Tema 11.

Reorganizarea şi procedura de
lichidare a băncilor comerciale, a brokerilor în
asigurări, a agenţilor în asigurări cu scop
lucrativ

Unitatea de curs: Mediul legal al întreprinderii

Titular de curs: dr., conf. univ.Victoria Postolache
 Plan
11.1. Suspendarea activităţii bancare: cauze
şi mecanisme de efectuare
11.2. Încetarea activităţii băncii, retragerea
licenţei
11.3. Reorganizarea şi lichidarea
asigurătorului (reasigurătorului)
11.4. Retragerea licenţei brokerului de
asigurare şi/sau de reasigurare
 Referințe bibliografice

1. Legea privind activitatea băncilor nr. 202 din 06.10.2017 În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. 2017, nr. 434-439 din 15.12.2017
2. Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor nr. 232 din 03.10.2016 În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2016, nr. 343-346 din 04.10.2016
3. Lege cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2007, nr. 47-49 (cu modificările şi completările ulterioare).
4. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube
produse de autovehicule nr. 414 – XVI din 22.12.2006. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 32 – 35/213 din 09.03.2007 (cu modificările şi
completările ulterioare)
 La finele studierii acestei teme,
studenţii vor putea:

 să definească cauzele și mecanismul de

suspendare a activității bancare;
 să identifice factorii ce determină încetarea
activității băncii;
 să evidenţieze particularităţile de reorganizare
sau lichidare a asigurătorului (reasigurătorului);
 să determine procedura de retragere a licenței
brokerului de asigurări.
 11.1. Suspendarea activităţii bancare: cauze
şi mecanisme de efectuare
Măsuri de remediere a activităţii băncii cu
anumite probleme
 APLICAREA MĂSURILOR DE
REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI
 SUPRAVEGHEREA PE BAZĂ
CONSOLIDATĂ
 REDRESARE
 REZOLUŢIE
 INTERVENŢIA TIMPURIE ÎN BANCĂ
 LICHIDAREA SILITĂ A BĂNCII
APLICAREA MĂSURILOR DE REMEDIERE ŞI
SANCŢIUNI

 emiterea unui avertisment;

 aplicarea şi perceperea incontestabilă a
amenzii băncii pînă la 0,5 la sută din
capitalul băncii ;
 retragerea confirmării eliberate
administratorilor băncii;
 limitarea sau suspendarea activitatea
băncii;
 retragerea licenţei sau autorizaţiei.
 Aplicarea restricţiilor faţă de operaţiunile
efectuate de bancă
 Supravegherea pe bază consolidată a unei bănci persoană juridică din
Republica Moldova este exercitată de Banca Naţională a Moldovei în
următoarele situaţii:
a) banca licenţiată de Banca Naţională a Moldovei este banca-mamă la
nivelul Republicii Moldova, care, în sensul prezentului capitol, are ca
filială o bancă/societate de investiţii sau o societate financiară
nonbancară sau atunci cînd o astfel de bancă/societate de investiţii sau
societate financiară nonbancară este o entitate asociată băncii-mamă şi
care nu este la rîndul său o filială a unei alte bănci/societăţi de investiţii
licenţiate în Republica Moldova sau a unei societăţi financiare holding
sau societăţi financiare holding mixte înfiinţate în Republica Moldova;
b) banca licenţiată de Banca Naţională a Moldovei are ca întreprindere-
mamă înfiinţată în Republica Moldova sau în alte state o societate
financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, fără ca
întreprinderea-mamă să mai aibă filiale în Republica Moldova; sau în
cazul în care are astfel de filiale-bănci în Republica Moldova al căror
total al activului bilanţier este inferior activului bilanţier al băncii
respective.
 REDRESARE
 Legea privind redresarea și rezoluția băncilor reglementează
prevenirea crizelor bancare și asigură rezoluția ordonată a
băncilor în curs de a intra în dificultate, minimizând totodată
impactul acestora asupra economiei reale și a finanțelor publice.
 transpune standardul internațional în domeniul „Atributele-cheie
pentru regimuri eficiente de rezoluție”, aprobat în noiembrie
2011 de Consiliul pentru Stabilitate Financiară, precum și
Directiva 2014/59/UE privind redresarea şi rezoluția instituțiilor
bancare.
 Băncile care deţin o pondere importantă în sistemul financiar
naţional elaborează propriile planuri de redresare în
conformitate cu ar Legea privind redresarea și rezoluția
băncilor şi fac obiectul unor planuri de rezoluţie individuale.
 Banca Naţională a Moldovei nu este obligată să pună în aplicare
măsurile prevăzute în planurile de redresare şi rezoluţie şi poate
dispune aplicarea oricărei alte măsuri sau să exercite orice
competenţă de care dispune în vederea exercitării atribuţiilor de
autoritate competentă sau autoritate de rezoluţie, după caz
Noile reguli sunt necesare
 pentru a preveni ajungerea unei bănci în
stare de dificultate sau, în cazul în care
aceasta se produce,
 pentru a reduce la minimum consecințele,
în sensul menținerii funcțiilor de
importanță sistemică ale băncii, prin
viabilizarea acesteia sau prin transferul
acestor funcții la o altă entitate
 REZOLUŢIE
 Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate
de rezoluţie, elaborează un plan de rezoluţie pentru
fiecare bancă. Banca Naţională a Moldovei se
asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie
elaborează planul de rezoluţie după consultarea
structurii care exercită funcţia de supraveghere.
 Planul de rezoluţie prevede acţiunile de rezoluţie pe
care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de
autoritate de rezoluţie, le poate întreprinde atunci
cînd banca îndeplineşte condiţiile de declanşare a
procedurii de rezoluţie.
 Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate
de rezoluţie, comunică informaţiile băncii în cauză
 Planul de rezoluție este un plan elaborat de BNM pentru fiecare bancă,
care prevede măsurile și instrumentele de rezoluție ce pot fi aplicate
pentru:
 asigurarea continuităţii funcţiilor critice ale băncii;
 evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii
financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv
asupra infrastructurilor pieţei financiare, şi prin
menţinerea disciplinei pe piaţă;
 protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum
a dependenţei de sprijin financiar public extraordinar;
 protejarea deponenţilor care intră sub incidenţa
legislaţiei privind garantarea depozitelor;
 protejarea fondurilor şi activelor clienţilor.
În cazul în care situația unei bănci devine atât de problematică
încât redresarea acesteia într-un termen rezonabil devine
nerealistă, autoritățile naționale de rezoluție au competența:

 să vândă o parte a instituției

 să creeze o bancă-punte care să continue
activitățile cele mai importante (transferul temporar
al activelor bancare bune către o entitate
gestionată de stat)
 să separe activele bune de cele toxice (acestea din
urmă ar urma să fie transferate către o entitate de
gestionare a activelor)
 să aplice măsuri de recapitalizare internă: de
exemplu, convertirea datoriilor în acțiuni sau
reducerea acestora - astfel, pierderile sunt impuse
acționarilor și creditorilor băncii, conform unei
ordini stabilite, și nu contribuabililor
 INTERVENŢIA TIMPURIE ÎN
BANCĂ
Intervenția timpurie reprezintă un set de măsuri ce pot fi luate de
către Banca Națională în privința unei bănci, inclusiv în cazul în
care capitalul băncii este deținut în proporție de cel puțin 50%
de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naționale a
Moldovei.
Aceste măsuri se referă, în principal, la solicitări adresate băncii
privind efectuarea unui șir de acțiuni, cum sunt, între altele,
înlocuirea organelor de conducere a acesteia, implementarea
aranjamentelor prevăzute în planul de redresare, elaborarea
planurilor de negociere a restructurării datoriilor, efectuarea de
modificări în strategia de afaceri, structura juridică sau cea
operațională a băncii.
Intervenția timpurie este una dintre cele mai moderate soluții,
deoarece scopul ei principal este preîntâmpinarea unor posibile
pierderi sau deteriorări, spre deosebire de alte mecanisme, care
pot fi aplicate după ce banca a intrat sau este susceptibilă de a
intra în dificultate majoră.
 Măsurile de intervenție
timpurie ale BNM sunt:
1. Înlocuirea organului de conducere al băncii. BNM poate înlocui organul de
conducere în ansamblu sau doar a unor membri;
2. Desemnarea administratorului temporar la bancă. BNM poate desemna
unul sau mai mulți administratori temporari ai băncii, printre care poate fi și
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Aceasta se face pentru a
înlocui temporar organul de conducere al băncii sau pentru a conlucra temporar
cu acesta.
 Administratorul temporar își exercită rolul, atribuțiile şi competenţele,
stabilite de BNM, pentru menținerea sau restabilirea poziției financiare a băncii
şi adoptarea de măsuri în vederea restabilirii conducerii sănătoase şi prudente a
activității băncii.
 Perioada de desemnare a unui administrator temporar nu trebuie să
depășească un an. Această perioadă poate fi reînnoită în mod excepțional în
cazul în care condițiile privind desemnarea administratorului temporar continuă
să fie îndeplinite. BNM este responsabilă pentru a determina în ce măsură sunt
îndeplinite condițiile pentru menținerea unui administrator temporar și pentru a
justifica o astfel de decizie în fața acționarilor băncii.
 În perioada intervenției timpurii, banca activează în regim normal și
prestează în continuare toate serviciile.
 Lichidarea silită a băncii se desfăşoară în
mod extrajudiciar.
 Procesul de lichidare a băncii nu poate
depăşi 3 ani de la data de retragere a
licenţei.
 Termenul indicat poate fi prelungit de Banca
Naţională pentru cel mult un an, în baza
demersului argumentat al lichidatorului
băncii.
Reorganizarea băncii
comerciale
 ca unul din instrumentele de influență a
statului pe piața financiară a Moldovei,
implică posibilitatea alegerii direcției de
dezvoltare a instituției de credit:
 fuziunea băncilor;
 aderarea la alte bănci comerciale
existente;
 separarea;
 alocarea;
 transformarea instituțiilor bancare.
 11.2. Încetarea activităţii băncii,
retragerea licenţei
BNM retrage licenţa şi iniţiază procesul de
lichidare silită a băncii în cazul în care se
constată că banca se află în una din
următoarele situaţii de insolvabilitate:
a) banca nu este capabilă să execute cererile
creditorilor privind plata obligaţiilor
pecuniare scadente (incapacitate de plată);
b) activele băncii nu mai acoperă obligaţiile
acesteia (supraîndatorarea);
c) capitalul băncii este mai mic de 1/3 faţă de
capitalul reglementat
 Comunicarea lichidării
Lichidatorul:
a) afişează, în termen de 3 zile de la data numirii sale, la
fiecare subdiviziune separată a băncii un anunţ despre
retragerea licenţei băncii şi începutul lichidării acesteia,
indicînd numele şi prenumele lichidatorului, data şi locul
la care el intră în gestiunea băncii;
b) publică anunţul indicat la lit.a) în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală,
precum şi în ziarele din localităţile în care banca are
subdiviziuni separate;
c) transmite Băncii Naţionale, în termen de 3 zile de la
publicarea anunţurilor, copii de pe acestea.
 Procedura de lichidare
1) În termen de 3 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul
efectuează inventarierea activelor ei şi transmite Băncii Naţionale o
copie de pe opis, care va fi accesibilă permanent publicului.
2) Lichidatorul va efectua măsurile prevăzute la art.387 prin proceduri
