Tema 10.

Tratamentul juridic al
activităţii bancare şi de
asigurare

Unitatea de curs: Mediul legal al întreprinderii

Titular de curs: dr., conf. univ.Victoria Postolache
 Plan
10.1. Licenţierea băncilor
10.2. Regimul sucursalelor băncilor din alte state
10.3. Acţionariatul băncii
10.4. Rolul şi responsabilităţile organului de conducere
10.5. Cadrul de administrare a activităţii băncii
10.6. Asigurarea sub aspect juridic
10.7. Premisele reglementării pieţii asigurărilor
10.8. Regimul juridic al primelor şi despăgubirilor în
asigurări
10.9. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări
 Referințe bibliografice

1. Legea cu privire la BNM nr. 548-XII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova. 1996, nr. 1 din 01.01.1996 (cu modificările şi
completările ulterioare)
2. Legea privind activitatea băncilor nr. 202 din 06.10.2017 În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. 2017, nr. 434-439 din 15.12.2017
3. Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor nr. 232 din 03.10.2016 În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2016, nr. 343-346 din 04.10.2016
4. Lege cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2007, nr. 47-49 (cu modificările şi completările ulterioare).
5. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube
produse de autovehicule nr. 414 – XVI din 22.12.2006. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 32 – 35/213 din 09.03.2007 (cu modificările şi
completările ulterioare)
 La finele studierii acestei teme,
studenţii vor putea:
 să definească conceptului de „bancă”; „companie de
asigurare”;
 să identifice elementele caracteristice ale băncii,
companiei de asigurare;
 să evidenţieze particularităţile de constituire a
băncii, companiei de asigurare;
 să determine conţinutul patrimoniului a băncii,
companiei de asigurare;
 să indice trăsăturile specifice băncii, companiei de
asigurare;
 să explice particularităţile şi modul de funcţionare
a băncii, companiei de asigurare.
 Noțiuni cheie
 agent de asigurare - persoană fizică sau persoană juridică ce desfăşoară activitate profesională în baza
mandatului acordat de asigurător, avînd dreptul să încheie, în numele şi din contul asigurătorului,
contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat, fără să aibă
calitatea de asigurător, reasigurător, agent bancassurance sau de broker de asigurare şi/sau de
reasigurare;
 asigurare - transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei
pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare;
 asigurat - persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu
asigurătorul;
 asigurător (reasigurător) - persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condiţiile
prezentei legi, deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare (reasigurare);
 coasigurare - operaţiune prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare
asumîndu-şi o cotă-parte din el;
 risc asigurat - fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente prevăzute în contractul de
asigurare care, odată produse, pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. (În asigurările
de viaţă, fenomenul de supravieţuire şi fenomenul de deces se încadrează în noţiunea de risc asigurat);
 reasigurare - cedare parţială sau integrală a unor riscuri subscrise de un asigurător, denumit reasigurat
(cedent), unui alt asigurător, denumit reasigurător (cesionar), care, la rîndul său, îşi asumă
angajamentul să recupereze o parte corespunzătoare din despăgubirea de asigurare acordată;
 reasigurare proporţională - divizarea, proporţional repartizării riscului între părţile contractului de
reasigurare, a sumei asigurate;
 reasigurare neproporţională - reasigurare prin care reasigurătorul (cesionarul) îşi asumă obligaţia de a
efectua despăgubirea de asigurare, la producerea evenimentelor prevăzute în contractul de asigurare, în
mărime ce depăşeşte reţinerea proprie a reasiguratului (cedentului);
10.1. Licenţierea băncilor
 bancă – persoană juridică a cărei activitate
constă în atragerea de depozite sau de
alte fonduri rambursabile de la public şi în
acordarea de credite în cont propriu;
 Legiuitor
 Banca Naţională a Moldovei este autoritatea competentă
pentru bănci. În acest sens, Banca Naţională a Moldovei
exercită atribuţiile de licenţiere, reglementare şi
supraveghere prudenţială potrivit prevederilor prezentei
legi şi Legii nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a
Moldovei.
 Competenţele de redresare şi rezoluţie ale Băncii
Naţionale a Moldovei se exercită potrivit Legii
nr.232/2016 privind redresarea şi rezoluţia băncilor.
 Banca Naţională a Moldovei se asigură că, în cadrul
realizării atribuţiilor sale, funcţia de supraveghere în
temeiul prezentei legi şi orice alte funcţii ale acesteia
prevăzute în Legea nr.548/1995 cu privire la Banca
Naţională a Moldovei sînt separate şi independente de
funcţia de rezoluţie exercitată potrivit Legii nr.232/2016
privind redresarea şi rezoluţia băncilor.
Licenţa şi competenţa de acordare a
licenţei
 În vederea desfăşurării activităţii în Republica Moldova, fiecare
bancă trebuie să dispună de o licenţă eliberată de Banca
Naţională a Moldovei, în condiţiile legii.
 Banca Naţională a Moldovei este învestită cu dreptul exclusiv
de a elibera licenţe băncilor.
 Cerinţele minime de acces la activitatea băncilor şi condiţiile în
care Banca Naţională a Moldovei poate acorda licenţă sînt
prevăzute în continuare.
 Banca Naţională a Moldovei acordă licenţă unei bănci numai
dacă este pe deplin convinsă că banca respectivă poate asigura
desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă şi de
respectare a cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase,
care să asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor
creditori şi buna funcţionare a sistemului bancar, sens în care
trebuie să fie respectate dispoziţiile legii şi ale actelor normative
emise în aplicarea acesteia.
 Capitalul iniţial
Banca Naţională a
Moldovei refuză
acordarea licenţei unei
bănci dacă aceasta nu
dispune de un nivel al
capitalului iniţial cel puţin
egal cu nivelul minim
stabilit prin actele
normative ale Băncii
Naţionale a Moldovei.
Acest nivel nu poate fi
mai mic de 100 de
milioane de lei.
 La constituirea unei bănci,
capitalul iniţial este reprezentat
de capitalul social minus
cheltuielile organizatorice
necesare pentru constituirea
băncii.
 Capitalul social al unei bănci
trebuie vărsat integral în
mijloace băneşti, la momentul
subscrierii, sau cu valori
mobiliare de stat în cazul
capitalului iniţial al băncii-
punte, inclusiv în cazul
majorării acestuia. Capitalul
social se constituie din
valoarea aporturilor primite în
contul achitării acţiunilor.
 Sediul băncii persoană
juridică din Republica
Moldova trebuie să fie situat pe
teritoriul Republicii Moldova
şi indicat în statutul băncii.
Sediul reprezintă locaţia în care
se situează organul său de
conducere.
 Băncile pot desfăşura, în limita licenţei
acordate, următoarele activităţi:
a) atragerea de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b) acordarea de credite, printre altele: credite de consum,
contracte de credit legate de bunuri imobile, factoring
cu sau fără recurs, finanţarea tranzacţiilor comerciale
(inclusiv forfetare);
c) leasing financiar;
d) prestarea serviciilor de plată în conformitate cu Legea
cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;
e) emiterea şi administrarea cecurilor de călătorie,
cambiilor şi altor instrumente de plată în măsura în care
o astfel de activitate nu se încadrează la lit.d);
f) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
g) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu oricare
dintre următoarele: instrumente ale pieţei monetare (cecuri,
efecte de comerţ, certificate de depozit etc.); valută străină;
contracte futures şi contracte cu opţiuni pe instrumente
financiare; instrumente având la bază cursul de schimb şi
rata dobânzii; valori mobiliare şi alte instrumente
financiare;
h) participarea la emisiunile de valori mobiliare şi alte
instrumente financiare şi prestarea de servicii legate de
aceste emisiuni;
i) consultanţa acordată persoanelor juridice cu privire la
structura capitalului social, strategia de afaceri şi alte
aspecte legate de afaceri comerciale, precum şi consultanţă
şi servicii referitoare la fuziuni şi achiziţii de persoane
juridice;
j) brokeraj monetar (intermediere pe pieţele interbancare);
k) administrarea de portofolii şi consultanţa legată de aceasta;
l) custodia şi administrarea de instrumente
financiare;
m) servicii de informaţii privind creditele;
n) servicii de păstrare în casete de siguranţă;
o) emiterea de monedă electronică în conformitate
cu Legea cu privire la serviciile de plată şi
moneda electronică;
p) orice alte activităţi sau servicii, permise de Banca
Naţională a Moldovei, în măsura în care acestea
se circumscriu domeniului financiar, cu
respectarea prevederilor legale speciale care
reglementează respectivele activităţi.
 costuri

Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi nu

poate fi transferată unei alte persoane.

Pentru fiecare sucursală în care îşi va desfăşura

activitatea pe baza licenţei, băncii i se eliberează copii
autorizate de pe aceasta.

