FINANȚAREA PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG A

ÎNTREPRINDERII

Cuprinsul unității
8.1. METODA RATELOR FOLOSITĂ IN STUDIUL BILANȚULUI ........................... 1
8.1.1. Ratele de structură ................................................................................................ 2
8.1.2. Ratele de rotație .................................................................................................... 5
8.2. INDICATORI DE EFICIENȚĂ PE BAZA DATELOR FINANCIARE DIN
BILANȚ ............................................................................................................................. 8
8.3. RATE DE RENTABILITATE ................................................................................... 8
8.3.1. Rentabilitatea activelor totale ............................................................................... 9
8.3.2. Rentabilitatea activelor totale înainte de dobândă................................................ 9
8.3.3. Rentabilitatea activelor nete ............................................................................... 10
8.3.4. Rentabilitatea activelor totale operațională ........................................................ 10

Obiectivele principale ale unității de învățare nr. 8:

După studiul unității de învățare nr. 83 vei fi capabil:
♦ să clasifici sursele de finanțare pe termen mediu şi lung;
♦ să defineşti corect sursele proprii (autofinanțarea, dezinvestirea, creşterile de capital) şi
sursele împrumutate;
♦ să identifici şi să explici avantajele şi dezavantajele surselor de finanțare pe termen
mediu şi lung;
♦ să determini costul surselor de finanțare pe termen mediu şi lung.

8.1. METODA RATELOR FOLOSITĂ IN STUDIUL BILANȚULUI

Principiul metodei ratelor constă în calcularea raporturilor caracteristice între
mărimile financiare. Această metodă permite să se pună în evidență anumite aspecte
semnificative relative la bilanț, la contul de rezultate sau la tabloul fluxurilor.
Structura diferiților indicatori din bilanț poate fi determinată ținând cont de modul
de întocmire şi prezentare. Deoarece aceste rate au o mai mică incidență din punct de
vedere financiar, nu este prezentată în materialul de față, făcând obiectul de studiu la
disciplina „analiză economico-financiară".

1
 8.1.1. Ratele de structură

Ratele de structură reprezintă o categorie importantă de indicatori, care oferă o

cantitate considerabilă de informații, totodată fiind uşor de construit şi utilizat.
Pentru a putea urmări un raționament bazat pe criterii economice se poate apela la
calculul ratelor având ca reper ordinea indicatorilor din structura patrimoniului grupat după
cele două criterii de clasificare - activ şi pasiv.
Ratele de structură pot avea ca bază de referință întreaga valoare a patrimoniului
sau valoarea indicatorului sintetic din a cărui clasă face parte. Analiza structurii
patrimoniului unei firme poate fi simplă atunci când informațiile se obțin numai pe baza
ratelor de structură analizate la un moment dat pentru un anumit agent economic, sau
complexă, atunci când este combinată cu o analiză comparativă în timp (pentru mai multe
exerciții financiare), sau în spațiu (se folosesc date de la mai mulți agenți economici
comparabili ca profil de activitate şi ca mărime).
În cazul analizei comparative în timp se obțin informații privitoare la evoluția sau
involuția parametrilor economico-financiari ai firmei. Atunci când se dispune de datele de
la firmele concurente, de obicei, se poate analiza poziția agentului economic într-un
eventual clasament şi se pot stabili valorile de performanță a ratelor de structură.
Există un număr mare de rate de structură care se pot calcula. Rămâne la latitudinea
economistului şi mai ales a managerului economic să decidă care sunt ratele reprezentative
pentru un anumit moment din evoluția firmei. De obicei se urmăresc indicatorii care
prezintă valori semnificative în cadrul patrimoniului sau a căror modificare oferă
informații despre performanțele firmei. Este recomandat să se păstreze pe cât posibil ratele
precum şi modul de calcul al acestora de la un exercițiu financiar la altul pentru a asigura
comparabilitatea şi pertinența analizei.
Ținând cont de aceste aprecieri, ratele de structură cele mai utilizate sunt: Rata
activelor imobilizate:
RAI = AI / TA
unde: AI - valoarea activelor imobilizate la un moment dat;
TA - total active (valoarea integrală a patrimoniului).
În cadrul activelor imobilizate, în funcție de specificul activității firmei,
semnificative pot fi valorile imobilizărilor corporale pentru societățile care au activități de
producție, imobilizările necorporale pentru firmele din domeniul serviciilor şi a producției,
sau imobilizările financiare în cazul firmelor care au un portofoliu de titluri cu valoare