transparente în conformitate cu legislaţia în vigoare, astfel încît alte
bănci şi persoane interesate să poată face oferte pentru aceste active,
dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
3) Lichidatorul, de la data intrării în gestiunea băncii, poate rezilia:
a) contractul de muncă cu orice angajat al băncii;
b) contractele de prestare a serviciilor la care banca este parte;
c) contractele de locaţiune a bunurilor mobile şi imobile, cu condiţia
înştiinţării proprietarului cu 30 de zile înainte despre faptul că banca
îşi exercită dreptul discreţionar de a rezilia contractul de locaţiune.
Proprietarul nu este în drept să ceară recuperarea plăţilor aferente
locaţiunii după rezilierea contractului. În cazul lichidării, nici un
prejudiciu legat de rezilierea contractului nu va fi reparat.
4) În termen de 2 luni de la data intrării în gestiunea băncii,
lichidatorul:
a) ia măsurile necesare pentru încetarea obligaţiilor fiduciare
ale băncii, restituie proprietarului toate activele şi bunurile
deţinute de bancă în administrare fiduciară şi efectuează
decontări finale aferente acestora;
b) expediază, la adresele indicate în registre sau înmînează
contra semnătură, tuturor deponenţilor, altor creditori şi
clienţi ai serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor
avize recomandate despre tipul şi suma creanţelor
acestora faţă de bancă potrivit registrelor, despre
necesitatea retragerii bunurilor de către clienţii serviciilor
de păstrare în siguranţă a bunurilor. În aviz se va menţiona
că obiecţiile pot fi prezentate lichidatorului în termen de
o lună de la primirea avizului.
Condiţiile de lichidare benevolă
Lichidarea băncii în baza hotărîrii luate de acţionari
(lichidarea benevolă) se efectuează în modul prevăzut de
actele legislative ce reglementează lichidarea societăţilor
comerciale, ţinînd cont de prevederile prezentei legi.
Hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii poate fi
luată de către adunarea generală a acţionarilor numai în
cazul în care banca nu se află în situaţie de
insolvabilitate. Hotărîrea adunării generale a acţionarilor
se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul total de
voturi ale acţionarilor reprezentate la adunare.
În cazul adoptării hotărîrii privind lichidarea benevolă,
banca solicită Băncii Naţionale, printr-o cerere,
retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind
lichidarea benevolă.
Cererea se depune la Banca Naţională în termen de 5 zile
de la data adoptării hotărîrii adunării generale a
acţionarilor. La cerere se anexează hotărîrea privind
lichidarea benevolă, planul lichidării aprobat de adunarea
generală a acţionarilor, care va cuprinde etapele
lichidării, modul şi termenele de onorare a creanţelor
creditorilor, bilanţul ce confirmă suficienţa mijloacelor
necesare onorării creanţelor, informaţia privind
componenţa comisiei de lichidare (lichidatorul numit) şi
alte date necesare.
Banca Naţională examinează cererea în termen de 2 luni de la data
depunerii corespunzătoare a documentelor şi eliberează permisiunea
privind lichidarea benevolă dacă constată că:
a) hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii a fost luată cu
respectarea legislaţiei;
b) banca este solvabilă şi poate executa fără amînare obligaţiile faţă de
creditori;
c) documentele prezentate conţin informaţie completă şi suficientă;
d) planul propus de lichidare este în interesul creditorilor băncii;
e) banca a prezentat în termenul stabilit documentele suplimentare
solicitate de Banca Naţională, necesare pentru a constata dacă sînt
întrunite condiţiile de eliberare a permisiunii.
Odată cu eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă, Banca
Naţională retrage licenţa băncii.
În scop de remediere a situaţiei financiare a băncii, pot fi
realizate una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) schimbarea structurii activelor şi pasivelor băncii;
b) schimbarea structurii organizatorice a băncii;
c) finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi
a altor persoane;
d) majorarea capitalului băncii;
e) alte măsuri ce permit remedierea situaţiei financiare a
băncii şi sînt agreate de Banca Naţională
Schimbarea structurii activelor poate
prevedea:
a) îmbunătăţirea portofoliului de credite,
inclusiv înlocuirea unor active nelichide cu
cele lichide;
b) modificarea scadenţei activelor pentru
asigurarea executării obligaţiilor băncii;
c) reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor de
administrare;
d) vînzarea unor active.
Schimbarea structurii pasivelor poate
prevedea:
a) majorarea capitalului propriu;
b) reducerea ponderii cheltuielilor în
structura generală a pasivelor;
c) mărirea pasivelor cu scadenţă medie şi
lungă în structura generală a pasivelor.
Schimbarea structurii organizatorice a băncii se poate
realiza prin:

