UNIVERSITATEA ,,MIHAIL KOGĂLNICEANU” DIN IAŞI

FACULTATEA DE DREPT
Programul de studii: DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Lazăr Roxana-Elena
Absolventă:
Luchian Petruța-Iulia

2015

1
 UNIVERSITATEA ,,MIHAIL KOGĂLNICEANU” DIN IAŞI
FACULTATEA DE DREPT
Programul de studii: DREPT

PARADISURILE FISCALE

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Lazăr Roxana-Elena
Absolventă:
Luchian Petruța-Iulia

2015

2
 CUPRINS

Introducere ...............................................................................................................................5

Capitolul I. Aspecte generale privind fiscalitatea .................................................................7

Capitolul II. Paradisurile fiscale. Clarificări terminologice...............................................14

1. Denumirea de "paradis fiscal" ......................................................................................14
2. Strategii offshore ..........................................................................................................17
3. Istoria paradisurilor fiscale ...........................................................................................18
4. Calsificarea paradisurilor fiscale...................................................................................20

Capitolul III. Caracteristicile și avantajele utilizării paradisurilor fiscale ......................23

1. Caracteristicile paradisurilor fiscale.............................................................................23
2. Avantajele și dezavantajele utilizării paradisurilor fiscale...........................................26
3. Companiile offshore în paradisurile fiscale..................................................................28
3.1. Noțiunea de companie
offshore .............................................................................30
3.2. Tipuri de societăți
offshore ....................................................................................31
3.3. Avantajele și dezavantajele oferite de companiile
offshore...................................32
3.4. Legitimitatea operațiunilor offshore în paradisurile
fiscale....................................36
4. Cui se adresează paradisurile fiscale ............................................................................38

Capitolul IV. Paradisurile fiscale în Europa........................................................................40

1. Alderney.......................................................................................................................41
2. Andorra ........................................................................................................................42
3. Belgia............................................................................................................................42
4. Cipru .............................................................................................................................43
5. Elveția...........................................................................................................................43
6. Gibraltar .......................................................................................................................45
7. Guernsey.......................................................................................................................46

3
 8. Jersey............................................................................................................................46
9. Insula Man....................................................................................................................47
10. Liechtenstein ................................................................................................................47
11. Luxemburg....................................................................................................................48
12. Insulele Madeira............................................................................................................49
13. Malta.............................................................................................................................50
14. Monaco.........................................................................................................................50
15. San Marino....................................................................................................................51
16. Irlanda...........................................................................................................................51

Capitolul V. Paradisurile fiscale din afara Europei.............................................................52

1. Anquilla.........................................................................................................................52
2. Antigua și Barbuda........................................................................................................53
3. Antilele Olandeze..........................................................................................................53
4. Aruba ............................................................................................................................54
5. Bahamas .......................................................................................................................54
6. Barbados.......................................................................................................................55
7. Belize............................................................................................................................56
8. Delaware.......................................................................................................................57
9. Insulele Bermude..........................................................................................................58
10. Insulele Cayman............................................................................................................58
11. Hong Kong....................................................................................................................59
12. Insulele Navis...............................................................................................................60

Concluzii..................................................................................................................................61

Bibliografie ………………………………………………………………………………..65

4
 INTRODUCERE

Rostirea cuvântului „paradis fiscal” ne face să ne imaginăm peisaje de vis, miliardari,

plaje întinse, mări și oceane, cocktailuri savuroase, iahturi de lux, într-un cuvânt mulți bani1.
În viața reală însă, paradisurile fiscale nu sunt toate situate în locuri exotive, ci se
regăsesc pe toate continentele lumii şi nu sunt în mod exclusiv refugiul celor mai bogaţi
oameni ai planetei noastre2.
În contextul globalizării schimburilor, un agent economic care nu ia în calcul
paradisurile fiscale nu are viziunea necesară dezvoltării sale prin competitivitate.
În lume există, la această oră, aproximativ 60 de paradisuri fiscale. Unele, mai vechi,
dispar, altele noi apar (spre exemplu, Botswana este paradis fiscal relativ nou, adică din anul
2012). Deși remarcăm la nivel mondial tendința de a suprima paradisurile fiscale, acest lucru
este cu neputință. Legislația atât de diferită în statele lumii, capacitatea inovativă a oamenilor
sunt premisele existenței eterne a paradisurilor fiscale.
O parte dintre paradisurile fiscale existente sunt binecunoscute de turişti (Andorra,
Caribe), altele sunt vestite pentru secretul bancar (Austria, Monaco sau Gibraltar).
Paradisurile fiscale există și vor exista. Acestea sunt veritabile oportunități pentru a
realiza profituri mari, pentru protejarea economiilor şi pentru a scăpa de o fiscalittae
împovărătoare.
Din cifrele estimative privind conturile protejate în paradisurile fiscale, se pare că 21
trilioane de dolari, adică echivalentul PIB-ului a două state puternice la nivel mondial,
respectiv S.U.A. și Japonia, reprezintă averea celor bogați depusă în conturi off-shore, la care
se adugă încă 14 trilioane dolari ce reprezintă active (bunuri mobile și imobile). Numai 10
milioane de persoane fizice dețin cele 21 trilioane de dolari, în timp ce aproximativ 10
trilioane dolari sunt deținuți doar de 92 mii de persoane.
Revista Forbes pune la dispoziția celor interesați un număr de zece paradisuri fiscale,
cele mai atractive: Delaware (din S.U.A.), Luxemburg, Elveția, Insulele Cayman, Londra (din
Marea Britanie), Irlanda, Bermude, Singapore, Belgia și Hong Kong. Firește există un anumit
1
Aniţei Nadia Cerasela, TAX HAVENS OUTSIDE EUROPE, Jurnal de Studii Juridice, Anul VI, nr. 1-2/2011Editura
Lumen, 2011, Iasi, pp. 43-53.
2
Duphin Claude, Ghidul cu adevărat practic al paradisurilor fiscale, Grupul de edituri Tribuna, Braşov, 1999, p.11.

5
grad de subiectivism și de relativitate atunci când vorbim despre un paradis fiscal, deoarece
este posibil ca unul să se plieze mai bine pe felul de a fi al americanilor, spre exemplu, iar
altul pe caracterul european. De aceea, considerăm că este greu de precizat care este cel mai
dezirabil paradis fiscal în anul curent. Aceasta deoarece mediul de afaceri este într-o continuă
schimbare, iar ceea ce este corespunzător resortisanților unui stat nu corespunde cu nevoile
cetățenilor altui stat.
Am conceput prezenta lucrare pe o structură de cinci capitole.
Capitolul I, cu denumirea "Aspecte generale privind fiscalitatea" are rolul unui capitol
introductiv. Am ilustrat aici importanţa sistemul fiscal în vederea înțelegerii paradisurilor
fiscale, dar şi a existenţei obligaţiilor fiscale aferente, anume, impozitele, taxele şi
contribuţiile ce sunt datorate bugetului de stat. În această idee, am constatat că, de-a lungul
timpului, paradisurile fiscale au fost întotdeauna identificate în strânsă legătură cu existenţa
finanţelor publice.
În Capitolul II, intitulat "Paradisurile fiscale. Clarificări terminologice" se concentrază
pe definirea și istoricul paradisurilor fiscale, pornind de la ideea că, pentru a înțelege
prezentul este necesar să cunoaștem și să înțelegem trecutul. Multitudinea definițiilor
conferite paradisurilor fiscale de specialiști diferinți surprinde caracteristicile numeroase ale
acestora, subliniind avantajele lot, dar și strategiile off-shore posibil a fi uzitate.
În Capitolul III, numit "Avantajele și dezavantajele paradisurilor fiscale" urmărește
partea practică, material a lucrării, oprindu-se asupra atuurilor paradisurilor fiscale. În cadrul
aceluiași capitol ne oprim și asupra companiilor offshore. La alegerea unui paradis fiscal,
investitorul trebuie să dea dovadă de atenție sporită, de capacitate de analiză a avantajelor și
dezavantajele pe care le prezintă fiecare dintre paradisurile fiscale.
Capitolul IV a reprezentat pentru mine prilejul analizei paradisurilor fiscale existente pe
continentul european și chiar în interiorul Uniunii Europene, intitulându-l "Paradisurile fiscale
în Europa". Am recurs la o analiză punctuală, a fiecărui paradis fiscal, identificând pe
continentul european nu mai puțin de șaisprezece paradisuri fiscale.
În Capitolul V, final, "Paradisurile fiscale din afara Europei", am recurs, de asmenea, la
o analiză punctuală, a fiecărui paradis fiscal, identificând douăsprezece paradisuri fiscale.
În încheierea acestei lucrări de licență, am evidențiat concluziile personale referitoare
la modalitățile de realizare a paradisruilor fiscale, precum și notele bibliografice utilizate pe
parcursul acestei lucrări de licență.

6
 CAPITOLUL I.
ASPECTE GENERALE PRIVIND FISCALITATEA

În vederea acoperirii unor necesități financiare și economico-sociale, societatea umană

în evoluția sa a creat sistemul fiscal, sistem ce asigură finanțarea economiei publice pe calea
impunerilor fiscale, permițând autorității publice intervenții în economia națională și
corectarea fluctuațiilor nedorite ale ciclurilor economice care apar și se dezvoltă în economia
de piață.3
În literatura română, precum și în literatura de specialitate străină, conceptul de sistem
fiscal a fost obiectivul celor mai mari preocupări, astfel că majoritatea savanților au încercat
definirea acestuia în termeni cât mai exacți.
O primă definire a sistemului fiscal o întâlnim în literatura străină, în care sistemul
fiscal reprezintă "totalitatea impozitelor în care componentele sunt în legătură dinamică între
ele cu sistemul economic și aparatul socio-politic."4
O altă definiție, însă din literatura de specialitate română, consacră sistemul fiscal ca
fiind totalitatea impozitelor instituite într-un stat care-i procură acestuia o parte covârșitoare
din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuție specifică și un anumit rol regulator
în economie.
Astfel, sistemul fiscal este un produs realizat de către om de-a lungul timpului, produs al
istoriei civilizației umane ce satisface nevoile financiare, sociale și economice.
Prin urmare, nevoile financiare sunt îndeplinite de sistemul fiscal prin finanțarea
economiei publice prin procedeul prelevărilor fiscale, iar nevoile economice sunt realizate
prin acceptarea autorităților publice de a face demersuri în economia națională pentru
corectarea oscilațiilor nedorite ale perioadelor economice care apar în economia de schimb.
În ceea ce privește nevoile sociale, nevoi ce rezultă din viața în colectivitate, spre
exemplu: învățământul, cultura, arta, protecția socială, acestea trebuiesc îndeplinite prin
contribuția tuturor persoanelor din respectiva comunitate. Însă, pentru consolidarea și

3
Dungan Petru, Colțan Maria, Evaziunea fiscală în noua reglementare, Editura Dalami, Caransebeș, 2006, p.8.
4
Mehl Beltrame, Sciens et technique fiscals, Coll Themis, P.U.F, 1984, p.203 apud. Petru Dungan, Maria Colțan,
op.cit.,p.9.

7
menținerea acestor nevoi a fost necesar să se apeleze la impozitele fiscale, acestea fiind
implementate datorită dezvoltării statului modern.
Se afirmă că sistemul fiscal este în mod normal expresia voinței politice a unei
comunități umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat și dispune de o autonomie
suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care îl reprezintă să se doteze cu o serie
de reguli juridice și în special, fiscale.5
Din antichitate și până astăzi, fiecare stat și-a adoptat sistemul fiscal pe care l-a
considerat cel mai potrivit obiectivelor sale. Astfel că sistemele fiscale evoluează în raport cu
societatea urmărind ca prin numărul și mărimea impozitelor să îndeplinească necesitățile de
fonduri ale statului, să ușureze munca de colectare a impozitelor, iar aceste impozite să fie
acceptate de către contribuabili și, nu în ultimul rând, să se încerce o creștere a numărului de
contribuabili.
În vederea îndeplinirii tuturor nevoilor colective ale unei societăți, este necesar ca statul
să realizeze unele venituri publice, însă, pentru a-și putea realiza în mod integral rolul și
funcțiile sociale, statul trebuie să își mobilizeze cea mai mare parte din resurse și să efectueze
o serie de cheltuieli financiare.6
Prin urmare, statul distribuie totalitatea obligațiilor publice între membrii societății,
persoanele fizice și persoanele juridice.
Instrumentul juridic și financiar prin care se dobândește această distribuire îl reprezintă
stabilirea și încasarea unor obligații fiscale sub forma taxelor, impozitelor, contribuțiilor și a
altor obligații fiscale specifice fiecărei țări în funcție de evoluția acesteia.
Din acest punct de vedere, impozitele pot fi caracterizate drept: principala sursă de
formare a veniturilor unui stat; principala modalitate de realizare a repartiției optime a
resurselor; instrumente de orientare a economiei, prin obiectivele stabilite de către puterea
politică; instrumente de realizare a echității sociale în plan fiscal; instrumente de control a
inflației, prin influențarea comportamentelor agenților economici și a tuturor contribuabililor,
cu privire la consumurile de resurse, de bunuri și servicii."7
În România, potrivit Constituției în vigoare, impozitele, taxele și orice alte venituri ale
bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege și
acestea se stabilesc de către Consiliile locale sau județene în limitele și în condițiile legii.

5
Dungan Petru, Colțan Maria,op.cit.,pp.10-11.
6
Ciobanu Petruț, Infracțiuni financiar bancare (Metodologia investigației criminalistice), Editura Rossetti
International, București, 2012, p.116.
7
Zorilă Radu, Elemente noi în problematica impozitării, Revista Impozite și taxe, editată de "Tribuna
Economică", București, nr.6/1995, p.77 apud. Petruț Ciobanu, op.cit., p.116.

8
 Potrivit articolului 56 alin.1 din Constituție "cetățenii au obligația să contribuie, prin
impozite și taxe, la cheltuielile publice." Astfel, prin coroborarea art.56 alin.1 cu art.138 din
Constituție decurge o garanție a dreptului de proprietate, o garantare a averii tuturor
cetățenilor români.
Bugetul public național cuprinde trei bugete distincte, elaborate, aprobate și executate în
condiții de deplină autonomie: bugetul administrației locale de stat, bugetele locale și bugetul
asigurărilor sociale de stat. Proiectul bugetului administrației centrale de stat este elaborat de
Guvern, sub răspunderea directă a Ministerului Finanțelor Publice și se aprobă de Parlament.
Realizarea prevederilor acestui buget este dată în sarcina Ministerului Finanțelor Publice,
răspunzător de luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar, aplicarea politicii
financiare a Guvernului și de cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
Guvernul exercită conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor
publice, răspunde de realizarea prevederilor bugetare, în care examinează periodic situația
financiară pe economie, execuția bugetului public național și stabilește măsuri pentru
îmbunătățirea echilibrului financiar.8
Așadar, bugetul public național este definit ca planul financiar al țării prin care sunt
previzionate veniturile și cheltuielile publice pentru o perioadă determinată de timp. În ceea
ce privește veniturile publice, acestea sunt formate din venituri ordinare și venituri
extraordinare. Veniturile ordinare sunt reprezentate prin impozite și taxe, în timp ce veniturile
extraordinare sunt reprezentate de împrumuturi, spre exemplu datoria publică, suplimentarea
masei monetare aflate în circulație printr-o nouă emisie monetară, emiterea de bonuri de
tezaur și vânzarea unei părți din rezervele de aur ale statului.9
În acest sens, veniturile publice ordinare sunt alcătuite din impozitele directe, cele
indirecte și venituri de la întreprinderile și proprietățile statului. Astfel, impozitele directe au
ca obiect al impunerii pământul, clădirile, activitățile economice cu caracter neagricol și
mișcarea capitalului bănesc, în timp ce impozitele indirecte se formează sub compunerea
impozitelor pe consum la vânzarea diverselor mărfuri sau la prestarea anumitor servicii.
Veniturile de la întreprinderile și proprietățile statului reprezintă prelevări cu caracter nefiscal,
care se încasează în etapa repartiției primare a venitului național.10

8
Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Plăiașu Neculae, Stănescu Cristina, Sindilaru Răzvan, Finanțe publice și
evaziune fiscală, Editura Economică, București, 2008, p.450.
9
Idem., p.450.
10
Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Plăiașu Neculae, Stănescu Cristina, Sindilaru Răzvan, op.cit.,p.450.

