Orice garanții locale trebuie să îndeplinească trei condiții:

a) să fie acordate cu titlul de garanție a unui împrumut, față de redactarea actuală a

textelor din Legea finanțelor publice locale, autoritățile locale nefiind îndreptățite să acorde
garanții pentru alte obligații de plată în afara celor născute din restituirea unui împrumut.
Printr-o interpretare extensivă se poate considera că garanția poate fi emisă pentru orice
obligații de plată născute dintr-un contract prin care debitorul garantat obține o finanțare
rambursabilă, deci inclusiv cele născute din obligațiuni sau din contracte asimilate
împrumutului;

b) împrumutul sau finanțarea rambursabilă trebuie să fie acordat(ă) unui operator

economic sau unui serviciu public aflate în subordinea autorității locale (se impune a fi
menționat în acest context faptul că noțiunea de „societate subordonată consiliului local”
nu este definită în mod expres de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, care
se mărginește doar la a menționa că aprobarea participării unității admi- nistrativ-teritoriale
la constituirea unei societăți este de competența consiliului local) sau să fie un împrumut
contractat de unitatea administrativ-teritorială respectivă;
c) împrumutul garantat de autoritatea locală trebuie să fie destinat finanțării unei
investiții de interes public, dacă este contractat de un operator economic sau un serviciu
public din subordinea sa ori să fie destinat finanțării unei investiții de interes public sau
refinanțării datoriei publice locale, în cazul în care împrumutul este contractat de unitatea
administrativ-teritorială.

2.1. Garantarea prin venituri

Garanția locală îmbracă de cele mai multe ori forma unui acord de garantare prin
venituri proprii1, interpretat fie ca (i) o garanție personală (fidejusiune) a emitentului, fie
chiar ca (ii) garanție reală, atunci când îmbracă forma ipotecii mobiliare pe conturile în
care sunt încasate veniturile proprii ale unității administrativ-teri- toriale care a emis
garanția.
Garanția se va putea constitui numai asupra veniturilor încasate de unitatea
administrativ-teritorială, cel puțin în ceea ce privește veniturile fiscale și alte venituri
nefîscale care nu sunt datorate acesteia în temeiul unui contract.
în măsura constituirii de către unitățile administrativ-teritoriale a unei garanții reale
(ipoteci) mobiliare asupra veniturilor sale proprii colectate din venituri fiscale (impozite,
taxe, contribuții), o astfel de calificare a garanției nu va produce efectele depline
recunoscute de Codul civil garanțiilor reale mobiliare 1 2, neputând conferi creditorului un
drept de urmărire a veniturilor afectate garanției, deoarece dreptul de a colecta veniturile
fiscale nu poate fi transmis altei persoane. Dreptul creat de unitatea administrativ-
teritorială cu privire la veniturile proprii este o ipotecă mobiliară fie (i) asupra unor venituri
deja încasate, fie asupra (ii) conturilor în care aceste venituri urmează a fi încasate,
indiferent dacă este vorba despre conturi deschise la Trezoreria Statului sau la bănci.
în ceea ce privește veniturile unității administrativ-teritoriale provenite din derularea
contractelor la care este parte, cum ar fi contracte de concesiune, de închiriere, de delegare
a gestiunii, de parteneriat public-privat, considerând că sunt incluse în categoria
1 Potrivit prevederilor art. 63 alin. (l)-(3) din Legea finanțelor publice locale.
2 Pentru o analiză a garanțiilor reale mobiliare, R. Rizoiu, op. cit., p. 338-447.
„veniturilor proprii” cu privire la care se poate încheia un acord de garantare prin venituri,
ipoteca mobiliară ce ar fi astfel constituită va avea ca obiect creanțele bănești ale unității
administrativ-teritoriale născute din contractul respectiv.
Garanția astfel constituită va fi înregistrată la autoritățile administrației publice locale și
la creditorul în favoarea căruia este emisă și va fi opozabilă terților.