a) reducerea componenţei sau a numărului

de angajaţi;
b) schimbarea structurii, reducerea sau
lichidarea subdiviziunilor separate şi a
altor subdiviziuni structurale.
 Finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi
a altor persoane poate fi efectuată în următoarele
forme:
a) aporturi suplimentare;
b) renunţare la distribuirea profitului între acţionari;
c) amînare sau reeşalonare a plăţii datoriilor băncii;
d) acordare a garanţiilor la creditele obţinute de bancă;
e) constituire a depozitelor în bancă cu rata dobînzii joasă
şi cu termenul suficient de lung (cel puţin un an);
f) novaţia, preluarea, remiterea datoriei băncii.

Banca şi acţionarii ei sînt obligaţi să ia în timp util măsuri

de sanare financiară.
 Banca Naţională poate retrage licenţa băncii
în cazul în care:
a) retragerea licenţei este solicitată de bancă;
b) au fost comise încălcările enumerate la art.38 al Legii cu privire la
instituţiile financiare;
c) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de
solicitant sau referitoare la el;
d) banca nu a început activitatea într-un termen de un an de la data
eliberării licenţei sau a fost incapabilă timp de peste 6 luni de a
efectua operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri
rambursabile;
e) a fost retrasă licenţa unei alte bănci care deţine o cotă substanţială în
banca respectivă;
f) a avut loc reorganizarea băncilor sau vinderea unei părţi substanţiale
din activele băncii;
g) deţinătorul unei cote substanţiale în bancă a transferat sau a pierdut
în alt mod această cotă fără permisiunea scrisă a Băncii Naţionale;
Banca Naţională poate retrage licenţa
băncii în cazul în care:
h) banca este lichidată conform hotărîrii luate de acţionarii ei sau
încetează să existe ca unitate juridică independentă;
i) activităţile financiare ale băncii din primii 3 ani de funcţionare se
deosebesc considerabil de cele preconizate în cererea de eliberare
a licenţei, iar în opinia Băncii Naţionale o astfel de deviere nu este
justificată de noile circumstanţe economice;
j) acţionarii băncii nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru
asigurarea unei gestiuni prudente a băncii ori nu permit efectuarea
unei supravegheri eficiente;
k) nu au fost lichidate circumstanţele ce au servit drept temei pentru
instituirea supravegherii speciale sau a administrării speciale a băncii
ori, în opinia Băncii Naţionale, acestea nu pot fi lichidate în perioada
aplicării acestor măsuri.

Banca Naţională retrage licenţa băncii în cazul insolvabilităţii ei.

 Publicarea şi intrarea în vigoare a
hotărîrii de retragere a licenţei
Hotărîrea de retragere a licenţei se publică, în cel mult 7 zile de la
adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Un anunţ privind
retragerea licenţei se publică în termenul indicat în ziarele de circulaţie
generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are
subdiviziuni separate.
Hotărîrea de retragere a licenţei intră în vigoare la data adoptării.
De la data intrării în vigoare a hotărîrii de retragere a licenţei, banca este
obligată să nu se angajeze în activităţi financiare, să-şi lichideze activele
într-un timp cît mai scurt, să înceteze acceptarea depozitelor şi să-şi
onoreze obligaţiile. În procesul de lichidare banca rămîne subiectul
prezentei legi, ca şi în timpul deţinerii licenţei, în măsura în care este
necesar pentru dobîndirea şi recuperarea activelor, conservarea şi
lichidarea patrimoniului, inclusiv pentru onorarea obligaţiilor, şi pentru
luarea altor măsuri în vederea lichidării băncii.
