Răspunderea asistentei medicale pentru aplicarea unui tratament, fără a avea un

diagnostic stabilit în prealabil de medic.

Malpraxisul = Tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi
produce acestuia prejudicii de orice natură, în relație cu gradul de afectare a capacității fizice și
psihice.

Articolul 642, alin. (1), lit. b), din Legea nr.95/2006 definește personalul medical ca fiind
medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical și moașa care acordă servicii medicale.1

În anul 2008 pacienta (M.C. ) s-a prezentat la medicul de famlie (C.A.) pentru o
consultatie, in urma consultatiei medicul a diagnosticat-o cu spondiloza cervicala si i-a
recomandat pacientei un tratament de acupunctura, aceasta a refuzat tratamentul pe motiv ca nu o
ajuta.
Deoarece pacienta o cunostea pe mama asistentei (E.M.) a rugat-o pe aceasta sa ii faca un
tratament electrostimulator (galvano-terapie), fara recomandarea medicului.La insistentele
pacientei,asistenta a acceptat.
Pacienta s-a prezentat la sediul INMCA în vederea efectuării unei sedinte de tratament
electrostimulator.
Ca a urmare a durerilor intense pe care le-a simțit atat in timpul tratamentului
electrostimulator,cat si dupa terminarea acestuia,pacienta s-a prezentat în aceeași zi la Institutul
de Medicină Legală, de unde a fost trimisă de urgenta la Spitalul Clinic de Urgență, fiind
examinată și diagnosticată cu arsură de contact grad l-ll parcelă de 2/2 cm, regiune
interscapulară.
Deoarece,in urma tratamentului, pacienta a suferit o arsură de gradul I spre II în regiunea
interscapulara, care a evoluat nefavorabil sub terapia aplicată ulterior, cu formarea unei cicatrici,
care a determinat necesitatea unui tratament chirurgical-estetic, pacienta a acționat in instanța pe
asistenta, pe medic si instituția din care făceau parte, cerând daune morale (și obligarea lor la
plata în solidar a sumei de 25.000 euro). Astfel că:

1
Malpraxisul medicale: Ce trebuie să știi despre EL? - Divizia Pentru Medici (Accesate la data de 28.XI.2022).
 Prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei la data de 18.05.2009, reclamanta M.C. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâții (E.M.) și Institutul Național de Medicină Complementară și
Alternativă (INMCA), să se constate că pârâții se fac vinovați de producerea leziunilor
traumatice ca urmare a unei ședințe de fizioterapie, și obligarea lor la plata în solidar a sumei de
25.000 euro (echivalent în lei la cursul din data plății),deoarece nu a fost informată cu privire la
tratament și, deși i-a atras atenția pârâtei E.M., în timpul aplicării tratamentului, că acesta este
dureros, procedura a fost continuată și finalizată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si a declarat că
Reclamanta a refuzat tratamentul cu acupunctură care i-a fost recomandat și, dată fiind natura
relațiilor dintre părți, a solicitat efectuarea unui tratament electrostimulator. Reclamanta a
asigurat-o că a mai beneficiat de un asemenea tratament, a fost de acord, nu s-a plâns pe
parcursul tratamentului, iar la finalizarea acestuia a plecat fără a avea vreo arsură vizibilă.
Printr-o cerere precizatoare formulată la data de 30.09.2009, reclamanta a solicitat citarea
în cauză, în calitate de pârât, a doctorului C.A., arătând că acesta a îndrumat-o către asistenta
E.M., susținând că acupunctura nu rezolva afecțiunea de care suferă.
Prin întâmpinare, pârâtul C.A. a solicitat respingerea acțiunii formulate împotriva sa ca
neîntemeiată. Acesta a arătat că, urmare a solicitării reclamantei de a beneficia de un consult de
medicină internă în cadrul INMCA, i-a întocmit o fișă de consult medical și a recomandat
tratament acupunctura!, conform specializării pe care o are. Tratamentul a fost refuzat, medicul
completându-i un bilet de trimitere cu mențiunea diagnosticului de spondiloză cervicală. Pârâtul
a precizat că nu a dat nicio altă indicație de tratament și dacă pârâta E.M. a aplicat tratament
galvanic, a procedat din proprie inițiativă și probabil la solicitarea reclamantei, din prea multă
bunăvoință, deoarece o cunoștea pe mama acesteia..
Instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului C.A., având în vedere că din
probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâtul ar fi dat, fie și numai verbal, o comunicare
terapeutică în sensul folosirii curenților diadinamici, singurul tratament înscris în fișa de
observație fiind cel de acupunctură.
Reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana
pârâtei E.M. S-a apreciat că fapta ilicită a pârâtei a constat în aplicarea unui tratament fără a avea
un diagnostic stabilit în prealabil de medic, însoțit de indicația terapeutică aferentă, indiferent
dacă a răspuns unei solicitări a reclamantei și a mamei acesteia. Acordul reclamantei de a efectua
tratamentul fără recomandarea medicului, chiar și la propunerea pârâtei, determină introducerea
în lanțul cauzal a înseși faptei victimei, care, fără a înlătura legătura dintre acțiunea ilicită a
pârâtei și rezultat, a contribuit la producerea rezultatului. Instanța a reținut că există o cauzalitate
complexă, în care se regăsesc atât fapta pârâtei, cea a reclamantei, dar și reacția particulară a
organismului.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, s-a concluzionat că arsura de
gradul aproximativ II a evoluat nefavorabil pe fondul particular de reacție al organismului.
Utilizând aparatul fără indicația terapeutică a medicului, pârâta E.M. răspunde de
prejudiciul cauzat, chiar în situația în care a exercitat o supraveghere corespunzătoare, iar
reclamanta nu a invocat o senzație de durere, astfel cum au declarat martorele audiate.
Raportul de prepușenie, exista între asistent și unitatea angajatoare, în temeiul
contractului de muncă încheiat. Astfel, funcția, activitatea, atribuțiile concrete al asistentei
medicale sunt stabilite prin contractul de muncă, fișa postului. Regulamentul de autorizare și
funcționare al institutului, raportul de prepușenie existând între pârâta E.M. și INMCA.

Raportul de expertiză medico-legală a arătat faptul că: Leziunea nu a pus în pericol viața
reclamantei și, deși are caracter permanent, nu poate fi interpretată ca infirmitate sau sluțire care
să genereze un aspect fizic respingător, dizgrațios" in raport cu dimensiune mică și poziționarea
acesteia într-un loc care nu este vizibil.
Instanța a reținut că nu se poate invoca de către victimă faptul că nu i-au fost aduse la
cunoștință consecințele sau efectele negative ale tratamentului. Atât timp cât acest tratament a
fost solicitat de către persoana vătămată, în lipsa unei prescripții medicale, și a fost efectuat cu
acordul și consimțământul expres al reclamantei, nu se poate invoca responsabilitatea cadrului
medical sau lipsa de informare a pacientului.

Astfel, Curtea a apreciat că suma de 1500 euro reprezintă o despăgubire echitabilă, având
în vedere și faptul că leziunea nu este de natură să genereze un aspect fizic respingător sau
dizgrațios, în raport de dimensiunea mică și de poziționarea acesteia într-un loc care nu este
vizibil. Mai mult, durata îngrijirilor medicale pentru tratarea acestei leziuni a fost de 12-14 zile,
motiv pentru care gravitatea acesteia este spre mediu.
 Curtea a obligat, în solidar, pe pârâții E.M. și INMCA la plata sumei de 1500 euro, cu
titlu de daune morale.
Din punctul nostru de vedere, atât asistenta cât și pacienta sunt de vină. Deoarece
asistenta nu trebuia să folosească alt tratament fără acordul medicului și fără un consult mai
amănunțit. Iar pacienta nu a procedat corect apelând la relațiile ei cu familia asistentei, încât să o
facă pe aceasta să îi administreze tratamentul cerut de ea, nu cel prescris de medic, nefiind sigură
de urmările ce pot apărea.