2.2. Avalizarea biletelor la ordin

Biletul la ordin reprezintă un act juridic unilateral prin care emitentul se obligă să
plătească beneficiarului, la scadență sau la ordinul acestuia, o sumă de bani
Avalizarea presupune asumarea de către o persoană (în acest caz unitatea admi-
nistrativ-teritorială/subdiviziunea administrativ-teritorială) a unei obligații de plată a sumei
la care s-a obligat emitentul unui bilet la ordin în cazul în care acesta din urmă nu își
execută obligația. Avalizarea reprezintă o formă de fideiusiune specifică titlurilor de
valoare.
Potrivit O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin
trezoreria statului este interzisă efectuarea de plăți prin conturile deschise la Trezoreria
Statului în temeiul biletelor la ordin3 4.
Legiuitorul nu a interzis în mod expres emiterea biletelor la ordin, ci doar plata acestora
din fondurile generale ale bugetului central sau local derulate prin conturile deschise la
Trezoreria Statului. Având în vedere prevederile art. 5 alin. (12) din O.U.G. nr. 146/2002
privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, potrivit cărora
instituțiile publice pot deschide conturi în valută la instituții de credit sau pot încasa
venituri în numerar în conturi deschise la instituții de credit, biletele la ordin emise în
valută pot fi executate din aceste conturi deschise la instituțiile de credit, indiferent de
momentul emiterii lor.
Unitățile administrativ-teritoriale/subdiviziunile administrativ-teritoriale vor putea
avaliza biletele la ordin emise de societățile și serviciile publice din subordinea acestora 5.

§3. Beneficiarii garanțiilor locale

Autoritățile publice locale pot acorda garanții6 pentru:

3 D.D. Șaguna, M.A. Rațiu, Drept bancar, Ed. C.H. Beck, București, 2007, p. 244; L. Săuleanu,
L. Smarandache, A. Dodocioiu, Drept bancar, Ed. Universul Juridic, București, 2009, p. 289-291.
4 Art. 1 pct. 7 din O.U.G. nr. 75/2009 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 146/2002
privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului (M.Of. nr. 442 din 29 iunie
2009), prin care se modifică art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 146/2002. Sunt exceptate plățile solicitate
în temeiul biletelor la ordin emise anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2009, respectiv anterior
datei de 29 iunie 2009.
5 Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și
utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobate prin O.M.F.P. nr. 1235/2003,
modificate pentru a reflecta această limitare, prevăd în art. 6.4. că plata sumelor datorate de unitatea
administrativ-teritorială ce a avalizat un astfel de bilet la ordin se face prin transferul acestora din
conturile unității administrativ-teritoriale deschise la Trezoreria Statului în conturile deschise la
instituții de credit de către emitentul biletului la ordin, deci către debitorul din raportul juridic
principal și nu către creditor.
6 în conformitate cu prevederile aplicabile ale art. 63 alin. (1) din Legea finanțelor publice locale.
(i) împrumuturile destinate finanțării investițiilor publice de interes local ale
operatorilor economici sau serviciilor publice aflate în subordinea acestora sau

(ii) finanțările rambursabile contractate de unitatea administrativ-teritorială1.