 Procedura de lichidare a primei bănci din
Moldova a fost finalizată oficial
 Potrivit anunțului Agenției de Servicii Publice a Republicii Moldova, pe 25
ianuarie 2018, Banca Bancosind a încheiat oficial procedura de lichidare.
Această instituție a fost prima bancă înregistrată în Registrul Central al
Băncilor din Republica Moldova la 11 septembrie 1991. Cu toate acestea, la
15 august 1996 banca a fost reînregistrată sub primul număr.
 La acel moment, Bancosind era considerat o bancă a sindicatelor, în timp ce
printre fondatorii săi erau într-adevăr unii lideri ai sindicatelor. Institutul a
funcționat până la sfârșitul anului 1997. Cu toate acestea, după inspecțiile
efectuate de Banca Națională a Moldovei la data de 15 decembrie 1997,
autoritatea de reglementare a decis revocarea licenței bancare prin inițierea
ulterioară a procedurii de lichidare. Ca premiză a fost identificarea unui număr
de încălcări grave, cum ar fi datoriile restante în valoare totală de 10 milioane
de lei (rata căreia la acel moment a fost egală cu 2,2 milioane de dolari SUA),
nerespectarea obligațiilor sale față de clienți, deficitul de capital al băncii
Bancosind în valoare de câteva milioane de lei.
 În decembrie 2017, a fost finalizată și lichidarea băncii "Basarabia". În aprilie
1996, această bancă a devenit prima instituție financiară care a obținut
insolvabilitatea. Până în curând lichidatorul a încercat să ramburseze
împrumuturile emise de această bancă în perioada anilor 1992-1993 în ruble
sovietice.
 Procedura de lichidare continuă
 După 20 de ani şi ceva de procedură de lichidare, alte două bănci
din Moldova vor fi lichidate oficial şi radiate din Registrul de stat
al persoanelor juridice. Mai rămân alte cinci instituţii financiare,
scrie mold-street.com.
 Aşa a decis pe 27 iunie 2019, Comitetul executiv al Băncii Naționale
a Moldovei (BNM) în privinţa băncilor „Guinea” şi
„Întreprinzbancă”, după examinarea cererilor lichidatorilor şi după
aprobarea dării de seamă privind încheierea procesului de lichidare.
 Potrivit BNM la ambele foste instituţii financiare se constată
„distribuirea (lichidarea) tuturor activelor băncii și insuficiența
acestora pentru onorarea tuturor creanțelor față de bancă”.
 De notat că „Întreprizbancă” a fost a treia bancă din Moldova, căreia
i-a fost retrasă autorizarea de activitate.
 Se întâmpla încă acum 22 de ani, la începutul anului 1997. Până în
1996, „Întreprinzbancă”, era una dintre cele mai mari bănci în acea
perioadă, dar la începutul anului 1997, BNM a constatat că aceasta
„nu-şi onorează obligaţiunile faţă de clienţi” şi avea datorii de 17,3
milioane de lei (circa 3,8 milioane de dolari la cursul de atunci).
 11.3. Reorganizarea şi lichidarea
asigurătorului (reasigurătorului)
Autoritatea de supraveghere este în drept să retragă licenţa
asigurătorului (reasigurătorului) în cazul în care:
a) retragerea licenţei este solicitată de asigurător
(reasigurător);
b) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii neveridice,
oferite de solicitantul de licență sau referitoare la acesta;
c) asigurătorul (reasigurătorul) nu a început să-și desfășoare
activitatea de asigurare timp de un an de la data eliberării
licenţei sau nu mai activează de 6 luni consecutiv;
d) asigurătorul (reasigurătorul) nu a îndeplinit măsurile
specificate în Planul de remediere financiară sau măsurile
respective nu și-au atins scopul;
 Autoritatea de supraveghere este în drept să retragă licenţa
asigurătorului (reasigurătorului) în cazul în care:

e) instanța de judecată a emis o hotărîre de intentare a

procesului de insolvabilitate sau de încetare a activității
asigurătorului (reasigurătorului);
f) nu au fost înlăturate, în termenul stabilit, toate
circumstanțele care au condus la suspendarea licenței;
g) asigurătorul (reasigurătorul) datorează plăţi şi cotizaţii ce
rezultă din calitatea de membru al Biroului Naţional al
Asigurătorilor de Autovehicule şi nu s-a conformat
prescripţiei autorităţii de supraveghere, emisă în acest sens;
h) asigurătorul (reasigurătorul) nu respectă prevederile art.
34 alin. (4) din Legea nr. 414/2006 cu privire la asigurarea
obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de
autovehicule şi nu s-a conformat prescripţiei autorităţii de
supraveghere, emisă în acest sens.
 Excepţie
 Retragerea licenţei presupune încetarea activităţii
asigurătorului pe toate clasele incluse în licenţă sau pe
clase de asigurare separat. Retragerea licenţei pe clase de
asigurare separat are drept efect excluderea acestora din
licenţă.
 Prin derogare de la alin. (2), licenţa pentru asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto internă sau licenţa
pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
externă din cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al
anexei nr. 1 poate fi retrasă separat. În cazul
asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă,
retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto internă atrage după sine şi
retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto externă.
 În cazul în care retragerea licenţei este solicitată de asigurător (reasigurător),
iar după retragerea licenței acesta nu transferă portofoliul de asigurare,
rămînînd a fi responsabil de obligațiile asumate în baza contractelor de
asigurare încheiate, asigurătorul (reasigurătorul) cade sub incidența
supravegherii speciale pînă la onorarea tuturor obligațiilor rezultate din
contractele de asigurare.
 Asigurătorul (reasigurătorul) căruia i s-a retras licenţa nu are dreptul să
desfăşoare activitate de asigurare şi/sau de reasigurare, fiind obligat să
suspende toate operaţiunile aferente conturilor bancare, cu excepţia cazurilor
legate de cheltuielile sale curente de întreţinere, de încasare a mijloacelor
băneşti şi de plată a despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare, a sumelor
de răscumpărare pentru contractele de asigurare (reasigurare) încheiate
anterior retragerii licenţei.
 asigurătorul (reasigurătorul) căruia i s-a retras licența, cu excepția cazului de
retragere a licenței la solicitarea acestuia, desfășoară activitate de investire și
fructificare a fondurilor și rezervelor proprii și a celor atrase cu avizul
prealabil al autorității de supraveghere. În cazul retragerii licenței la solicitarea
asigurătorului (reasigurătorului), acesta desfășoară activitate de investire şi
fructificare a fondurilor şi rezervelor proprii şi a celor atrase doar pentru
fonduri și rezerve libere de obligații.
 Autoritatea de supraveghere asigură atribuirea celei mai înalte priorități plății
indemnizațiilor și despăgubirilor de asigurare.
 Retragerea licenței nu absolvă asigurătorul (reasigurătorul) de supraveghere
ulterioară de către autoritatea de supraveghere.
 Consecinţele retragerii licenţei
asigurătorului (reasigurătorului)
 În termen de 15 zile din ziua retragerii licenţei, autoritatea de supraveghere
depune la adresa instanţei de judecată o cerere privind lichidarea silită a
asigurătorului (reasigurătorului), conform procedurii stabilite de legislaţia în
vigoare. O astfel de cerere nu se depune în cazul retragerii licenţei la cererea
titularului ei.
 În cazul lichidării silite a asigurătorului (reasigurătorului), autoritatea de
supraveghere numeşte, din data intrării în vigoare a deciziei privind retragerea
licenţei, o administraţie provizorie asigurătorului (reasigurătorului), căreia i se
remit împuternicirile tuturor organelor de conducere ale asigurătorului