2
ridicată. Cele trei categorii de active imobilizate pot genera rate de structură având ca
valoare de referință totalul activelor sau totalul activelor imobilizate. Rata imobilizărilor
necorporale:
RINTA = IN/TA ; RINAI IN / AI
unde: IN - imobilizări necorporale
AI - active imobilizate.
Rata imobilizărilor corporale:
RICTA = IC/TA ; RICAI = IC/AI
unde: IC - imobilizări corporale;
Rata imobilizărilor financiare:
RIFTA = IF/TA; RIFAI = IF/AI
unde: IF - imobilizări financiare;
O categorie aparte o reprezintă activele circulante care cuprind stocurile, creanțele
şi disponibilitățile drept indicatori importanți pentru analiză. Asemănător ratelor
imobilizărilor corporale, pentru fiecare indicator conținut în cadrul activelor circulante se
pot construi două categorii de indicatori de structură, în funcție de totalul activelor sau de
totalul activelor circulante.
Astfel vor putea fi calculate şi analizate:
RsTA = St/TA; RsAC = St/AC
unde: S - stocuri.
Se poate menționa că în cazul unei analize structurale detaliate se pot urmări
separat structurile stocurilor de materii prime, producție în curs de execuție, produse finite
sau de mărfuri. Suplimentar, în acest caz, pot fi determinate ratele ce reflectă structura
stocurilor:
RSMp = StMP/TS; RsPCEx = SPCEx/TS; RSPF = SPF/TS; RSM = SM/TS
Unde: sMp - stocuri materii prime;
sPeEx - stocuri produse în curs de execuție;
sPF - stocuri produse finite;
sM - stocul de mărfuri.
Rata creanțelor oferă informații despre ponderea creditelor oferite de către firmă
terților. Creanțele comerciale dețin în mod obișnuit ponderea cea mai ridicată în cadrul
creanțelor unei firme, motiv pentru care este prezentat modelul matematic al ratei de
structură al acestei creanțe.
RCc = Cc/TA

3
 unde: Cc - creditul comercial
Dintre activele circulante, o importanță deosebită o prezintă disponibilitățile
monetare, sub forma sumelor aflate în conturi la bănci precum şi sub forma numerarului
din casieria firmei. Sunt elementele cu maximă lichiditate ceea ce le face indispensabile în
orice activitate economică. Ponderea acestor elemente de active circulante în total active
depinde de mai mulți factori precum: natura activității firmei (valoarea produselor
realizate, a materiilor prime aprovizionate, valoarea serviciilor sau a mărfurilor), momentul
evidențierii lor în contextul ciclului de producție (ciclul format din fluxul real: materii
prime, materiale, combustibil - producție - desfacere şi din fluxul monetar: desfacere -
aprovizionare), necesarul de fond de rulment.
RD = D/TA
unde: D - disponibilități băneşti.
Ratele de structură ce pot fi construite cu ajutorul posturilor bilanțiere de pasiv pun
în evidență măsura în care firma apelează la sursele de finanțare proprii sau împrumutate
sau, într-o altă interpretare, ponderea elementelor aflate în proprietatea firmei comparativ
cu cele împrumutate.
Rata stabilității financiare indică ponderea surselor de finanțare pe termen lung în
constituirea elementelor de patrimoniu ale firmei.
Rsf = CPermanent/TP
unde: CPermanent - capital permanent;
TP - total pasiv.
Rata autonomiei financiare globale urmăreşte punerea în evidență a ponderii
finanțării activității firmei din resurse proprii:
RAFG = CPropriu/TP
unde: CPropriu - capital propriu
Rata îndatorării globale măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul întreprinderii:
RÎG = TD/TP; RÎG < 1
unde: TD - total datorii. Rata îndatorării la termen (Rît)
Pentru fundamentarea politicii financiare a întreprinderii prezintă interes gradul de
îndatorare la termen, care se calculează prin raportarea obligațiilor (datoriilor) pe termen
mediu şi lung, fie la capitalul permanent, fie la capitalul propriu.
RÎT = DTML/TP
unde: DTML - datorii pe termen mediu și lung;

4
 Calculul ratelor de structură poate oferi date pentru analiza evoluției acestora în
timp. În acest sens vor fi calculate ratele de structură pentru mai multe exerciții financiare
şi modificările absolute ale ratelor între aceste exerciții. În urma acestei analize se pot
emite aprecieri despre evoluția în timp a activității firmei şi mai ales a patrimoniului
acesteia. Totodată pot fi generate şi prognoze pentru perioada următoare dacă datele
analizate cuprind perioade atât de lungi încât probabilitatea desfășurării evenimentelor să
fie apreciabilă. Aceste prognoze se pot face pe baza unor scenarii mai complexe sau pe
baza trendurilor obținute prin diverse mijloace de extrapolare. Dintre aceste mijloace cea
mai utilizată este metoda grafică, ea neimpunând o muncă laborioasă.