9
 În ceea ce privește veniturile publice extraordinare, acestea reprezintă acele venituri la
care statul face apel numai în cazuri excepționale, spre exemplu, în situația în care mijloacele
monetare provenite din resursele actuale nu ajung pentru acoperirea cheltuielilor bugetare.
Împrumuturile de stat se oferă statului în special în sarcina unor capitaluri adunate
anterior, acestea constituind venituri ale statului, venituri ce se negociază cu creditorii
acestuia. În această ideee, punerea în circulație a banilor de hârtie devansează necesitățile
adiționale imediate și afectează în special veniturile monetare ale mulțimilor de oameni și, în
plus, aceste venituri nu se restituie niciodată. Totuși, în anumite cazuri, statul transmite la
bugetul o porțiune din fondul de amortizare a capitalului fix, ce aparține unităților economice
de producție productive, în ideea de a plăti diversele cheltuieli bugetare în monedă străină,
apelându-se în acest caz la disponibilitățile valutare și la rezervele de aur.
În ceea ce privește cheltuielile publice, acestea sunt repartizate de la bugetul de stat
pentru plata datoriilor publice, acoperirea nevoilor militare, acordarea de subvenții publice sau
pentru dezvoltarea unor ramuri economice. De asemenea, aceste cheltuieli publice mai
acoperă nevoile social-culturale, precum și nevoile de cercetare și dezvoltare.
Pe de altă parte, veniturile statului reprezintă totalitatea resurselor monetare create prin
lege, care ajută la constituirea fondurilor bănești ale acestuia, formând un tot unitar, numit
sistemul veniturilor bugetare. Prin urmare, aceste venituri bugetare poartă denumirea de
impozit, taxă, contribuție la stat, prelevare sau vărsământ.
Contribuabilul este subiectul impunerii și este o persoană fizică sau juridică ce
datorează un impozit, o taxă sau este îndatorată la efectuarea unei anumite prelevări la bugetul
de stat. Având capacitate de exercițiu, persoana fizică datorează taxe și impozite pentru unele
venituri câștigate, pentru bunurile pe care le are în proprietate sau le posedă sau este obligat să
plătească taxe și impozite pentru unele servicii solicitate organelor de stat.
În ceea ce privește persoana juridică, regiile autonome sau societățile și, în special, toți
agenții statului datorează și aceștia taxe și impozite, tot în funcție de veniturile pe care le
încasează și în funcție de obiectul activităților.
Calitatea de debitor ca subiect al impunerii și plătitor al sumei către bugetul de stat se
regăsește în aceeași persoană. De la această regulă există și o excepție, situația în care plata se
face și de către alte persoane decât subiectul impunerii, spre exemplu, persoana care primește
salariu pentru munca prestată, iar persoana juridică sau persoana fizică ce are calitatea de
angajator este responsabil pentru calcularea, reținerea și plata impozitului pe salarii cuvenit
bugetului național. De asemenea, poate fi folosit ca exemplu pentru această excepție și situația

10
scriitorilor, de artă și ştiință, în cazul cărora impozitul pe venit este reținut și virat la bugetul
editurilor respective.
Venitul impozabil se poate constitui sub diferite forme: beneficiul sau profitul regiilor
autonome sau al societăților, veniturilor persoanelor fizice, veniturile unităților, în timp ce
bunurile impozabile sau taxate se pot constitui în clădiri, terenuri, mijloace de transport.
De asemenea, mai pot fi folosite ca exemplu de obiect al impunerii și legalizările,
autentificările, taxele de timbru, deși sunt acte realizate de organe de stat.
Baza impozabilă reprezintă o noțiune folosită pentru a desemna suma asupra căreia se
aplică o cotă de impozit pentru a se determina astfel cuantumul impozitului datorat. Baza
impozabilă este o sumă rezultată după efectuare tuturor deducerilor legale și facilităților
aplicabile fiecărui contribuabil în parte. Spre exemplu, în cazul impozitului pe clădiri, baza
impozabilă o constituie fie valoarea suprafeței construite, chiria plătită sau costul pentru
folosința clădirii.11
Așadar, "impozitul reprezintă o contribuție obligatorie și cu titlu nerambursabil,
datorată, conform legii, bugetului de stat de persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe
care le obțin sau bunurile pe care le posedă."12 În cadrul doctrinei fiscale se întâlnesc
numeroase definiții ale impozitului.
Economistul C. Tăutu se referă la două definiții, iar Paul Cauves susținea că impozitul
înseamnă "preluarea ce o cere puterea suverană individuală, în virtutea principiului de
solidaritate națională, pentru a participa la acoperirea cheltuielilor de interes general și la
sarcinile datoriilor statului."13
Economistul Rugiero afirma că "Statul are chiar dreptul de proprietate asupra unei cote
din bunurile cetățenilor, până la cuantumul impozitului datorat", ceea ce arată caracterul de
obligativitate14 pentru plata depozitului în interesul societății civile.15
În această idee, impozitul reprezintă un act unilateral al statului și este consecința
exercițiului suveranității de stat, fiind un raport obligațional, de drept public, ce derivă din
proveniența unei persoane la un stat anume, între care există relații juridice de cetățenie.

11
Ciobanu Petruț, op.cit., p.122.
12
Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Plăiașu Neculae, Stănescu Cristina, Sindilaru Răzvan, op.cit.,.452.
13
Ciobanu Petruț, op.cit., p.117.
14
I.Văcărel și col., Impozitele.Noțiuni generale, Finanțele publice, Editura Didactică și Pedagogică, R.A.,
București, 2002, p.397 apud. Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Neculae Plăiașu, Cristina Stănescu, Răzvan
Sindilaru, op.cit.,p.452.
15
Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Plăiașu Neculae, Stănescu Cristina, Sindilaru Răzvan, op.cit.,.452.

11
 Impozitul reprezintă obligația juridică ce se naște fără consimțământul contribuabilului,
aceasta derivă din societate, din activitatea statală și din economia națională, având ca suport
moral și juridic participarea contribuabililor la beneficiile generale și particulare.
Fiind o instituție de drept public, toate normele referitoare la impozite și la sancțiunile
stabilite pentru nesocotirea prevederilor legii, toate acestea sunt de drept public. Statul, însă,
datorită puterii sale suverane, exercită constrângerea fiscală asupra contribuabililor săi cu
destinația obținerii mijloacelor bănești necesare exercițiului suveranității sale.
Taxele sunt plățile efectuate de către contribuabili, persoane fizice sau persoane
juridice, pentru servicii prestate sau acțiuni prestate în favoarea acestora de către instituțiile de
stat.
De asemenea, taxele pot fi previzibile sau prevăzute în sume fixe sau în cote
procentuale, porționale, regresive sau progresive. În raport de modul de stabilire a sumei lor,
aceste taxe pot fi fixe sau forfetare, progresive ori regresive.
În această situație, legiuirile în domeniu prevăd mai multe grupe de taxe și anume, taxe
vamale, taxa de timbru, taxe asupra mijloacelor de transport. Există unele venituri publice ce
sunt reglementate cu denumiri specifice condițiilor de calculare și plată ori conținutului lor
economic distinct: contribuția pentru asigurărilor sociale de stat și alte fonduri sociale sau
contribuțiile pentru unele fonduri speciale, amenzile administrative.
De asemenea, și filosoful iluminist Charles Louis Montesquieu în lucrarea celebră,
"Despre spiritul legilor", afirmă că veniturile statului sunt o porțiune pe care fiecare cetățean o
dă din avutul său pentru a avea siguranța celorlalte porțiuni sau pentru a se folosi de ea în mod
plăcut. Pentru a stabili aceste venituri în chip potrivit, trebuie să se țină seama și de nevoile
statului și de nevoile cetățenilor."16
Fiscalitatea poate oferi toate instrumentele necesare autorității publice pentru
accelerarea procesului de privatizare și, pe această bază, a declanşării și susținerii relansării
economice.
Un sistem fiscal logic trebuie să aibă la bază un număr de principii fundamentale, care
sunt definite expres sau menționate de reglementările fiscale sau rezultă direct din
caracteristicile pe care le cuprinde legislația respectivă.
În doctrina fiscală, de-a lungul timpului, au fost formulate mai multe principii care pot
sta ca fundament într-un sistem fiscal, deși caracteristicile lor erau asemănătoare.

Montesquieu, Despre spiritul legilor, Editura Științifică, București, 1964, p.262 apud. Petruț Ciobanu, op.cit.,
16

p.124.

12
 Maurice Allais, economist de renume mondial, laureat al Premiului Nobel clasifică
principiile sistemului fiscal, după cum urmează: individualitatea, nediscriminarea,
impersonalitatea, neutralitatea, legitimitatea, lipsa de arbitrariu.17
În cadrul doctrinei, se susține că principiile din dreptul nostru fiscal ar putea fi:
principiul legalității, caracterul de ordine publică al legislației fiscale, principiul egalității în
materie fiscală; caracterul ilegal al unei operațiuni nu are consecințe în materie fiscală;
principiul anualității, principiul neutralității.
Așadar, fiscalitatea reprezintă sistemul de constituire a veniturilor statului prin
redistribuirea venitului național, cu ajutorul impozitelor și taxelor, acest sistem fiind
reglementat prin norme juridice exprese și imperative.
Astfel, de-a lungul istoriei, paradidurile fiscale au fost observate întotdeauna în strânsă
legătură cu existența fiscalității.

CAPITOLUL II.
17
Allais Maurice, Impozitul pe capital și reforma monetară, Ed.Herman, Paris, 1989; I.Bati, Proiect de
anvergură pentru o economie de piață modernă (II), în ziarul "Dimineața", nr.61, din 4 mai 1990, p.20, apud.
Petruț Ciobanu, op.cit., p.118.

13
 PARADISURILE FISCALE. CLARIFICĂRI TERMINOLOGICE

1. Denumirea de "paradis fiscal"

Denumirea de „paradis fiscal” este folosită de aproximativ două decenii și tinde din ce
în ce mai mult să fie înlocuită prin acela de „paradis financiar” sau de „centru financiar
internaţional” sau mai nou de „centru financiar offshore”. Aceasta deoarece există voci care
se împotrivesc sintagmei de paradis fiscal; astfel, ministrul de finanțe din Luxemburg afirmă
că nu este de acord cu denumirea de "paradis fiscal", dată de unii statului Luxemburg. "Noi
suntem un centru financiar al Europei, oferim o fiscalitate flexibilă, dar nu încurajăm pe
nimeni să nu-și plătească impozitele".
În aceste state se poate alege domiciliul fiscal, locul de instalare a bazei de lucru, se
poate trăi aici, se pot câştiga bani sau se poate obţine cetăţenia şi se adresează fie persoanelor
fizice, fie persoanelor juridice, fie ambelor în acelaşi timp.
Statele considerate ca fiind paradisuri fiscale constituie un refugiu pentru toate tipurile
de societăţi comerciale cu scopul de a permite beneficiarilor să reducă şi chiar să suprime
taxele la care sunt supuşi într-o modalitate legală şi de o manieră practic imposibil de
controlat de către serviciile fiscale din ţara de origine.
Sistemul financiar global a găsit o cale de a evadare a veniturilor din calea impozitării în
forma evaziunii fiscale legale – paradisurile fiscale. Înconjurate de o aură de mister, de
opacitate, paradisurile fiscale hrănesc imaginaţia oricui, oferind posibilitatea de a evita, în
mod legal, plata impozitelor şi taxelor, printr-un sistem clasic de repatriere a veniturilor
obţinute în ţara de origine.
Orice contribuabil este tentat să plătească impozite şi taxe cât mai mici sau să nu
plătească nici un fel de impozit. Pentru a profita de astfel de slăbiciune umană, de-a lungul
timpului au existat teritorii care au creat o legislaţie de atragere a fondurilor financiare,
acordându-se facilităţi deosebite, dintre care cea mai importantă o constituie scutirea de
impozite ori nivelul acestora extrem de redus.18 Aceste teritorii sunt denumite în literatura
fiscală „paradisuri fiscale”.
Termenul de „paradis fiscal” este preluat din limba engleză, de la cuvântul „tax-
haven”, care înseamnă „refugiu”, „port fiscal”.
În literatura de specialitate (juridică şi economică) există puţine încercări de definire a
„paradisurilor fiscale”.

18
Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana Elena, Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune, Ed. Lumen, Iași, 2013, p.
46.

14
 Prima lucrarea de specialitate despre paradisurile fiscale – Raportul Gordon –
definește paradisul fiscal drept "orice țară care este conisderată ca atare și care se vrea
astfel"19.
De asemenea, în literatura de specialitate internațională, paradisul fiscal este definit
ca "un teritoriu în care persoanele fizice sau societățile au impresia de a fi mai puțin impuse
decât altundeva"20.
Astfel, conform autorității fiscale din S.U.A. paradisul fiscal este "o țară ce pune la
dispoziție un mediu fără impozitare sau cu un nivel scăzut de impozitare". De asemenea, se
pune adesea un semn de egalitate între noțiunea de paradis fiscal și cea de centru offshore 21.
Acesta din urmă reprezintă jurisdicția ce oferă un cadru de reglementare specială în vederea
atragerii investițiior din afara graniței.
Paradisurile fiscale sunt denumite și "găuri negre ale finanțelor"22.
„Paradisul fiscal” poate fi definit în literatura de specialitate din România ca fiind
"spaţiul geografic (reprezentat de teritoriul unei ţări sau numai de o parte a teritoriului unui
stat) în interiorul căruia se acordă numeroase şi felurite facilităţi fiscale: nu se percep impozite
(ori acestea sunt constituite în cote reduse şi privesc numai unele categorii restrânse de
venituri sau bunuri), se asigură – la un nivel ridicat – secretul bancar, este stimulată
dezvoltarea activităţilor comerciale şi transferul beneficiilor, nu există restricţii în privinţa
schimburilor valutare etc".23
Mai mult, Biroul de contabilitate al Guvernului S.U.A., aflat într-o imposibilitate de fapt
în a defini paradisul fiscal, a trasat caracteristicile unui paradis fiscal:
- Taxe nominale sau echivalente cu 0;
- Absența schimbului de informații cu autoritățile fiscale străine;
- Lipsa de transparență în aplicarea dispozițiilor legislative, administrative etc.;
- Lipsa unei obligativități a companiilor înregistrate în statul respectiv de a fi prezenți
pe piața locală;
- Auto-promovarea ca centru financiar off-shor24e.
19
Buziernescu Radu, Antonescu Mihai, "Paradisurile fiscale internaționale" în Revista "Finanțe – provocările
viitorului", p. 178, disponibil la
http://www.financejournal.ro/fisiere/revista/51725386828_BUZIERNESCU_RO.pdf (accesat la 20.05.2015).
20
Ibidem, p. 179.
21
Bădescu Ilie, Baltasiu Radu, Bădescu Ciprian, Sociologia și economia problemelor sociale, Ed. Mica valahie,
București, 2011, p. 381.
22
Enea Constantin și Enea Constanța, "Reflecții asupra crizei financiare și influența paradisurilor fiscale în
declanșarea acesteia" în "Analele Universității Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu, Seria Economie nr. 3/2010,
p. 249.
23
Minea Miclea, Costaş Flavius, Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Editura Rosetti, Bucureşti,
2006, p. 274.
24
Sfetcu Nicolae, Corupție-Globalizare-Neocolonialism, Ed. Create Space Independent, Bucuresti, 2014, p. 5.

15
 Am putea adăuga la trăsăturile de mai sus și pe următoarele:
- Cele mai multe sunt amplasate în imediata vecinătate a mărilor sau oceanelor;
- Cele mai multe dintre paradisurile fiscale sunt state mici, independente de curând,
ori sunt teritorii autonome exotice, cu populație redusă la număr;
- Secretul bancar bine protejat;
- Își adaptează în permanență legislația pentru a-și păstra avantajele fiscale și
administrative pentru investitorii străini;
- Rapiditatea derulării operațiunilor comerciale;
- Existența unor modalități de comunicare dintre cele mai performante;
- Absența oricărui control asupra operațiunilor de schimb;
- Exitența de profesioniști în domeniile contabil, juridic, bancar;
- În unele paradisuri fiscale este interzisă divulgarea oricăror aspecte privind
tranzacțiile comerciale, inclusiv a informațiilor privind conturi bancare, în absența
unei hotărâri judecătorești. Încălcarea acestei obligații semnifică amenzi în
cuantumuri ridicate sau chiar pedepse privative de libertate pentru angajații băncii
care se dovedesc a nu respecta aceste obligații;
- Au guverne invulnerabile și impasibile la presiunea comunității internaționale,
rămânând garante ale secretului bancar și protejând identitatea adevăraților acționari.
Paradisurile fiscale sunt acele entităţi juridice, cu statut special sau de tip statal, primind
această denumire (de paradisuri sau de oaze fiscale) în literatura secolului al-XX-lea.
Dintre factorii care au contribuit la apariţia şi dezvoltarea paradisurilor fiscale se
numără: scăderea încrederii în instituţiile financiare locale, neîncrederea în agenţiile
guvernamentale şi nevoia de intimitate.25
Schimbul de informaţii în materie de venituri, de plată a taxelor şi a impozitelor nu este
bine văzut de investitori, fiind neproductiv în condiţiile în care unicul interes al agenţilor
economici este cel personal, propriu. Mai mult, costurile pe care le implică strângerea şi
diseminarea acestor informaţii sunt ridicate şi nu au o compensare materială. De aceea
absenţa reglementării schimbului de informaţii între autorităţile fiscale este un avantaj pentru
agenţii economici.
Din punct de vedere juridic însă, paradisurile fiscale sunt caracteristice sistemelor
fiscale uşoare, ponderea prelevărilor fiscale în P.I.B. fiind redusă, de maxim 10%.

25
Idem,op.cit.p17

16
Paradisurile fiscale mai sunt cunoscute şi sub denumirea de zone under-regulated26 şi non-
cooperative jurisdiction27.

2. Strategii offshore
Strategiile offshore sunt opțiuni ale diverselor entități juridice sau persoane fizice
referitoare la alegerea avantajelor fiscale oferite de diferite entități de reglementare a zonelor
offshore. Se obține astfel o minimizare a efortului fiscal.
Există mai multe mecanisme offsore:
- Mecanismul non-tax havens, adică alegerea acelor state ce nu percep impozite pe
venit (Insulele Cayman, Bermude, Bahamas). Se plătesc însă taxe anuale de înregistrare a
societăților comerciale sau plăți modice asupra valorii acțiunilor/părților sociele ale
persoanelor juridice înființate28;
- Mecanismul non-tax on foreign income havens – există o formă de impozitare pe
venit, dar exclusiv pe veniturile generate pe plan intern. Aici se disting două forme posibile:
grupa paradisurilor fiscale care permit companiilor să-și desfășoare activitatea și pe plan
intern, și pe plan extern, dar se impozitează exclusiv venitul generat pe plan intern sau grupa
paradisurilor fiscale în care compania trebuie să decidă încă de la momentul înființării dacă
ăși va desfășura activitatea pe plan local (fiind obligată să plătească impozite) sau dacă decide
să efectueze operațiuni comerciale numai pe plan extern, caz în care este scutită de la plata
impozitelor și taxelor29;
- Mecanismul low tax havens – vizează, de fapt, regimul de evitare a dublei impuneri.
Remarcăm că la nivel mondial cele mai multe state au semnat convenții de evitare a dublei
impuneri. Aceste convenții impun limitări ale cotei de impozitare, fapt de natură a avantaja o
companie în condițiile în care statul în care își desfășoară activitatea are un regim fiscal mai
împovărător.spreexemplu, dacă România aplică o cotă de impozit mai mare decât cea
prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri, atunci cota aplicabilă veniturilor obținute
din România de rezidentul altui stat cu care România are încheiată convenția este cea
prevăzută de convenție30;
26
Under-regulated jurisdiction vizează sistemele juridice în care reglementarea normativă în una sau mai multe
din domeniile dreptului financiar, fiscal, al societăţilor comerciale, valutar, penal ori administrative nu atinge
standardele prevăzute de instrumentele juridice internaţionale în vederea protejării integrităţii sistemelor
financiare.
27
Non-cooperative jurisdiction se referă la sistemele care nu corespund cerinţelor de cooperare juridică
internaţională, prin neaderarea la instrumentele de cooperare internaţională emanând de la ONU, Consiliul
Europei, OECD etc.
28
Bădescu Ilie, Baltasiu Radu, Bădescu Ciprian, op.cit., p. 382.
29
Idem, p, 382.
30
Idem, p. 384.

17
 - Mecanismul special tax havens – presupune concesii de impozitare pentru anumite
companii.
Entitățile offshore sunt căutate de cei care doresc să evite plata taxelor și a impozitelor,
practică care nu este în sine ilegală. Dar, având în vedere că, de regulă, paradisurile fiscale
sunt acuzate că încurajează evaziunea fiscală (faptă care este, în sine, infracțiune) și că oferă
adăpost celor care se fac vinovați de infracțiuni ca spălare de bani, corupție, finanțarea
faptelor de terrorism, sunt blamate de unii.
Totuși, paradisurile fiscale pot fi folosite de oameni de afcaeri ce desfășoară afaceri
cinstite, dar vor să își păstreze anonimatul sau care derulează afaceri cinstite care însă, în
statul de origine, le-ar putea știrbi reputația.