Taxa pentru eliberarea licenţei se stabileşte la

valoarea de 50000 de lei.
Taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe licenţă, pentru
reperfectarea licenţei/copiei autorizate de pe aceasta, precum
şi cea pentru eliberarea duplicatului licenţei se stabilesc la
valoarea de 500 de lei.

Sumele taxelor indicate se varsă la bugetul de stat şi sînt

nerambursabile în cazul în care banca sau sucursala băncii
nu îşi începe activitatea sau încetează să îşi desfăşoare
activitatea.
 Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţile permise băncilor în
conformitate cu art.14 se depune la Banca Naţională a Moldovei, în modul
stabilit prin actele normative ale acesteia, o cerere scrisă, la care se
anexează documentele şi informaţiile aferente băncii solicitante, cu privire
la:

documentele de
• capitalul iniţial al
constituire ale viitoarei bănci
băncii;

conducerea • identitatea
băncii acţionarilor

programul de • orice alte informaţii

şi documente
activitate pentru prevăzute în actele
următorii 3 ani normative ale BNM
Înainte de a licenţia o bancă, Banca Naţională a Moldovei
se consultă cu autorităţile competente ale altui stat dacă:

banca este o filială a unei

bănci licenţiate în alt stat;

banca este o filială a

întreprinderii-mamă a unei
bănci licenţiate în alt stat;

banca este controlată de

aceleaşi persoane care
controlează o bancă licenţiată
în alt stat.
 Motivele de respingere a cererii de
acordare a licenţei
a) documentaţia prezentată nu este întocmită în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare ori este incompletă şi/sau informaţiile
furnizate sînt insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor
prevăzute pentru acordarea licenţei;
b) banca nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul iniţial se
situează sub nivelul minim stabilit de Banca Naţională a Moldovei;
c) din evaluarea programului de activitate prezentat rezultă că banca nu
poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării
cerinţelor cuprinse în prezenta lege şi în actele normative emise în
aplicarea acesteia;
d) Banca Naţională a Moldovei nu este satisfăcută de calitatea membrilor
organului de conducere al băncii, întrucît reputaţia sau experienţa
profesională a acestora nu este adecvată naturii, volumului şi
complexităţii activităţii băncii sau nu corespunde necesităţii asigurării
unui management prudent şi sănătos,
 Motivele de respingere a cererii de
acordare a licenţei
e) Banca Naţională a Moldovei nu este satisfăcută de calitatea
acţionarilor direcţi sau indirecţi, inclusiv a beneficiarului efectiv al
băncii, întrucît aceştia nu corespund cerinţelor prevăzute de
prezenta lege şi actele normative emise în aplicarea acesteia;
f) legăturile strînse dintre bancă şi alte persoane fizice sau juridice
ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din
jurisdicţia unui alt stat ce guvernează una sau mai multe persoane
fizice sau juridice cu care banca are legături strînse sau dificultăţi
în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri sînt de natură să
împiedice exercitarea eficientă a supravegherii prudenţiale;
g) înainte de obţinerea licenţei, fondatorii au făcut comunicări
publice cu privire la funcţionarea băncii;
h) nu sînt respectate alte condiţii prevăzute de lege.
Banca Naţională a Moldovei poate retrage licenţa
acordată unei bănci în următoarele situaţii:
• banca nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de
1 an de la data acordării licenţei, renunţă în mod expres la aceasta sau a
1 încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;

• licenţa a fost obţinută pe baza unor informaţii false

2 sau prin orice alt mijloc ilegal;

• banca nu mai îndeplineşte condiţiile care

3 au stat la baza acordării licenţei;

• banca îşi încetează existenţa în urma reorganizării

4 acesteia;
Banca Naţională a Moldovei poate retrage licenţa
acordată unei bănci în următoarele situaţii:
• banca nu mai îndeplineşte cerinţele prudenţiale privind fondurile proprii
pentru acoperirea riscurilor, expunerile mari sau lichiditatea impuse,
potrivit prezentei legi şi actelor normative emise în aplicarea acesteia, sau
există elemente care conduc la concluzia că, în termen de 12 luni, banca
5 nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile faţă de creditorii săi şi, în special,
nu mai poate garanta siguranţa activelor care i-au fost încredinţate de către
deponenţii săi;

• banca este lichidată conform hotărîrii

6 luate de acţionarii săi;

• activităţile desfăşurate de bancă în primii 3 ani de funcţionare se

deosebesc considerabil de cele preconizate în programul de
activitate prezentat la etapa de eliberare a licenţei, iar, în opinia
7 Băncii Naţionale a Moldovei, o astfel de deviere nu este justificată
de noile circumstanţe economice etc.
Deschiderea de sucursale şi
reprezentanţe
 Băncile persoane juridice din Republica Moldova deschid sucursale
şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova cu notificarea
ulterioară a Băncii Naţionale a Moldovei în termen de 2 zile
lucrătoare şi în condiţiile stabilite de actele normative emise de
aceasta.
 Sucursala băncii desfăşoară în numele ei toate sau unele dintre
activităţile prevăzute de licenţa eliberată băncii şi acţionează în
limitele împuternicirilor acordate de aceasta. Reprezentanţa băncii
nu are dreptul să desfăşoare activităţi prevăzute de licenţa eliberată
băncii şi alte activităţi, cu excepţia celor de informare, reprezentare
şi apărare a intereselor băncii.
 Denumirea sucursalei, reprezentanţei trebuie să includă indicarea
faptului că este sucursala, respectiv, reprezentanţa băncii care а
deschis-o.
 Înregistrarea sucursalei, reprezentanţei la organul înregistrării de
stat se efectuează la prezentarea deciziei respective a organului de
conducere al băncii cu privire la deschiderea sucursalei sau
reprezentanţei.
 Deschiderea de sucursale şi
reprezentanţe
 Sucursalele băncii pot avea subdiviziuni structurale (agenţii, birouri de
schimb valutar) situate în afara sediului lor, care nu au bilanţ separat (în
continuare – oficii secundare). Denumirea oficiului secundar va conţine
indicarea tipului acestuia şi apartenenţei la sucursala concretă în cadrul
căreia a fost deschis. Oficiul secundar se indică în regulamentul
sucursalei.
 Agenţia poate desfăşura activităţi (inclusiv cele ale biroului de schimb
valutar) determinate de bancă în conformitate cu lista activităţilor
prevăzute de licenţa deţinută, stabilite în actele normative ale Băncii
Naţionale a Moldovei. Biroul de schimb valutar îşi desfăşoară activitatea
în conformitate cu Legea nr.62/2008 privind reglementarea valutară.
 În cazul luării unei hotărîri privind închiderea sucursalei (oficiului
secundar), banca (sucursala), în termen de 10 zile, este obligată să
notifice clienţii deserviţi de sucursala respectivă (oficiul secundar
respectiv) şi să ia măsuri privind executarea obligaţiilor faţă de aceştia.
 Despre închiderea sucursalei, a reprezentanţei, despre deschiderea şi
închiderea oficiului secundar, banca notifică Banca Naţională a Moldovei
în termen de 2 zile lucrătoare şi în condiţiile stabilite în actele
normative emise de către aceasta.
 10.2. Regimul sucursalelor băncilor
din alte state
Băncile avînd sediul în alt stat şi care sînt licenţiate în alt stat pot
desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai dacă
sînt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale;
b) sucursala este licenţiată de către Banca Naţională a Moldovei;
c) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune
înfiinţării sucursalei în Republica Moldova, fapt confirmat printr-
un act emis de autoritatea respectivă;
d) cadrul legislativ existent în statul de origine şi/sau modul de
aplicare a acestuia nu împiedică exercitarea de către Banca
Naţională a Moldovei a funcţiilor sale de supraveghere;
e) sînt respectate dispoziţiile legislației şi ale actelor normative
emise în aplicarea acesteia.
 Conţinut
 Sucursala băncii străine trebuie să aibă un regulament
în care se specifică cel puţin denumirea, adresa,
cuantumul capitalului de dotare, funcţiile
conducătorilor, obiectul activităţii, care poate fi
modificat doar cu aprobarea Băncii Naţionale a
Moldovei prezentată în scris.
 Sucursala înfiinţată pe teritoriul Republicii Moldova
poate utiliza denumirea băncii folosită în statul de
origine. Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul
asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca
Naţională a Moldovei solicită ca această denumire să
fie însoţită de o menţiune explicativă.
 Licenţierea sucursalei
 Banca Naţională a Moldovei acordă licenţă
sucursalei din Republica Moldova a unei
bănci dintr-un alt stat numai dacă este pe
deplin convinsă că banca respectivă poate
asigura desfăşurarea activităţii pe teritoriul
Republicii Moldovei în condiţii de siguranţă
şi cu respectarea cerinţelor unei administrări
prudente şi sănătoase şi că sînt asigurate
condiţii adecvate pentru realizarea
supravegherii.
 Capitalul de dotare a sucursalei
 Sucursala unei bănci din alt stat trebuie să
dispună de un capital de dotare pentru
obţinerea licenţei şi desfăşurarea activităţii pe
teritoriul Republicii Moldova.
 Capitalul de dotare al sucursalei se asigură prin
punerea la dispoziţia acesteia, în formă
bănească, a capitalului de dotare de către banca
respectivă din alt stat, la nivelul prevăzut de
actele normative ale Băncii Naţionale a
Moldovei, care nu poate fi mai mic de 100 de
milioane de lei.
Conducerea sucursalei
Banca din alt stat trebuie să desemneze cel puţin trei persoane
care să asigure conducerea activităţii sucursalei din Republica
Moldova şi care sînt împuternicite să angajeze şi să reprezinte, în
mod legal, în Republica Moldova, banca străină respectivă.
Aceste persoane trebuie să dispună de reputaţie şi experienţă
adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate.
Persoanele care asigură conducerea sucursalei unei bănci din alt
stat sînt responsabile de îndeplinirea, la nivelul sucursalei, a
cerinţelor prudenţiale prevăzute de prezenta lege şi actele
normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
Conducerea sucursalei şi documentele necesare pentru realizarea
supravegherii trebuie să se afle pe teritoriul Republicii Moldova,
la adresa sediului înregistrat al sucursalei.
Retragerea licenţei sucursalei
• banca în cauză hotărăşte dizolvarea şi lichidarea sucursalei respective;
1