La o astfel de interpretare restrictivă în sensul că, exceptând situația în care unitatea
administrativ-teritorială își garantează propriile obligații, pot beneficia de garanții locale
numai întreprinderile publice și serviciile publice controlate de autoritățile locale 7 8
contribuie și art. 62 alin. (3) din Legea finanțelor publice locale, potrivit căruia autoritățile
administrației publice locale pot avaliza bilete la ordin emise de operatorii economici și
serviciile publice din subordinea lor.
întrucât toate aceste prevederi legale referitoare la garanțiile locale folosesc termenii
„operatori economici”, „servicii publice” și „subordonare” față de autoritățile publice
locale, se impune o clarificare a acestora.
Operatorii economici subordonați autorităților locale vor fi societățile sau regiile
autonome înființate de către consiliul local în temeiul prevederilor art. 36 alin. (2) lit. a) și
alin. (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, fiind excluse din
această categorie societățile în care unitatea administrativ-teritorială nu are calitatea de
acționar majoritar, prin urmare nu are puterea de a influența deciziile luate de organele de
conducere ale acestor societăți, în măsura în care sensul ideii de subordonare este în acest
caz similar celui derivat din ierarhia administrativă.
Serviciile publice de interes local pot fi realizate:
1) prin structuri proprii fără personalitate juridică ale unităților administrativ-
teritoriale;
2) prin intermediul unor societăți sau regii autonome înființate de consiliile locale;
3) prin delegarea gestiunii serviciului public.
în situațiile în care realizarea serviciilor publice aparține unităților administrativ-
teritoriale în una din formele arătate la pct. 1 și 2 de mai sus, aceste servicii pot fi
considerate fără dubiu în subordinea autorităților administrației publice locale.
în ceea ce privește însă serviciile realizate prin intermediul unor operatori privați, în
temeiul unor contracte de concesiune, gestiune delegată sau parteneriat public-privat,
termenii folosiți pentru a descrie potențialii beneficiari ai garanțiilor locale sunt inadecvați,
în mod special termenul de „subordonare”, specific ierarhiei administrative, dar dificil de
7 Acești beneficiari ai garanțiilor publice locale sunt confirmați de definiția „garantatului” din
art. 2 lit. g) din Legea datoriei publice, potrivit căreia acesta este „persoana juridică pentru care se
prevede ca rambursarea finanțării garantate [...] să se facă [...] din veniturile operatorilor economici și
ale serviciilor publice din subordinea unităților administrativ-teri- toriale care beneficiază de
garanțiile acordate de către acestea” (s.n. - S.G.).
8 Aceleași două categorii de posibili beneficiari sunt avute în vedere și de legislația secundară.
Descriind informațiile legate de datoria publică locală supuse înregistrării în subregistrul datoriei
publice locale garantate, pct. 6 din Capitolul I al Normelor pentru înregistrarea și raportarea datoriei
publice se referă la obligațiile provenite din garantarea împrumuturilor contractate de operatorii
economici ori de serviciile publice din subordinea respectivelor unități administrativ-teritoriale sau
din avalizarea biletelor la ordin emise de operatorii economici ori serviciile publice din subordinea
acestora. De asemenea, detaliile de plată reglementate de O.M.F.P. nr. 1235/2003 de aprobare a
normelor metodologice la O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin
trezoreria statului fac referire la biletele la ordin emise de aceleași categorii de persoane juridice
subordonate autorităților locale și avalizate de acestea din urmă.
adaptat relației dintre o autoritate publică și o persoană juridică de drept privat. Pe de altă
parte însă, serviciile publice asumate de autoritățile publice locale 1 care sunt încredințate
unor operatori privați rămân sub monitorizarea permanentă a autorităților publice locale,
care stabilesc în principiu condițiile de derulare a serviciului public respectiv, prin
stabilirea regulamentului serviciului și a indicatorilor de performanță și au atribuții extinse
legate de verificarea modului în care operatorul privat derulează serviciile încredințate.
în cazul serviciilor comunitare de utilități publice reglementate de Legea nr. 51/2006,
posibilitatea unității administrativ-teritoriale de a emite garanții în favoarea operatorului
este reglementată expres9 10. în aceste condiții, rolul astfel jucat de autoritățile publice este
în măsură să se circumscrie ideii de subordonare, nu în sens pur administrativ, ci într-unul
economic.