8.1.2. Ratele de rotație

Ratele de rotație furnizează informațiile calitative cele mai bogate în semnificații

pentru analiza bilanțului. Aceste rate exprimă de fapt ritmul în care diferite elemente ale
bilanțului sunt reînnoite, în cadrul activității curente a întreprinderii.
Ratele de rotație a stocurilor
Stocurile sunt supuse unei constante reînnoiri, datorită efectului conjugat al
operațiunilor de aprovizionare, producție şi vânzare.
Pentru o întreprindere din comerț, de exemplu, aprovizionarea permite obținerea de
mărfuri care alimentează stocurile, în timp ce vânzările exprimă o consumare a stocurilor
constituite. Este deci, o legătură între cele două fluxuri, de aprovizionare şi de vânzare care
asigură rotația stocurilor.
Pentru o întreprindere de producție, ciclul de activitate este mai complex. O unitate
de acest fel achiziționează materii prime, materiale, combustibili, semifabricate şi altele şi
le transformă în produse finite.
Ritmul de reînnoire sau de rotație a stocurilor poate fi determinat prin relația între
valoarea stocului mediu existent în întreprindere şi valoarea aprovizionărilor care au
alimentat stocul în cursul perioadei date.
Rata de rotație a activelor circulante
Activele circulante asigură funcționarea firmei pe fiecare ciclu de producție.
Rotația activelor circulante se referă la viteza cu care acestea se transformă în venituri prin
vânzarea producției sau a mărfurilor. Această viteză poate fi măsurată în număr de rotații
sau în durata unei rotații. Ținând cont că fiecare rotație este aducătoare de venit care

5
conține o parte din profit, rezultă că situația este cu atât mai favorabilă cu cât viteza de
rotație este mai mare.
Rotația activelor circulante =CA/Active circulante
Dacă se ia în considerare capitalul circulant se poate deduce:
Rotația capitalului circulant = CA/(Active circulante - Datorii curente)
În continuare vor fi prezentați indicatorii punând în evidență diferite categorii de
active circulante.
O parte importantă a activelor circulante, urmărită cu interes de managementul
financiar o reprezintă creanțele. Din acest motiv se urmăreşte viteza de rotație a creanțelor.
Această viteză indică capacitatea firmei de a recupera creanțele. O valoare cât mai ridicată
a acestui indicator va reliefa o situație favorabilă.
Rotația creanțelor = CA/Creanțe clienți
O bună gestiune a stocurilor trebuie să determine o viteză cât mai mare de rotație a
acestora. Această rată oferă informații atât despre viteza de consum a stocurilor, dar şi
despre evoluția valorii adăugate.
Costul bunurilor vândute
Rotația stocurilor = --------------------------------
Valoarea stocurilor

Rotația datoriilor față de furnizori arată cât din consumul de la terți revine la un leu
datorii, sau în ce măsura producția este realizată pe seama datoriilor. Cu cât acest indicator
este mai mare, rezultă o mai bună capacitate a firmei de a-şi onora datoriile comerciale.
Valoarea achizițiilor Costul bunurilor vândute
Rotația datoriilor față de furnizori =-------------------------- = -- --------- ----------- --------
Datorii față de furnizori Datorii față de furnizori

Pentru a putea estima care este capacitatea firmei de a-şi acoperi necesarul de fond
de rulment pe seama încasării creanțelor se poate calcula indicatorul „Perioada medie de
colectare a creanțelor". Rezultatul obținut se compară cu valoarea indicatorului „Rotația
datoriilor față de furnizori". În condițiile în care perioada medie de colectare a creanțelor
este inferioară rotației datoriilor față de furnizori, situația este favorabilă pentru firma
analizată.
Valoarea creanțelor
Perioada medie de colectare a creanțelor = -------- ----------- ----- --------
Media vânzărilor zilnice

6
 valoarea indicatorului „Perioada medie de stocare" indică durata medie a
imobilizării resurselor materiale şi implicit financiare în producția stocată. Este de dorit ca
valoarea acestui indicator să fie cât mai mică. Acest rezultat ar indica o bună valorificare a
producției stocate şi o probabilitate mai mare de creștere a ciclului de producție şi a
rezultatelor economico-financiare ale firmei.
Valoarea stocurilor
Perioada medie de stocare = ----------------------------------------------
Costul mediu al bunurilor vândute zilnic

Indicatorul: „Perioada medie de întârziere a plăților", pune în evidență decalajul

între valoarea datoriilor față de clienți şi onorarea acestora. O situație favorabilă este
indicată de o valoare mică a acestui indicator.
Valoarea datoriilor fata de furnizori
Pmip = ------------------------------------------------------------------------------------------
Valoarea medie zilnica a achizițiilor (sau a costului bunurilor vândute)

unde:
Pmip - perioada medie de întârziere a plăților.