(reasigurătorului). Împuternicirile organelor asigurătorului (reasigurătorului)
care au activat anterior se suspendă. Acţionarii asigurătorului
(reasigurătorului) au dreptul să contesteze în instanţă de judecată competentă
decizia Autorităţii de supraveghere privind componenţa administraţiei
provizorii.
 Administraţia provizorie, numită de către autoritatea de supraveghere,
activează pînă cînd instanţa de judecată numeşte lichidatorul.
 Darea de seamă a lichidatorului asigurătorului (reasigurătorului) se prezintă
instanţei de judecată care l-a numit şi Autorităţii de supraveghere.
 Pe durata activităţii sale, administraţia provizorie nu are dreptul să efectueze
cheltuieli,
 Consecinţele retragerii licenţei
asigurătorului (reasigurătorului)
În perioada de pînă la numirea lichidatorului, programul de activitate al asigurătorului
(reasigurătorului) se aprobă de către autoritatea de supraveghere.
Se interzice finanţarea de către autoritatea de supraveghere a cheltuielilor legate de
încetarea activităţii asigurătorului (reasigurătorului), cu excepţia cazurilor de retribuire a
muncii angajaţilor ei incluşi în componenţa administraţiei provizorii a asigurătorului
(reasigurătorului).
În procesul de lichidare, asigurătorul (reasigurătorul) rămîne a fi subiect al prezentei legi,
ca şi în timpul deţinerii licenţei, în măsura în care este necesar pentru dobîndirea şi
recuperarea activelor, conservarea şi lichidarea patrimoniului, inclusiv pentru onorarea
obligaţiilor de plată asumate şi pentru luarea altor măsuri în vederea lichidării
patrimoniului.
Procesul de lichidare a asigurătorului (reasigurătorului) este supravegheat de către
autoritatea de supraveghere pînă la încheierea acestuia şi radierea asigurătorului
(reasigurătorului) din Registrul de stat al persoanelor juridice. Asigurătorul
(reasigurătorul) și/sau lichidatorul acestuia, la cererea autorităţii de supraveghere, asigură
accesul angajaţilor împuterniciţi la încăperile şi registrele deţinute, prezintă documente,
informaţii şi rapoarte în legătură cu lichidarea asigurătorului (reasigurătorului).
 Autoritatea de supraveghere suspendă licenţa
asigurătorului (reasigurătorului) în cazul în care:
a) asigurătorul (reasigurătorul) nu îndeplinește condițiile de licențiere în
temeiul cărora i-a fost eliberată licența;
b) asigurătorul (reasigurătorul) nu înlătură în termen încălcările constatate
în cadrul controlului sau al supravegherii din oficiu, efectuate de
autoritatea de supraveghere;
c) comisioanele sau orice alte retribuții depășesc limita de cheltuieli de
achiziție ale asigurătorului (reasigurătorului) prevăzute în structura primei
de asigurare (reasigurare);
d) asigurătorul (reasigurătorul) nu mai îndeplineşte cerinţele stabilite în
actele normative ale autorității de supraveghere;
e) deţinătorii direcţi şi indirecţi ai acţiunilor asigurătorului
(reasigurătorului), inclusiv beneficiarul efectiv, nu respectă condiţiile
prevăzute de lege pentru asigurarea unei administrări prudente şi
sănătoase a asigurătorului (reasigurătorului) ori nu permit exercitarea unei
supravegheri eficiente.
 Suspendarea licenţei asigurătorului
(reasigurătorului)
 Suspendarea licenţei are drept efect interzicerea încheierii unor
noi contracte de asigurare (reasigurare) şi a prelungirii
contractelor în vigoare. Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat
să-și onoreze obligaţiile asumate prin contractele de asigurare
(reasigurare) încheiate anterior suspendării licenței.
 Termenul de suspendare a licenței nu poate depăși 6 luni.
 Licenţa poate fi suspendată atît pe categorii de asigurare, cît şi pe
unele clase sau tipuri de asigurare separat.
 În cazul asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă,
suspendarea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto internă atrage după sine şi suspendarea licenţei pentru
asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.
 Decizia privind încetarea suspendării licenței asigurătorului se