• entitatea rezultată ca urmare a unui proces de reorganizare în urma căreia banca

dintr-un alt stat îşi încetează existenţa, hotărăşte dizolvarea şi lichidarea
2 sucursalei respective;

• în urma unor procese de reorganizare la nivelul respectivei bănci sau al grupului

din care face parte, activitatea sucursalei din RM este preluată de o altă bancă
3 sau de o sucursală din RM a unei bănci dintr-un alt stat;

• licenţa acordată băncii respective din alt stat este retrasă de autoritatea
competentă din statul de origine sau îşi încetează valabilitatea în orice mod;
4

• s-a pronunţat o hotărîre de lichidare a băncii respective din alt stat;

5
10.3. Acţionariatul băncii
Orice persoană este obligată, pînă la achiziţionarea/dobîndirea
acţiunilor unei bănci, să obţină de la Banca Naţională a Moldovei
aprobarea prealabilă, în condiţiile prevăzute la art.47–49, în
următoarele situaţii:
o persoană, în calitate de achizitor potenţial, intenţionează să
achiziţioneze, prin orice modalitate, direct sau indirect, inclusiv în
calitate de beneficiar efectiv, o deţinere calificată într-o bancă ori
să îşi majoreze, direct sau indirect, inclusiv în calitate de
beneficiar efectiv, deţinerea calificată astfel încît proporţia
drepturilor sale de vot sau a deţinerii să atingă ori să depăşească
nivelul de 5%, 10%, 20%, 33% sau 50% ori astfel încît banca să
devină o filială a sa

o persoană, în calitate de dobînditor, intenţionează să

dobîndească, individual sau concertat, prin orice
modalitate, o deţinere într-o bancă asupra căreia au
devenit incidente prevederile alin.(2) din prezentul articol
sau ale alin.(2) din art.52
o persoană intenţionează să primească ca aport la capitalul său
social acţiuni ale băncii;