3. Istoria a paradisurilor fiscale

Istoria paradisurilor fiscale a început, oficial, de aproximativ două secole, când, la
Congresul de la Viena din anul 1815, Elveția își declara neutralitatea. Neutralitatea Elveției a
însemnat și începutul considerării sale ca paradis fiscal. Aceasta deoaece, după primul război
mondial cele mai multe state creșteau taxele și impozitele pentru a reconstrui practic ceea ce
distrusese războiul, în timp ce Elveția, neutră, nu trebuia să facă față unor cheltuieli
suplimentare.
Apariția paradisurilor fiscale este totodată, în directă legătură cu o altă formă a
criminalității economico-financiare, respectiv cu fapta penală de spălare de bani.
Istoricii merg chiar mai devreme în istorie și amintesc de Platon, care a folosit o
companie non-profit pentru a-şi finanţa celebra-i Universitate, în Grecia antică.
De asemenea, micile insule vecine Atenei, stocau mărfurile aduse pe mare sau care
plecau pe mare cu scopul de a evita impozitul de 2 % asupra importurilor respectiv
exporturilor, perceput de cetate.
În perioda de înflorire a Împeriului Roman, insula grecească Delos era folosită de
romanii înstăriţi pentru a evita în mod legal plata de dări impozite şi alte taxe prevăzute de
legislaţia latină.
Britania romană folosea la începutul mileniului societăţi pe care astăzi le-am numi
offshore.
În Grecia veche, insulele din vecinătatea Atenei erau utilizate de către comercianţi
pentru stocarea mărfurilor, evitându-se astfel un impozit de 2% perceput de cetate asupra
importurilor şi exporturilor.

18
 În secolele XVI - XVIII, Flandra a devenit paradis fiscal, întrucât comerţul efecutat
prin porturile sale era supus la obligaţii fiscale şi la restricţii minore. Momentul care marcheză
creşterea importanţei paradisurilor fiscale îl reprezintă sfârşitul celui de-al doilea război
mondial.
În timpul evului mediu, proprietarii de pământ impuneau taxe abuzive sau nenumărate
restricţii şi limitări fiscale. Se găseau însă destule modalităţi de a eluda fiscalitatea ridicată
prin aşa numitele trusturi. Scopul acestora era cel de a păstra intactă proprietatea familială sau
de a proteja tranzacţiile comerciale, însă aceste înlesniri erau doar apanajul celor cât de cât
înstăriţi.
Apariţia faptelor de evaziune fiscală este legată de sec. XVII şi de piraţi, ca primii
evazionişti. Paradisurile fiscale erau, de fapt, insulele unde piraţii îşi depozitau comorile
confiscate. Amintim că în anul 1612 este consemnat primul caz de aministie fiscală cu referire
la veniturile ilegale. Astfel, Anglia oferea piraţilor care renunţau la această meserie, atât
dreptul de a-şi păstra banii, cât şi garantarea deplinei libertăţi.
După cel de-al doilea război mondial, numărul şi importanţa paradisurilor fiscale
creşte datorită avantajelor pe care le oferă: impozite mici (sau chiar zero) pe venitului ,
secretul operaţiunilor bancare şi rapiditatea acestora evitarea dublei impuneri31.
Practic, după al doilea război mondial asistăm la o multiplicare a numărului filialelor
unei societăți mamă. Acestea nu mai au rolul inițial, de extindere a activităților societății
mamă, ci încep să fie uzitate ca modalitate de evaziune fiscală, în sensul în care sunt
implentate în state cu monedă stabilă, care nu exercită un control al schimburilor, care au un
sistem bancar solid și o politică de atragere a investitorilor străini, prin scutiri sau reduceri de
la plata impozitelor și taxelor.
În anul 1983 apare prima lucrare de specialitate – Raportul Gordon, la solicitarea
Ministerului de Finațe din Franța.
Un fenomen interesant s-a putut observa într-un anumit colţ al lumii. Imperiul Britanic
era pe cale să se prăbuşească (creşterea sarcinilor fiscale a adus prejudiciu atât persoanelor
fizice cât şi companiilor). Din ce în ce mai multe colonii şi teritorii independente de imperiu
îşi revendicau autonomia şi independenţa. Acestea, odată cu dobândirea independenţei de
Londra pierd imensele sume cu care imperiul a susţinut aceste zone. Autonomia acestor
teritorii a implicat şi organe legislative şi executive proprii şi politică fiscală proprie. Cu alte
cuvinte autonomia înseamnă legi proprii şi regim propriu de impozitare. Aceste noi state
independente trebuiau să găsească metode prin care să atragă capital, suplinind finanţarea
31
Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana-Elena, op.cit., pp. 47-48.

19
britanică pierdută o dată cu dobândirea autonomiei. Aşa s-au format zonele cu fiscalitate
redusă cunoscute sub denumirea de paradisuri fiscale.
Oricum multe state încearcă să își revendice titlul de primul paradis fiscal al lumii:
Alderney se proclamă paradis fiscal de la cucerirea normandă, Bermuda se consideră primul
paradis fiscal pornind de la faptul că în anul 1935 a apărut prima reglementare a paradisurilor
fiscale și prima firmă de avocatură specializată pe acaestă legislație specială. Liechtenstein
însă print-o lege din 1926 atrăgea investitorii străini.

4. Clasificarea paradisurilor fiscale

Paradisurile fiscale pot fi clasificate în raport de multiple criterii, pe crae le redăm mai
jos:
I. În funcție de importanța lor, paradisurile fiscale sunt: principale și secundare.
Paradisurile fiscale principale, în funcței de reglementările existente, sunt:
- țări care nu aplică nici un fel de impunere asupra venituilor și creșterilor de capital
pentru persoane fizice, numite și "zero havens": Bahamas, Bahrein, Bermude,
Insulele Cayman, Nauru, Vanuatu, Principatul Monaco;
- țări în care impozitul pe venit sau pe profit se stabilește pe bază teritorială: Costa
Rica, Hong Kong, Liberia, Malysia, Panama, Filipine, Venezuela;
- țări în care cotele de impunere sunt puțin ridicate: Elveția, Liechtenstein, Insulele
Virgine Britanice, Antilele Olandeze, Jersey, Insulele Man, Guernesey, Irlanda;
- țări ce oferă avantaje specifice societăților offshore sau holdingurilor: Singapore;
- țări ce oferă exonerări industriilor create pentru dezvoltarea exporturilor: Irlanda,
dar numai pentru societățile create anterior anului 1981;
- țări ce oferă alte avantaje specifice altor societăți: Antigua, Anguilla, Grenada,
Jamaica, Barbados.
Paradisurile fiscale secundare sunt și acestea de diverse categorii:
- țări care nu îndeplinesc integral acracteristicile paradisurilor fiscale, dar care sau
nu aplică nici un fel de impunere fiscală, sau nu impun anumite venituri, sau
acordă reduceri diverse: Vatican, Malta, Polinezia Franceză, Taiwan, Jamaica.
- țări industrializate care acordă facilități fiscale interesante pentru anumite societăți
(de mari dimensiuni, imporatante economic): Italia, Belgia etc.

20
 II. În funcție de zona geografică în care se situează, paradisurile fiscale sunt grupate
astfel:
- Zona Caraibilor și America Centrală: Bermude, Panama, Costa Rica, Belize,
Bahamas, Antigua, Antilele Olandeze;
- Zona Asia-Pacific: Liban, Dubai, Insulele Marshall, Insulele Virgine, Singapore,
Hong Kong;
- Zona Africa – Oceanul Indian: Liberia;
- Zona Europa: Andora, Cipru, Gibraltar, Insulele Man, Lichtenstein, Malta,
Monaco.
III. În funcție de persoanele ce utilează paradisurile fiscale, acestea se împart în:
- Paradisuri fiscale pentru persoane fizice: Andora, Bahamas, Insulele Cayman,
Cipru, Monaco.
- Paradisuri fiscale pentru persoane juridice: Bahamas, Bermude, Insulele
Cayman, Bahrein, Cirpru, Guernesey, Jersey.32
IV. În funcție de transparența datelor, cooperarea, dar și deschiderea modificării
legislației lor în vederea renunțării la statutul de paradis fiscal:
- Paradisuri fiscale aflate pe lista albă - statele sau teritoriile care au implementat
standardele internaționale, prin semnarea a cel putin 12 acorduri în domeniul
fiscal: Argentina, Australia, Barbados, Canada, China, Franta, Germania, Grecia,
Guernsey, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Jersey, Coreea, Malta,
Mauritius, Mexic, Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia,
Insulele Seychelles, Slovacia, Africa de Sud, Spania, Suedia, Turcia, Emiratele
Arabe Unite, Marea Britanie, Statele Unite, Insulele Virgine33.
- Paradisuri fiscale aflate pe lista gri - statele sau teritoriile care s-au angajat sa
respecte standardele internationale, insa au semnat pana acum mai putin de 12
acorduri:
Lista gri inchis (paradisuri fiscale identificate in 200 de OCDE): Andora, Anguilla
Antigua, Barbados, Aruba, Bahamas, Bahrein, Belize, Insulele Bermude, Insulele
Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Cook, Republica Dominicana,
Gibraltar, Granada, Liberia, Liechtenstein, Insulele Marshall, Monaco, Montserrat,
Nauru, Antilele Olandeze, Niue, Panama, Sfantul Kitts si Nevis, Sfanta Lucia,
Sfantul Vincent si Grenadine, Samoa, San Marino, Insulele Turks si Caicos,
Buziernescu Radu, Antonescu Mihai, op.cit., p. 178.
32

http://www.wall-street.ro/articol/International/62266/Listele-cu-paradisuri-fiscale-publicate-dupa-summitul-
33

G20.html (accesat la 03.06.2015).

21
 Vanuatu.
Lista gri deschis (alte centre financiare): Austria, Belgia, Brunei, Chile,
Guatemala, Luxemburg, Singapore, Elvetia.
- Paradisuri fiscale aflate pe lista neagră - statele sau teritoriile care nu s-au
angajat să respecte standardele internaționale: Costa Rica, Malaezia, Filipine, Uruguay.
Problema listelor paradisurilor fiscale este una delicată. Aceasta deoarece țările
occidentale au pregătit listele în cauză, solicitând o mai bună cooperare acestor jurisdicții în
lupta împotriva spălării banilor.
Totodată, țările occidentale au dorit și au reușit să-și “protejeze” paradisurile fiscale.
Astfel, după îndelungi negocieri, China a obținut ca Macao și Hong Kong să nu fie incluse în
lista paradisurilor fiscale, deși ambele teritorii dependente de chinezi au toate caracteristicile
necesare. În schimb, Statele Unite ale Americii a câștigat clasarea insulelor Bahamas în lista
gri, în loc de cea neagră. Marile națiuni au aranjat, de asemenea, pentru propriile lor grădini
secrete (statul american Delaware sau Hong Kong pentru China) ca acestea să nu fie nici
măcar evidențiate.
Istoria și prezentul paradisurilor fiscale ne relevă aceste jurisdicții deosebite din punct
de vedere al fiscalizării, dar și din perspectivă comercială – a rapidității înființării unei
societăți comerciale și a asigurării celerității derulării afacerilor sale. Dificultatea definirii lor
conferă un anume mister paradisurilor fiscale, multe la număr și diverse, prin prisma
avantajelor pe care le oferă.

CAPITOLUL III.
CARACTERISTICILE ȘI AVANTAJELE
UTILIZĂRII PARADISURILOR FISCALE

22
 1. Caracteristicile paradisurilor fiscale
Paradisurile fiscale prezintă una sau mai multe dintre următoarele trăsături: absenţa unei
legislaţii privind taxele sau impozitele sau reglementarea unor taxe ori impozite puţin
semnificative; păstrarea secretului parţial sau total referitor la contribuabilii stabiliţi pe
teritoriul în cauză, şi pe cale de consecinţă, neefectuarea niciunui schimb de informaţii cu
autorităţi fiscale ori judiciare din alte state.
Caracteristicile paradisurilor fiscale, astfel cum au fost subliniate de O.C.D.E.34 sunt:
- Legislația privind impozitele și taxele nu există sau, acolo unde există, este
nesemnificativă;
- Gradul de transparență vizavi de modul în care este aplicată legislația fiscală
asupra contribuabililor;
- Lipsa de comunicare și refuzul de a face schimb de informații cu alte state;
- Absența unor activități substanțiale care să se desfășoare în spațiul supus
jurisdicției unui stat.
Paradisurile fiscale prezintă anumite caracteristici predominante :

a) Fiscalitatea redusă
Fiscalitatea este zero sau egală cu zero.
Majoritatea ţărilor considerate paradisuri fiscale fie nu impun nici un impozit pe
venituri sau impun impozite doar asupra unor categorii de venituri, fie impun un impozit
redus, în comparaţie cu impozitele impuse de ţările de origine ale celor care folosesc
paradisurile fiscale respective.
Multe dintre paradisurile fiscale din regiunea Caraibelor sunt ţări mici, mai puţin
dezvoltate, ai căror locuitori sunt, în general săraci. Proporţia redusă a populaţiei cu un venit
superior nivelului de subzistenţă ar putea face ca un sistem de taxare să nu fie satisfăcător. De
aceea guvernele acestor teritorii au considerat mai eficient să-şi procure resursele finanţării
cheltuielilor publice în alt mod decât cel al impozitelor. Asemenea venituri se realizează din
taxele de autentificare, de înmatriculare şi reînnoire a firmelor înfiinţate în asemenea teritorii.
Se creează, de asemenea, noi locuri de muncă în domeniul consultanţei financiare şi juridice,
se dezvoltă serviciile de telecomunicaţii şi turism, etc.
Regimul ușor de fiscalizare este garanta și protejat prin lege.

34
Mironov-Duret Gabriela Nicoleta, "Paradisurile fiscale din Europa", disponibil la
http://www.proceedings.univ-danubius.ro/index.php/eirp/article/view/1040/959 (accesat la 22.02.2015).

23
 b) Secretul bancar
De foarte multe ori, paradisul fiscal este asociat cu paradisul bancar, adică un teritoriu
în care secretul bancar protejează clienții de ingerințele oricărei alte jurisdicții. În unele țări,
autoritățile fiscale nu au acces la datele bancare și, prin urmare, nu pot verifica declarațiile
fiscale ale contribuabilului.
Pentru că nu se face diferența între paradisuri fiscale și paradisuri bancare, cele două
ajung să se confunde. Combinația nu este însă una sistemică. Spre exemplu, Elveția este
asimilată cu ideea unui paradis bancar (prin prisma legislație care protejează cu sfințenie
secretul bancar), dar sistemul de impozitare există și nu este de neglijat.
Dacă în general secretul bancar este greu de penetrat în orice legislaţie, totuşi, cele mai
multe ţări din lume nu protejează aceste informaţii în cazul unei anchete solicitate de un
guvern străin, mai ales când aceste anchete au la bază un tratat bilateral sau multilateral de
asistenţă juridică.
În schimb ţările paradisuri fiscale refuză să divulge secretul bancar şi comercial, chiar
şi atunci când este vorba despre comiterea unei grave încălcări a legilor unei alte ţări.
Paradisurile fiscale oferă reguli restrictive de secret sau confidenţialitate persoanelor
care efectuează afaceri, în special cu băncile. Gradul de secret şi amploarea restricţiilor
variază de la ţară la ţară. Multe susţin o discreţie între evaziunea fiscală şi alte infracţiuni,
cooperând când este vorba de investigarea cazurilor infracţionale din sfera taxelor, dar
refuzând să coopereze în cazurile de evaziune fiscală. În altele gradul de confidenţialitate este
direct corelat cu tipul de licenţă sau autorizaţie de funcţionare.

c) Importanţa relativă a activităţii bancare

În cele mai multe ţări paradisuri fiscale urmează o politică de încurajare a activităţii
bancare din străinătate. Acest lucru se face prin introducerea unei distincţii între activitatea
bancară a locuitorilor ţării respective şi aceea a cetăţenilor străini. În general, activitatea
cetăţenilor străini nu este supusă unor cerinţe în ceea ce priveşte rezerva de fonduri şi nu este
supusă contractelor exercitate asupra schimburilor valutare sau altor controale.
Paradisurile fiscale prosperă în mare măsură datorită prezenţei băncilor străine.
Activitatea financiară generează venituri sub forma onorariilor şi a unor simbolice impozite
asupra instituţiilor financiare. Activităţile financiare creează o infrastructură care poate fi
folosită atât de companiile legitime, cât şi de infractori, pentru a-şi ascunde fondurile ilicite.

24
 În comparaţie cu comerţul exterior, depunerile bancare din străinătate în jurisdicţiile
paradisurilor fiscale sunt considerabil mai mari, decât conturile bancare străine în bâncile care
nu sunt paradisuri fiscale.
Unele din cele mai mari bănci străine au filiale în ţări paradisuri fiscale. Ele şi-au
stabilit aceste sedii pentru a participa la piaţa eurodolarului, acceptând depuneri de la străini şi
împrumutând sume clienţilor străini.

d) Infrastructură bine dezvoltată

Cele mai multe din ţările considerate paradisuri fiscale posedă excelente instalaţii de
comunicare, îndeosebi servicii de telefonie, cablu, telex, care le leagă de cele mai importante
ţări din care provin fondurile depuse sau spre care se îndreaptă fluxurile financiare.
Progresele realizate de utilizarea calculatoarelor electronice şi a internetului în
efectuarea decontărilor bancare au făcut din băncile situate în paradisurile fiscale o şi mai
mare atracţie.
De asemenea, servicii aeriene sunt puse la punct şi creează legături, cu principalele
aeroporturi din ţările bine dezvoltate din punct de vedere economic.

e) Lipsa controlului asupra monedei

Multe paradisuri fiscale exercită un sistem de control cu dublă monedă care face
deosebire între rezidenţă şi nerezidenţă şi între moneda locală şi moneda străină. Regula
generală este aceea că fac obiectul controlului monetar şi valutar numai locuitorii din ţara
paradis fiscal, nu şi cetăţenii nerezidenţi. Totuşi în ce priveşte moneda locală şi străinii trebuie
să respecte restricţiile impuse localnicilor. O companie creată într-o ţară paradis fiscal care are
ca proprietar un nerezident şi care îşi desfăşoară activitatea comercială în afara paradisului
fiscal este considerată ca entitate cu regim referitor la controlul asupra schimburilor valutare.

f) Publicitatea promoţională
Cele mai multe paradisuri fiscale îşi desfăşoară publicitatea pe această temă, datorită
avantajelor pe care le prezintă atragerea investiţiilor străine. Multe din asemenea ţări
organizează seminarii internaţionale, iar reprezentanţii lor oficiali colaborează la întocmirea
de articole care laudă virtuţile ţării lor ca paradis fiscal.
Multe dintre ţările paradisuri fiscale văd activitatea financiară o sursă de venituri
relativ stabilă şi caută să o promoveze activ.