Rotația activelor circulante şi a capitalului circulant indică numărul de unități

monetare pe care le obține firma din vânzări pentru fiecare unitate monetară investită în
active circulante sau în capital circulant. Rotația creanțelor, a stocurilor şi a datoriilor față
de furnizori permit analistului să examineze cât de productiv sânt utilizate cele trei
componente ale capitalului circulant. Perioada medie de colectare a creanțelor reprezintă
alți indicatori ai eficienței managementului capitalului circulant al firmei.
Clădirile, terenurile, şi echipamentele reprezintă cele mai importante imobilizări
corporale din bilanțul companiei. Volumul vânzărilor generat de o unitate monetară
investită în imobilizări corporale este măsurat de indicatorul imobilizărilor corporale:
Rotația imobilizărilor corporale = CA/Valoarea imobilizărilor corporale

Utilitatea ratelor de rotație

Ratele de rotație permit să se măsoare ritmul de derulare a operațiilor ciclice de
exploatare aducând indicații în sprijinul interpretării noțiunilor de FRN şi NFR.
Ratele de rotație permit să se măsoare lichiditatea stocurilor şi a creanțelor
comerciale, pe de o parte şi exigibilitatea datoriilor față de furnizori, pe de altă parte.
Duratele de rotație a stocurilor şi a creanțelor corespund duratelor necesare pentru a
transforma în bani aceste elemente ale activelor circulante. Calcularea acestor rate

7
furnizează o estimare o lichidității unei părți importante a activelor pe termen scurt. Durata
de rotație a datoriilor față de furnizori măsoară exigibilitatea acestor datorii, adică termenul
acordat întreprinderii pentru a efectua plata lor. Evaluarea lichidității activelor şi a
exigibilității datoriilor, aduc elemente esențiale pentru aprecierea FRN.
De altfel, aceste rate arată formarea NFR, permit să se înțeleagă constrângerile la
care este supusă întreprinderea şi justifică nevoia de finanțare a ciclului de exploatare.

8.2. INDICATORI DE EFICIENȚĂ PE BAZA DATELOR

FINANCIARE DIN BILANȚ

Rentabilitatea financiară se mai numeşte rentabilitatea capitalului propriu

(RCP).
Utilitatea RCP
RCP măsoară gradul de rentabilitate al investiției făcută de acționari.
RCP este determinat cu ajutorul formulei:
RCP=Pn/Capital propriu
unde: Pn - profit net.
Acest indicator reprezintă principala informație de care are nevoie un investitor în
momentul când analizează oportunitatea unui nou plasament, sau când evaluează eficiența
unei investiții de capital financiar făcută anterior. Mai mult, acest indicator permite
identificarea investiției optime sau mai precis calculul costului de oportunitate a unei
investiții.
Un deținător de capital poate fi pus în situația de a alege între diferite investiții de
portofoliu la mai multe firme sau alte plasamente posibile precum: depozite bancare,
fonduri mutuale, investiții imobiliare etc. Pentru fiecare din aceste investiții sau plasamente
potențiale, posesorul de capital va calcula profitul ce-i revine pentru unitatea monetară de
capital investită, valoare care corelată cu alți indicatori precum cei de risc, cei care
cuantifică situațiile probabile viitoare favorabile etc. vor orienta decizia de investiție.
Pe termen lung, valoarea capitalului propriu este influențat de relația între
rentabilitatea capitalului propriu şi costul capitalului propriu.

8.3. RATE DE RENTABILITATE

Rata de rentabilitate a capitalului propriu este influențată de:
• rentabilitatea activelor totale (RAT);

8
 • ponderea activelor în capitalul investit de acționari.
Această rată indică eficiența cu care a fost folosit capitalul. Ştiut fiind că activele
sunt rezultatul investirii capitalului, iar modificarea capitalului (prin intermediul profitului)
are loc pe seama utilizării activelor, rezultă o strânsă corelație între performanțele acestora.
Eficiența folosirii capitalului este influențată de rentabilitatea activelor din firmă.
RCP = RAT x K
unde:
K - factorul de multiplicare al capitalului

8.3.1. Rentabilitatea activelor totale

Din relația precedentă rezultă:

RAT = RCP/K
dar după cum s-a arătat anterior, rentabilitatea capitalurilor proprii depinde de:

RCP = Pn/Active x Active/Cp

unde:
Cp - capital propriu;
Rentabilitatea activelor măsoară profitul obținut de către companie pentru fiecare
unitate monetară investită în active.
Factorul de multiplicare al capitalului propriu arată câte unități monetare active
revin fiecărei unități monetare investite de acționari. RAT se mai poate calcula luând în
considerare profitul înainte de plata dobânzilor. Numărătorul va fi profitul înainte de plata
dobânzilor, din care se deduc impozitele ajustate. Impozitele ajustate reprezintă faptul că la
profitul net se adaugă economia de impozit, ca urmare a scăderii cheltuielilor cu dobânzile.

