I.P.L.

T “Ion Creanga”

Caracterizarea în paralel a personajelor Harap-Alb

și Făt-Frumos

Elaborat: Micu Victor

Verificat: Rotaru Elina

decembrie 2020
 Algoritm de elaborare:

1. Definiția în relație cu tipologia textului.

2. Date despre texte, încadrarea acestora într-o tipologie.
3. Date generale despre personaje asupra tipologiei textului.
4. Prezentarea situației inițiale dintre două personaje din perspectiva statutului lor
social, psihologic, moral.
5. Modalități de caracterizare. Relevarea trăsăturilor celor două personaje
semnificative pentru ilustrarea relațiilor prin raportare la două scene importante
pentru fiecare personaj.
6. Concluzia. Exprimarea unor opinii argumentate despre relațiile dintre două
personaje din perspectivă situației finale și a deznodământului.

Caracterizarea personajelor, pare ceva ciudat și fără sens dar, aici încă și în
paralel este caracterizarea! Cui așa ceva măcar îi trebuie? Dar nu, un astfel de
exercițiu poate fi mai interesant decât pare de la început. Cel puțin aceasta îți
dezvolta memoria, pentru ca ești nevoit sa iti amintesti ceea ce ai citit. Totuși, să
pornim de la început.
Ce este basmul? Basmul este opera epică în proză de dimensiuni medii, care
prezinta lupta dintre bine și rău încheiată cu victoria binelui și călătoria eroului spre
maturizare.
Amândouă texte se încadrează în limitele basmului, mai exact "Harap-Alb" de
Ion Creangă este un basm cult, și "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte" de
Petre Ispirescu este un basm popular cu eroii principali Harap-Alb și respectiv Făt-
Frumos care manifestă o luptă a binelui împotriva răului și o maturizare a eroilor
principali. Ceea ce se observă pe parcursul desfășurării operei când eroii erau
nevoiți să i-a niște decizii și să întreprindă unele acțiuni. Ca exemplu poate fi, dorința
care a apărut la Făt-Frumos de a-și vedea părinții ceea ce rar se întâlnește la
oamenii tineri sau copii.
De exemplu Harap-Alb este descris de autor dar și de alte personaje ca un
tânăr cinstit și sincer, proaspăt și naiv, respectuos și impulsiv ceea ce si il prezinta
ca un personaj destul de real. Iar la randul sau Fat-Frumos este un tânăr foarte
inteligent, bazat pe principiile sale, statornic și independent, cum a fost scris în text
“... învață într-o luna ceea ce învață alții într-un an.” ce și îl deosebește puțin de
oamenii simpli.
Începutul istoriei acestor doi tineri este aproximativ asemănător, amândoi sunt
fii de crai, astfel având un statut social înalt, sunt tineri și naivi, dar cu toate acestea
amandoi sunt curajoși și destul de isteți. Unica diferență majoră între ei este aceea
ca Fat-Frumos când plecase din palat se simțea mai independent și mai puternic
moral, iar Harap-Alb era un simplu tânăr, cand mai fricos, când mai prostut (naiv).
Oarecum acești doi eroi sunt personaje principale care este caracterizat de
autor, posibil și de alte personaje, dar anume în cazul dat cel mai mult pe dansii îi
caracterizează faptele lor, adică caracterizarea indirectă.
Harap-Alb a protejat albinele si furnicile ce reprezinta bunătate către toți, când
repecta juramântul dat Spânului arată onestitate, iar atunci când se împrietenește
ușor cu Gerila, Flamanzila și gașca lor demonstrează comunicativitatea. Făt-Frumos
la randul sau prezinta niște calitați respectabile. El învață foarte repede, prin urmare
el este un tânăr foarte isteț și dedicat țelului său atunci când Făt-Frumos decide să
plece din împărăție pentru a primi aceea pentru ce s-a născut, acesta demonstrează
o autonomie deosebită și o fidelitate pentru obiectivul pus din născare.
Iar din descrierea directă face parte momentele când Sfânta Duminică îl
dezmiarda pe Harap-Alb, adresându-se la el ca “luminate craișor”. Făt-Frumos este
de asemenea caracterizat de alte personaje, așa ca boierii care spuneau că va fi ca
împăratul Solomon, dar și naratorul omniscient îl caracterizează: "De ce creștea
copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț".
Ca și orice alt om aceste personaje au și ele cele mai importante momente
din viața lor, care i-au schimbat complet. Pentru Harap-Alb primul moment important
a fost când sa întâlnit cu Sfânta Duminică și ea la povățuit să ceară de la tatăl său
“calul, armele și hainele în care a fost el mire”, ascultând de aceasta el a făcut primul
pas către călătoria sa și către devenirea unui împărat. De asemenea încă o
întâmplare importantă, care la învățat multe a fost atunci când se întâlnește cu
Spânul și el îl transformă pe fiul mezin (Harap-Alb) în sclav preluând el rolul
nepotului de Verde împărat, iar fiul de crai jura că va asculta pentru a-și salva viața
"...și atât vremea mă slugi, până ai muri și ai învie din nou", fiind botezat Harap-Alb.
La rândul său Făt-Frumos: cât era în pântecele mamei el plangea in continuu
nedorind să se nască, iar tatăl îi promite ceea ce îi pune începutul destinul lui de Făt-
Frumos “...taci, fătul meu, că ți-oi da Tinerețe fără bătrânețe şi viață fără de moarte”
atunci sa format obiectivul principal al lui. Anume din cauza aceasta el la
cincisprezece ani decide să plece din împărăție pentru a căuta ceea pentru ce a fost
născut, “Dacă tu, tată, nu poți să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier toată lumea
până voi găsi făgăduința pentru care m-am născut.”, astfel el și-a primit chemarea și
a început calea spre îndeplinirea ei.
În concluzie este posibil de zis că aceste personaje sunt două exemple cum
poate fi trăita viata măcar că și “puțin” hiperbolizată. Din aceste istorii de viață ușor
se extrage diferite trimiteri la traiul omului simplu. Dar un copil mic nu va înțelege
sensul acesta din cauza la vârsta mică dar posibil va sesiza doar povestirea
fantastică și ilogica la prima vedere.
Până la sfârșit, adică la momentul final al istoriilor, clar se observă
maturizarea personajelor ceea ce nu poate sa nu bucure, și individual mie îmi
provoacă un sentiment de liniștire susținut de aceea ca acum cu personajele
principale totul ar trebui să fie bine și că ei nu vor face așa greșeli de alimentare cum
le făceau de la început. Dar, totuși măcar că în basmul lui Harap-Alb totul sa sfârșit
cu bine în pofida faptului că eroul (Harap-Alb) moare el totuși invie (în tradițiile cele
mai bune a operelor japoneze contemporane), iar în basmul lui Fat-Frumos din
păcate eroul principal (Fat-Frumos) moare și înapoi nu se mai întoarce, cel puțin în
această operă, ceea ce nu este intalnit in alte basme ridicându-l pe acesta la un
nivel mai înalt individual pentru mine.
Astfel, comparând eroii principali de la începutul operelor cu ei de la sfârșitul
operelor noi vom observa o diferență colosală în dezvoltare, și aceasta e bine.