25
 Paradisurile fiscale favorizează interesele acelor investitori interesaţi să-şi recicleze
banii şi care nu vor să plătească impozite pe profituri sau venituri.
Toate aceste caracteristici, contribuie la crearea unui cadru propice dezvoltării
operaţiilor economice cu sau fără motivaţie fiscală, singura condiţie fiind compatibilitatea cu
legislaţia acestor entităţi teritoriale.

g) Birocrația mult diminuată

În cele mai multe paradisuri fiscale, societățile offshore sunt scutite de a ține
contabilitate ori registre comerciale și nici nu sunt obligate la prezentarea bilanțului contabil.
Mai mult, datele de identificare ale asoicaților și/sau administratorilor sunt anonime.

2. Avantajele și dezavantajele utilizării paradisurilor fiscale

Principalele avantaje35 ale paradisurilor fiscale decurg din faptul că :
 unele ţări nu percep nici un impozit pe venituri, pe plus-valorile de capital, pe avere;
 alte ţări au stabilit o percepere de impozit pe venituri aferente unei baze teritoriale :
dacă beneficiile nu îşi au sursa pe teritoriul statului respectiv, nu există impozit;
 alte ţări au încă rate scăzute de impozitare;
 anumite ţări oferă avantaje specifice pentru tipuri specifice de societăţi (de exemplu
holdinguri societăţi scutite,etc.)
Scopul utilizării paradisurilor fiscale este simplu : „să plăteşti mai puţin şi să câştigi mai
mult.”
Persoanele fizice sunt interesate de utilizarea paradisurilor fiscale din două motive : pe de o
parte, pentru a profita de politicile guvernamentale din aceste ţări, având ca obiect dezvoltarea
anumitor activităţi, iar pe de altă parte, caută ţările unde impozitarea este foarte scăzută,
respectiv nulă, sau unde s-au stabilit acorduri cu ţările cu o impozitare puternică, care oferă
posibilitatea unor reduceri pentru impozitele plătite în prima ţară.
Persoanele juridice, la rândul lor, utilizează paradisurile fiscale din următoarele motive: 36
 anumite paradisuri fiscale impozitează beneficiile în anul următor realizării lor,
impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor raţionale şi străine. Aceasta permite
întreprinderilor care au filiale în străinătate să întârzie impozitarea;

Busiernescu.Evaziunea fiscală internă şi internaţională op. cit, p. 115

35
36
Dauphin Claude, op. cit, p. 25; Drosu Şaguna Dan, Tratat de drept financiar şi fiscal, Edit.ura All Beck,
Bucureşti, 2001, pp. 653-654

26
 paradisurile fiscale sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacţii de brevete, mărci şi
procedee de fabricaţie;
 înfiinţarea unui filiale într-un paradis fiscal permite o mai mare supleţe şi o discreţie
mărită în gestiune;
 o filială în cadrul unui paradis fiscal poate fi utilizată de o întreprindere ca punct de
cumpărare pentru propriile mărfuri. Acestea din urmă sunt revândute uzinelor din străinătate
profitându-se de remizele obişnuite fără a pierde beneficiul vânzării;
 cumpărarea de material la preţul pieţei locale printr-o filială implantată într-un paradis
fiscal permite realizarea de beneficii neimpozabile;
 companiile de asigurări captive sunt utilizate de firme multinaţionale pentru a devenit
propriul lor asigurator, datorită costurilor substanţiale ale asigurărilor, precum şi datorită
caracterului neasigurabil al unora dintre activităţile lor. Compania de asigurări captivă poate
deveni totodată un mijloc de finanţare al investiţiilor firmei mamă;
 băncile captive sunt organisme create pentru necesităţile proprii ale unui grup de
indivizi. Acestea au statut de bancă non – rezidentă şi pot efectua operaţiuni de orice natură,
cu excepţia celor care implică rezidenţi din ţările în care acestea sunt instalaţi;
 constituirea unui trust este uşurată în mare parte pentru persoanele originare dintr-o
ţară guvernată prin British Common Law;
 paradisurile fiscale abundă în jurişti, bancheri şi contabili extrem de compentenţi.
Un aspect important este că un paradis fiscal poate fi avantajos pentru o persoană
fizică şi fără nici un interes pentru o persoană juridică sau prezintă avantaj pentru persoana
juridică şi dezavantaj pentru persoana fizică.37
Adevărul este că nu există un paradis fiscal perfect sau cel mai bun, pentru că într-o
astfel de situaţie toţi investitorii se vor năpusti în acel teritoriu, iar celelalte paradisuri fiscale
ar dispărea.
Dezavantajele utilizării paradisurilor fiscale nu sunt multe. Putem avea în vedere
următoarele :

37
De exemplu, principatul Monaco este un veritabil paradis juridic fiscal pentru persoanele fizice, pentru că nu are stabilit
nici un fel de impozit asupra veniturilor. În schimb, nu este avantajos pentru societăţile ce şi-ar fi stabilit sediul aici, pentru că
aceştia ar fi fost obligaţi să plătească un impozit de 35 % asupra beneficiului obţinut, dacă mai mult de 25% din acesta este
realizat în afara principatului.
Pe de altă parte, insula Jersey este unul din cele mai avantajoase paradisuri fiscale pentru societăţile comerciale şi nerezidente
care sunt constituite acolo, pentru că, în baza unui abonament de 300 lire pe an, ele nu trebuie să declare nici un beneficiu sau
să ţină evidenţa contabil. Însă pentru o persoană fizică, situaţia este mai puţin favorabilă, pentru ca impozitul asupra
veniturilor este de 20%

27
 - anatema aruncată asupra firmelor înregistrate în paradisuri fiscale de către
autoritățile statale unde fiscalitatea este ridicată, prin presupunerea nejustificată că
acestea ar fi subiecții unor infracțiuni de evaziune fiscală ;
- costurile de întreținere a firmelor în unele paradisuri fiscale – mai ridicate ;
- distanța mare pe care o are de străbătut investitorul până la locațiile offshore.

3. Companiile OFFSHORE in paradisurile fiscale

Societăţile offshore sunt acele societăţi comerciale care fiinţeaza în ţări în care
ansamblul legislativ, reglementările, tradiţia, tratatele de evitare a dublei impuneri fac posibilă
reducerea fiscalităţii.
În limbajul comun, "offshore" înseamnă dincolo de țărm. În limbajul economic,
"offshore" presupune activități economice și firme care își derulează activitatea dincolo de
granițele naționale ale statului în care sunt rezidente.
Faptul că o societate comercială - a cărei firmă este de notorietate - plateşte impozite pe
profit foarte mici sau nu plăteşte deloc astfel de impozite nu trebuie sa ne conduca la
concluzia ca aceasta societate nu este profitabila. Într-o astfel de situatie este interesant de
observat daca aceasta nu are deschisa o filiala intr-unul din paradisurile fiscale bine
cunoscute, prin intermediul careia repatriaza profitul său, cu scopul de a nu plati impozit.
O societate offshore este o societate înregistrată într-o țară sau într-un teritoriu
dependent al unei țări cu legislație autonomă, dar care nu desfășoară activități economice în
statul respectiv. Aceasta nu obține profit în statul de înregistrare, ci în alte state. Paradisurile
fiscale oferă companiilor offshore un statut fiscal generos raportat cu firmele ce lucrează în
interior.
Pentru înfiinţarea unei astfel de societăţi sunt necesare parcurgerea etapelor obişnuite ale
înfiinţării oricărei companii, cu precizarea că legislaţia care guvernează aceste paradisuri
fiscale este caracterizată de un nivel redus al birocraţiei, de taxe mici practicate în sensul
infiinţării unei astfel de societăţi comerciale şi de o fiscalitate extrem de redusă. Înfiinţarea
unei societati off-shore presupune existenţa unui capital social al cărui cuantum variază în
funcţie de legislaţia locului unde este înfiinţată societatea, a documentelor de înfiinţare şi de
plata unei taxe de constituire. Toate formalităţile de înfiinţare pot fi îndeplinite de consultanţi
legali internaţionali sau locali. De exemplu, în cazul infiinţării unei societăţi comerciale în
Bermuda, capitalul social minim este de 1 dolar; în Costa Rica, limita minima a capitalului
social este de 100 dolari.

28
 Birocraţia mult diminuata permite înfiinţarea unei societăţi comerciale într-un interval
orar de 24 de ore în Costa Rica. În statul american Delaware, durata înregistrării unei
companii este de 10 minute, iar actele necesare pot fi obţinute într-un interval de 24 de ore.
Jurisdicţia paradisurilor fiscale impune stabilirea unui sediu social, care, uneori, poate fi
si o căsuţă poştala, a unui reprezentant ce îndeplineşte rolul de funcţionar nominalizat sau a
unui manager local. Asociaţilor societăţilor offshore le este garantată discreţie absolută,
acestia putând sa ramâna anonimi, în Registrul Oficial al acționarilor figurând, de fapt,
reprezentanții numiți de proprietari. Important este faptul că în cadrul unei astfel de societăţi
există o rigoare în privinţa protejării caracterului anonim al acţionarilor pe de o parte şi, pe de
altă parte, al asigurării controlului deplin al adevaraţilor proprietari asupra firmei.
Aspectele legate de existenţa unui sediu social, cerinta ca reprezentantul societatii si
managementul sa fie local sau nu, cerinta existenţei şi ţinerii adunarilor generale în ţara unde
este situat respectivul off-shore sunt reglementate diferit, în funcţie de fiecare paradis fiscal în
parte.
Returnarea fondurilor create în paradisul fiscal către ţara de origine se realizează prin
procedee diferite: donaţii sau împrumuturi de la firmă către persoana fizică, care este
adevăratul proprietar al firmei; plăţi indirecte către rudele proprietarului firmei offshore;
conturi deschise la diverse bănci, sub limita plafonului care trebuie motivat obligatoriu.
Modalităţile cele mai frecvente de evaziune fiscală prin intermediul unei firme off-shore
rezidă în următoarele forme: o societate românească exportă un produs către o firmă offshore
la un preţ ce nu acoperă costurile de producţie (societatea offshore, care aparţine tot
asociatului firmei româneşti, revinde marfa la preţul pieţei, obţinând o diferenţă în plus, pe
care o depune în contul său; societatea de naţionalitate română lucrează în pierdere,
neputându-şi plăti creditorii şi nedistribuind dividende acţionarilor/asociaţilor, pentru a-şi
putea continua activitatea apelând la credite de la firma offshore, plătindu-i şi dobânzile
aferente); utilizarea unor facturi de import supraevaluate, creându-se posibilitatea scoaterii din
ţară a unor sume dobândite ilicit. Atractivitatea centrelor offshore rezidă şi în capacitatea
proprie de inovaţie, de creare de noi produse financiare şi de strategii de marketing noi38.
O altă metodă de a profita de o fiscalitate minimă a unui stat o reprezintă – “preţurile de
transfer”. Astfel, o firmă internaţională având sesiul principal într-un stat exportă mărfuri în
alt stat, folosind însă, ca intermediari, două filiale ale sale din alte state. Spre exemplu, o
companie canadiană, prin filiala sa din Germania, vinde mărfuri către o companie din Franţa
dar nu direct, ci prin intermediul filialei sale din Elveţia, deoarece aici fiscalitatea este
38
Gaftoniuc Simona, Finanţele internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 387.

29
minimă. Mecanismul este următorul: mărfurile sunt vândute către filiala din Elveţia la un preţ
minim, iar aceasta va revinde marfa către beneficiarul din Franţa la preţul real. Astfel,
impozitele plătite de firma canadiană prin filiala sa din Germania vor fi mai mici, deoarece a
fost folosită firma din Elveţia, unde fiscalitatea este mai mică, aşadar presiunea fiscală este
mai mică decât cea pe care ar fi suportat-o dacă nu îşi folosea intermediarii. Marfa nu se
deplasează efectiv, ci doar scriptic, în evidenţele contabile ale firmei şi filialelor sale.

3.1 Noţiunea de „COMPANIE OFFSHORE”

În ultimii ani, controversatul termen „paradis fiscal” s-a transformat în mult mai
preţiosul „centru financiar offshore”39, şi aceasta datorită instrumentului principal utilizat în
desfăşurarea afacerilor în cadrul paradisului fiscal, reprezentat de societatea offshore.
În limbajul englez comun „offshore” înseamnă „dincolo de ţărm”. În limbajul
economic de specialitate termenul desemnează activităţi în afara graniţelor naţionale ale
satului în care sunt rezidente.
O „companie offshore”40,este o societate înregistrata intr-o ţara sau într-un teritoriu
dependent al unei ţări cu legislaţie autonomă,dar care nu desfăşoară activitaţi economice pe
teritoriul respectiv.
Teoretic, companii offshore se pot înfiinţa în orice ţară din lume, dar nu peste tot se
pot obţine şi avantaje fiscale. Or, tocmai facilităţile oferite de teritoriile paradisuri fiscale sunt
cele care atrag înfiinţarea şi funcţionarea unor asemenea companii. Aceste teritorii oferă
companiilor offshore un statut fiscal generos în raport cu firmele care lucrează în interior,
caracterizat printr-o impozitare redusă sau inexistentă.
Societatea sau compania offshore este un instrument financiar utilizat pentru
planificarea şi evitarea impozitelor, pentru creşterea profitabilităţii afacerii, pentru
participarea (ca acţionar sau asociat) la managementul afacerii, cu deplină libertate a mişcării
resurselor financiare şi în deplin anonimat al proprietarului.

3.2. Tipuri de societăţi OFFSHORE

Companiile offshore sunt înfiinţate în scopul realizării următoarelor operaţiuni:
 tranzacţii comerciale în străinătate;
 investiţii prin intermediul unei companii offshore;
 înregistrări de nave şi aeronave;
39
Bişa C., Costea I., Capotă M, Dăncău B. Utilizarea paradisurilor fiscale – între evaziunea fiscală legală şi frauda fiscală,
Editura B-T Publishing House, Bucureşti, 2005, p. 35.
40
Ibidem,

30
 achiziţionarea de proprietăţi;
 formarea de companii holding;
 înfiinţarea de societăţi de asigurare;
 înfiinţarea de bănci;
 din motive de reputaţie;
 pentru a amplasa averea personală într-un mediu sigur;
 protecţia bunurilor.
Scopul consituirii unei companii offshore, extrem de diversificat, reprezintă totodată
unul din cele mai importante aspecte legate de înfiinţarea societăţii, întrucât, în contextul
mondializării schimburilor, se consideră că o întreprindere care ignoră paradisul fiscal se
condamnă la non-competivitate. Prin aceasta, compania offshore va trebui să fie în măsură
înainte de toate să-şi cunoască cu adevărat interesele.
Domeniile principale în care acţionează societăţile offshore sunt: serviciile bancare,
asigurările, comerţul (export-import), managementul, coordonarea de investiţii, construcţiile-
montaj, recrutarea de personal, serviciile de trezorerie.
„Hainele” juridice pe care le pot îmbrăca entităţile offshore sunt variate, ele
particularizându-se în funcţie de obiectul de activitate al viitoarei companii, mai exact de
genul de afaceri care va fi derulat prin aceasta.
O categorie special o reprezintă societățile offshore de tip vintage, adică acele
companii înmatriculate de câțiva ani (cu o vechime de doi-cinci ani) și care nu au derulat nici
un fel de activități de la momentul înmatriculării, fiind depozitate (întocmai ca vinul vechi),
începând să funcționeze numai după ce au atins o anumită maturitate.
Teoria economică distinge mai multe tipuri41 de societăţi offshore situate în
paradisurile fiscale, astfel:
 Societăţile comerciale offshore – acestea sunt folosite pentru a reduce profiturile
societăţilor–mamă situate în zone cu fiscalitate ridicată.
 Companii offshore de investiţii – în unele teritorii paradisuri fiscale, autorităţile pot
oferi facilităţi fiscale întreprinzătorilor care investesc în domenii particulare. Scopul acordării
acestor facilităţi est: dezvoltarea unor zone, atragerea de capitaluri şi tehnologii, reechilibrarea
balanţei comerciale, fixarea forţei de muncă susceptibilă de emigrare;

41
Ibidem, p. 164.

31
 Companii offshore de credit – calitatea de proprietar al unei companii offshore de
credit conferă posibilităţi minimizând taxele pentru creditele acordate şi fondurile
împrumutate, şi de a îmbunătăţi serviciile financiare şi de credit oferite clienţilor;
 Holding-ul offshore – este utilizat pentru finanţarea activităţii filialelor sale, aflate
sub diverse jurisdicţii oferindu-le posibilitatea unor reduceri a impozitelor aferente dobânzii
pentru creditele acordate de compania mamă. În acest caz, holding-ul se constituie într-o zonă
offshore, unde nu va plăti alte impozite. Profitul realizat prin această metodă poate fi folosit
pentru finanţarea unor activităţi, efectuate de holding, sau pentru reinvestirea acestuia în alte
scopuri.
 Băncile offshore – băncile captive sunt băncile care lucrează sub acoperirea altor
bănci. După modelul societăţilor captive de asigurare, un grup important îşi poate înfiinţa o
bancă proprie, localizată într-un paradis fiscal, şi care să funcţioneze într-un regim offshore.
Banca poate avea ca activitate principală „gestiunea centrală a trezoreriei ansamblului
grupului.”
 Companii captive străine de asigurări 42 - companiile captive de asigurări sunt
definite drept companii deţinute sau controlate de o altă întreprindere, al cărei obiect este, în
primul rând, acoperirea necesarului de asigurări este supusă unor condiţii mai restrictive, chiar
şi în paradisurile fiscale, fiind necesară obţinerea unei licenţe, precum şi asigurarea unui
capital minim destul de important.
Toate aceste companii oferă o serie de facilităţi: o companie offshore înregistrată într-
un paradis fiscal fiind singura entitate economică cu o gamă largă de utilizări care sunt
stabilite în mod concret de către proprietarii şi directorii a căror responsabilitate constă în
evaluarea avantajelor şi dezavantajelor companiilor offshore.43

3.3. Avantajele și dezavantajele oferite de companiile OFFSHORE

Avantajele oferite de companiile offshore înregistrate în paradisurile fiscale sunt:
 Anonimitate şi confidenţialitate;
 Suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor;
 Lipsa controalelor valutare;
 Își derulează tranzacțiile financiare în orice monedă de schimb valutar, putându-și
păstra rezervele finnaciare în orice fel de monedă, fără o permisiune specială. Astfel sunt

Aproximativ 85% din totalul societăţilor captive sunt situate în ţările ce oferă facilităţi fiscale.
42
43
Buziernescu. R., Drăcea. R.,Burnea R. Paradisurile fiscale între teorie şi practică, în „Finanţe, Bănci,
Asigurări”, nr. 12, decembrie 2006.

