" !

Bebeluși

Le punem sau nu nou

născuţilor mănuși în
casă?
Publicat de Anca • la 03.03.2020

Nu puţini sunt părinţii care le pun nou

născuţilor mănuşi în casă. Motivaţiile
sunt două: fie se zgârâie pe faţă din
cauza unghiilor, fie au mâinile reci.

Le punem mănuşi nou născuţilor ca

să nu se zgârâie pe faţă? Răspunsul
este simplu: nu. Şi care este atunci
soluţia? La fel de simplă: le tăiem
unghiile. În cazul în care suntem la
primul copil şi ne este teamă să îi tăiem
unghiile – pentru că e mic, fragil, pentru
că îşi ţine pumnii mereu strânşi – avem
ca variantă să facem această operaţiune
ori când bebe doarme, ori când este
hrănit. În ultima situaţie, este nevoie de
ajutorul unei a doua persoane.

Le punem mănuşi nou născuţilor, în

casă, pentru că au mânuţele reci?
Răspunsul este acelaşi: nu. Soluţia
este următoarea: tragem peste mânuţe
manşeta bluzei cu care sunt îmbrăcaţi
atât cât se simt bine, confortabil, astfel
încât să aibă posibilitatea să îşi mai tragă
mâna afară.

De ce nu este recomandată acoperirea

mâinilor unui nou născut? A purta
mănuşi înseamnă, în primul rând, a
acoperi pielea. Alegerea mănuşilor în
mediul exterior, în condiţii termice
nefavorabile, este justificată: ne
protejează de frig. Pielea este cel mai
mare organ de simţ care ne acoperă
corpul, inclusiv mâinile. Un nou născut,
în hipertonia lui fiziologică (poziţia
înghemuită pe care o are după naştere),
este „copleşit“ de o mulţime de stimuli la
care trebuie să înceapă să se adapteze
şi reacţioneze. La început, abilităţile lui
de a se integra în mediul extrauterin nu
sunt foarte bine dezvoltate, nu are, de
exemplu, o acuitate vizuală sau auditivă
maximă, bine pusă la punct. Însă are un
organ mare şi bine dezvoltat prin care
primeşte majoritatea stimulilor, pielea.

Cum îl ajută pielea să cunoască lumea

din jurul lui? Prin intermediul contactului
cu pielea, bebeluşul primeşte o
multitudine de stimuli. Pe corp are
hăinuţe, pe picioruşe are ciorăpei, prin
urmare, contactul este redus. Mâna este
instrumentul lui de cunoaştere a mediului
exterior şi, chiar şi în hipertonia
fiziologică în care se află, în acea
încordare, mai atinge cu mâna planul
patului, ne mai atinge pe noi când îl luăm
în braţe, îşi mai atinge faţa. Cu alte
cuvinte, înţelege, prin aceste atingeri
reale şi nemediate, că este în viaţa
extrauterină. Dacă îi punem o mănuşă, o
să-i închidem o cale de comunicare cu
mediul exterior.

Consecinţe: După perioada de

hipertonie fiziologică, în jurul vârstei de
aproximativ două luni, constatăm că
bebeluşul începe să stea mai mult cu
mâna deschisă, nu doar în timpul
somnului sau când este hrănit (timp în
care creierul lui este ocupat cu odihna şi
cu masa, de-aici şi relaxarea mâinilor).
Pe la două-trei luni, mâna stă mai mult
timp deschisă, pe la patru luni, se
îndreaptă spre obiecte, le apucă, pe la
patru luni şi jumătate mută obiectele
dintr-o mână în alta. În jurul vârstei de 5
luni, le aruncă şi se amuză aruncându-le.

Aşa ar arăta o dezvoltare neurologică

normală. Toate se întâmplă pentru că
mânuţele lui au fost lăsate să facă aceste
lucruri. Când i se pun însă permanent
mănuşi în casă, din dorinţa de a-l feri de
zgârieturi sau pentru că are mâinile reci,
s-ar putea ca la trei luni să ţină în
continuare pumnii strânşi, să nu prea
deschidă mâna – semn care ne arată că
se întâmplă ceva cu sistemul lui
neurologic. De fapt, ceea ce se întâmplă
este că nu a fost lăsat să deschidă
mâna, să intre în contact direct cu lumea
din jurul lui.

Notă: Articolul este realizat pe baza

informaţiilor de la Cursurile de puericultură
organizate de Bebe Tei şi copiisiparinti.ro.

Tag-uri: #manusi nou nascuti #manusi pentru

bebelusi

ALTE ARTICOLE

Bebeluși

Studii noi despre plânsul

bebelușilor – cum îl decodifică...

Bebeluși

Accidentele domestice – care sunt

cel mai des întâlnite?

Necesarul
bebelușului

CURSURI DE PUERICULTURĂ ȘI ALĂPTARE:

Selectează cursul...

© 2022 Copii și Părinți. Politică de confidențialitate

Comunicate de presă Despre Contact RSS