UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

DISCIPLINA Practică de specialitate

Profesor coord. Diaconu Ramona
Student Carauleanu Renata Ana Maria, specializare română-engleză, grupa I, anul II

Numele Trandafirului
de Umberto Eco

Umberto Eco a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. Acesta este un adevărat
simbol, chiar similar cu cele pe care le analizează în lucrările sale de semiotică. Transformarea sa
de la medievalist la scriitor de bestseller denotă un rafinament al publicului cititor, dar mai ales o
mărturie a valorii unui bun publicist.
“Numele Trandafirului”, în italiană “Il nome della rosa” este unul dintre romanele scriitorului
italian Umberto Eco, publicat în anul 1980. Scris inițial în limba italiană, romanul a devenit unul
internațional, tradus în română în anul 1984 și primind “Premiul pentru cea mai bună carte a
anului” în 1981.1
Deși lucrarea se bazează pe mister, crimă, aceasta este privită mai exact ca o punere în discuție
a semnificației “adevărului” din perspective teologice, filosofice, științifice și istorice.
“Numele Trandafirului” este o lucrare complexă, oferind cititorului o perspectivă clară a
semioticii prin modul în care funcționează comunicarea și semnificația, dar și o poveste
complicată de detectivi.
William și Baskerville și Adso de Melk vizitează o mănăstire benedictină din nordul Italiei
pentru o dezbatere teologică la care va participa inclusiv Papa. Datorită unui șir de morți
suspecte care afectează bogata mănăstire italiană, William hotărăște să descopere misterul și să
rezolve aceste crime înainte ca delegația Papei să sosească. Confruntându-se cu labirint al
mișcărilor bisericești eretice și rebele, dar și a diverselor modalități represive folosite în
combaterea lor. Viitorul ordinii franciscane depinde de abilitățile lui William de a rezolva
misterele.

https://sayukisbookblog.wordpress.com/2017/06/12/recenzie-numele-trandafirului-de-umberto-e
co/
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
DISCIPLINA Practică de specialitate
Profesor coord. Diaconu Ramona
Student Carauleanu Renata Ana Maria, specializare română-engleză, grupa I, anul II

Toate aceste elemente alcătuiesc un paradox teologic, filosofic și istoric, care persistă
constant.
Din perspectiva mea, această carte împinge cititorul într-un context istoric bogat, din carte va
afla mai multe despre diverse secte religioasă, interpretarea biblică, aspirațiile politice ale
Bisericii și relația acesteia cu diferiți conducători europeni.
Filosofia și semiotica sunt ilustrate prin discuții erudite, care provoacă anumite maniere de
gândire. Semiotica propune o abordare a cuvintelor cu sens ascuns, cuvinte ce nu pot fi văzute
decât ca semne, totodată, o folosește și în ceea ce privește cunoașterea.
Lista de personaje aduce în prim-plan personaje atât reale, cât și fictive și nu se oprește
niciodată din expansiune. Urmărirea acestora este una dificilă, existând personaje cu nume
asemănătoare (Abo, Adso și Adelmo) sau personaje care sunt introduse în acțiune devreme și nu
mai reapar și personaje introduse târziu care sunt esențiale în desfășurarea acțiunii.
Din perspectiva lui Adso, romanul impresionează prin tehnica detaliului. Adso cataloghează
lucrurile, le descrie în detaliu și “abuzează” de virgule. De exemplu, când pătrunde în bolta
mănăstirii, el descrie comorile din interior: “veșminte de aur, coroane de aur, împânzite cu pietre
prețioase, casete din diverse metale gravate cu figuri, lucrări în niel și fildeș. Am văzut, minune
de minuni, sub un clopot de sticlă, pe o pernă roșie brodată cu perle, o bucată din ieslea din
Betleem și o lungime de mâna a tunicii violete a Sfântului Ioan Evanghelistul, două verigi ale
lanțurilor care a legat gleznele apostolului Petru la Roma..”.
Umberto Eco folosește un umor “arid”, dând mai multe sensuri fiecărei glume ascunse
inteligent în rândurile romanului. Redă un mister bun despre crimă într-un mod inteligent: “Dar
au fost vremuri, în care, pentru a uita o lume malefică, gramaticii se bucurat de întrebări abstruse.
Mi s-a spus că, în acea perioadă, timp de cinsprezece zile și cinsprezece nopți, retoricienii
Gabundus și Terențiu s-au certat asupra vocativului “ego-ului” și, în cele din urmă, s-au atacat
reciproc, cu arme.”.
Un alt artificiu folosit inteligent de către autor este explicarea morților misterioase.
Imaginea unui călugăr găsit mort “împins cu capul în jos într-o cuvă cu sânge de porci” este un
detaliu care oferă o impresie reală cititorului, conturând, totodată, simbolismul gestului.
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
DISCIPLINA Practică de specialitate
Profesor coord. Diaconu Ramona
Student Carauleanu Renata Ana Maria, specializare română-engleză, grupa I, anul II

Cu alte cuvinte, romanul m-a impresionat tocmai pentru că a fost greu de descifrat. Mi-a
provocat imaginația, inteligența și m-a forțat să intru în jocul autorului, dar fără să îmi dau
seama. Felul în care Eco a lucrat la titlu, decor, istoricitate, voce, umorul subtil, emoția și în
special istoria religioasă a atins toate punctele unei cărți reușite.
Spre surprinderea tuturor, acesta este primul roman scris de Umberto Eco, rezultatul fiind
unul impecabil, complex. Cred că autorul l-a folosit pe William drept un alter-ego al său, un
personaj care are un spirit detectiv excepțional, tocmai datorită modului său de a interpreta
simboluri.
În concluzie, cartea “Numele Trandafirului” nu merită doar citită, ci savurată, analizată
începând de la primele pagini.

Bibliografie
1. Umberto, E. 1980. Numele Trandafirului. Editura POLIROM.

Webografie
1. https://scorilos.files.wordpress.com/2011/03/umberto-eco-numele-trandafirului.pdf
2. https://mybooks.blog/2018/02/25/numele-trandafirului/
3. https://sayukisbookblog.wordpress.com/2017/06/12/recenzie-numele-trandafirului-de-um
berto-eco/