32
reduse considerabil pierderile de pe urma cursului de schimb valutar atunci când există
restricții privind moneda de schimb;
 Operează într-un sistem economic şi politic stabil;
 Operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat;
 Posibilitatea diversificării obiectivului de activitate fără nici o restricţie;
 Regulamente lejere;
 Posibilitatea de expansiune mult mai bună ;
 Lipsa obligativității ținerii de registre contabile, ceea ce înseamnă economii
substanțiale.

a) Anonimatul şi confidenţialitatea
Anonimatul44 şi confidenţialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor
offshore, după taxele scăzute sau chiar lipsa acestora.
Angajatorii sunt obligaţi prin jurământ să păstreze secrete numele beneficiarilor nerezidenţi.
Doar datele generale sunt prezentate din când în când pentru a informa guvernul şi publicul cu
privire la evoluţia în acest domeniu. În funcţie de dorinţa beneficiarului companiei, identitatea
acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod direct, cum ar fi directorul
general şi adjunctul.

b) Suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor.

În jurisdicţiile care nu percep taxe (taxe pe venit, TVA, taxe pe salarii, taxe pe dividende, taxe
municipale, taxe pe drumuri, taxe imobiliare etc.) cum ar fi Bahamas, Gibraltar, o companie
înregistrată nu plăteşte nici un fel de taxă.
Dacă se ia în considerare o jurisdicţie cu taxe scăzute, se percepe taxa pe profitul companiei, o
jurisdicţie cu astfel de taxe este Ciprul, unde se aplică o taxă de 4,25% pe profitul brut. 45 Nu
există limite în ceea ce priveşte aceste cheltuieli decât bunul simţ. Mai mult, salariile nu sunt
taxabile. Totuşi, alte jurisdicţii, de exemplu Insula Mann, impun o taxă fixă oricărei companii,
indiferent de profiturile sau pierderile acestuia.

44
Pe plan mondial peste 95% din deţinătorii de companii offshore folosesc o structură de anonimat, restul
preferând o structură deschisă.
45
Profitul brut este calculat prin scăderea din venit a tuturor cheltuielilor făcute de o companie pentru
desfăşurarea afacerilor. Acesta include costul bunurilor vândute, salariile, cheltuielile de călătorie, cazare şi
protocol, taxe profesionale, comisioane etc.

33
În ceea ce priveşte planificarea internaţională a taxelor, companiile internaţionale folosesc
entităţile offshore pentru a-şi dirija profiturile către acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea
astfel încât să plătească cât mai puţine taxe.
Existenţa unor tratate de evitare a dublei impuneri internaţionale împreună cu taxele scăzute
oferă posibilităţi imense pentru planificarea taxelor.

c) Lipsa controalelor valutare

Mulţi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze străine acolo unde există
controale valutare sau sunt intenţionat complicate formalităţi ce privesc aceste operaţiuni.
Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de nici un fel, ele pot primi fonduri
fie în cash, fie sub altă formă, în orice tip de valută şi de asemenea pot face plăţi către orice
persoană în orice ţară, sau pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaţie sau documente
cerute de bancă. Astfel, compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv.
Companiile offshore pot menţine conturi în orice tip de valută, sub formă de conturi
curente, conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix, iar dobânzile sunt similare cu cele
practicate la nivel internaţional. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate
fără nici un fel de restricţie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise.

d) Operează într-un sistem economic şi politic stabil.

Orice om de afaceri, orice investitor îşi doreşte să îşi desfăşoare activitatea într-o ţară ce are
aceste caracteristici. Nimeni nu doreşte să îşi vadă banii pierduţi din cauza schimbării
guvernelor, sistemului de guvernare sau din cauza instabilităţii economice ce poate aduce cu
ea inflaţie, regresie economică şi multe alte probleme.
Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului ca centru offshore este stabilitatea economică şi
politică într-o regiune vulnerabilă. Războiul civil din Liban i-a conferit Ciprului primul
avantaj în 1970, urmat de Războiul din Golf din 1990 şi colapsul Iugoslaviei. Multe companii
care au venit pentru un refugiu temporar au rămas atunci când au văzut că această ţară le oferă
mai mult de atât.

e) Operează întru-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat.

34
Aceasta este una din priorităţile pe care orice centru financiar offshore le are de îndeplinit. La
aceasta au contribuit şi marile bănci ale lumii ce şi-au stabilit centre de operare în aceste zone
şi au ridcat astfel standardul de desfăşurare al acestei activităţi.
Având în vedere modul în care se desfăşoară afacerile astăzi este de neconceput ca un centru
financiar offshore să nu aibă un sistem bancar bine dezvoltat.

f) Posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nici o restricţie.

Centrele financiare offshore permit în mod frecvent diversificarea obiectului de activitate al
unei companii, operaţie care nu este posibilă în ţara de origine a investitorului. Companii cu
impuneri şi restricţii dureroase în ţara lor de origine pot găsi nenumărate soluţii comerciale în
centre offshore, scăpând astfel de multe din probleme. Trebuie menţionat şi faptul că
formalităţile de diversificare a activităţii unei companii sunt îndeplinite fără prea multă
birocraţie.

g) Regulamente lejere.
Frica de regulamente excesive este o atracţie majoră spre acest domeniu şi este motivul pentru
care înregistrarea de bănci, societăţi de asigurări sau societăţi de transport maritime a devenit
un pilon important al industriei offshore. Un mare val de instrumente financiare se deplasează
spre domeniul offshore pentru acelaşi motiv. Acest val include fonduri de investiţii închise,
instrumente de plată, comerţul cu Eurodolari.

h) Posibilitatea de expansiune mult mai bună.

Marile corporaţii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru expansiunea lor pe noi
pieţe la costuri competitive. De exemplu, centrele financiare offshore domină câteva activităţi
internaţionale cum ar fi: shippingul, transportul aerian, domeniul financiar şi al societăţilor de
asigurări captive. În ultimul timp au fost înregistrate aproximativ un milion de companii
offshore în toată lumea, iar multe din corporaţiile de pe piaţa mondială operează cu aceste
centre (IBM şi Microsoft în Dublin, Orient Express şi American Airlines în Bermude, GE şi
CNN în Cipru).
Așadar, firmele offshore se constituie într-un instrument legal de lucru în optimizarea
din punct de vedere fiscal şi al siguranţei afacerii.

i) Lipsa obligativității ținerii de registre contabile, ceea ce înseamnă economii

substanțiale.

35
 Lipsa unei astfel de obligații se grefează însă pe existența unui sistm legislativ fiscal ce
impune un impozit anual. Astfel, statul nu este interesat de cifra anuală de afaceri sau de
profitul obținut, deoarece impozitul anual este fix. Eventuale registre contabile se întocmesc
pentru propria informare ; este o problemă internă a firmei și niciun factor exterior sau
autoritate a statului nu are dreptul să intervină în contabilitatea firmei.

3.4. Legitimitatea operaţiunilor OFFSHORE in paradisurile fiscale

Societăţile comerciale offshore sunt strict legate de paradisurile fiscale cunoscute din
Caraibe (Anguilla, Antigua şi Barbuda, Bahamas, Virgin Islands, Cayman Islands, Dominica,
Grenada, Montserrat, Antilele Olandeze, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Turks şi Caicos), America Centrală (Belize, Costa Rica, Panama), partea de est a Asiei (Hong
Kong, Macau, Singapore,), Europa Mediteraneană (Andorra, Cipru, Gibraltar, Isle of Man,
Irlanda, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Monaco, San Marino, Elvetia,), Orientul Mijlociu
(Bahrain, Iordania Liban), Atlanticul de Nord (Bermuda), Pacific (Cook Islands, Marshall
Islands, Samoa, Nauru, Niue, Tonga, Vanuatu) vestul Africii (Liberia).
Este dificil de întocmit o listă exactă a paradisurilor fiscale în lume. În mod tradiţional
O.E.C.D operează cu două liste a paradisurilor fiscale, una obişnuită şi o listă neagră a
acestora. Lista neagră a paradisurilor fiscale cuprinde acele jurisdicţii care nu au acorduri de
schimb de informaţii, de cooperare cu celelalte state. Această listă a fost modificată continuu;
astfel, dacă în anul 2000 lista neagră cuprindea 35 de state, în prezent pe listă figurează doar
opt state: Botswana, Brunei, Guatemala, Insulele Virgine britanice, Insulele Marshall,
Montserrat, Nauru, Niue. Dintre acestea, Insulele Marshall și Montserrat sunt cunoscute
pentru înregistrarea iahturilor de lux.
Elveţia ocupă un loc cheie din acest punct de vedere. Se ştie că “singurul produs
offshore căutat în Elveţia este contul elveţian.” 46 Acesta oferă avantaje incredibile; astfel
secretul bancar nu este negociabil, iar evaziunea fiscală nu este reglementată în legislaţia
elveţiană ca infracţiune, ci ca delict civil. De aceea autorităţile elveţiene nu au permisiunea de
a colabora cu serviciile fiscale străine. Inflexibilitatea elveţiană se explică prin faptul că
serviciile financiare au o pondere de 11% din produsul intern brut.
Jurisdicţiilor care ar putea fi considerate în mod tradiţional paradisuri fiscale, li se
adaugă altele, care capătă temporar caracteristici similare paradisurilor fiscale; în acest sens,
remarcăm state de mari dimensiuni - S.U.A., Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Ungaria,

46
Ibidem, p. 77

36
Israel, Portugalia, Canada, ori locuri din anumite state – oraşul italian Campione d' Italia
amplasat în Elveţia.
Domeniile principale în care pot fi utilizate societatile offshore sunt, de regulă,
serviciile financiar - bancare; serviciile de asigurări; societăţile de comerţ (import - export);
societăţile de recrutare personal; serviciile de consultanţă legală, management, construcţii etc.
Particularitatea esenţială a entităţilor offshore constă în evitarea prin mijloace legale a
oblligaţiilor fiscale. Prin urmare, această sustragere nu se poate confrunta cu noţiunea de
evaziune fiscală. Sub acest aspect, Dicţionarul de economie al celebrei reviste „The
Economist” definea evaziunea fiscală astfel: neplata obligaţiei fiscale a unei persoane fizice
sau juridice către stat prin metode frauduloase, ca de exemplu, nedeclararea profitului,
micşorarea valorii reale a profitului prin creşterea cheltuielilor sau diminuarea venitului prin
fals sau uz de fals, înregistrarea la organele fiscale a balanţelor şi a bilanţurilor contabile false,
bancruta, etc.
Pe de altă parte, potrivit aceluiaşi dicţionar, evitarea legală a sarcinilor fiscale
(evaziunea fiscală legală) reprezintă structurarea activităţilor financiare în conformitate cu
legea în scopul minimalizării obligaţiei fiscale.
Înfiinţarea şi activitatea companiilor offshore sunt, prin urmare, operaţiuni legale de
evitare a fiscului, iar regimul fiscal de non-impozitare este garantat prin lege şi nu este
rezultatul unor maşinaţiuni frauduloase, aşa cum se consideră în general. De altfel, marile
firme de contabilitate şi-au dezvoltat propriile departamente ce se ocupă exclusiv de
operaţiuni în paradisurile fiscale pentru clienţii lor interesaţi.
Deşi impresia generală este că paradisurile fiscale se ocupă în primul rând de
„spălarea” banilor de orice provenienţă fără a adresa întrebări stânjenitoare clienţilor lor, de
fapt, în centrele offshore respectabile, regulamentele sunt mai dure decât în statele dezvoltate.
Sub acest aspect, trebuie relevat că majoritatea guvernelor din statele offshore supraveghează
cu mare atenţie activitatea băncilor licenţiate în teritoriu şi aprobă cu exigenţă maximă crearea
de noi instituţii financiare. Falimentul din 1991 al Băncii de Credit şi Comerţ Internaţional, şi
alte evenimente, au constituit împrejurări ce au determinat înăsprirea supravegherii
activităţilor offshore în vederea identificării potenţialilor escroci financiari. Totuşi, creşterea
interesului pentru companiile offshore a fost direct proporţională cu accelerarea ratei
criminalităţii economice.
Paradisurile fiscale, prin facilităţile puse la dispoziţia clienţilor lor, reprezintă pentru
majoritatea escrocilor financiari, adevărate „oaze de albire” a banilor proveniţi din diverse
activităţi prohibite de lege.

37
 În acest context, companiile offshore au reprezentat un adevărat „magnet” nu numai
pentru persoanele dornice să-şi protejeze beneficiile de fiscalitatea ridicată, dar şi pentru cele
care sperau să-şi rotunjească substanţial veniturile prin muşamalizarea profiturilor ilegale sau
pe seama naivităţii unora.
Utilizarea firmelor offshore, a facilităţilor financiare, bancare şi fiscale din
paradisurile fiscale constituie o practică internaţională curentă şi nu întotdeauna lipsită de
riscuri. Organismele internaţionale încearcă să prevină utilizarea paradisurilor fiscale ca baze
ale activităţilor criminale, dar şi migraţia evidentă a contribuabililor şi a instituţiilor financiare
importante47.

4. Cui se adresează paradisurile fiscale

Este o întrebare legitimă cea referitoare la adresabilitatea paradisurilor fiscale.
Analizele efectuate precizează trei categorii de destinatari ai paradisurilor fiscale:
- Societățile multinaționale care caută rentabilitatea economică cu orice preț;
- Persoanele fizice care împovărate de fiscalitatea din statul de rezidență aleg să
depoziteze capitalul bănesc corect agonisit în bănci sigure;
- Deținătorii de fonduri obținute în condiții puțin clare și cu surse de proveniență
dubioase.
Alegerea unui paradis fiscal este în funcție de următorii 28 de factori:
   - garanțiile guvernamentale în privința exproprierii și naționalizării;
- tratament nediscriminatoriu al investițiilor străine; 
- stimularea investițiilor străine; 
- impozitarea redusă; 
- stabilitate politică și economică; 
- sistemul legislativ; 
- portofoliu de tratate de evitare a dublei impuneri; 
- răspunsul la cruciada globală împotriva evaziunii fiscale; 
- evitarea restricțiilor monetare; 
- control guvernamental minim; 
- secretul bancar; 
- libertatea repatrierii profitului și a capitalului; 
- cooperarea guvernamentală; 
- taxe vamale minimale; 
47
Bişa C., Costea I..,Capotă. B., Dancău B.. op. cit., p. 150.

38
 - marimea pieței interne; 
- localizarea economică a jurisdicției, oportunitățile oferite pe termen lung; 
- inflația și politica de creditare; 
- disponibilitatea capitalului local;
- resursele umane disponibile;
- pozitia geografică, sistemul de comunicații și de transport;
- obligațiile managementului;
- respectarea cu sfințenie a înțelegerilor contractuale;
- respectarea dreptului de proprietate;
- situația și istoricul datoriei externe;
- existența unor tratate internaționale (în afara celor de evitare a dublei impuneri);
- delegațiile oficiale și de afaceri;
- promovarea guvernamentală. 
La alegerea unui paradis fiscal, investitorul trebuie să dea dovadă de atenție sporită, de
capacitate de analiză a avantajelor și dezavantajele pe care le prezintă fiecare dintre
paradisurile fiscale.

CAPITOLUL IV.
PARADISURILE FISCALE ÎN EUROPA

39
 O Europă fiscală sau socială nu există, de aceea, disponibilităţile – pe această temă –
variază foarte mult, pe de o parte – de la o ţară la alta, iar pe de altă parte – chiar la nivelul
Uniunii Europene. O explicaţie ar fi aceea că în chiar interiorul Uniunii Europene s-au
înmulţit paradisurile fiscale, situaţie care, - prezentând un pericol potenţial pentru viitorul
Comunităţii – produce dificultăţi guvernanţilor. În vederea înlăturării acestui pericol se
întreprind măsuri severe: verificarea severă a dublei reşedinţe a contribuabilului, revederea
clauzelor privind: schimbul de informaţii, a clauzelor de asistenţă privind recuperarea
datoriilor reciproce etc.
Un aspect important este că un paradis fiscal poate fi avantajos pentru o persoană
fizică şi fără nici un interes pentru o persoană juridică sau prezintă avantaj pentru persoana
juridică şi dezavantaj pentru persoana fizică.
Adevărul este că nu există un paradis fiscal perfect sau cel mai bun, pentru că într-o
astfel de situaţie toţi investitorii se vor năpusti în acel teritoriu, iar celelalte paradisuri fiscale
ar dispărea.
Statele considerate ca fiind paradisuri fiscale constituie un refugiu pentru toate tipurile
de societăţi cu scopul de a permite beneficiarilor să reducă şi respectiv chiar să suprime în
totalitate taxele la care sunt supuşi în deplină legalitate şi de o manieră practic imposibil de
controlat de către serviciile fiscale din ţara de origine. În aceste mici ţări, în marea majoritate
insulare, se poate alege domeniul fiscal, locul de instalare a bazei de lucru, se poate trăi aici,
se pot câştiga bani sau se poate obţine cetăţenia şi se adresează fie persoanelor fizice, fie
persoanelor juridice, fie ambelor în acelaşi timp.
În lume există aproximativ 60 de paradisuri fiscale. Unele, după ce au dispărut, aşa
cum e cazul Libanului, renasc din propria cenuşă. Altele, aşa cum este Elveţia, sunt pe cale de
dispariţie sau au dispărut de curând, cum este Hong-Kong-ul. Concomitent, în alte locuri se
nasc paradisuri noi.
Subiect „fierbinte” prin excelenţă, paradisurile fiscale sunt uneori la o „bătaie de
puşcă” şi binecunoscute de turişti: Andorra, „seducând” odată în plus, Austria este vestită
pentru secretul său bancar, fără a uita de Monaco sau Gibraltar.
Altele sunt totodată adevărate paradisuri de vacanţă: Caraibele cuprind un număr mare
de state cu o fiscalitate privilegiată, insulele Caimans posedă o bancă pentru cei 60 locuitori,
iar insulele Cook îi fac să viseze pe bancheri.
Paradisurile fiscale există. Ele pot fi utilizate pentru a realiza profituri mari, pentru
protecţia banilor şi pentru a scăpa de taxele numeroase. În zilele noastre, cele mai bune

40
posibilităţi de investire se găsesc dincolo de propriile frontiere, în cadrul numeroaselor pieţe
străine.
În cotinuare prezentăm modele de paradisuri fiscale în Europa:

1. ALDERNEY

Alderney reprezintă un grup de mici insule situate în Canalul Mânecii, în imediata

apropiere a coastelor franceze (chiar la intrarea în Golful Saint Mala). În prezent, grupul de
insule are un organism legislativ propriu (cu puteri limitate) – un Parlament alcătuit din 10
membri - şi autorităţi administrative care controlează bugetul local48. De altfel numărul de
locuitori este mic, respectiv puțin peste 2.00 de persoane. și totuși, aici sunt înregistrate peste
500 de firme străine. Este renumită pentru faptul că aici își au sediu firme care promovează
jocurile de noroc on-line.
Alderney se supune, în general, legislaţiei britanice care, însă, este „îndulcită” de unele
legi cutumiare şi de anumite hotărâri ale parlamentului local. Astfel, în ultimii ani, au fost
adoptate şi puse în aplicare o serie de legi prin care se recunoaşte statutul (privilegiat sub
aspectul facilităţilor fiscale) al companiilor exceptate (1995), administrarea afacerilor şi
conducerea companiilor (2000).
În Alderney se percepe exclusiv un impozit pe venit de până la 30% (atât pentru
persoanele fizice cât şi pentru persoanele juridice). Societăţile comerciale exceptate (care se
pot constitui şi numai cu un singur acţionar) plătesc o taxă de înmatriculare de 100 lire
sterline.
În ceea ce priveşte sistemul financiar-bancar, în Alderney funcţionează o schemă de
compensare a depunătorilor (la care instituţiile financiare pot adera dacă vor) în conformitate
cu care băncile se sincronizeaza garantând clienţilor – în cazul când una dintre ele ar avea
probleme – menţinerea în proporţii mulţumitoare a depunerilor efectuate.