4) . Fondul de risc

La nivel local, fondul de risc se constituie pentru fiecare unitate administrativ-

teritorială care emite garanții publice, în vederea acoperirii riscurilor financiare, care
decurg din garantarea de către unitățile administrativ-teritoriale a împrumuturilor
contractate de operatorii economici și serviciile publice de subordonare locală 11.
Fondul de risc se constituie în afara bugetului local, extrabilanțier, distinct pentru
garanții locale la împrumuturi interne și, respectiv, pentru garanții la împrumuturi externe.
Sumele aferente fondului de risc se păstrează în conturi separate, deschise la unitățile
teritoriale ale Trezoreriei Statului.
Sursele de constituire a fondului de risc la nivel local sunt similare celor aferente
fondului de risc la nivel guvernamental, respectiv (i) sumele încasate sub formă de
comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, (ii) dobânzile acordate de unitățile
Trezoreriei Statului la disponibilitățile fondului, (iii) majorări de întârziere la nivelul celor
existente pentru veniturile bugetare, aplicate pentru neplata în termen de către beneficiarii
împrumuturilor garantate a comisioanelor și, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor și
comisioanelor aferente. In completarea sumelor astfel colectate, fondul poate fi alimentat
din bugetul local. In cazul în care se efectuează plăți din fondul de risc, aferente unor
datorii neplătite de beneficiarul garanției, veniturile fondului de risc se reîntregesc cu
sumele recuperate de la acesta conform dispozițiilor legale aplicabile.
La nivelul unităților administrativ-teritoriale nivelul comisionului de risc se determină
de către ordonatorul principal de credite și se aprobă de către autoritățile deliberative,
respectiv consiliul local. Acest comision se aplică asupra valorii împrumutului garantat.

9 Pentru o analiză a distincțiilor dintre diferitele tipuri de servicii publice la nivel local, a se
vedea S. Gherghina, Parteneriatul Public-Privat în serviciile de utilități publice, în Revista Română
de Parteneriat Public-Privat nr. 2/2012, p. 21 et seq.
10 Art. 44 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice,
care permite explicit finanțarea investițiilor publice locale aferente sistemelor de utilități publice prin
credite bancare ce pot fi garantate de către unitățile administrativ-teritoriale. Dacă acest lucru este
posibil pentru serviciile de utilități publice nu există nicio rațiune pentru a nu permite emiterea de
garanții și pentru investițiile publice realizate în cadrul contractelor de concesiune sau de parteneriat
public-privat încheiate cu privire la alte servicii publice.
11 Reglementarea de principiu este cuprinsă în art. 64 din Legea finanțelor publice locale.
 Secțiunea a 8-a. Contractarea datoriei publice locale

Contractarea împrumuturilor sau emiterea garanțiilor de către autoritățile locale trebuie

să urmeze regulile speciale prevăzute de art. 61, 62 și 63 din Legea finanțelor publice
locale, precum și cele cuprinse în normele speciale instituite în vederea supravegherii de
către autoritățile centrale a riscurilor asumate de unitățile adminis- trativ-teritoriale.
Etapele asumării obligațiilor de natura datoriei publice de către unitățile adminis- trativ-
teritoriale sunt:
1) Emiterea garanțiilor trebuie să fie aprobată de consiliul local, la propunerea
ordonatorului principal de credite, cu o majoritate de cel puțin jumătate plus unu din
numărul consilierilor în funcție12 13.
Hotărârea de aprobare a emiterii garanției poate fi adoptată numai după verificarea de
către consiliul local a următoarelor aspecte:
a) încadrarea destinației ce urmează a fi dată garanției în una din cele două scopuri
permise pentru contractarea datoriei publice locale, respectiv finanțarea investițiilor publice
de interes local sau refmanțarea datoriei publice locale, și
b) încadrarea în plafoanele de îndatorare locală.
2) După adoptarea hotărârii consiliului local de aprobare a garanției, se va solicita
avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale14.
3) Numai după obținerea avizului conform al Comisiei de autorizare a împrumuturilor
locale se poate încheia contractul prin care sunt asumate obligații de natura datoriei
publice.

