate şi implicit creşte aportul împrumuturilor.
8.3.3. Rata de finanţare a NFR (rfNFR)
rfNFR = NFR FR
Măsoară proporţia în care NFR este acoperit pe seama surselor permanente
(fond de rulment). Dacă rfNFR > 1
 integral NFR este asigurat prin capitalul permanent;
 se creează trezoreria netă pozitivă; Dacă rfNFR = 1
 NFR este finanţat integral pe baza FR;  trezorerie nulă; Dacă rfNFR < 1
 NFR este finanţat parţial pe seama FR şi parţial sau integral pe seama
datoriilor pe termen scurt;
 trezoreria este negativă.
Tendinţa ratei de finanţare a NFR arată, în timp, dacă creşte sau scade
participarea FR la finanţarea NFR. Dacă rfNFR1 > rfNFR0
 creşte participarea FR la finanţarea NFR. Dacă rfNFR1 < rfNFR0
 scade participarea FR la finanţarea NFR;
 creşte aportul datoriilor pe termen scurt. Evoluţia ratei de finanţare a NFR este
rezultanta raportului dintre ritmul de creştere a FR şi cel al NFR, astfel dacă:
IFR > INFR => rfNFR1 > rfNFR0 IFR = INFR => rfNFR1 = rfNFR0 IFR
< INFR => rfNFR1 < rfNFR0.

13
9.3.4. Rata de acoperire a riscului (racr) Se calculează ca raport între
împrumuturi pa termen mediu şi lung şi cashflow (profit net + amortizare). Cash -
flow Imprum.pe termen mediu si lung r acr  Măsoară capacitatea de rambursare a
creditului pe seama fluxului de numerar rezultat într-o perioadă de gestiune.
Concret, exprimă perioada de timp (numărul de ani) în care creditul este posibil de
rambursat pe seama cash-flow-ului. Rata exprimă o situaţie cu atât mai favorabilă
cu cât nivelul său este mai mic decât perioada prevăzută (număr de ani) de
rambursare a creditului.
9.3.5. Rata capacităţii de rambursare a creditului (rramb) rramb = Cash -
flow
Suma ratelor anuale de rambursare Măsoară capacitatea de a achita obligaţiile
anuale ale creditului pe seama fluxului de numerar degajat.
Dacă rramb > 1
 nu există sursele necesare pentru a se rambursa ratele scadente la credit; dacă
rramb = 1
 integral profitul net şi armonizarea sunt utilizate pentru plata ratelor scadente la
credit; dacă rramb < 1
 se acoperă ratele anuale scadente şi se înregistrează disponibil de cash-flow.

14