adoptă de autoritatea de supraveghere după executarea integrală
a prescripţiilor emise privind lichidarea încălcărilor ce țin de
condițiile de licențiere.
 Reorganizarea asigurătorului
(reasigurătorului)
 se efectuează cu avizul scris al autorităţii de
supraveghere. Asigurătorul (reasigurătorul)
constituit prin reorganizare începe activitatea
numai după obţinerea licenţei.
 Prin reorganizarea asigurătorului poate fi creată
doar societate de asigurare.
 Asigurătorul intră în lichidare prin hotărîre a
adunării generale a acţionarilor sau prin hotărîre
judecătorească.
 În cazul asigurătorului aflat în procedură de lichidare,
creanţele creditorilor de asigurări au prioritate absolută
faţă de alte creanţe în ceea ce priveşte:
a) activele admise să acopere rezervele tehnice, inclusiv
matematice, ale acestui asigurător, din care se satisfac în
mod primordial creanţele asiguraţilor, şi
b) totalitatea activelor asigurătorului, cu excepţia:
1) creanţelor angajaţilor asigurătorului ce se lichidează
privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni
precedente adoptării hotărîrii de lichidare;
2) creanţelor faţă de bugetul public naţional pentru
perioada de pînă la un an precedent adoptării hotărîrii
de lichidare;
3) creanţelor faţă de Ministerul Finanţelor pentru
împrumuturile acordate sub garanţia statului;
4) creanţelor deţinute de sistemele de asigurare socială.
 11.4. Retragerea licenţei brokerului de asigurare
şi/sau de reasigurare
Drept temei pentru suspendarea licenței brokerului de asigurare și/sau
reasigurare servesc:
a) cererea de suspendare benevolă a licenței depusă de către conducătorul
brokerului de asigurare și/sau reasigurare la care se anexează decizia
organului competent;
b) neachitarea, în termenele stabilite, a plăților regulatorii către
autoritatea de supraveghere;
c) netransferarea către asigurător, în termenul de scadență prevăzut în
contractul de mandat, a primelor de asigurare și/sau de reasigurare
colectate în numele acestuia;
d) neprezentarea rapoartelor specializate pentru două perioade de
raportare consecutive, solicitate de autoritatea de supraveghere;
e) nerespectarea limitei maxime a cheltuielilor de achiziție, precum și
transferarea primei de asigurare către asigurător în volum incomplet.
 Autoritatea de supraveghere adoptă
decizia de încetare a suspendării licenței
în temeiul cererii depuse de conducătorul
brokerului de asigurare și/sau reasigurare
și/sau al documentelor justificative ce
confirmă înlăturarea circumstanțelor ce au
servit drept temei pentru suspendarea
licenței.
 Termenul de suspendare a licenței nu
poate depăși 6 luni.
 Drept temei pentru retragerea licenței brokerului de
asigurare și/sau reasigurare servesc:
a) cererea conducătorului brokerului de asigurare și/sau reasigurare privind
retragerea benevolă a licenței, la care se anexează decizia organului competent;
b) hotărîrea instanței de judecată cu privire la anularea înregistrării de stat a
brokerului de asigurare și/sau reasigurare;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate de către brokerul de
asigurare și/sau reasigurare autorităţii de supraveghere;
d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei
persoane în scopul desfăşurării activității brokerului de asigurare și/sau
reasigurare;
e) nerespectarea de către brokerul de asigurare și/sau reasigurare a două prescripţii
privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
g) brokerul de asigurare și/sau reasigurare nu a început să activeze timp de un an
de la data eliberării licenței ori nu mai activează mai mult de 12 luni consecutiv;
h) instanța de judecată a emis o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate
sau de încetare a activității brokerului de asigurare și/sau reasigurare.
 Brokerul de asigurare și/sau reasigurare
este obligat, în decurs de 10 zile
lucrătoare de la data adoptării deciziei de
retragere a licenţei, să depună la
autoritatea de licenţiere licenţa retrasă.