Secțiunea a 9-a. Executarea obligațiilor de natura

datoriei publice locale

La fel ca în cazul obligațiilor de natura datoriei publice guvernamentale, oblige- țiile

născute din instrumentele de datorie publică locale vor beneficia de autorizare bugetară
permanentă, putând fi plătite din bugetele locale.
Serviciul datoriei publice locale reprezintă o obligație a unității adminis- trativ-
teritoriale care a contractat-o și nu constituie obligații ale statului.

Legea finanțelor publice locale stabilește ca sursă principală pentru plata sumelor
datorate în temeiul instrumentelor de datorie publică locală veniturile proprii ale unității
administrativ-teritoriale.

12 Conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Legea finanțelor publice locale.
13 Potrivit art. 61 alin. (2) din Legea finanțelor publice locale.
14 H.G. nr. 9/2007 privind constituirea, componența și funcționarea Comisiei de autorizare a
împrumuturilor locale (M.Of. nr. 71 din 30 ianuarie 2007). Comisia are 13 membri, respectiv 7
reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice, inclusiv președintele Comisiei, 2 reprezentanți ai
Ministerului Afacerilor Interne și câte un reprezentant al structurilor asociative ale autorităților
administrației publice locale.
 Secțiunea a 10-a. Raportarea și publicitatea obligațiilor
decurgând din datoria publică locală

în utilizarea instrumentelor de datorie publică, autoritățile publice locale au obligații cu

privire la:
a) înregistrarea în evidențe speciale a obligațiilor de natura datoriei publice;
b) publicitatea unor informații legate de aceste obligații;
c) raportări către Ministerul Finanțelor Publice.

§1 . Obligații de înregistrare

Pe lângă evidențierea datoriei publice locale în registrele datoriei publice ținute de

Ministerul Finanțelor Publice, autoritățile executive ale administrației publice locale au
obligația1 de a înființa și de a menține, pe suport hârtie și/sau în format electronic, Registrul
de evidență a datoriei publice locale a unității administrativ teritoriale respective și
Registrul de evidență a garanțiilor locale a unității administrativ-teritoriale 15 16.
Registrul de evidență a datoriei publice locale a unității administrativ-teritoriale
evidențiază în ordine cronologică situația tuturor obligațiilor financiare ale unității
administrativ-teritoriale provenind din finanțările rambursabile angajate direct de aceasta,
pe baze contractuale.
Registrul de evidență a garanțiilor locale ale unității administrativ-teritoriale
evidențiază, din punct de vedere informativ, în ordine cronologică, situația tuturor
obligațiilor financiare ale unității administrativ-teritoriale provenind atât din garantarea de
către aceasta a împrumuturilor, cât și din avalizarea biletelor la ordin, contractate, respectiv
emise de operatorii economici și/sau de serviciile publice din subordinea respectivei unități
administrativ-teritoriale.
Persoana care ține Registrul de evidență a datoriei publice locale a unității
administrativ-teritoriale și Registrul de evidență a garanțiilor locale a unității administrativ-
teritoriale se numește și se înlocuiește, după caz, prin hotărâre a consiliului local al
comunei, orașului, municipiului, sectorului municipiului București, consiliului județean sau
a Consiliului General al Municipiului București, după caz.
§2 . Obligații de publicitate

Ordonatorii principali de credite care au contractat obligații de natura datoriei publice

au obligația de a publica pe pagina de internet a unității administrativ-teri- toriale
respective o serie de date legate de aceste obligații, pe toată durata existenței lor. Toate
aceste informații trebuie actualizate trimestrial1.
Registrul datoriei publice locale și al garanțiilor locale, actualizate până la data de 31
ianuarie a fiecărui an, se publică integral pe pagina de internet a unității administrativ-

15 Conform art. 62 alin. (5)-(8) din Legea finanțelor publice locale.

16 Forma acestor registre și informațiile ce sunt înregistrate în cuprinsul lor sunt prevăzute în
Anexa 8 la Normele metodologice privind înregistrarea și raportarea datoriei publice, aprobate prin
O.M.F.P. nr. 1059/2008.
teritoriale17 18 .

