mamei acesteia.

Acordul reclamantei de a efectua tratamentul fără recomandarea

medicului, chiar și la propunerea pârâtei, determină introducerea în lanțul cauzal a înseși faptei
victimei, care, fără a înlătura legătura dintre acțiunea ilicită a pârâtei și rezultat, a contribuit la
producerea rezultatului. Instanța a reținut că există o cauzalitate complexă, în care se regăsesc
atât fapta pârâtei, cea a reclamantei, dar și reacția particulară a organismului.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, s-a concluzionat că arsura
de gradul aproximativ II a evoluat nefavorabil pe fondul particular de reacție al organismului.
Utilizând aparatul fără indicația terapeutică a medicului, pârâta E.M. răspunde de prejudiciul
cauzat, chiar în situația în care a exercitat o supraveghere corespunzătoare, iar reclamanta nu a
invocat o senzație de durere, astfel cum au declarat martorele audiate.
Raportul de prepușenie, exista între asistent și unitatea angajatoare, în temeiul contractului
de muncă încheiat. Astfel, funcția, activitatea, atribuțiile concrete al asistentei medicale sunt
stabilite prin contractul de muncă, fișa postului. Regulamentul de autorizare și funcționare al
institutului, raportul de prepușenie existând între pârâta E.M. și INMCA.
Raportul de expertiză medico-legală a arătat faptul că: "leziunea nu a pus în pericol viața
reclamantei și, deși are caracter permanent, nu poate fi interpretată ca infirmitate sau sluțire care
să genereze un aspect fizic respingător, dizgrațios". Concluzia este că nu justifică un prejudiciu
estetic care să influențeze relația socio-afectiv.
Nu are importanță faptul că tratamentul a fost efectuat în cabinetul medicului, prin
folosirea unei aparaturi medicale, atât timp cât tratamentul nu a fost prescris de către medicul
C.A., iar folosirea aparaturii s-a realizat din proprie inițiativă de către asistenta medicală, fără a i
se solicita acordul medicului și fără a fi încunoștințat despre faptul că se realizează o procedură.
De asemenea, atât timp cât victima, respectiv M.C., nu a protestat în niciun mod și nu a spus clar
în timpul producerii tratamentului, că simte niște arsuri, instanța a notat că nu i se poate imputa
medicului faptul că asistenta medicală a efectuat tratamentul respectiv în lipsa unei prescrieri în
acest sens. Curtea a arătat că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală în contextul
răspunderii sale generale de asigurare a asistenței medicale permanente a bolnavului aflat în
îngrijire.
Astfel, în ceea ce privește natura leziunii produse, inițial a fost considerată ca fiind o arsură de
gradul I, care a evoluat ulterior, din cauze independente de fapta victimei. Aceasta nu a pus în
pericol viața victimei și nu poate fi considerată ca fiind infirmitate sau sluțire. De asemenea,