este dureros, procedura a fost continuată și finalizată.

Ca urmare a durerilor intense pe

care le simțea, s-a prezentat în aceeași zi la Institutul de Medicină Legală, de unde a fost trimisă
de urgență la Spitalul Clinic de Urgență, fiind examinată și diagnosticată cu arsură de contact
grad l-ll parcelă de 2/2 cm, regiune interscapulară. Ulterior, a urmat tratamente medicamentoase,
însă leziunile s-au agravat în arsuri de gradul llb-lll, prezentându-se în prezent în cicatrice post
combustională cu dimensiuni de 3/2 cm, sensibilă la palpare și pruriginoasă ocazional, de natură
să producă suferințe fizice, dar și psihice, întrucât din cauza localizării în zonă vizibilă, prezintă
efect dizgrațios, inestetic.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si a declarat că
Reclamanta a refuzat tratamentul cu acupunctură care i-a fost recomandat și, dată fiind natura
relațiilor dintre părți, a solicitat efectuarea unui tratament electrostimulator. Reclamanta a
asigurat-o că a mai beneficiat de un asemenea tratament, a fost de acord, nu s-a plâns pe parcursul
tratamentului, iar la finalizarea acestuia a plecat fără a avea vreo arsură vizibilă.
Printr-o cerere precizatoare formulată la data de 30.09.2009, reclamanta a solicitat citarea
în cauză, în calitate de pârât, a doctorului C.A., arătând că acesta a îndrumat-o către asistenta
E.M., susținând că acupunctura nu rezolva afecțiunea de care suferă.
Prin întâmpinare, pârâtul C.A. a solicitat respingerea acțiunii formulate împotriva sa ca
neîntemeiată. Acesta a arătat că, urmare a solicitării reclamantei de a beneficia de un consult de
medicină internă în cadrul INMCA, i-a întocmit o fișă de consult medical și a recomandat
tratament acupunctura!, conform specializării pe care o are. Tratamentul a fost refuzat, medicul
completându-i un bilet de trimitere cu mențiunea diagnosticului de spondiloză cervicală. Pârâtul a
precizat că nu a dat nicio altă indicație de tratament și dacă pârâta E.M. a aplicat tratament
galvanic, a procedat din proprie inițiativă și probabil la solicitarea reclamantei, din prea multă
bunăvoință, deoarece o cunoștea pe mama acesteia. Instanța a respins acțiunea formulată
împotriva pârâtului C.A., având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că
pârâtul ar fi dat, fie și numai verbal, o comunicare terapeutică în sensul folosirii curenților
diadinamici, singurul tratament înscris în fișa de observație fiind cel de acupunctură.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor
răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei E.M. S-a apreciat că fapta ilicită a pârâtei a
constat în aplicarea unui tratament fără a avea un diagnostic stabilit în prealabil de medic, însoțit
de indicația terapeutică aferentă, indiferent dacă a răspuns unei solicitări a reclamantei și a