§3 . Obligații de raportare și transmitere de documente

Pe parcursul derulării contractelor de finanțare rambursabilă sau de garanție autoritățile

locale trebuie să raporteze lunar Ministerului Finanțelor Publice operațiunile desfășurate în
cadrul acestor contracte.
După contractarea sau garantarea finanțării rambursabile de către unitățile admi-
nistrativ-teritoriale, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a contractului
respectiv, autoritățile executive ale administrației publice locale au obligația de a transmite
Ministerului Finanțelor Publice copii ale fiecărui document care atestă, după caz,
contractarea sau garantarea finanțării rambursabile,.
Agenția Națională de Administrare Fiscală este autorizată să efectueze controale
periodice în baza sesizărilor transmise de direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului
Finanțelor Publice, pentru verificarea raportărilor transmise de beneficiarii finanțărilor
rambursabile care constituie datorie publică guvernamentală, să aplice contravențiile și să
încaseze amenzile, care se vor face venit la bugetul de stat.

Secțiunea a 11-a. Controlul execuției datoriei publice locale

Pe lângă exercitarea formelor generale de control financiar public, ce au ca obiect și

modul de încheiere și de executare a actelor juridice ce constituie instrumente ale datoriei
publice locale, Legea finanțelor publice locale prevede 19 atribuții speciale ale Curții de
Conturi de a realiza verificări cu caracter excepțional în legătură cu asumarea și executarea
obligațiilor de natura datoriei publice locale de către unitățile administrativ-teritoriale sau
subdiviziunile administrativ-teritoriale.
Verificările vor fi realizate de Curtea de Conturi în măsura în care survine cel puțin una
din următoarele situații:

a) autoritatea administrației publice locale nu își rambursează toate obligațiile de plată

pe termen scurt până Ia sfârșitul anului bugetar în care au fost angajate împrumuturile;
b) la un anumit moment pe durata anului bugetar, datoriile aferente împrumuturilor din
contul curent general al Trezoreriei Statului depășesc 5% din totalul veniturilor estimate a
fi încasate pe durata anului bugetar în care se face împrumutul;
c) la sesizarea motivată a cel puțin unei treimi din numărul membrilor ce compun
autoritatea deliberativă.
Primele două categorii de situații ce vor determina un control extraordinar al Curții de
Conturi sunt legate de derularea împrumuturilor pe termen scurt a căror scadență nu

