Anxietatea

,,Vocabularul definește anxietatea ca fiind "o stare de agitație, de puternică îngrijorare datorată
fricii, incertitudinii sau așteptării a ceva", în timp ce în medicină și psihologie termenul reprezintă o
"stare particulară de incertitudine și teamă care poate viza obiecte sau evenimente specifice".”(carte
scribd)

DSM 5-,,anxietatea constă în anticiparea unui pericol, iar frica reprezintă răspunsul emoțional la un
pericol iminent real sau presupus”

Articol anxietate-

-este un construct relativ nou, deoarece a apărut undeva în secolul XX, fiind un simptom caracteristic
timpurilor moderne

,,Epstein sugerează că toate definițiile pe care le-a analizat permit o descriere generală a anxietății ca
fiind o "stare de excitație difuză ca urmare a percepției unei amenințări,

sau, alternativ, ca frică nerezolvată" “

,,Anxietatea este rezultatul stresului psihologic, provocat de "amenințarea

privarea de o satisfacție anticipată". O reacție de anxietate la stres poate

să apară ca urmare a incertitudinii asociate cu mediul extern sau cu mediul

factori, precum și de factori interni sau cognitivi.”

,, Consecințele anxietății sunt complexe și de natură interacțională și depind de cerințele situației.

Deși acestea sunt de obicei negative și

debilitante, există momente în care anxietatea poate fi utilă, facilitând adaptarea, ajustarea și
performanța ‘’

Anxietate, traumă și iubire

,,Când percepem ceva ce constituie un pericol pentru noi și ce ne poate provoca durere, percepția
este focalizată asupra acestui pericol și se ajunge la o reacție de hipervigilență”. Dar, dacă pericolul
devine copleșitor și omul nu mai are șansa de a se apăra într-un mod eficace , se produce disocierea,
iar corpul este transpus într-o stare de insensibilitate. Psihicul plutește atunci liber, eliberat de corp.
Oamenii mai anxioși sunt cei traumatizați, iar toate astea se răsfrâng cu atitudini poate neasșteptate
asupra modului în care privesc anumite anspecte ale vieții.