Tema IV.

Dreptatea: a da fiecăruia ceea ce i se cuvine

1. Teoriile antice pun accentul pe planul personal

- A fi drept: virtutea fundamentală (Platon); virtutea perfectă (Aristotel)
- Cum ajungem să fim drepti?
a. prin educație in Antichitate: oikeopragia; medietate la nivel rațional
b. prin descoperirea temeiului umanității, implicit al dreptății în Modernitate: amprenta divină
(Augustin), ratiunea (Kant), sentimentul (Rousseau), ospitalitatea (Levinas).

2. Teoriile moderne si actuale pun accentul pe planul social/comunitar

- a fi drept ca autoritate, ca cetățean, ca rol social, instituție, organizatie
- intervine relația dreptate-egalitate
- teoriile clasice propun ca si criterii ale dreptății egalitatea in fața legii; meritele; nevoile

3. Actualitatea - problema dreptății ca praxis: accentul cade pe context

David Schmidtz – Elemente ale dreptății, Humanitas, 2012,
- intrebarea este: Ce li se cuvine oamenilor în context?
- răspunsul recurge la principii care au la bază meritul; reciprocitatea; egalitatea sau nevoile
Cum să merităm?
- efort – performanță – succes?
a. merităm in urma efortului depus (simpla datorie) sau pentru că am fost destinați pentru a
depune efort (datoria in sens kantian sau vocația)?
b. merităm in urma alegerilor pe care le-am făcut în mod responsabil pentru că liberul arbitru
e o realizare/un rezultat al unui efort
c. creditul in alb: merităm ceva pe baza a ceea ce facem după ce primim acel ceva: putem
merita X pe baza a ceea ce facem după ce primim X