o persoană intenţionează, prin orice modalitate, să dobîndească

sau să subscrie acţiuni ale băncii, emise în conformitate cu
prevederile art.52 alin.(3)
 Lista acţionarilor cu drept de participare la
adunarea generală a acţionarilor
 Cu cel puţin 7 zile înainte de ţinerea adunării generale a acţionarilor,
banca sau persoanele care convoacă adunarea generală a acţionarilor
prezintă Băncii Naţionale a Moldovei lista acţionarilor cu drept de
participare la adunarea generală a acţionarilor.
 Cu cel puţin 3 zile înainte de la data desfăşurării adunării generale a
acţionarilor, Depozitarul central unic al valorilor mobiliare şi custozii
acţiunilor sînt obligaţi să informeze banca şi persoanele care convoacă
adunarea generală a acţionarilor despre orice transfer al dreptului de
proprietate asupra acţiunilor băncii care are loc după data întocmirii
listei acţionarilor.
 Datele obţinute se prezintă Băncii Naţionale a Moldovei de către
bancă sau persoanele care convoacă adunarea generală a acţionarilor
cu cel puţin 2 zile înainte de data desfăşurării acesteia.
 Lista acţionarilor cu drept de participare la adunarea generală a
acţionarilor nu este valabilă în absenţa opiniei scrise a Băncii Naţionale
a Moldovei cu privire la aceasta
 10.4. Rolul şi responsabilităţile
organului de conducere
 Banca va stabili mărimea şi componenţa organului său de
conducere şi mecanismul său de guvernanţă, considerând
natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente,
conform modelului de afaceri şi activităţilor desfăşurate de
bancă.
 Atribuţiile şi responsabilităţile organului de conducere
trebuie să fie explicit determinate, precum şi repartizate
într-un mod explicit şi eficient între consiliul băncii şi
organul executiv. Rolul, structura, componenţa numerică,
termenul pentru care se aleg/numesc membrii organului de
conducere, modul de funcţionare şi atribuţiile organului de
conducere se stabilesc în statutul băncii şi în reglementările
interne primare ale băncii.
Adunarea generală a acţionarilor
 Adunarea generală a acţionarilor
 este organul suprem de conducere al băncilor. Aceasta se convoacă şi se
desfăşoară în conformitatea cu Legea privind societăţile pe acţiuni, alte
acte normative şi statutul băncii. Ea are următoarele atribuţii exclusive:
a) aprobă statutul băncii în redacţie nouă sau modificările şi completările
aduse în statut, inclusiv cele ce ţin de schimbarea claselor şi numărului de
acţiuni, de convertirea, consolidarea sau fracţionarea acţiunilor băncii, cu
excepţia completărilor şi modificărilor ce ţin de competenţa Consiliului
băncii;
b) decide modificarea capitalului social;
c) aprobă regulamentul consiliului băncii, alege membrii lui şi încetează
înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul retribuţiei
muncii lor, remuneraţiilor anuale şi a compensaţiilor, precum şi decide cu
privire la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor
Consiliului băncii;
d) aprobă regulamentul Comisiei de Cenzori, alege membrii ei şi retrage
înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul retribuţiei
muncii lor şi compensaţiilor, precum şi decide cu privire la tragerea la
răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor Comisiei de Cenzori;
 Adunarea generală a acţionarilor
e) confirmă organizaţia de audit şi stabileşte cuantumul retribuţiei
serviciilor ei;
f) decide încheierea de către bancă a tranzacţiilor de proporţii, prevăzute
de art. 83 alin. (2) al Legii privind societăţile pe acţiuni;
g) decide cu privire la emisiunea obligaţiunilor convertibile;
h) examinează darea de seamă anuală a băncii, aprobă darea de seamă
anuală a Consiliului Băncii şi pe cea a Comisiei de Cenzori;
i) aprobă normativele de repartizare a profitului băncii potrivit propunerii
Consiliului băncii;
j) decide cu privire la repartizare profitului anual, inclusiv plata
dividendelor anuale sau acoperirea pierderilor băncii;
k)decide cu privire la reorganizarea sau lichidarea băncii;
l) aprobă bilanţurile de divizare, consolidat sau de lichidare ale băncii;
m) decide cu privire la crearea comisiei de numărare a voturilor la
adunarea generală a acţionarilor sau delegarea împuternicirilor ei
registratorului băncii
 Consiliul băncii
 Consiliul băncii îndeplineşte rolul de supraveghere şi
monitorizare a procesului decizional de conducere şi
este responsabil de activitatea băncii per ansamblu şi
de soliditatea financiară a acesteia.
 Consiliul băncii trebuie să definească şi să
supravegheze implementarea unui cadru de
administrare a activităţii care să asigure administrarea
efectivă şi prudentă a băncii, inclusiv separarea
responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea
conflictelor de interese.
 Membrii consiliului contribuie la o guvernanţă
corporativă sănătoasă în cadrul băncii, inclusiv prin
comportamentul personal, şi, în realizarea atribuţiilor
lor, trebuie să ţină cont de interesele legale ale băncii şi
ale deponenţilor şi acţionarilor acesteia.
 Consiliul trebuie să asigure colaborarea eficientă a
băncii cu Banca Naţională a Moldovei.
 Consiliul are următoarele
responsabilităţi:
1) realizarea atribuţiilor prevăzute la art.41 din Legea
nr.202/2017;
2) realizarea responsabilităţilor atribuite comitetului de
numire şi comitetului de remunerare, dacă acestea nu au
fost constituite la nivelul băncii;
3) aprobarea unui cod de conduită care determină clar
comportamentul acceptabil şi inacceptabil al
personalului, inclusiv activităţile nepermise şi asumarea
de riscuri excesive pentru bancă, precum şi modul de
gestionare al conflictelor de interes la nivelul băncii;
4) supravegherea modului de implementare şi conformare
cu codul de conduită al băncii, în special identificarea,
gestionarea şi prevenirea unor conflicte de interes
potenţiale şi/sau actuale;
 Consiliul are următoarele responsabilităţi:
5) supravegherea şi asigurarea eficacităţii activităţii
funcţiilor de control intern (funcţia de administrare a
riscurilor, funcţia de conformitate şi de audit intern), care
raportează direct consiliului, în special menţinerea
independenţei activităţii acestora;
6) aprobarea şi monitorizarea procesului de implementare a
planului de audit intern, după examinarea prealabilă de către
comitetul de administrare a riscurilor şi de comitetul de
audit intern;
7) aprobarea şi supravegherea implementării politicii
privind numirea organului executiv şi a personalului care
deţine funcţii-cheie;
8) aprobarea şi supravegherea implementării politicilor în
domeniul administrării riscurilor şi asigurarea instruirii
personalului băncii antrenat în domeniul corespunzător.
 Comitetele specializate
 Consiliul băncii poate determina numărul şi structura comitetelor
pentru facilitarea propriilor activităţi. Existenţa comitetelor nu
exonerează în niciun fel consiliul de la îndeplinirea colectivă a
sarcinilor şi a responsabilităţilor sale
 Comitetele specializate vor susţine consiliul băncii în anumite
domenii specifice şi vor contribui la dezvoltarea şi perfecţionarea
cadrului de administrare al activităţii băncii.
 Comitetele specializate trebuie să dispună de un regulament
general sau separat pe fiecare comitet, aprobat de consiliul
băncii, cu privire la rolul, scopul şi modul de activitate a
acestora, de asemenea trebuie să conţină reguli de activitate a
membrilor comitetului.
 Comitetele specializate
 Comitetele specializate sunt formate, în
exclusivitate, din membri ai consiliului băncii.
La şedinţele comitetelor pot fi invitate să
participe şi alte persoane, la decizia
comitetului, datorită experienţei specifice sau
datorită faptului că îndrumările oferite de
acestea sunt relevante pentru un anumit
aspect/domeniu.
 Numărul membrilor unui comitet specializat
nu poate fi mai mic de 3 persoane. Preşedintele
comitetului este numit de către consiliul băncii
din cadrul membrilor aleşi ai comitetului.
Comitetele specializate trebuie:
1) să aibă acces la toate informaţiile relevante şi datele
necesare pentru a-şi îndeplini rolul, inclusiv la date şi
informaţii de la funcţii relevante şi funcţii de control
intern;
2) să primească rapoarte periodice şi informaţii în caz de
necesitate, comunicări şi opinii de la şefii funcţiilor de
control intern în vederea realizării responsabilităţilor
atribuite;
3) să revizuiască periodic şi să decidă cu privire la
conţinutul, formatul şi frecvenţa informaţiilor privind
riscul care va fi raportat acestora;
4) dacă este necesar, să asigure implicarea corespunzătoare
a funcţiilor de control intern şi a altor funcţii relevante în
domeniile lor specifice de expertiză şi/sau să solicite
consultanţă din partea unui expert extern
 Comitetul de audit
 Preşedintele comitetului de audit trebuie să fie un
membru independent. Preşedinte al comitetului de
audit nu poate fi preşedintele consiliului băncii,
inclusiv în cazul reunirii acestui comitet cu alte
comitete.
 Preşedintele comitetului de audit trebuie să dispună
de experienţă de specialitate în aplicarea principiilor
de audit, contabilitate şi a proceselor de control
intern.
 Cel puţin unul din membrii comitetului de audit
trebuie să aibă experienţă relevantă domeniului
financiar sau contabilităţii sau legată de activitatea
financiară şi/sau de control/audit.
 Comitetul de administrare a
riscurilor
 oferă suport consiliului cu privire la apetitul la risc şi la strategia de
risc actuale şi viitoare ale băncii şi sprijină consiliul în monitorizarea
aplicării acestei strategii de către organul executiv. Responsabilitatea
generală privind riscurile îi revine în continuare consiliului băncii.
 acordă suport consiliului în stabilirea naturii, volumului, formatului şi
frecvenţei informaţiilor privind riscurile.
 Pentru a sprijini crearea unor politici şi practici de remunerare fiabile,
comitetul de administrare a riscurilor verifică, fără a aduce atingere
sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de
sistemul de remunerare ţin seama de riscuri, capital, lichidităţi, precum
şi de probabilitatea şi prognoza câştigurilor.
 are accesul corespunzător la informaţiile privind profilul de risc al
băncii şi, după caz, la funcţia de administrare a riscurilor şi la
consultanţă de specialitate externă.
Comitetul de numire
 Cel puţin unul din membrii comitetului de
numire trebuie să aibă experienţă
adecvată cu privire la procesul de selecţie
şi evaluare a adecvării candidaţilor pentru
posturile în organul de conducere al
băncii şi pentru funcţiile-cheie, după caz.
 responsabilităţi:
1) identifică şi evaluează de sine stătător şi/sau din lista candidaţilor
propuşi de către acţionari candidaţi pentru ocuparea poziţiilor libere
în cadrul consiliului şi prezintă spre aprobare consiliului băncii
candidaturile acestora, după care candidaţii examinaţi sunt înaintaţi
spre aprobare către adunarea generală a acţionarilor;
2) identifică şi evaluează de sine stătător sau din lista candidaţilor propuşi
de către consiliu şi/sau organul executiv candidaţi pentru ocuparea
poziţiilor libere în cadrul organului executiv şi, după caz, a funcţiilor-
cheie şi prezintă spre aprobare consiliului;
3) evaluează echilibrul de cunoştinţe, competenţe, diversitate şi
experienţă în cadrul organului de conducere, revizuieşte rolurile şi
capacităţile în vederea numirii într-o anumită poziţie şi evaluează
capacitatea alocării timpului pentru realizarea atribuţiilor;
4) evaluează periodic structura, dimensiunea, componenţa şi
performanţele organului de conducere şi formulează recomandări
organului de conducere cu privire la eventuale modificări
 Comitetul de remunerare
 trebuie să fie format într-un mod care să-i permită
realizarea responsabilităţilor cu competenţă şi
independenţă cu privire la politicile şi practicile de
remunerare şi la stimulentele create în vederea
gestionării riscurilor, a administrării capitalului şi a
lichidităţilor.
 trebuie să colaboreze cu alte comitete specializate
(comitetul de administrare a riscurilor, comitetul de
audit, comitetul de numire a consiliului) ale căror
activităţi pot avea un impact asupra formulării şi bunei
funcţionări a politicilor şi practicilor de remunerare şi
să furnizeze informaţii adecvate cu privire la
activităţile desfăşurate consiliului şi, după caz,
adunării generale a acţionarilor.
 Comitetul de remunerare trebuie:
1) să aibă acces la toate datele şi informaţiile
referitoare la procesul decizional al consiliului, cu
privire la formularea, punerea în aplicare,
supravegherea şi revizuirea politicilor şi practicilor
de remunerare;
2) să aibă resurse financiare adecvate şi acces
nelimitat la toate informaţiile şi datele provenite de
la funcţiile de control intern, inclusiv de la funcţia
de administrare a riscurilor;
3) să asigure implicarea adecvată a funcţiilor de
control intern şi a altor funcţii relevante în
domeniile de expertiză respective şi să solicite
consultanţă externă atunci când este necesar.
 Comitetul de Conducere al băncii
 este organul executiv al acestuia este care efectuează conducerea
activităţii curente a băncii. Acesta este compus din 7 membri,
inclusiv Preşedintele Comitetului de Conducere al băncii fiind
numiţi de către Consiliul băncii, care aprobă Regulamentul
Comitetului de Conducere. Acesta îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare a Republicii
Moldova, statutului băncii şi regulamentelor interne ale băncilor şi
are următoarele atribuţii:
a) implementează obiectivele strategice, strategia privind
administrarea riscurilor şi cadrul de administrare a activităţii
băncii, inclusiv codul de guvernanţă corporativă, aprobate de
consiliul băncii;
b) asigură o structură organizatorică adecvată şi transparentă
pentru bancă, inclusiv separarea responsabilităţilor în cadrul
acesteia;
c) realizează monitorizarea adecvată a personalului din subordine;
 atribuţii
d) asigură repartizarea sarcinilor şi responsabilităţilor ce
revin personalului băncii şi stabileşte o structură de
gestionare care promovează în cadrul băncii o activitate
responsabilă şi transparentă;
f) aprobă recomandaţiile Comitetului ALCO pe perioade;
g) aprobă acordarea creditelor în limitele competenţei
sale;
h) dirijează executarea politicii de administrare a
riscurilor şi poziţiei de platibilitate a băncii;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii ce decurg din prezenta
lege sau din actele normative emise în aplicarea acesteia.
Comisia de cenzori
 Comisia de cenzori are următoarele
împuterniciri:
 stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de
control contabil în temeiul regulamentului BNM,
supraveghează respectarea lor şi controlează
conturile şi alte documente ale băncii;
 controlează respectarea legilor şi a regulamentelor
aplicabile băncii şi prezintă consiliului băncii
rapoarte respective;
 prezintă avize în problemele solicitate de consiliul
băncii şi în alte probleme pe care le consideră
necesare.
 10.5. Cadrul de administrare a
activităţii băncii
 Organul de conducere al băncii este responsabil pentru existenţa
unui cadru de administrare a activităţii riguros conceput, care să
includă cel puţin următoarele aspecte:
1) o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine
definite, transparente şi coerente;
2) procese eficace de identificare, administrare, monitorizare şi
raportare a riscurilor la care banca este sau ar putea fi expusă
(simulări de criză);
3) un proces de evaluare a adecvării capitalului la riscuri (ICAAP);
4) mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri
administrative şi contabile riguroase;
5) sistemele informaţionale adecvate necesităţilor băncii şi
asigurarea continuităţii activităţii acesteia;
6) mecanisme de conformare cerinţelor de transparenţă şi publicare
a informaţiilor;
7) politici şi practici de remunerare.
 Conţinut
La instituirea cadrului de administrare a activităţii băncii, organul de conducere
trebuie să ţină cont de mărimea băncii şi de structura organizatorică, precum şi
de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi
activităţilor desfăşurate de bancă.
Banca este obligată să-şi desfăşoare activităţile, inclusiv să efectueze
operaţiunile şi să presteze servicii în strictă conformitate cu cadrul de
administrare a activităţii acesteia. Reglementările interne aferente desfăşurării
activităţii trebuie să fie aplicabile pentru toate nivelurile băncii, inclusiv la nivel
de sucursală şi/sau subdiviziune structurală a băncii pentru a îndeplini toate
cerinţele de organizare/desfăşurare a activităţii.
Banca trebuie să dispună de resurse suficiente pentru asigurarea conformării
băncii, inclusiv fiecărei sucursale a sa şi/sau subdiviziunii structurale, cadrului
general de desfăşurare a activităţii atât la nivel de bancă, cât şi la nivel individual
de fiecare sucursală/subdiviziune structurală.
 Elementele componente ale structurii
organizatorice a băncii
Banca