2. ANDORRA

Andorra, situată pe o vale pierdută între zidurile muntoase ale Pirineilor, la graniţa
dintre Franţa şi Spania, cu capitala la Andorra la Vella – este cunoscută de turişti ca un loc de
tranzit în care se pot face cumpărături la preţuri mult mai mici decât în alte părţi, datorită
faptului că nu se percep taxe vamale, accize etc.
48
Minea Mircea, Costaş Flavius, op.cit., p. 281

41
 În Andorra, profitul, dividendele sau veniturile nu sunt impozitate. De asemenea,
câştigurile de capital nu sunt impozitate. Impozitele plătite de o societate sunt legate de
asigurările de sănătate şi protecţia socială şi sunt de 13% la salariul angajatului şi de 5% plătit
de angajat49.
Băncile din Andorra duc o politică conservatoare şi înregistrează rate de solvabilitate
ridicate. Pentru a preveni spălarea banilor, în 1995, guvernul andorran a introdus „Legea
protejării secretului bancar şi prevenirii spălări banilor sau a bunurilor provenite din activităţi
ilegale”.
Andorra constituie, pentru moment, loc de atracţie în special pentru persoanele fizice
bogate şi mai puţin pentru entităţile juridice offshore care nu pot deţine controlul absolut al
afacerilor. Pentru acest motiv, Andorra este preferată pentru înfiinţarea, de către persoane
fizice bogate, de trusturi ce beneficiază de impozitare zero.
Poziţia sa între două mari puteri ale Europei şi infrastructura bine pusă la punct sunt
aspecte ce ar putea atrage mulţi investitori dornici să-şi stabilească afacerile aici. Tocmai de
aceea, guvernul din Andorra studiază posibilitatea de a deveni paradis fiscal al companiilor
offshore, prin impozitarea cu cote minime a profiturilor acestora. De asemenea, se are în
vedere încheierea de tratate de evitare a dublei impuneri cu anumite state.

3. BELGIA

Belgia este un tărâm al contrastelor. Aparent divizată – datorită disputei dintre

flamanzi şi valoni, ea totuşi unită, stabilă şi prosperă. Belgia şi-a dezvoltat un sistem fiscal
diferenţiat, care este atractiv (în sensul că prezintă numeroase caracteristici „offshore”) pentru
nerezidenţi. Astfel, în Belgia se practică pe scară largă sistemul conturilor anonime, mai cu
seamă pentru societăţile multinaţionale, de asemenea, este stimulată dezvoltarea industriei
bazată pe înalta tehnologie, societăţile „inovatoare” beneficiind de scutire de la plata
impozitului pe profit pe o perioadă de 10 ani50.

4. CIPRU

49
Bişa C, Costea. M., Capotă. A, Dăncău. op.cit. p. .370.
50
Ibidem., p.283.

42
 Cipru, cu capitala la Nicosia, este o tânără neutră a Uniunii Europene, foarte cunoscută
pentru turismul mediteranean (situată în largul coastelor libaneze şi turceşti,la răscruce între
Europa, Africa şi Orient).
Cipru este perfect situată pentru a oferi perspective largi iniţierii şi dezvoltării
operaţiunilor de comerţ internaţional, mai cu seamă a activităţilor offsore, Sub aspectul
fiscalităţii, se înfăţişează ca un adevărat „paradis” mai ales pentru nerezidenţi: salariaţii
străini sunt impuşi numai pentru jumătate din veniturile obţinute.
Cipru este ţara cu cea mai extinsă reţea a tratatelor privind eliminarea dublei
impuneri51. Este un stat în care este dezvoltat sectorul serviciilor, turismul și serviciile
bancare.
Istoria Ciprului, ca paradis fiscal, a început în anul 1975, având tratate fiscale foarte
avantajoase cu Rusia.
Cipru are încheiate acorduri de evitarea a dublei impuneri cu aproximativ 40 de state52.

5. ELVEŢIA

Elveţia este statul european bine-cunoscut prin neutralitatea politică și ceasornicele de

maximă precizie, precum şi pentru serviciile bancare ireproșabile.
În Elveția, impozitarea veniturilor se face în conformitate cu reglementările locale,
precum şi cu prevederile numeroaselor tratate pentru evitarea dublei impuneri.
Factori precum reglementările stricte asupra secretului bancar, aprecierea continuă a
francului elveţian, tradiţia acestei ţări în ceea ce priveşte neutralitatea, stabilitatea economică,
au contribuit la creşterea atractivităţii Elveţiei pentru investitorii străini. Elveţia nu este o
jurisdicţie offshore propriu-zisă, dar este totuşi o jurisdicţie cu un nivel redus al fiscalităţii,
oferind investitorilor internaţionali şi societăţilor multinaţionale posibilitatea obţinerii unor
reduceri semnificative ale cheltuielilor fiscale.
Este de notorietate că Elveţia reprezintă un paradis fiscal prin prisma secretului bancar,
coroborat cu reglementarea evaziunii fiscale drept contravenţie, iar nu infracţiune. Această
diferenţiere operează pentru persoanele fizice, în timp ce în cazul persoanelor juridice, Elveţia
a avut dintotdeauna reglementări clare privind obligaţia legală a acestora de a depune la
termen balanţele de plăţi şi de a-şi declara veniturile, aşadar în cazul acestora distincţia
anterior menţionată nu operează.
51
Aniței Nadia Cerasela și Lazăr Roxana-Elena, op.cit., p. 90.
52
Buziernescu Radu, Antonescu Mihai, "Paradisurile fiscale internaționale" în Revista "Finanțe – provocările
viitorului", p. 182.

43
 Elveţia este al şaptelea centru financiar din lume, 25% din averea ţinută în conturi de
cele mai bogate persoane ale lumii fiind depozitată aici.
Elveţienii rămân în continuare un exemplu de bună practică în domeniul bancar, prin
existenţa unui cadru legal clar, dar şi prin discreţia şi competenţa funcţionarilor bancari,
motive suficiente pentru a prezerva, într-o formă inovativă, secretul bancar, şi de a prospera
chiar şi în plină criză economică. Având o reglementare clară şi o practică constantă în
păstrarea secretului bancar, încă din perioada celui de-al doilea război mondial, în strictă
legătură cu protecţia conturilor persoanelor de etnie evreiască, Elveţia se dovedeşte a fi
conservatoare. Tradiţionalismul acestui stat în prezervarea secretului bancar, în
implementarea acestuia în conştiinţa elveţienilor, merge până într-acolo încât orice critică
adusă secretului bancar eleveţian este interpretată ca o critică adusă întregii naţiuni
elveţiene53.
Esența secretului bancar elevețian este explicată chiar de ministrul elvețian de finanțe
care arată că "secretul bancar face parte din mentalitatea noastră socială, din concepția
noaastră privind protecția în mediul privat"54.
În Elveția, stat federal, nu există un impozit unic, ci trei tipuri de impozite: federale, pe
cantoane și comunale. Astfel, impozitul asupra unei societăți comerciale este cuprins între
15% și 25%, în funcție de cantonul unde este înregistrată fiscal persoana juridică și de diverse
avantaje fiscale particulare. Unele cantoane sunt mai avantajoase din punct de vedere fiscal
(Cantonul Zoug percepe un impozit pe profit de 15,79%), în timp ce altele sunt mai puțin
avantajoase (Cantoanele Zurich sau Geneva au impozite de 24,23% din profit). Fiecrea canton
reglementează prorpiile avantaje fiscale pentru societățile comerciale cu capital străin.
Elveția a semnat numeroase tratate de evitare a dublei impuneri, mai precis cu 60 de
state din lume.
Aici, o societate comercială se înființează în 14 zile, iar unul dintre avantajele fiscale
importante îl reprezintă taxa pe valoare adăugată cu o cotă de 7,60%55.
Elveția a fost o lungă perioadă de timp în colimatorul S.U.A. în special. În anii 2000,
banca elvețiană UBS a fost obligată să furnizeze autorităților americane o listă cu 300 clienți,
cetățeni americani, suspectați de fapte de evaziune fiscală, fiind obligată totodată să plătească
o amendă de 780 milioane dolari statului american56.

53
Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana Elena, op.cit, p. 75.
54
Enea Constantin și Enea Constanța, op.cit., p. 255.
55
Elveția, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-societe-suisse.htm (accesat la
14.03.2015).
56
Enea Constantin și Enea Constanța, op.cit., p. 254.

44
 În Elveția și-au stabilit domiciliul fiscal vedete ca: Michael Schumaher, Tina Turner,
Boris Beker, Phil Collins sau fondatorul Ikea – Ingvar Kamprad.

6. GIBRALTAR

Gibraltar, aflat sub dominaţia britanică încă de la începutul secolului XVIII-lea, a

constituit multă vreme un obiect de dispute între naţiunile europene (mai cu seamă între
Marea Britanie şi Spania). În ultimii cincizeci de ani, însă, locul şi-a pierdut din importanţa
strategică pe care o avea în trecut, dar cu toate acestea, Gibraltar rămâne o zonă de interes,
datorită poziţiei sale geografice, mai cu seamă pentru Marea Britanie care urma să-şi păstreze
influenţa asupra unui teritoriu care continuă să reprezinte o bază importantă pentru marina sa.
Întrând în rândul „paradisurilor fiscale”, Gibraltar manifestă un interes deosebit din
partea investitorilor. Pentru a depăşi handicapul economic dobândit în cei 16 ani de izolare de
Spania, Gibraltar a fost nevoită să introducă măsuri revoluţionare în legislaţia sa; cea mai
importantă dintre aceste măsuri este acordarea perioadei de 25 ani de scutire de la plata
impozitelor pentru companiile offshore.
Confidenţialitatea afacerilor şi secretul bancar sunt garantate prin lege, ceea ce explică
faptul că pe o suprafaţă de numai 6,5 km. 2 a Gibraltarului îşi desfăşoară activitatea aproape
toate marile bănci din Europa şi America, depozitele adăpostite în conturile acestora depăşind
cu mult 6 miliarde de dolari.
În acest moment, această ţară este una din destinaţiile preferate de investitori pentru a-
şi domicilia afacerile şi, totodată, pentru întâlniri şi conferinţe.

7. GUERNSEY

Guernsey, insulă în Marea Mânecii 57, mai mică şi cu o cale de acces mai dificilă, este
mai puţin „favorizată de soartă”, pentru că – fiind cea mai îndepărtată de ţărmul mării – nu a
fost destul de intens vizitată de turişti şi, din acest motiv (lipsa de bani) nu s-a putut dezvolta
rapid din punct de vedere economic. Guernsey s-a replicat şi a început să ofere din ce în ce
mai multe servicii financiare permanente şi atractive. Persoanele fizice şi întreprinderile

Este a doua ca mărime dintre insulele Canalului Mânecii şi are formă triunghiulară. Situată la 130 km de
57

Marea Britanie şi 48 km de Norvegia, insula se întinde pe 65 km2.

45
rezidente în Guernsey plătesc un impozit pe venit, respectiv pe beneficii de numai 20% în
condiţiile în care nu există alte forme de impunere. Sistemul financiar- bancar funcţionează la
cote înalte în Guernsey,desfăşoară activitatea, profitabil, peste 60 de bănci. Facilităţile fiscale
nu sunt printre cele mai atractive, însă mediul afacerilor stabil şi existenţa serviciilor
financiare dintre cele mai complexe fac din Guernsey o destinaţie dorită de mulţi investitori.

8. JERSEY

Jersey, este tot o insulă situată în Marea Mânecii 58, aproape de partea normandă a
Rivierei Franceze, dar care se află sub autoritatea Coroanei britanice. Ea are statutul de
membru asociat al Uniunii Europene. Majoritatea băncilor europene importante îşi au câte un
stabiliment pe insulă.
Accesul şi instalarea pe insula Jersey sunt permise oricărui posesor al unui paşaport
eliberat de un stat membru al Comunităţii Europene. Pentru a deveni rezident, însă, este
necesară dobândirea unei proprietăţi sau închirierea unei locuinţe. În ultimii 50 de ani, pe
insulă Jersey veniturile persoanelor fizice şi beneficiile societăţilor s-au impus (şi se impun în
continuare) cu 20%. Acolo nu se impozitează câştigurile din capital, nu este cunoscută taxa pe
valoare adăugată (sunt instituite numai câteva impozite – absolut rezonabile, ca şi cuantum –
care vizează unele produse, precum: carburanţii, alcoolul, tutunul etc.).
Stabilitatea politică, alături de sistemul redus de taxe şi reputaţia sa internaţională de
important centru financiar fac din statul Jersey o destinaţie atractivă pentru investiţiile străine.
Sectorul bancar, cel al fondurilor de investiţii, precum şi trusturile sunt, în mod
particular, mai dezvoltate şi beneficiază de o infrastructură financiară şi de o consultanţă
puternică.
Insula rămâne în continuare destinaţia favorită a societăţilor comerciale şi holding care
activează în UE, însă aceasta trebuie să se conformeze cerinţelor UE şi OECD.

9. INSULA MAN

Insula Man este situată în centrul Mării Irlandeze, între Marea Britanie şi Irlanda.
Naţiunea cu cea mai veche structură parlamentară, datând de acum 1000 ani, se bucură de o
economie naţională de succes, cu sectoare financiare, bancare şi de asigurări bine

58
Jersey este cea mai mare şi mai sudică dintre insulele Canalului, având o suprafaţă totală de 116 km 2

46
reglementate59. În insulă sunt înregistrate aproximativ 33.000 de societăţi offshore, iar pe
lângă acestea, încă 21.500 de alte firme, în condițiile în care sunt doar 80.000 de locuitori.
În ianuarie 2002, Insula Man a devenit unul din primele centre financiare din lume
care a reglementat agenţiile responsabile cu înregistrarea şi administrarea companiilor
offshore.
De sistemul financiar-bancar de pe insulă beneficiază, mai cu seamă, cetăţenii britanici
şi, în general, rezidenţii statelor din Commonwealth.
În privinţa nivelului taxelor, Insula Man este o zonă cu taxe foarte mici pentru sectorul
privat, de fapt, majoritatea egale cu zero. În domeniile bancar şi asigurări se percepe un mic
impozit, dar în alte domenii nu există deloc impozite pentru companii. Există doar impozite
plătite de angajaţi. Practic, profitul nu se impozitează, se reinvestește, ca urmare a acestui fapt
se fac noi angajări, iar angajații plătesc taxe și impozite.
În general, insula se impune ca fiind o jurisdicţie bine reglementată, responsabilă şi
puternică din punct de vedere financiar. De asemenea, insula a fost calificată ca situându-se
în fruntea jurisdicţiilor care fac eforturi pentru prevenirea spălării banilor60.
Mai mult, Insula Man are una din cele mai vechi și mai stabile legislații privind
înființarea societăților comerciale, legea companiilor datând din anul 1931.
Proprietarii de societăți comerciale sunt protejați de anonimat.

10. LIECHTENSTEIN

Principatul Liechtenstein, cu capitala la Saduz, este situat în Europa centrală, la

graniţa dintre Austria şi Elveţia. Din anul 1993 principatul a devenit membru asociat al
Spaţiului Economic European; împreună cu Elveţia, Liechtenstein formează o unitate
monetară şi vamală, ceea ce permite ambelor state să îşi regleze problemele bugetare şi fiscale
prin acordul direct al celor două guverne.
Sistemul bancar este foarte bine dezvoltat, în special în ceea ce priveşte sectorul
privat, principalele puncte forte fiind: sistemul relaxat, legislaţia foarte flexibilă şi reguli
stricte în ceea ce priveşte secretul bancar.
De asemenea, regimul fiscal moderat, dar specializat, precum şi formele variate şi
flexibile disponibile societăţilor scutite care desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării sunt foarte
favorabile dezvoltării societăţii offshore.

Buziernescu R. op.cit., p.126-127

59

Bişa C., Costea. M., Capotă. A, Dăncău. op.cit., p. 471

60

47
 În iunie 2000, Liechtenstein-ul a fost calificat de FATF ca fiind un paradis fiscal non-
cooperant şi inclus pe lista neagră a OECD alături de alte 18 jurisdicţii.
În Liechtenstein sunt înregistrate 40.000 de sedii sociale de firme industriale și
comerciale, pe când totalul populației sale este de 25.000 de locuitori. Un contribuabil care își
are rezidența în acest stat beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe beneficii, avere,
creșterile de capital, dividende, plusvaloare, succesiuni. De asemenea, întreprinderile străine
care și-au stabilit sediul pe teritoriul acestui stat beneficiază de cote foarte reduse ale
impozitului pe profit.
Ca urmare a eforturilor depuse pentru revizuirea legislaţiei şi respectarea celor 30 de
recomandări formulate de FATF, în anul 2002, Liechtenstein-ul a fost scos de pe lista neagră
alături de alte 3 jurisdicţii; Insula Cayman, Bahamas, Panama61.

