Curs: Semnul în artă, semestrul I, an universitar 2021/2022

Alexandra Răileanu ( Brutaru)

Master Istoria Artei și Filosofia Culturii, anul II

Numele Trandafirului, o pseudo călătorie pe urmele a teoreticianului semioticii și esteticii

medievale

Descoperirea „Tratatului de Semiotică generală” a lui Umberto Eco pe care îl identificam cu

abilul dar în același timp sensibilului autor al „Numelui Trandafirului ”a fost pentru mine o
surpriză la fel de mare ca descoperirea opulentei catedrale baroce de la Melk.

O senzație stranie am încercat în biblioteca strălucitoare cu tomuri frumos legate organizate în

cabinete în comparație cu locul ales pentru excelentul film realizat în 1980 după acest roman.

Mănăstirea de la Melk legată de numele personajului principal, Adso von Melk, cel al cărui
manuscis tradus din latină franceză îl face pe Umberto Eco, după cum ne spune în prefața
romanului, ca după ce îl primește în vara anului „revoluționar” 1968 să pornească de îndată într-
o călăorie pe Dunăre până la Melk, ars de curiozitatea descoperirii originalului manuscrisului lui
Adso, într-un moment nepotrivit.

Același sentiment de dezamăgire, cumva, am încercat vizitând mănăstirea exact cincizeci de ani
mai târziu. Dintr-un interes personal pentru manuscrisele medievale căutam un scriptorium
întunecat cu pupitrele pe care se află manuscrisele cu intricate ornamente, simboluri miniaturale,
mai simplu sau mai dificil de decriptat.

Descoperind interesul lui Eco pentru semiotică am căutat alte valențe ale romanului său pseudo
istoric pe care îl înțelesesem ca pe un demers detectivistic într-o atmosferă medievală de multe
ori grotescă. Romanul este creat în jurul unui manuscris scris în limba greacă, conținând
simboluri criptate scrise cu cerneală invizibilă de un „stângaci”, ce poate fi mai subspecie
semioticae în care regăsim comunicarea și semnificare cu atâta importanță încât să coste viața
mai multor personaje.

Autorul creaza intriga, dar în același timp pentru a dezvălui pas cu pas cititorului abordarea
descifrării unui mesaj steganografic este și în spatele personajului său, William de Baskerville
care recepționează aceste mesaje și trebuie să le găsească semnificația rezolvând misterul pentru
care fusese chemat în acestă abație.

În capitolul „Simboluri și Alegorii” din lucrarea „Artă și frumusețe în evul mediu” Eco ne
descrie atmosfera pe care o regăsim în roman „Oamenii din medievalitate trăiau într-o lume plină
de referințe și tonalități, care le reaminteau permanent de Divinitate, manifestări ale lui
Dumnezeu în lucruri.”1

Dar nu pe această cărare de înțelesuri ascunse vreau să pornesc, prin întâlnirea sa cu fata al cărei
nume nu îl va cunoaște și astfel nici noi cititorii nu îl vom cunoaște, Adso, tânărul călugăr de la
Melk descoperă frumusețea fără să o caute.

„Până și în manifestările sale cele mai înfiorătoare, natura apărea în imaginației simbolice ca un
alfabet prin care Dumnezeu comunica cu oamenii arătându-le ordinea lucrurilor, binecuvântarea
supranaturalului cum să se comporte în prezența divinului și să își cucerească un loc în Ceruri. ”2

Eroul romanului din secolul al XIII-lea va continua să meargă pe calea lui Dumnezeu în căutarea
„unui loc în ceruri” rămânând întreaga viață cu amintirea „frumuseții” reprezentată de trandafir.

Am avut surpriza ca în același capitol să găsesc acestă frază în care să am senzația că am găsit
explicația pentru numele romanului „Trandafirii și spinii pe de-o parte, martiri și cei ce îi
persecută de cealaltă parte au câteva proprietăți în comun, albul inocenței și roșul sângelui,
duritatea și cruzimea.”3

Concluzia capitolului „Alegoria universală, înțelegerea lumii ca o operă de artă divină, în așa fel
în care orice lucru include înțelesuri morale, alegorice și analogige pe lângă înțelesurile
literare.4” ne dezvăluie, dacă mai era cazul universul dual al lui Eco filosof teoretician din
spatelor tabelelor și graficelor din Tratatul de Semiotică generală și autorul în căutarea frumuseții
efemere, care pentru personajul său a născut o amintire care a dăinuit o viață întreagă.
1
Umberto Eco , Arta și frumusețe în evul mediu, Yale University Press 1986/2002, pag 53

2
Ibidem1, pag 53
3
Ibidem1, pag 55
4
Ibidem 1, pag 63
Bibliografie

Eco Umberto, Arta și frumusețe în evul mediu, Yale University Press 1986/2002,

Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura științifică și enciclopedică, București, 1982

Eco, Umberto, Numele Trandafirului, Polirom, Iași, 2010