Departamente

Coordonare Contabilitate/ Sisteme

Marketing
/Strategie Control informaţionale

Decontări/
Valori
Instrumente Creditare Juridic
mobiliare
de plată

Operaţiuni Organizare/
Casierie/ Investiţii
valutare/ Resurse
Trezorerie financiare
externe umane
Organul de conducere trebuie să dispună de politici clare şi
documentate cu privire la modul în care trebuie respectate
aceste standarde. Aceste politici trebuie:
• să promoveze desfăşurarea activităţilor băncii în
conformitate cu legislaţia aplicabilă şi cu valorile
1 corporative ale băncii;

• să promoveze conştientizarea riscurilor printr-o cultură privind

riscurile, cu reflectarea aşteptărilor organului de conducere,
conform cărora activităţile băncii nu vor depăşi apetitul la risc şi
2 limitele de risc stabilite la nivelul băncii, precum şi nu vor depăşi
responsabilităţile respective ale personalului;

• să stabilească principii şi să prezinte exemple de comportament acceptabil

şi inacceptabil legat, în special, cu raportarea financiară eronată şi cu
conduita neadecvată, acţiunile economice şi financiare ilegale, inclusiv
acţiuni de spălare a banilor, practici anticoncurenţiale, acţiuni de concurenţă
3 neloială, sancţiuni financiare, mită şi corupţie, manipularea pieţei şi a
tranzacţiilor, precum şi încălcări ce ţin de domeniul protecţiei
consumatorilor;
Organul de conducere trebuie să dispună de politici clare şi
documentate cu privire la modul în care trebuie respectate
aceste standarde. Aceste politici trebuie:

• să stabilească în mod clar că pe lângă respectarea

cerinţelor legislaţiei şi reglementărilor interne,
personalul trebuie să se comporte cu onestitate şi să-

4 şi îndeplinească sarcinile competent, aplicând

abilităţile profesionale necesare, grijă şi diligenţă;

• să asigure că personalul este conştient de

potenţialele măsuri disciplinare, de acţiuni
juridice şi de sancţiuni care pot să apară în
5 urma comportamentului necorespunzător.
 Conflictele de interese la nivelul băncii
 Măsurile băncii de a gestiona sau, după caz, de a atenua conflictele de
interese trebuie să fie documentate, prin reglementări interne, şi
acestea trebuie să includă, dar nelimitându-se la:

• o separare adecvată a sarcinilor sau responsabilităţilor de

supraveghere şi raportare a activităţilor care generează conflicte de
interese în cadrul proceselor de desfăşurare ale tranzacţiilor sau când
1 se prestează servicii;

• stabilirea de bariere informaţionale, prin limitarea

accesului la informaţie, inclusiv prin separarea fizică
2 a anumitor linii sau unităţi de activitate;

• stabilirea procedurilor adecvate pentru tranzacţiile

3 cu persoanele afiliate.
 Esenţă
 Toți membrii organului de conducere trebuie să
cunoască pe deplin structura și responsabilitățile
organului de conducere, precum și repartizarea
sarcinilor între diferitele funcții ale organului de
conducere și ale comitetelor acestuia. Pentru a
asigura existența unor verificări și a echilibrului
corespunzător, procesul său decizional nu trebuie
dominat de un singur membru sau de o mică parte a
membrilor săi. Funcția de supraveghere și cea de
conducere a organului de conducere trebuie să
interacționeze în mod eficace. Ambele funcții
trebuie să furnizeze reciproc informații suficiente
pentru a le permite să își îndeplinească rolurile
respective.
Funcţiile organului de conducere
 Organul de conducere în funcția sa de
conducere trebuie să se implice în mod
activ în activitatea unei instituții și
trebuie să ia decizii în mod întemeiat și
în cunoștință de cauză.
 Rolul membrilor organului de conducere
în funcția sa de supraveghere trebuie să
includă monitorizarea și punerea în
discuție într-o manieră constructivă a
strategiei instituției
 Președintele organului de
conducere
 trebuie să conducă organul de conducere, să
contribuie la un flux eficient de informații în
cadrul organului de conducere și între organul
de conducere și comitetele sale, dacă acestea au
fost înființate, și trebuie să fie responsabil
pentru funcționarea generală eficace a acestuia.
 trebuie să încurajeze și să promoveze discuții
deschise și critice și să se asigure că opiniile
divergente pot fi exprimate și discutate în
cadrul procesului decizional.
 Ca principiu general, președintele organului de
conducere trebuie să fie un membru neexecutiv.
 10.6. Asigurarea sub aspect juridic
Activitate de asigurare - activitate care constă, în principal, din: oferirea,
negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de
prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare;
Activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări - activitate care
constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare şi/sau de
reasigurare, din alte acţiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din
încheierea lor, sau de contribuţie la gestionarea contractelor, în special în
cazul solicitării de daune.
Aceste activităţi nu se consideră de intermediere în asigurare şi/sau în reasigurare
în cazul în care sînt îndeplinite de un asigurător sau de un angajat al lui care
acţionează sub responsabilitatea asigurătorului. Nu se consideră activităţi de
intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări nici următoarele: furnizarea
ocazională de informaţii, în contextul unor alte activităţi profesionale al căror
scop nu rezidă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau
administrării unui contract de asigurare şi/sau reasigurare, administrarea daunelor
unui asigurător (reasigurător) la nivel profesional şi nici compensarea daunelor şi
evaluarea de către un expert a solicitărilor de daune;
 Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să
capete o formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi
din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de
asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de drepturi
şi obligaţii în materie de asigurări.
 Istorie