11. LUXEMBURG

Luxembourg, situat între hotarele Franţei, Belgiei, Germaniei este considerat „paradis
al paradisurilor”62. Sintagma i se potriveşte Luxembourg-ului, întrucât ea are deplină
acoperire: în primul rând, în Constituţia luxemburgheză este înscris principiul secretului
bancar (locul 6 mondial în lumea finanţelor internaţionale), apoi pentru că în Luxembourg se
înregistrează cea mai scăzută rată a şomajului din Europa continentală şi, în fine, nu este
cunoscută aici inflaţia.
Regimul fiscal, calitatea de neutru a UE, infrastructura modernă şi reţeaua vastă de
tratate încheiate pentru evitarea dublei impuneri, fac din Luxembourg o ofertă de foarte
atractivă pentru diferitele tipuri de societăţi de tip offshore.
În prezent, Luxembourg-ul se găseşte într-o situaţie foarte delicată, confruntându-se pe
de o parte cu atacurile UE/OECD, şi de pe altă parte cu dependenţa sa faţă de sectorul
offshore.

12. INSULELE MADEIRA

Madeira, un grup de insule situat în Oceanul Atlantic între Africa şi Insulele Azore
sunt, de la 1976, insule care au dobândit o oarecare autonomie locală. Odată cu aderarea
Portugaliei la UE şi Insulele Madeira au devenit teritoriu comunitar.

61
Idem., p.516
62
Minea Mircea, Costaş Flavius, op.cit. p. 289

48
 În ceea ce priveşte fiscalitatea, insulele oferă o serie de facilităţi: societăţi comerciale
înfiinţate pe insule beneficiază de un privilegiu fiscal garantat până la finele anului 2011, în
sensul că profitul realizat a fost scutit de impozit.
Madeira nu este un paradis fiscal cu legislaţie şi proceduri create să protejeze secretul
afacerii. Centrul financiar a fost construit beneficiind de aprobarea Comunităţii Europene, iar
stimulentele fiscale au fost structurate în aşa fel încât Madeira să nu fie percepută ca un
paradis fiscal negativ.
În general, Madeira atrage companii care doresc să aibă acces pe piaţa unică a UE şi
care sunt pregătite să facă faţă prevederilor emise la Bruxelles şi Lisabona. Gradul de
supraveghere este foarte ridicat, fiind de fapt acelaşi care se aplică şi societăţilor rezidente în
Portugalia.
Madeira este un centru financiar offshore scump, acesta este utilizat de grupuri
internaţionale mari care urmăresc să consulte avocaţi şi consultanţi specializaţi foarte
competenţi înaintea implementării structurilor.
De asemenea, investiţiile masive în telecomunicaţii fac din acestea un sector foarte
bine dezvoltat, iar alături de pregătirea profesională ridicată a forţei de muncă şi de beneficiile
care rezultă din vasta reţea de tratate încheiate pentru evitarea dublei impuneri, Madeira
constituie un membru financiar offshore foarte atractiv63.

13. MALTA

Malta, stat mic situat în Marea Mediterană, la sud de Sicilia, în largul coastelor Libiei,
este membru al UE din 2004.
Este o ţară cu un sistem fiscal destul de împovărător, însă există şi regiuni unde cotele
impozitelor sunt reduse, acestea adresându-se atât persoanelor fizice cât şi celor juridice.
Malta dispune de o infrastructură şi servicii profesionale pentru afaceri cu un grad
rezonabil de sofisticare.
Sectoarele în care îşi desfăşoară activitatea offshore sunt sectorul bancar,
managementul fondurilor mutuale, trusturi, transporturi şi holdinguri.
63
Idem, p. 531

49
 Regimul fiscal nu este unul relaxat, însă Malta deţine câteva avantaje competiţionale:
poziţia sa geografică, porturile foarte bine dotate, infrastructura foarte bine dezvoltată, număr
mare de tratate pentru evitarea dublei impuneri şi mediul de afaceri la nivel european.

14. MONACO

Principatul Monaco, stat naţional independent, este situat pe riviera franceză, lângă
Italia. Este considerat cu adevărat „paradisul paradisurilor fiscale”, fiind mai mult decât
atrăgător, întrucât acolo nu există practic impozite directe. Se percepe în schimb o taxă (TVA)
care este armonizată cu Franţa.
Monaco, stat în care vedetele cinematografiei, modellingului, sportului, dar nu numai,
au ales să își stabilească rezidența, este un paradis fiscal prin excelență pentru persoanele
fizice, cărora nu li se percep impozite pe venituri, pe dobânzi, pe dividende, pe avere, pe
donații ori succesiuni64.
Persoanelor juridice li se oferă alte facilități: absența controalelor asupra schimburilor.
Jumătate din activităţile desfăşurate în principat au ca obiect: bănci, asigurări şi alte
prestări de servicii65. Băncile private se dezvoltă continuu, datorită numărului ridicat de
persoane bogate care se stabilesc aici.
În Monaco nu există activitate offshore în sensul propriu-zis. Spre deosebire de
celelalte jurisdicţii offshore, activităţile care beneficiază de un regim fiscal favorabil sunt
acelea a căror cifră de afaceri provine în proporţie de peste 75% de pe piaţa internă. În
general, regimul fiscal este determinat de domeniul de activitate şi nu de tipul de societate
folosit.
Tot aici sunt deschise de 10 ori mai multe conturi curente decât numărul populației.

15. SAN MARINO

San Marino, stat minuscul, situat în nord-estul Peninsulei Italice, unde formează o
enclavă. Entitatea statală a fost atestată încă din anul 301, dar a început să se dezvolte din
sec.IX, în jurul mănăstirii cu acelaşi nume.

64
Popa Diana Claudia, "Paradisurile fiscale", p. 524, disponibil la
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/89.pdf (accesat la 06.05.2015).
65
Idem, p.291

50
 Economia Republicii San Marino este dominată de servicii (în cadrul cărora pe primul
loc se situează serviciile turistice). Un loc important îl deţine şi sectorul financiar-bancar aflat
într-o continuă creştere, graţie unei legislaţii fiscale favorizatoare.
În materia legislaţiei fiscale reţine atenţia faptul că San Marino a semnat acordul privind
schimbul de informaţii între autorităţile naţionale şi se supune regulilor comunitare relative la
armonizarea impozitelor indirecte66.

16. IRLANDA

Irlanda este un paradis fiscal neoficial, deoarece oferă o serie de condiții foarte
avantajoase unor firme de prestigiu, cum ar fi Apple sau Google. Indiferent însă de mărimea
agentului economic, avantajul important constă într-o cotă de impozitare de 12,5% din profit
și un impozit pe dividende de 0%.
Principal formă societară este echivalentul național al societății cu răspundere limitată,
cu o serie de avantaje:
- Posibilitatea unui asociat unic, ce poate fi persoană fizică sau juridică;
- Posibilitatea ca aceasta să fie înființată de un ceățean străin;
- Cel puțin doi administrator dintre care cel puțin unul să fie cetățean European;
- Posibilitatea păstrării anonimatului asociaților.
Constituirea unei societăți nu este foarte costisitoare – aproximativ 400 euro,
constituirea acesteia durând 7 zile67.

CAPITOLUL V.
PARADISURILE FISCALE DIN AFARA EUROPEI

Europa, este serios concurată – în materie de „paradisuri fiscale” – de Arhipeleagul

Caraibelor care se întinde aproximativ din sudul Floridei până în nord-vestul Americii Latine
şi este alcătuit din câteva sute de insule (mari, mici, locuite, deşertice etc) dintre care cele mai
importante sunt: Anquilla, Antigua-Barbuda, Aruba, Bahamas, Barbados, Belize, Bermude,
Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Antilele Olandeze, Panama.

66
Ibidem, p.235
67
Irlanda, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-societe-irlande.htm (accesat la
17.01.2015).

51
 Alături de acestea, sunt de reţinut şi câteva „locuri mirifice” de mare interes din
punct de vedere a facilităţilor fiscale – din zona Asia –Pacific, Insula Mauritius, Malaysia,
Singapore.
Toate aceste teritorii – de o frumuseţe extraordinară şi beneficiind de o climă
potrivită pentru petrecerea vacanţelor exotice – se constituie şi în adevărate paradisuri fiscale
datorită împrejurării că acolo se află, în diverse forme, nenumărate facilităţi fiscale (de la
absenţa totală a impozitului pe venit şi profit şi până la posibilitatea de a crea, cu uşurinţă –
dar în condiţii de siguranţă, stabilimente bancare şi alte instituţii financiare). Reprezintă,
totodată, locuri sau zone de mare interes şi pentru deţinătorii de fonduri sau investitorii
europeni care caută spaţii de manevră mai departe şi mai discrete.

1. ANQUILLA

Anquilla, insulă situata la aproximativ 250 km. 2 de Porto Rico, aflată sub dominaţia
Coroanei britanice, se caracterizează printr-o legislaţie care favorizează iniţierea şi
dezvoltarea afacerilor atât prin permisivitatea reglementărilor privind constituirea de societăţi
comerciale, cât şi existenţa unui regim fiscal foarte blând.
În ceea ce priveşte regimul fiscal, nu se percep impozite directe, ci numai taxe
indirecte (care au niveluri simbolice). În Anquilla este garantată timp de 50 de ani scutirea de
la plata oricărei taxe pentru Societatea de Afaceri Internațională; în cazul companiilor de
asigurări perioada este de 25 ani. În prezent, politica fiscală nu prevede nici un fel de taxă
asupra veniturilor sau profiturilor, iar acest aspect, împreună cu cele anterior menţionate, fac
din Anquilla locul aproape ideal pentru investitorii offshore.

2. ANTIGUA ŞI BARBUDA

Antigua şi Barbuda sunt două insule situate la cca.420 km.S-E de Puerto Rico.
Contra unor taxe modice, companiile internaţionale îşi pot instala şi dezvolta activităţi
profitabile întrucât legislaţia este foarte permisivă; nu se percep taxe locale pentru o perioadă
de 50 de ani şi nici TVA, dar impozitul pe profit este de 40% (în condiţiile în care pot fi
obţinute o serie de facilităţi fiscale pe perioade de timp determinate)68.
68
Minea M., Costaş Flavius, op.cit., p.485

52
 Sistemul financiar-bancar se află în plină dezvoltare. Prezentând un grad sporit de
confidenţialitate, practicând tarife reduse şi dovedindu-şi o destul de mare flexibilitate (în
materie legislativă) şi înţelegere faţă de „exilaţii fiscali”, Antigua şi Barbuda repezintă unul
din cele mai atractive paradisuri fiscale (mai cu seamă pentru vecinii americani).

3. ANTILELE OLANDEZE

Antilele Olandeze, alcătuite din cinci insule (Curacao, Bonaire, Saint Martin, Saint
Eustache şi Saba) sunt supuse Coroanei olandeze şi beneficiază de o anumită autonomie.
Companiile offshore sunt taxate în funcţie de activitatea desfăşurată cu un impozit
anual cuprins între 2-6% din profitul brut.
Antilele Olandeze au reputaţie de centru financiar offshore specializat prezentând
interes mai cu seamă pentru afacerile din domeniul finanţelor, altor servicii bancare, asigurări
etc. Administrarea fondurilor de investiţii reprezintă genul de activitate cel mai profitabil în
acest paradis fiscal69.
Antilele Olandeze au un cadru fiscal legislativ relativ nou, din anul 1999, care elimină
distincția dintre companiile on-shore și off-shore. Această legislație reglementează societatea
comercială cu denumirea prescurtată "N.V.", care beneficiază de anonimat și confidențialitate
deplină70.

4.ARUBA

Aruba este situată în Marea Caraibelor, aproape de Venezuela.

În baza unei reglementări din 1956, Aruba beneficiază de posibilitatea creării unei
zone libere în care nu există nici un fel de constrângeri. Ca şi celelalte insule olandeze, Aruba
are în temeiul unei convenţii fiscale, anumite relaţii privilegiate cu Olanda, ai cărui rezidenţi
pot beneficia de o serie de facilităţi fiscale.

69
Idem, p.485
70
Antillele Olandeze, disponibil la http://www.taxhavenco.com/antilles.html (accesat la 07.02.2015).

53
 Începând cu anul 1988 este reglementată un tip de societate comercială ce presupune o
serie de facilități fiscale: Compania Exceptată Aruba. Aceasta este exceptată de la palta
oricăror impozite și taxe. Nu presupune depunere de situații contabile și bilanțuri anuale și
poate fi înfiinațată prin trimiterea tuturor actelor necesrae prin intermediul poștei. În aceeași
manieră parvine fondatorului certificatul de înregistrare71.

5. BAHAMAS

Bahamas, arhipeleag cuprinzând peste 700 de insule şi cca. 2000 insuliţe ocupă SE
coastelor Floride. Economia Bahamas este dependentă de dezvoltarea turismului și de
conturile offshore deschise aici. Sistemul politic și cel legislativ sunt apropiate de cele
existente în Marea Britanie. Totuși, stabilitatea economică și monetară recomandă Bahamas
pentru inițierea și dezvoltarea afacerilor comerciale și industriale. Totodată beneficiază de
"forță de muncă" foarte bine calificată în domeniul economic financiar și contabil, al
dreptului.72
Potrivit Legii Afacerilor Internaționale, în vigoare din anul 1990, companiile înființate
în Bahamas sunt exonerate de la orice impozit pe venit sau profit pe o durată de 20 de ani.
Pentru a atrage investitorii străini, în Bahama există o legislație specifică, reglementând o
serie de beneficii pentru aceștia.
Bahamas, considerată un paradis fiscal pur, se află în topul jurisdicţiilor offshore, cu
servicii financiare de calitate şi cu legislaţie ce permite o mare libertate de mişcare a
investitorior. Presiunile făcute în ulitmii ani de organizaţiile internaţionale de monitarizare a
activităţii paradisurilor fiscale şi de luptă împotriva spălării banilor murdari şi a criminalităţii
financiare au dus la modificări ale legislaţiei Bahamas-ului şi la armonizarea acesteia cu noile
cerinţe. Secretul bancar şi cel al identităţii proprietarilor de firme offshore nu mai sunt atât de
stricte.
Aceste măsuri au făcut Bahamas să fie considerată o jurisdicţie sigură pentru investitori
şi să o retragă din lista neagră a paradisurilor fiscale.
Așadar, Bahamas este o locaţie destinată tuturor genurilor de investitori cu
infrastructura bine pusă la punct, cu servicii financiar bancare foarte dezvoltate şi, nu în
ultimul rând, o destinaţie turistică foarte căutată73.

71
Aruba, disponibil la http://www.taxhavenco.com/aruba.html (accesat la 21.05.2015).
72
Bahamas, disponibil la http://www.taxhavenco.com/bahamas.html (accesat la 01.06.2015).
73
Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana-Elena, op.cit., p. 87.

54
 6. BARBADOS

Barbados, insula cea mai estică din zona Caraibelor, situată la NE de Venezuela, este o
veche colonie britanică.
Mediul afacerilor în Barbados este stabil şi bine organizat, oferind o gamă largă de
servicii profesionale şi un sector financiar în creştere în ultimii ani.
Telecomunicaţiile sunt, de asemenea, dezvoltate şi moderne. Sistemul legislativ este
flexibil şi liberal şi reglementează o gamă largă de tipuri de companii ce pot fi înfiinţate.
Fiscalitatea sectorului offshore este foate relaxată, însă destul de ridicată pentru
companiile ce activează local.
Sistemul informatic beneficiază în ultima perioadă de o mare susţinere din partea
guvernului Barbados, fiind o jurisdicţie atrăgătoare pentru comerţul electronic.
Barbados, deşi este o jurisdicţie offshore, cu serivicii financiare de calitate şi cu legislaţie
stabilă nu se poate considera un centru financiar important pe plan mondial. Cu toate acestea,
ultimii ani au marcat o creştere considerabilă a sectorului bancar al asigurărilor, companiilor
străine de vânzări şi armatorilor74.
În Barbados nu există o limită minimă a capitalului social pentru înființarea unei societăți
comerciale. Cea mai des uzitată pentru operațiunile offshore este Societatea Comercială
Internațională. Activitatea unei astfel de societăți este însă condiționată de obținerea unei
licențe anuale de la Ministerul Finanțelor al cărei cost se ridică la 250 euro75.

7. BELIZE

Belize, stat anglofon, situat pe coasta caraibiană a Americii Centrale. Acesta face parte
din Commonwealth, fiind însă stat independent din anul 1981.
Având o legislaţie de o pronunţată inspiraţie britanică, Belize s-a deschis pentru
companiile offshore din nevoia de a-şi redresa economia (prăbuşită după plecarea garnizoanei
britanice din teritoriu).
În anul 1990 a fost adoptat în Belize o reglementare specială privind dreptul de acces şi
limitele derulării activităţilor companiilor internaţionale, împrejurare care a determinat

74
Ibidem, p. 88.
75
Barbados, disponibil la http://www.taxhavenco.com/barbados.html (accesat la 31.05.2015).

55
creşterea – în perioada imediat următoare- a numărului de investitori cu aproape 100 pe
lună76. Practic, această reglementare, cunoscută sub denumirea de Actul Companiilor de
Afaceri Internaționale în Belize reprezintă legislația aplicabilă în materie de înființare,
organizare, reorganizare și dizolvare a companiilor offshore. Această legislație permite
companiilor offshore înființate în Belize să funcționeze fără să suporte niciun fel de taxe și
impozite privind venitul lor câștigat la nivel mondial. De aceea foarte multe cazinouri și-au
mutat centrul afacerilor în Belize.
De asemenea, o societate comercială poate fi deschisă în belize în doar 48 de ore. Cea
mai des uzitată societate comercială este Societatea Internațională de Afaceri (IBC). Aceasta
se caracterizează prin :
- Poate fi membru societar o singură persoană ;
- Părțile sociale pot fi deținute în întregime sau în parte de un non-rezident ;
- Administratorul poate fi un nonrezident ;
- Există facilitatea păstrării anonimatului asociatului ;
- Impozitul asupra profitului este 0% ;
- Nu se percepe TVA ;
- Nu există obligativitatea ținerii unei contabilități zilnice și nici a depunerii anuale a
bilanțului contabil77.
Urmare reformei fiscale din 1998, în Belize salariile care depăşesc valoarea anuală de
10.000 dolari sunt impozitate progresiv prin aplicarea unor cote procentuale cuprinse între 25-
45%.
În locul taxei pe valoare adăugată, a fost introdus un impozit pe vânzări de 8% care, însă,
nu se aplică produselor alimentare de bază, anumitor produse farmaceutice, furnizării de
energie etc.
Belize este un centru offshore ce dispune de legislaţie permisivă, infrastructură bine pusă
la punct şi fiscalitate redusă. Pentru investitorii străni există un program de acordare de
facilităţi pe termen lung, între 5-25 şi 25 ani. Zonele libere asigură o mare libertate de mişcare
companiilor de comerţ sau producţie însoţite de fiscalitate minimă78.

