Rodia 

(Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5–8 m. În fapt,

termenul de rodie reprezintă leguma iar planta se numește rodiu sau rodier. Acesta crește pe o arie
care se întinde din Iran până la Munții Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în
întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în
Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, și Africa tropicală. Introdus
în California de coloniștii spanioli în 1769, rodierul este acum cultivat mai ales în zonele uscate din
California și Arizona pentru fructele sale exploatate comercial ca sucuri cu o popularitate în creștere
din 2001 [2][3].

Frunze și fruct[modificare | modificare sursă]

Ilustraţie de Otto Wilhelm Thomé, 1885.

Frunzele sunt dispuse opus sau altern, sunt lucioase, înguste-alungite, întregi, au 3–7 cm în lungime
și 2 cm în lățime. Florile sunt roșii-deschis, 3 cm în diametru, cu patru sau cinci petale (adesea mai
multe la plantele cultivate). Fructul are dimensiune mai mare decât portocala și mai mic
decât grapefruit-ul, 7–12 cm în diametru cu o formă hexagonală rotunjită, are o coajă roșie groasă și
în jur de 600 semințe.[1], prezentând placentație parietală. Semințele și pulpa ce le înconjoară,
numită fruct fals, sunt comestibile. Unele soiuri au pulpa de culoare violet.

Specii