secolul al IX 1453 1601 1681, 1898

-lea î.e.n
În doctrina de specialitate se Prima reglementare în Anglia,
precizează că primele reglementări În Franţa, prima
mai detaliată a primul act
referitoare la asigurări au fost reglementare privind
cuprinse în legile Rhodosului din asigurărilor se pare normativ ce
asigurările o constituie
secolul al IX-lea î.e.n. că este Ordonanţa legifera
Ordonanţa din 1681 a lui
Aceste legi nu reglementau faptele din 1453, emisă în raporturile de
de asigurare în conţinutul lor actual, Ludovic al IV-lea,
Barcelona, care a asigurare îl
dar făceau referiri la „avaria urmată de adoptarea, în 9
fost cel dintâi act constituie
comună” în exercitarea comerţului aprilie 1898, a Legii
normativ ce a „Elisabetan
maritim şi tratau problemele legate privind asigurarea
de împărţirea şi suportarea riscului încercat să legifereze Act”
victimelor accidentelor
avarierii sau distrugerii navelor. asigurările maritime
de muncă
 Promovarea asigurărilor implică următoarele
condiţii obiective şi subiective:
Condiţii subiective:
Condiţiile obiective se
1.Interesul pentru asigurare ar putea fi referă la caracteristicile
interpretat prin simţul necesităţii de
a identifica, preveni şi preîntâmpina impuse evenimentelor
evenimentele, riscurile generatoare pentru a intra în sfera
de pagube. Acesta se află în
corelaţie cu evoluţia generală a asigurărilor:
societăţii, cu nivelul ei de 1. să fie sporadice;
dezvoltare, cu nivelul de cultură şi
civilizaţie a omului. 2. să aibă o anumită
2. Suportabilitatea financiară a regularitate;
asigurării se referă la posibilităţile
financiare ale persoanelor fizice şi 3. să aibă extensie
juridice de a suporta plata primelor teritorială;
de asigurare. Cu alte cuvinte,
suportabilitatea financiară a 4. să se producă în viitor.
asigurării poate promova interesul
pentru asigurare, îl poate bloca sau
îl poate amâna.
Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin
legislaţiei Republicii Moldova, corelate cu:
răspunderea pe care asiguratul o poartă
faţă de persoanele fizice sau persoanele
juridice pentru prejudiciile cauzate lor
(asigurarea de răspundere civilă)
persoana asiguratului
sau a beneficiarului
asigurării, cu viaţa,
sănătatea şi
capacitatea lor de
muncă (asigurarea de
persoane)

bunuri, credite şi garanţii,

pierderi financiare ale
persoanelor fizice şi ale
persoanelor juridice
(asigurarea de bunuri)
 Asigurarea obligatorie şi asigurarea benevolă
(facultativă)
În asigurarea obligatorie, raporturile
După modul de efectuare, există două dintre asigurat şi asigurător,
forme de asigurare drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi,
condiţiile şi modul lor de
implementare se stabilesc prin lege
În asigurarea benevolă (facultativă),
raporturile dintre asigurat şi
asigurător, drepturile şi obligaţiile
fiecărei părţi se stabilesc prin
contract de asigurare. Condiţiile
asigurărilor benevole (facultative)
sînt stabilite de asigurător, în
conformitate cu legislaţia şi cu
actele normative ale Autorităţii de
supraveghere

Avizarea şi constatarea producerii riscurilor

asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata
despăgubirilor şi a îndemnizaţiilor de asigurare
se efectuează în condiţiile legii, în cazul
asigurărilor obligatorii, sau în baza condiţiilor
de asigurare şi contractului de asigurare, în
cazul asigurărilor benevole (facultative)
 Particularități
 Activitatea asigurătorului se desfăşoară în bază de
licenţă, eliberată exclusiv pentru activitate în
categoria "asigurări de viaţă" sau pentru activitate
în categoria "asigurări generale".
 Clasele de asigurări din categoriile specificate la
alin.(1) sînt stabilite în anexa nr.1, parte integrantă
a legii.
 Asigurătorul poate asigura atît separat, cît și
cumulativ anumite riscuri, desfășurînd activitate
de asigurare conform tipurilor de asigurare. Pentru
fiecare tip de asigurare, asigurătorul aprobă
condiții de asigurare, cu includerea acestora în
licențe
 10.7. Premisele reglementării pieţii
asigurărilor
 Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată exclusiv de
către asigurători (reasigurători), sub formă de societate pe acţiuni,
inclusiv cu investiţii străine, care deţin licenţă de activitate eliberată
 Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate fi înregistrat la organul
înregistrării de stat fără avizul Autorităţii de supraveghere.
 Pot fi fondatori şi acţionari ai asigurătorului (reasigurătorului) persoane
fizice şi/sau persoane juridice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii
Moldova, în condiţiile legii şi ale altor acte legislative în vigoare.
 Nu poate fi fondator sau acţionar al asigurătorului (reasigurătorului)
persoana juridică aflată în proces de lichidare sau în stare de
insolvabilitate şi nici persoana căreia i s-a impus restricţia legală de a
constitui societate comercială.
 Fondatorii sau acţionarii semnificativi ai asigurătorului
(reasigurătorului) prezintă informaţii Autorităţii de supraveghere. În
cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) face parte dintr-un grup
corporativ, proprietatea asupra grupului trebuie să fie suficient de
transparentă, astfel încît să nu fie subminată supravegherea.
 Particularități
 La momentul înregistrării de stat,
capitalul social al asigurătorului
(reasigurătorului) trebuie să fie depus
integral de către fondatorii săi.
 Aporturile la capitalul social se
depun integral în formă bănească atît
la constituire, cît şi la majorare.
 Persoana juridică are dreptul să
plătească acţiunile asigurătorului
(reasigurătorului) în formă bănească,
în limitele capitalului său propriu
(activelor nete).
 Asigurătorul (reasigurătorul) are
dreptul să dobîndească acţiuni proprii
de la acţionarii semnificativi, cu
condiţia respectării legislaţiei privind
societăţile pe acţiuni şi altor acte
normative referitoare la stabilitatea
financiară şi solvabilitatea
asigurătorului (reasigurătorului).
Capitalul social minim al
asigurătorului (reasigurătorului)
este de 15 milioane de lei, la care
se aplică:
coeficientul 1 - pentru
activitate de asigurări
Capitalul social al
generale.
asigurătorului
coeficientul 1,5 - pentru (reasigurătorului)
activitate de asigurări de
viaţă.
coeficientul 2 - pentru
activitate de reasigurare
exclusivă.
la capitalul social minim al
asigurătorilor care practică
asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto
externă se aplica
coeficientul 1,5
 Licențierea activității de asigurare
(reasigurare)
a) copia deciziei de înregistrare de stat a solicitantului de licență; Documentele pentru eliberarea licenţei şi
b) copia de pe actul de proprietate al imobilului în care se va desfășura activitatea de asigurare cele pentru reperfectarea acesteia se depun
(reasigurare) sau contractul ce atestă posesiunea asupra imobilului respectiv;
c) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social minim; personal la autoritatea de supraveghere de
d) documentele ce atestă provenienţa mijloacelor băneşti din capitalul social depus;
e) actele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul solicitantului de
către organul executiv al asigurătorului
licență cu cerinţele stabilite prin actul normativ al autorităţii de supraveghere, inclusiv copia contractului (reasigurătorului)/solicitantului de licență
încheiat cu actuarul care va presta serviciile de actuariat;
f) actele ce confirmă deţinerea unui sistem informațional corespunzător derulării optime a activităţii de sau de persoana împuternicită de către
asigurare (reasigurare) pe care îşi propune să o practice solicitantul de licență; acesta. Documentele se depun în original
g) condiţiile de asigurare pentru fiecare clasă şi pentru fiecare tip de asigurare separat, la care se
anexează modelele de contracte de asigurare, modelele de poliţe de asigurare, tarifele de asigurare şi sau în copii, inclusiv pe suport electronic,
structura tarifelor respective; etc. cu prezentarea originalelor pentru
verificare
Pentru obținerea licenţei pentru Licenţa se eliberează pe un termen
desfăşurarea activităţi de asigurare nelimitat şi este netransferabilă
(reasigurare) în limitele prevăzute
de art. 28, la autoritatea de
Activitatea de asigurare (reasigurare)
supraveghere se depune, în modul
poate fi desfăşurată numai de
stabilit de aceasta, o declarație în asigurătorii (reasigurătorii) care au
formă scrisă, semnată olograf, la obţinut licenţă în condiţiile legii
care se anexează