17 Prin H.G. nr. 145/2008 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 9/2007 privind
constituirea, componența și funcționarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale (M.Of. nr.
126 din 18 februarie 2008).
18 Potrivit art. 761 alin. (1) lit. f) din Legea finanțelor publice locale.
19 în art. 66.
depășește sfârșitul anului bugetar în care au fost contractate. Principalul contract de acest
fel ce poate fi încheiat de o unitate administrativ-teritorială este cel prin care obține de la
stat (prin Trezoreria Statului) sumele necesare acoperirii decalajului temporar între venituri
și cheltuieli. Este cel mai. probabil și rațiunea pentru care atât neexecutarea obligațiilor
până la scadență, cât și neîncasarea de către unitatea administrativ-teritorială a veniturilor
estimate și deci, neîncadrarea de plafonul de 5% din aceste venituri permis pentru astfel de
împrumuturi determină un control extraordinar.
Cea de-a treia situație ce poate declanșa un astfel de control o reprezintă sesizarea
motivată a unui grup de consilieri locali, la care legea face referire în termeni generali, fără
a preciza obiectul sesizării.
în oricare dintre aceste situații Curtea de Conturi va solicita autorităților administrației
publice locale să întocmească și să depună un plan de redresare la Curtea de Conturi și la
direcția generală a finanțelor publice, prin care autoritățile administrației publice locale se
obligă să se re-încadreze în termen de 12 luni în plafonul de 5% din totalul veniturilor
estimate a fi încasate pe durata anului bugetar respectiv. Autoritățile administrației publice
locale vor raporta lunar la Curtea de Conturi și la direcția generală a finanțelor publice
modul de realizare a măsurilor cuprinse în acest plan de redresare.
Deși două dintre motivele care pot determina controlul și, în consecință, aplicarea
planului de redresare, țin de nerespectarea obligațiilor asumate prin contracte de împrumut
încheiate cu statul sau a condițiilor pe care s-a întemeiat acordarea împrumuturilor
respective, una dintre soluțiile prevăzute de același art. 66 din Legea finanțelor publice
locale pentru ieșirea unității administrativ-teritoriale din impasul financiar este acordarea
de către Ministerul Finanțelor Publice de împrumuturi cu dobândă din disponibilitățile
contului curent general al Trezoreriei Statului,
Dacă este aprobat, un astfel de împrumut va fi inclus în planul de redresare, nu va fi
supus limitei generale de îndatorare locală (de 30% din media veniturilor proprii) și va fi
rambursat într-un termen stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, dar care nu poate depăși
2 ani.
 Capitolul XVII
Finanțări rambursabile contractate de la instituții
financiare internaționale și Uniunea Europeană

Secțiunea 1. Instituțiile financiare internaționale.

Considerații generale

Instituțiile financiare internaționale reprezintă organizații internaționale create prin acorduri

interguvemamentale multilaterale care au ca obiect desfășurarea de activități financiare, în special activități de
creditare, în folosul statelor membre. Aceste activități financiare pot fi foarte diverse, de la acordarea de
împrumuturi sau chiar fonduri nerambursabile, emiterea de garanții, la acordarea de asistență tehnică contra cost sau
gratuit.
Instituțiile financiare internaționale sunt subiecte de drept internațional public, iar acordurile încheiate cu statele
membre vor avea un regim de drept internațional public. Acordurile de finanțare sau de garanție pot fi încheiate de
instituțiile financiare internaționale atât cu statele membre, cât și cu autoritățile publice locale, cu întreprinderile
publice și cu entități private din acele state. Prin proiectele astfel sprijinite în cadrul activității financiare a instituției
se contribuie la dezvoltarea economică a statului respectiv, chiar dacă finanțarea nu a fost acordată direct statului sau
unei unități administrativ-teritoriale.
în cazul în care un stat obține cu dificultate împrumuturi de la instituțiile de credit sau poate eșua în plasarea pe
piețele financiare a titlurilor emise, nereușind să se împrumute sau se poate vedea confruntat cu costuri prea mari ale
împrumuturilor pe care le-ar putea obține de la creditorii „obișnuiți” - instituții de credit și investitorii care cumpără
titluri de stat pe piețele financiare - atunci când situația sa economică se deteriorează și perspectivele pe termen scurt
și mediu nu sunt favorabile, solicitarea de împrumuturi de la instituțiile financiare internaționale sau de la Uniunea
Europeană (în cazul statelor membre) devine o sursă de venituri extraordinare subsidiară celei obișnuite reprezentate
de creditorii privați. Unele instituții financiare internaționale, în special Fondul Monetar Internațional, pot acționa ca
împrumutători de ultim resort20 21, la care un stat membru apelează în situația în care nu are acces la împrumuturile
„obișnuite” pe piețele financiare internaționale.
Costurile reduse ale acestor împrumuturi (dobânzi, comisioane) acordate de instituțiile
financiare internaționale sunt contrabalansate de condițiile de politică econo

20 O parte din acest capitol preia unele elemente ale analizei din Capitolul IV din .S'. Gherghina, Drept financiar public.
Datoria publică. Finanțarea investițiilor publice, op. cit., p. 180-189.
21 M. Cotlet, op. cit., p. 215.