8.3.2. Rentabilitatea activelor totale înainte de dobândă

RAT inainte de dobanda = PID/Active

unde:
PID - profitul înainte de plata dobânzilor, din care se deduc impozitele ajustate.

Pn + Chd x (1-ri)
RAT inainte de dobanda = -------------------------------
Active
unde:
Chd - cheltuieli cu dobânzile;

9
 ri - rata impozitului;

8.3.3. Rentabilitatea activelor nete

Rentabilitatea activelor nete (RAN) se mai numeşte şi rentabilitatea capitalului

(RC) reprezintă raportul dintre PID şi capitalurile proprii şi împrumutate:
Pn + Chd x (1 - ri)
RAN (sau RC) = ---------------------- ------ -
Cp + Ci
unde:
Ci - capital împrumutat.

8.3.4. Rentabilitatea activelor totale operațională

Caracteristic acestei rate este faptul că ia în considerare numai veniturile din

exploatare.
Pn + (Chd-Vd) x (1-ri)
RAToperational =---------------------------------------
Cp + Ci - D - Its
unde:
D - disponibilități;
Its - investiții pe termen scurt;
Vd - venituri din dobânzi
Rentabilitatea activelor totale se poate descompune în doi factori:
RAT = -Pn/CA x CA/Activ = Rata profitului x Rotația activelor
unde:
Profit net/Cfra de afaceri - reprezintă marja profitului net sau mai simplu, rata
profitului în funcție de cifra de afaceri.
Nu trebuie uitat că cifra de afaceri reprezintă principala formă de venit din
activitatea de exploatare.

Rezumat:
Principiul metodei ratelor constă în calcularea raporturilor caracteristice între
mărimile financiare.
Ratele de structură reprezintă o categorie importantă de indicatori, care oferă o
cantitate considerabilă de informații, totodată fiind uşor de construit şi utilizat.

10
 Se poate menționa că în cazul unei analize structurale detaliate se pot urmări
separat structurile stocurilor de materii prime, producție în curs de execuție, produse finite
sau de mărfuri.
Rata creanțelor oferă informații despre ponderea creditelor oferite de către firmă
terților.
Ratele de structură ce pot fi construite cu ajutorul posturilor bilanțiere de pasiv pun
în evidență măsura în care firma apelează la sursele de finanțare proprii sau împrumutate
sau, într-o altă interpretare, ponderea elementelor aflate în proprietatea firmei comparativ
cu cele împrumutate.
Rata stabilității financiare indică ponderea surselor de finanțare pe termen lung în
constituirea elementelor de patrimoniu ale firmei.
Rata autonomiei financiare globale urmăreşte punerea în evidență a ponderii
finanțării activității firmei din resurse proprii.
Rata îndatorării globale măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul întreprinderii.
Ratele de rotație furnizează informațiile calitative cele mai bogate în semnificații
pentru analiza bilanțului. Aceste rate exprimă de fapt ritmul în care diferite elemente ale
bilanțului sunt reînnoite, în cadrul activității curente a întreprinderii.
Rotația activelor circulante şi a capitalului circulant indică numărul de unități
monetare pe care le obține firma din vânzări pentru fiecare unitate monetară investită în
active circulante sau în capital circulant.
Rentabilitatea financiară reprezintă principala informație de care are nevoie un
investitor în momentul când analizează oportunitatea unui nou plasament, sau când
evaluează eficiența unei investiții de capital financiar făcută anterior.

Bibliografie:
1. Gestiunea Financiara A Intreprinderii,
http://www.creeaza.com/afaceri/economie/ GESTIUNEA-FINANCIARA-A-
INTREPR777.php
2. Maria Andrada Georgescu, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Pro
Universitaria, 2008
3. Marin Tole , Cristina Stanescu , Nicoleta Cristina Matei, Gestiunea financiara a
firmei, Editura Pro Universitaria, 2015
4. Nicolae Hoanta, Gestiunea Financiara A Intreprinderii, Editura: C.H. BECK,
2011

11