1931 Detroit Electric, Model 98A Brougham

(Serial #13615, Motor #21171)

Fotografie cu amabilitatea și cu permisiunea lui Hemmings Motor News și Matt Litwin

Trei (3) modele 98A din 1931 au fost produse inițial și această mașină este una dintre cele două (2)
cunoscute că au rămas (cealaltă se află în Muzeul Wheels of Time din Peoria, IL). Între 1926 și
1934, au fost produse douăsprezece (12) modele 98A și se știe că doar cinci (5) au mai rămas astăzi.
Această mașină electrică Detroit a fost fabricată inițial de Anderson Electric Car Company în 1919
ca șasiu greu model 80A, Brougham cu cinci (5) pasageri. Începînd din 1915, Anderson Electric Car
Company a început o tradiție de re'fabricare și „modernizare” a unui număr mic de schimburi mai
vechi de la Detroit Electric și de a le vinde ca noi. Aceasta este una dintre acele mașini și este destul
de rar. Modelul 98 a fost folosit pentru a desemna mașinile refabricate care erau mai devreme
mașini coborîte cu 6'8" pentru a găzdui ușile de garaj „moderne”, standardizate cu aripi de coroană,

După modificările din fabrică din 1931, acest model 98A s'a vîndut cu 3.000 USD și a fost expediat
la 1 aprilie 1931 la Royse'Johnson Battery Co., 1135 „M” St. Lincoln, Nebraska, un dealer de
mașini și un atelier de reparații. Această mașină a fost apoi vîndută unei femei (ale cărei inițiale erau
„SSB”), care a deținut'o pînă la moartea ei la sfîrșitul anilor 1940. În 1950, mașina a făcut parte din
patrimoniul ei și a fost cumpărată la licitație de către domnul și doamna John și Hazel Sonin din
Fremont, Nebraska, care a deținut mașina pînă la moartea domnului Sonin în noiembrie 1967. După
moartea domnului Sonin, mașina se pare că a fost transmis nepotului său din Kansas City.
Următorul proprietar raportat a fost Paul Rydning din Sun City, Arizona, care a vîndut mașina în
2003 lui Bob Rostecki din Winnepeg, Manitoba. Pe 26 iunie 2006, Mark Plante din Indialantic,
Florida a cumpărat mașina și mai tîrziu a vîndut'o pe 25 decembrie. 2008 la Bob Sposato din Berlin,
CT. În decembrie 2017, mașina a fost achiziționată de actualii proprietari, Bill & Linda Lillie de la
Gales Ferry, CT.

Mașina a suferit o restaurare la nivelul Concourse la începutul anului 2018, care a fost surprinsă în
videoclip. După cum a raportat Hemmings Motor News,
„(Mașina) prezintă o proveniență uimitoare și a fost restaurată în timp record la un nivel uimitor”.
Caroseria albastru închis, ornamentele negre, șasiul și aripile și cu dungi duble albastru deschis sînt
exact configurația de culoare pe care o avea cînd a părăsit fabrica în 1931. Bateriile originale au fost
înlocuite cu baterii și încărcător modern. Perdelele ruloului sînt din mătase, iar vazele originale de
flori din sticlă gravată sînt în interior.

Mulți oameni cred că mașinile electrice sînt un fenomen recent.

Adevărul este că mașinile electrice au fost inventate în anii 1800, iar la începutul anilor 1900,
mașinile electrice erau o vedere comună pe drumurile americane.

În 1900:
38% dintre vehiculele americane erau alimentate cu energie electrică,
40% cu abur și
22% cu benzină și

33.842 de vehicule electrice erau înmatriculate în Statele Unite.

Mașinile electrice au fost folosite în mare parte de femei și medici. Medicii aveau nevoie de o
mașină în care să poată intra și pleca imediat, iar motoarele pe benzină nu erau atît de ușor de pornit
sau deosebit de fiabile. Deoarece manevrarea manuală a unei mașini era dificilă și putea fi de'a
dreptul periculoasă și pentru că mașinile electrice nu aveau vreo scurgere și nu miroseau a benzină,
ulei sau evacuare, erau foarte populare în rîndul femeilor. De fapt, unul dintre dezavantajele
mașinilor electrice timpurii este că erau considerate „femei”.
 Interiorul lui 1919/1931 Detroit Electric
Acest Detroit Electric are o viteză maximă practică de 25 MPH pe o suprafață plană și o autonomie
de aproximativ 90 de mile cu o singură încărcare.
Aveau baterii de 14 x 6 volți care asigură cei 84 de volți necesari pentru alimentarea mașinii.
Are cinci (5) viteze înainte și cinci (5) viteze înapoi.
Bateriile originale au fost înlocuite cu baterii și încărcător modern.
Inițial, bateriile reîncărcabile Thomas Edison Ni'Fe erau o opțiune pentru o încărcare de 600 USD
(aproximativ de două ori mai mult decît costa un Model T!).
Deși bateriile Edison ar dura pentru totdeauna (unele funcționează și astăzi, 100 de ani mai
tîrziu), majoritatea proprietarilor de mașini electrice au optat pentru bateriile cu plumb'acid mult
mai ieftine, deși trebuiau înlocuite la fiecare cîțiva ani.

Numărul mic de mașini electrice de epocă care au supraviețuit nu este surprinzător, avînd în vedere
că cantitatea lor mare de plumb (în baterii) și cupru din mașini le'a făcut „contribuitori” populari
pentru reciclare în timpul ambelor războaie mondiale.