8. DELAWARE

76
Bişa C, Costea. M., Capotă. A, Dăncău. op.cit., p. 402.
77
Belize, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-societe-offshore-belize.htm (accesat la
12.02.2015).
78
Minea M., Costaş F., op.cit., p.488

56
 Delaware este un stat micuţ situat în partea de nord-est a Statelor Unite ale Americii, la
jumătatea distanţei dintre Washington şi New York. Europenii îl folosesc ca centru offshore
în cazul în care sunt interesați de investiții imobiliare în S.U.A.
Legislaţia privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale este extrem de
permisivă: este asigurată libertatea deplină a organizării şi conducerii companiilor, nu există
limitări cu privire la mărimea capitalului sau la felul şi numărul acţiunilor emise, nu există
restricţii cu privire la cetăţenia proprietarilor sau acţionarilor companiilor etc.
Sunt reglementate nu mai puțin de trei forme de societăți comerciale: societatea
comercială privată cu răspundere limitată, societatea cu răspundere limitată pe acțiuni și un tip
de sociatate în comandită.
Potrivit Constituţiei statului Delaware, sunt exceptate de la impozitare companiile
offshore (care desfăşoară activităţi în afara statului şi nu sunt proprietatea cetăţenilor săi).
Există un singur tip de impozit, forfetar, în cuantum de 250 dolari. Condiţiile - uşor de
îndeplinit- pentru ca o companie încorporată în Delaware să nu plătească impozite sunt
următoarele: să fie înregistrată legal, să achite o taxă anuală de 50 dolari; acţionarii şi
adminstratorii să nu fie rezidenţi ai Statelor Unite ale Americii; compania să nu facă afaceri
pe teritoriul statului American79.
De asemenea, nu există obligativitatea ținerii unei contabilități zilnice și nici a depunerii
anuale a bilanțului contabil.

9. INSULELE BERMUDE

Insulele Bermude, arhipeleag formând o colonie britanică (cu un anumit grad de

autonomie), este situat în Oceanul Atlantic, la 1000 km.de coastele statului Carolina de Nord.
Datorită apropierii sale de Statele Unite ale Americii, relaţiile economice s-au dezvoltat,
mai degrabă, cu statul federal american de cât cu Regatul Unit al Marii Britanii.
Persoanele fizice şi societăţile comerciale în Insulele Bermude nu datorează impozite pe
venit şi, respectiv, pe profit până în anul 2016. Proprietăţile imobiliare sunt impozitate gradual
de la 0-15%, dar nu există impozite pe venit şi pe profit.

79
Ibidem , p.327

57
 Sistemul financiar bancar este solid; deşi, numărul băncilor care acţionează în teritorii nu
este impresionant, Bursa de Acţiuni din Insulele Bermude este foarte cunoscută, acolo fiind
cotate peste 35 de fonduri mutuale importante şi câteva firme foarte cunoscute.
Insulele Bermude se constituie într-o jurisdicţie offshore adresată investitorilor mari cu
afaceri curate cărora le poate oferi toată gama de servicii financiar-bancare de care au nevoie,
precum şi siguranţă şi încredere. Politica guvernamentală a fost de natură să descurajeze
activităţile de spălare a banilor sau alte ilegalităţi, aducând Bermudei o poziţie de top în
rândul centrelor financiare ale lumii cu legislaţie clară şi bine pusă la punct. Îmbinând această
poziţie cu cea de destinaţie turistică de excepţie, concluzionăm că Insulele Bermude sunt o
locaţie offshore de neegalat80.
Insulele Bermude au reglementat prin Legea societăților comerciale din 1981 așa-numita
Societate Comercială exceptată, care beneficiază de numeroase avantaje, între acestea
numărându-se și faptul că nu este supusă contraolelor finanicare, fiind scutită totodată de la
plata oricăror impozite și taxe81.

10. INSULELE CAYMAN

Insulele Cayman, situate în vestul Arhipeleagului Caraibe, la mai puţin de 1000

km.distanţă de Florida, au statutul de colonie britanică. Aceste insule au doar 20.000 de
locuitori, dar deține 10% din piața eurodolarilor.
Insulele Cayman sunt considerate ca un centru comercial sofisticat, matur și divers 82. În
prezent își găsesc sediul în aceste insule 600 de bănci între care și primele 43 cele mai
cunoscute din lume. 19.000 societăți comerciale sunt înregistrate aici.
Paradoxal sau nu, deşi sunt supuse legislaţiei britanice, Insulele Cayman cunosc o viaţă
înfloritoare şi oferă nivelul cel mai ridicat din zonă, în condiţiile în care – pe acele meleaguri
– nu sunt cunoscute impozitele directe şi nici controlul schimburilor valutare. Singurele forme
de impozitare în vigoare vizează transferul proprietăţilor bunurilor (7,5%) şi ipotecă (1%).
Printre facilitățile oferite se numără: absența controlului bancar asupra operațiunilor de
cont, asupra transferurilor de capital, cotele foarte reduse, aproape nule, de impozitare a
capitalului și a venitului, secretul operaiunilor.

80
Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana-Elena, op.cit., p. 90.
81
Insulele Bermude, disponibil la http://www.taxhavenco.com/bermuda.html (accesat la 29.05.2015).
82
Insulele Cayman, disponibil la http://www.taxhavenco.com/cayman.html (accesat la 29.05.2015).

58
 Fiind unul din cele mai importante centre financiare offshore, Insulele Cayman reprezintă
locul unde sunt înregistrate mai mult de 400 societăţi captive de asigurări şi peste 600 de
bănci offshore a căror activitate este intensă83.

11. HONG KONG

Fostă colonie britanică, Hong Kong a revenit Republicii Populare Chineze în anul 1997.
Are însă o administrație specială, cu reguli proprii și organizare judiciară specifică. Politica
fiscală în acest paradis fiscal urmează regulile :
- Cuantumul impozitelor este foarte scăzut ;
- Impozitele urmăresc un principiu al teritorialității, în sensul că se impozitează doar
veniturile provenind din activitățile desfășurate în Hong Kong (cota de impozitare
fiind de 16,5%), nefiind impozitate veniturile obținute în afara Hong Kong ;
- Nu există o serie de impozite, cum ar fi TVA sau impozitul anticipat pe venitul
estimat.
Cea mai des utilizată formă societară este societatea cu răspundere limitată,
caracterizată prin următoarele:
- Numărul asociaților este de minim unul, maxim 50;
- Limitarea transferului de părți sociale;
- Răspunderea limitată la părțile sociale deținute.
La acestea, se adaugă o serie de alte avantaje: un sistem bancar foarte bine pus la punct
și un secret bancar extreme de bine protejat, o administrație eficientă, crearea unei societăți
comerciale în zece zile84.

12. INSULA NEVIS

Insula Nevis este situată în Marea Caraibelor și aparține de statul federal insular Sfântul
Kitts și Nevis, fiind în Commonwealth. Este un paradis fiscal des uzitat de americani și mai
puțin de europeni. O lege din anul 1985 garantează respectarea vieții private și anonimatul
membrilor unei societăți comerciale. Alte avantaje sunt:
- posibilitatea unui singur asociat;
- administratorul poate fi un nonrezident;
83
Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana-Elena, op.cit., p. 91.
84
Hong Kong, disponibi la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-societe-hong-kong.htm
(accesat la 17.01.2015).

59
 - impozitarea profitului este 0%;
- nu este reglementată taxa pe valoare adăugată;
- nu există obligația ținerii contabilității zilnice și nici de depunere anuală a bilanțului;
- constituirea societății în maxim trei zile85.

CONCLUZII

Din analiza efectuată am constatat că cea mai mare avere a lumii este ocrotită în conturi
deschise în sistemul bancar al unor state, denumite generic, paradisuri fiscale. Statistic
vorbind, europenii au cei mai multi bani în paradisuri fiscale, urmați de asiatici și de
americani. Aproximativ 55% din comerțul internațional trece prin paradisurile fiscale.
De la o formă incipientă, în care pirații au fost primii evazioniști, și până la
modernitatea formelor paradisurilor fiscale de astăzi, istoria off-shorurilor este bogată,
atrăgând atenția factorului politic, legislativ, dar și atenția mass-mediei.
Multitudinea și varietatea paradisurilor fiscale, pluralitatea de strategii offshore aplicate
de autoritățile legislative, respectiv executive ale acestor state ar părea să conducă la tot atâtea
trăsături carcateristice ale acestora. Totuși, paradisurile fiscale se caracterizează prin aceleași
trăsături caracteristice, la care se adaugă doar câteva specifice.

85
Nevis, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-societe-nevis-llc.htm (accesat
la 17.01.2015).

60
 Deși am văzut cât de dificil este să definim paradisul fiscal, plecând de la numărul
modest de definiții din literatura de specialitate, considerăm că definția dată de Geoffrey
Collin Powel este relevantă: ce identifică un domeniu ca un paradis fiscal este existența unei
structuri fiscale compozite stabilite în mod deliberat pentru a profita și a exploata o cerere la
nivel mondial de oportunități de a se angaja în evaziune fiscală86. Practic, pot fi transferate
sume mari de bani fără ca acestea să fie monitorizate și fără a se urmări traseul banilor,
respectiv de unde vin și care este destinația lor.
Multitudinea caracteristicilor fiecărui paradis fiscal în parte, ne determină însă să
apreciem că există tot atâtea definiții ale paradisurilor fiscale câte paradisuri fiscale există.
Niciun paradis fiscal nu are însă aptitudinea de a-i mulțumi pe toți. Unele sunt specializate pe
activități bancare, altele pe multinaționale, iar unele din ele sprijină interesele celor mai bogați
oameni ai lumii.
În perioada contemporană, sintagma de "centru financiar internațional" vine să
înlocuiască noțiune de "paradis fiscal" numai din punct de vedere al formei, dar nu și al
fondului. Este o modalitate de a conferi o mai mare respectabilitate paradisurilor fiscale.
Deși asociem deseori paradisul fiscal cu insulele, în realitate cele mai importante
paradisuri fiscale sunt localizate în state dezvoltate: S.U.A. (Delaware), Elveția etc.
De multe ori se pune semn de egalitate între paradisrurile fiscale și criminalitatea
gulerelor albe (așa cum mai este denumită criminalitatea economico-financiară). Acest tip de
criminalitate amenință însă siguranța și soliditatea sistemelor financiare la nivel mondial.
Paradisurile fiscale au semnificat debutul globalizării și sunt în prezent o cauză și un
efect al acesteia.
Chiar dacă există eforturi susținute împotriva evaziunii fiscale și a spălării de bani
promovate prin paradisurile fiscale, O.E.C.D. fiind unul dintre promotorul noii strategii ce
urmează a fi implementate până la finalul acestui an, prin care urmează să fie pus la punct un
standard global de schimb automat de informații între autoritățile fiscale, într-o formă de luptă
deschisă împotriva paradisruilor fiscale, opinăm în sensul în care chiar dacă acestea ar pierde
lupta cu marile puteri ale lumii și cu organizațiile internaționale, și practice ar dispărea, o
nouă formă de paradisuri fiscale și-ar face loc. Le reclamă însuși interesul hedonistic uman,
dar și interesele bogaților lumii.
Paradisurile fiscale reprezintă un contrabalans pentru sporirea continuă a taxelor și a
impozitelor, un remediu la creșterea inexplicabilă a fiscalității. În fapt, paradisurile fiscale

86
Sfetcu Nicolae, op.cit., p. 17.

61
sunt un element de nemulțumire din partea statelor care au reglementate impozite ridicate,
deoarece le fac concurență și îi deposedează de bani.
S-a afirmat chiar că paradisurile fiscale sunt o cauză a crizei financiare mondiale
începută în anul 2009, dar acesta a fost doar un pretext pentru a readuce în atenție
problematica lor și a încerca desființarea lor.
Deși România pare a fi departe de paradisurile fiscale, o serie de studii dovedesc
contrariul. Astfel, potrivit unui studio KeysFin, printre cele mai cunoscute firme ce derulează
actviități în România cu legături în paradisurile fiscale, se numără: Mega Image, Delphi
Packard Romania S.R.L., Delphi Diesel Systems România S.R.L., Arcellor Mittal Tubular
S.R.L., Santierul Vamal Damen Galați S.A., Avon Cosmetics România S.R.L. și Ikea
România S.R.L. Remarcăm că toți aceștia sunt investitori importanți pentru România, cu cifre
de afaceri interesante, iar numele lor sunt legate de de paradisurile fiscale.
Mai mult, prin modificarea adusă Codului fiscal, ca urmare a intrării în vigoare a
O.U.G. nr. 102/2013 sunt introduce scutiri a câștigurilor de capital pentru favorizarea
societăților de tip holding. Societatea comercială de tip holding este, prin excelență, o formă
de societate care este prezentă în paradisurile fiscale. scutiri de impozit pe câştigurile de
capital şi pe dividende. În acelaşi timp, nu sunt impozitate nici veniturile din lichidare
obţinute de societatea holding din vânzarea titlurilor de participare în filialele pe care le
deţine. Relaxarea ar putea impulsiona stabilirea holdingurilor în România. Investitorii
români care, până acum, îşi căutau jurisdicţii mai favorabile ca să-şi înregistreze
businessurile, preferând ţări ca Cipru sau Olanda, au motive să-şi dezvolte afacerile în
ţară. Desigur, noutăţile fiscale vizează investiţiile de interes strategic care au ca scop
dezvoltarea, și nu pe cele speculative. Din această cauză, majoritatea ţărilor cu regim
holding impun praguri minime de deţinere a acţiunilor pentru a scuti de impozit
dividendele. De exemplu, Olanda are o cotă de 5%, iar Cipru, de 1%. România a ales să
impună deţinerea a cel puţin 10% din acţiuni într-o filială de la care se încasează
dividende. Totodată, a stabilit şi o perioadă minimă de deţinere de un an.

62
 BIBLIOGRAFIE

Tratate, monografii, cursuri

1. Allais Maurice, Impozitul pe capital și reforma monetară, Ed.Herman, Paris, 1989;
2. Aniţei Nadia Cerasela, TAX HAVENS OUTSIDE EUROPE, Jurnal de Studii Juridice,
Anul VI, nr. 1-2/2011Editura Lumen, 2011, Iasi;
3. Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana Elena, Evaziunea fiscală între legalitate și
infracțiune, Ed. Lumen, Iași, 2013;
4. Bădescu Ilie, Baltasiu Radu, Bădescu Ciprian, Sociologia și economia problemelor
sociale, Ed. Mica Valahie, București, 2011;
5. Bişa C., Costea I., Capotă M, Dăncău B. Utilizarea paradisurilor fiscale – între
evaziunea fiscală legală şi frauda fiscală, Editura B-T Publishing House, Bucureşti, 2005;
6. Buziernescu. R., Drăcea. R., Burnea R. Paradisurile fiscale între teorie şi practică, în
„Finanţe, Bănci, Asigurări”, nr. 12, decembrie 2006;

63
7. Ciobanu Petruț, Infracțiuni financiar bancare (Metodologia investigației criminalistice),
Editura Rossetti International, București, 2012;
8. Drosu Şaguna Dan, Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura All Beck, Bucureşti, 2001;
9. Dungan Petru, Colțan Maria, Evaziunea fiscală în noua reglementare, Editura Dalami,
Caransebeș;
10. Duphin Claude, Ghidul cu adevărat practic al paradisurilor fiscale, Grupul de edituri
Tribuna, Braşov, 1999;
11. Gaftoniuc Simona, Finanţele internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
12. Mehl Beltrame, Sciens et technique fiscals, Coll Themis, P.U.F, 1984;
13. Minea Miclea, Costaş Flavius, Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Editura
Rosetti, Bucureşti, 2006;
14. Montesquieu, Despre spiritul legilor, Editura Științifică, București, 1964;
15. Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Plăiașu Neculae, Stănescu Cristina, Sindilaru Răzvan,
Finanțe publice și evaziune fiscală, Editura Economică, București, 2008;
16. Sfetcu Nicolae, Corupție-Globalizare-Neocolonialism, Ed. Create Space Independent,
Bucuresti, 2014;
17. Văcărel Iulian și col., Impozitele.Noțiuni generale, Finanțele publice, Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., București, 2002.

Articole în reviste de specialitate

18. Buziernescu Radu, Antonescu Mihai, "Paradisurile fiscale internaționale" în Revista
"Finanțe – provocările viitorului", disponibil la
http://www.financejournal.ro/fisiere/revista/51725386828_BUZIERNESCU_RO.pdf;
19. Enea Constantin și Enea Constanța, "Reflecții asupra crizei financiare și influența
paradisurilor fiscale în declanșarea acesteia" în "Analele Universității Constantin Brâncuși"
din Târgu Jiu, Seria Economie nr. 3/2010;
20. Mironov-Duret Gabriela Nicoleta, "Paradisurile fiscale din Europa", disponibil la
http://www.proceedings.univ-danubius.ro/index.php/eirp/article/view/1040/959;
21. Popa Diana Claudia, "Paradisurile fiscale", disponibil la
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/89.pdf
22. Zorilă Radu, Elemente noi în problematica impozitării, Revista Impozite și taxe, editată
de "Tribuna Economică", București, nr.6/1995.

Surse on-line

64
23. http://www.wall-street.ro/articol/International/62266/Listele-cu-paradisuri-fiscale-
publicate-dupa-summitul-G20.html
24. Antillele Olandeze, disponibil la http://www.taxhavenco.com/antilles.html
25. Aruba, disponibil la http://www.taxhavenco.com/aruba.html
26. Bahamas, disponibil la http://www.taxhavenco.com/bahamas.html
27. Barbados, disponibil la http://www.taxhavenco.com/barbados.html
28. Belize, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-societe-offshore-
belize.htm
29. Elveția, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-societe-
suisse.htm
30. Hong Kong, disponibi la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-
societe-hong-kong.htm
31. Insulele Bermude, disponibil la http://www.taxhavenco.com/bermuda.html
32. Insulele Cayman, disponibil la http://www.taxhavenco.com/cayman.html
33. Irlanda, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-societe-
irlande.htm
34. Nevis, disponibil la http://www.paradisfiscaux20.com/paradis-fiscaux-creation-societe-
nevis-llc.htm

65