Licența
 Licențierea activității de asigurare
(reasigurare)
6) Declaraţia pentru eliberarea licenţei se semnează de către organul executiv al
solicitantului de licență şi conţine:
a) denumirea, sediul și IDNO ale solicitantului de licență;
b) categoria, clasele şi tipurile de asigurare pentru care se solicită licenţă;
c) asumarea, pe proprie răspundere, de către semnatarul declaraţiei pentru eliberarea
licenţei a respectării condiţiilor de licenţiere;
d) confirmarea, cu asumarea propriei răspunderi, de către organul executiv al
asigurătorului (reasigurătorului) că documentele anexate la declaraţie sînt autentice şi
conţin date veridice.
7) Documentele care se anexează la declaraţia pentru eliberarea licenţei şi la cea pentru
reperfectarea licenţei se indică într-un borderou, care se întocmeşte în două exemplare,
dintre care un exemplar se anexează la declaraţia respectivă, iar celălalt se înmînează
persoanei care depune declarația. Ambele exemplare se semnează de către angajatul
autorităţii de supraveghere care a recepţionat documentele şi persoana care depune
declaraţia pentru eliberarea licenţei sau cea pentru reperfectarea licenţei.
8) Declaraţia pentru eliberarea licenţei se restituie solicitantului de licență sau persoanei
împuternicite dacă la aceasta nu sînt anexate toate documentele prevăzute de prezenta lege
şi/sau documentele prezentate nu corespund prevederilor legislaţiei ori nu probează
respectarea de către solicitantul de licență a condițiilor de licențiere. Documentele anexate
se restituie în termen de 10 zile lucrătoare din data depunerii acestora la autoritatea de
supraveghere, cu indicarea motivului restituirii.
 Reperfectarea licenţei
Licenţa reperfectată se eliberează
pe acelaşi formular sau pe unul
nou, ţinîndu-se cont de
modificările indicate în declaraţia
pentru reperfectarea licenței, cu
eliberarea copiilor autorizate de
pe licenţa respectivă
Declaraţia pentru
reperfectarea licenţei se
depune conform procedurii
de depunere a declaraţiei
pentru eliberarea licenţei.
Drept temei pentru
reperfectarea licenţei servesc:
a) modificarea denumirii
asigurătorului
(reasigurătorului);
b) schimbarea sediului
asigurătorului
(reasigurătorului);
c) completarea activităţii de
asigurare a asigurătorului.
La reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa
reperfectată se eliberează pe un formular de licență nou,
în decizia de reperfectare a licenţei se indică
nevalabilitatea formularului precedent al licenţei.
Modificările şi completările efectuate la reperfectarea
licenţei se introduc în Registrul asigurătorilor
(reasigurătorilor) licențiați nu mai tîrziu de prima zi
lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei
autorității de supraveghere privind reperfectarea
licenței.
La apariţia unui temei pentru reperfectarea
licenţei, asigurătorul (reasigurătorul) este
obligat, în termen de 10 zile lucrătoare de la
data înregistrării de stat a modificărilor
operate sau de la data adoptării deciziei
privind completarea activității de asigurare cu
noi clase de asigurare şi/sau noi tipuri de
asigurare ori excluderea acestora din
activitatea de asigurare, să depună la
autoritatea de supraveghere o declaraţie
pentru reperfectarea licenţei, la care să
anexeze licenţa care necesită reperfectare şi
documentele (sau copiile de pe acestea, cu
prezentarea originalelor pentru verificare) ce
confirmă modificările respective
Decizia privind eliberarea/reperfectarea licenţei
Autoritatea de supraveghere decide asupra eliberării licenţei
în termen de 30 de zile lucrătoare de la data recepționării
tuturor documentelor aferente declarației pentru eliberarea
licenței, iar în cazul reperfectării licenţei – în termen de 14
zile lucrătoare de la data depunerii declarației pentru
reperfectarea licenței.

Formularul licenţei se perfectează în termen de 3

zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei
autorităţii de supraveghere cu privire la eliberarea/
reperfectarea licenței.

Asigurătorul (reasigurătorul) nu este în

drept să transmită formularul licenţei
sau copia autorizată de pe acesta altei
persoane

Licenţele eliberate de autoritatea de supraveghere

sînt valabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova şi
peste hotarele acesteia, în conformitate cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte

Pentru fiecare filială (reprezentanță), altă subdiviziune a

asigurătorului (reasigurătorului) în care se va desfăşura
activitatea, autoritatea de supraveghere eliberează copii
autorizate de pe licenţă
Taxele aferente eliberării/reperfectării
licenței

1) Taxa pentru eliberarea licenţei

pentru activitatea de asigurare
(reasigurare) constituie 20000 de
lei.
2) Taxa pentru eliberarea copiei
autorizate de pe licenţă, cea pentru
reperfectarea licenţei, precum şi
cea pentru eliberarea duplicatului
licenţei reprezintă 10% din taxa
pentru eliberarea licenţei, fiind
nerambursabile în cazul în care
asigurătorul (reasigurătorul) nu
începe activitatea de asigurare sau
încetează să funcţioneze.
3) Taxele prevăzute la alin. (1) și
(2) se fac venit la bugetul
autorităţii de supraveghere.
 Limitele activităţii asigurătorului (reasigurătorului)
1. Activitatea asigurătorului
(reasigurătorului) se limitează
la asigurare, reasigurare şi la
operaţiunile ce rezultă direct
din aceste acţiuni, exclusă
fiind orice altă activitate
comercială
Asigurătorului
(reasigurătorului) i se
interzice să efectueze
tranzacţii şi să desfăşoare
activităţi de întreprinzător
neprevăzute la alin.(1) şi (2).
2. Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul
să efectueze următoarele acţiuni ce rezultă
din activitatea de asigurare/reasigurare:
a) investirea şi fructificarea fondurilor şi
rezervelor proprii şi celor atrase, a rezervelor
tehnice în modul stabilit de actele normative
ale Autorităţii de supraveghere;
b) acordarea de împrumuturi cu dobîndă
propriilor asiguraţi persoane fizice în limitele
sumei de răscumpărare prevăzute în contractul
de asigurare de viaţă, cu acumulare a
capitalului respectiv;
b1) acordarea de împrumuturi cu dobîndă din
mijloacele bănești disponibile și libere de
careva obligații – exclusiv în cazul în care rata
solvabilității înregistrează mărimi duble peste
limita stabilită în actele normative ale
autorității de supraveghere și nu admite deficit
de active eligibile admise în fondul
asiguraților pe toată perioada împrumuturilor;
c) vînzarea sau locaţiunea bunurilor anterior
procurate pentru necesităţi proprii ale
asigurătorului (reasigurătorului) sau devenite
proprietate în urma contractelor de asigurare;
d) acordarea serviciilor de asistenţă
(assistance) şi de corespondent în baza
contractului de colaborare între asigurători sau
între asigurători şi persoane juridice care
prestează asemenea servicii.
10.8. Regimul juridic al primelor şi despăgubirilor în asigurări
Prima de asigurare reprezintă suma pe care asiguratul
este obligat să o plătească asigurătorului, la eliberarea
poliţei de asigurare, în modul şi în termenul prevăzut
de contractul de asigurare, în schimbul preluării de
către asigurător a riscului asigurat
Plata primei de asigurare se face integral sau în rate plătibile la
termenele scadente prevăzute în contract conform negocierii părţilor,
la sediul asigurătorului sau al reprezentanţilor săi dacă în contractul de
asigurare nu se prevede altfel.
În cazul asiguratului persoană juridică sau întreprinzător
individual, prima de asigurare se transferă nemijlocit pe contul
bancar al asigurătorului (reasigurătorului).
Tariful de asigurare reprezintă cota (calculată pe o unitate a sumei
asigurate) a primei de asigurare plătite de asigurat pentru o anumită
perioadă.
Asigurătorii şi intermediarii în asigurări sînt obligaţi să opereze cu
primele şi tarifele de asigurare obligatorie stabilite în conformitate cu
legi speciale.
În cazul asigurărilor benevole (facultative), primele, tarifele și beneficiile
de asigurare sînt calculate de asigurător. Mărimea concretă a tarifului de
asigurare se stabileşte în contractul de asigurare prin acordul comun al
PowerPoi
părţilor. nt
La calcularea primelor, tarifelor şiPresenta
beneficiilor în cadrul asigurărilor, se
tion
interzice asigurătorilor (reasigurătorilor) stabilirea diferenţiată a primelor,
tarifelor şi beneficiilor în baza criteriului de sex
continuare
Autoritatea de supraveghere solicită
asigurătorilor să colecteze şi să sistematizeze
datele statistice de bază, potrivit formularelor
sale tipizate. Aceste date sînt folosite de
asigurători la calcularea primelor pentru fiecare
clasă de asigurare

Dovada plăţii primelor de asigurare o va

face asiguratul, înscris constatator fiind
orice document probator al plăţii
prevăzut de legislaţia în vigoare.

Dacă interesul asigurat se stinge pe

parcursul perioadei de asigurare,
asiguratul datorează asigurătorului doar
acea parte din primă ce corespunde
perioadei în care asigurătorul a purtat
efectiv răspundere, chiar dacă perioada de
asigurare putea fi suspendată sau încetată
de asigurător.
Tipologia primelor
 primă brută subscrisă - primă
calculată de asigurător (reasigurător)
conform unui contract de asigurare
(reasigurare), înainte de deducerea
oricăror sume din aceasta;
 primă netă subscrisă - primă brută
calculată de asigurător (reasigurător)
conform unui contract de asigurare
(reasigurare) după deducerea părţii
din prima transmisă în reasigurare;
 Principalele elemente care stau la baza calculării
primei ca obligaţie a asiguratului sunt forma de
asigurare contractată, categoriile de riscuri subscrise,
suma asigurată şi perioada asigurată.
 Primele de asigurare se stabilesc, de regulă, pentru
un an de zile şi pot fi plătite în întregime în
momentul încheierii contractului de asigurare sau în
mai multe tranşe pe parcursul derulării acestuia.
 În conformitate cu legislaţia actuală, prima de
asigurare constă în sume de bani, ea neputând fi
alcătuită din alte bunuri sau servicii. De regulă, plata
primei de asigurare condiţionează intrarea în vigoare
a asigurării sau începerea perioadei de asigurare
10.9. Intermediarii în asigurări şi/sau
în reasigurări
 intermediari în asigurări sînt agenţii de
asigurare, agenţii bancassurance şi
brokerii de asigurare, iar intermediari
în reasigurări sînt brokerii de
reasigurare.
 Esență
 Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări este obligat să
pună la dispoziţia clienţilor, anterior încheierii, modificării sau
reînnoirii contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puţin
următoarele informaţii referitor la:
a) denumirea sa (numele său);
b) sediul său (adresa);
c) licenţa pe care o deţine;
d) contractul încheiat cu asigurătorul, în cazul în care este agent
de asigurare sau agent bancassurance;
e) procedura de soluţionare a eventualelor litigii dintre el şi clienţi.
 Primele de asigurare achitate de către asigurat prin
intermediarul în asigurări se consideră transferate asigurătorului
la momentul plăţii. Despăgubirile de asigurare sau indemnizaţiile
de asigurare achitate de asigurător prin intermediarul în
asigurări se consideră transferate asiguraţilor în momentul în
care aceştia le încasează efectiv.
 Esență
 Calitatea de agent de asigurare sau agent
bancassurance este incompatibilă cu cea de broker
de asigurare şi/sau de reasigurare.
 Nu se permite activitatea de intermediere pentru
încheierea pe teritoriul Republicii Moldova a unui
contract de asigurare în numele asigurătorului
nerezident al ei.
 Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sînt
obligaţi să instituie reguli şi proceduri de verificare,
să asigure instruirea continuă a personalului
propriu, a subagenţilor şi a asistenţilor în brokeraj,
în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi
finanţării terorismului prin intermediul activităţii de
asigurare.
 Agentul de asigurare este persoană fizică sau
persoană juridică înscrisă în Registrul agenților
de asigurare și agenților bancassurance, ținut de
autoritatea de supraveghere, care deţine din
partea unui asigurător o împuternicire valabilă,
în formă scrisă (contract de mandat), pentru a
acţiona în numele acestuia.
11) Dreptul de desfășurare a activității de
intermediere în asigurări și/sau reasigurări de
către agenții de asigurare apare din momentul
înregistrării acestora de către autoritatea de
supraveghere în Registrul agenților de asigurare
şi agenţilor bancassurance.
2) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să
întrunească următoarele condiţii:
a) să dispună de pregătire profesională de specialitate
şi/sau de competenţă, de cunoştinţe şi aptitudini în
domeniul acestei activităţi, confirmate prin certificatul de
calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele
normative ale autorităţii de supraveghere;
b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere
civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5
milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în
valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru
totalitatea solicitărilor de daune, nefiind admisă franşiza,
sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în
al cărui nume activează sau al cărui împuternicit este;
c) să nu aibă antecedente penale nestinse.
d) să prezinte informaţia privind activitatea sa în
modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de
supraveghere.
 3) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate numai intermedierea în asigurări;
a ) să dispună de un capital social, vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de
1
100000 de lei, menținut în mijloace bănești libere de obligații pe un cont bancar de depozit;
b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de
cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane
de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza admisă fiind în limita capitalului
propriu al agentului, sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în al cărui nume
activează sau al cărui împuternicit este;
c) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare
şi/sau de insolvabilitate la data solicitării autorizaţiei de la asigurător;
d) să cuprindă obligatoriu în denumire sintagma "agent de asigurare";
e) să aibă asociaţi şi/sau acţionari, precum şi persoane cu funcţie de răspundere, fără antecedente
penale nestinse;
f) administratorul să întrunească condiţiile de pregătire şi de experienţă pentru această funcţie şi să
deţină certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative emise de
autoritatea de supraveghere;
g) să înfiinţeze şi să ţină un registru al subagenţilor, al cărui regim, a cărui formă şi al cărui conţinut
vor fi stabilite prin acte normative ale autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea prezentei
legi.
h) să-şi desfăşoare activitatea prin subagenţi care corespund cerinţelor de instruire profesională
şi deţin certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative ale
autorităţii de supraveghere;
i) să prezinte raportările financiare şi specializate în modul stabilit prin actele normative ale
autorităţii de supraveghere.
Activitatea brokerului de asigurare şi/sau
de reasigurare
1) În calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare poate activa orice persoană juridică organizată
sub formă de societate pe acţiuni ori de societate cu răspundere limitată, care dispune de licenţă de
activitate, eliberată în în condițiile prezentei legi și ale actelor normative ale autorității de
supraveghere.
2) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să corespundă cerinţelor prevăzute la alin.(1);
b) să dispună de un capital social, vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de
400000 de lei, menținut în mijloace bănești libere de obligații pe un cont bancar de depozit;
c) să dispună de un contract în vigoare de asigurare de răspundere civilă profesională în valoare de cel
puţin 10 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 15 milioane de lei
pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza admisă în contract fiind în limita capitalului
propriu al brokerului;
d) să desfăşoare doar activitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;
e) să păstreze şi să pună la dispoziţia Autorităţii de supraveghere, la cerere, registrele şi înregistrările
contabile care să evidenţieze şi să clarifice operaţiunile efectuate în activitatea sa;
f) să aibă un personal cu funcţie de răspundere care să corespundă criteriilor de pregătire şi de
experienţă stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere, iar administratorul şi
personalul propriu cu atribuţii de intermediere să deţină certificatul de calificare în asigurări obţinut
în condiţiile actelor normative ale autorităţii de supraveghere;
g) să înfiinţeze şi să ţină Registrul asistenţilor în brokeraj, al cărui regim, a cărui formă şi al cărui
conţinut se stabilesc prin actul normativ al Autorităţii de supraveghere, emise întru aplicarea
prezentei legi;
h) să prezinte raportările financiare şi specializate, altă informaţie privind activitatea sa, în modul stabilit
prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere;
i) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară
şi/sau de insolvabilitate la data solicitării licenţei.
3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu pot desfăşura activitate prin agenţi de asigurare
persoane fizice sau persoane juridice ori subagenţi, ci numai prin personal propriu sau prin asistenţi
de brokeraj.
 Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de
reasigurare
1) Pentru obţinerea licenţei de activitate, brokerul de asigurare şi/sau de
reasigurare va prezenta, suplimentar față de documentele prevăzute în actele
normative ale autorității de supraveghere, următoarele documente:
a) copia deciziei de înregistrare de stat a brokerului de asigurare și/sau
reasigurare;
a1) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a
imobilului în care se va desfăşura activitatea licenţiată;
b) contractul de asigurare de răspundere civilă profesională;
c) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social.
d) documentele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţie de
răspundere cerinţelor stabilite prin actele normative ale autorităţii de
supraveghere;
e) copia dispoziției de plată privind achitarea taxei pentru
eliberarea/reperfectarea licenței.
 În cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii declaraţiei şi a documentelor
anexate, autoritatea de supraveghere va decide asupra eliberării licenţei.
21) Licenţa pentru activitatea de intermediere în asigurări în calitate de broker de
asigurare şi/sau reasigurare se acordă pe un termen nelimitat.
3) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea de intermediere în asigurări în
calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare este de 3250 lei şi se varsă
la bugetul autorităţii de supraveghere.
 Esență
 Legislaţia din domeniul asigurărilor foloseşte noţiunea de
indemnizaţie de asigurare, dar nu o defineşte. în literatura de
specialitate, indemnizaţia de asigurare este definită ca fiind
suma de bani pe care asigurătorul o achită asiguratului
(beneficiarului) la survenirea cazului asigurat.
 În asigurările de răspundere civilă, indemnizaţia de asigurare
mai poartă denumirea de despăgubire şi are de obiect sume de
bani.
 Principiul care cârmuieşte plata indemnizaţiei de asigurare este
acela că despăgubirea nu poate depăşi întinderea prejudiciului
suferit de către asigurat sau, după caz, de către terţul păgubit. în
cazul asigurărilor de răspundere civilă, pentru ipoteza în care
indemnizaţia de asigurare nu acoperă prejudiciul terţului
păgubit, atunci restul de pagubă va fi suportat de persoana
vinovată de producerea cazului asigurat.