Comportamentul producătorului

Scopul producătorului/antreprenorului: obținerea profitului antreprenorial.

Acțiunea inițiată pentru atingerea sopului: activitatea antreprenorială, mai exact procesul de
producție în cadrul căruia sunt utilizați și combinați factorii de producție (interpretare limitată,
de tip tehnic).

Factorii de producție: munca, natura sau pământul, capitalul tehnic (fix și circulant).

Procesul de producție este abstractizat sub forma unei funcții de producție de tipul:

unde Q = cantitatea produsă; x1, x2,...,xn = factorii de producție utilizați în procesul de producție.

Analiza comportamentului producătorului pe termen scurt

Termenul scurt – un singur factor de producție este variabil (de regulă munca), ceilalți fiind
considerați constanți.

Indicatori:

Productivitatea marginală (Wmg) – modificarea producției totale (ΔQ) determinată de

modificarea volumului factorului de producție variabil (ΔF) cu o unitate.

Exemplificare: O firmă angajează 10 lucrători (ΔL) în plus și mărește producția totală (ΔQ) cu
120 de bucăți, ceteris paribus. Productivitatea marginală a muncii în această firmă este 12
bucăți.

Pentru o funcție continuă și derivabilă a producției totale, O(F), productivitatea marginală a

factorului de producție variabil (WmgF) se poate obține ca derivată de ordinul întâi a funcției.

Productivitatea medie (WM) – randamentul sau eficiența medie a unei unități din factorul de
producție variabil.
Exemplificare: O firmă folosește lucrători care muncesc 10 ore/zi (L) pentru a produce o
cantitate de 1500 de bucăți dintr-un bun. Productivitatea medie este de 150 bucăți/oră.

Legea randamentelor neproporționale: modificarea succesivă a cantității dintr-un factor de

producție variabil, ceilalți fiind considerați neschimbați, determină o evoluție a productivității
marginale caracterizate inițial prin creștere, apoi stagnare și, în cele din urmă, scădere.
Productivitatea marginală poate scădea până la zero, putând deveni chiar negativă.

Wmg

WM

WM

Fpv

Wmg

Modificarea factorului variabil și schimbarea specifică a productivității marginale a acestuia

determină evoluția productivității medii conform relației dintre o mărime marginală și cea
medie corepsunzătoare (vezi Tema Instrumentele economistului).

Wmg>WM, atunci WM crește cu fiecare creștere a factorului de producție variabil;

Wmg<WM, atunci WM scade cu fiecare creștere a factorului de producție variabil;
Wmg=WM, atunci WM rămâne constant sau atinge valoarea maximă.
Producția totală (Q) este influențată de modificarea productivității marginale (W mg) pornind de
la relația existentă între cele două:

unde QTn=producția totală obținută prin utilizarea a „n” unități din factorul de producție
variabil;

Wmgi=productivitatea marginală individuală a fiecărei unități.

Relația de mai sus poate fi „tradusă” simplu prin faptul că producția totală este suma
productivităților marginale.

Exemplificare: Fie cazul unei firme care angajează succesiv lucrători pentru recoltarea unui
teren cu căpșuni. Productivitățile marginale sunt reprezentate în tabelul următor:

Nr. lucrători Productivitatea marginală Producția totală

1 5 5
2 8 13
3 10 23 I
4 12 35
5 11 46
6 9 55
7 7 62
II+III
8 5 67
9 3 70
10 0 70
11 -1 69
12 -2 67 IV
 QT I II III IV

Fpv

Wmg

WM

WM

Fpv

Wmg
Analiza comportamentului producătorului pe termen lung. Alegerea optimă a producătorului

Termenul lung – toți factorii de producție sunt variabili.

Implicațiile modificării volumului factorilor de producție asupra cantității produse sunt analizate
cu ajutorul randamentelor de scară.

Tipuri ale randamentelor de scară:

 crescătoare – modificarea volumului factorilor de producție într-o anumită măsură

determină modificarea producției în măsură mai mare;
 constante - modificarea volumului factorilor de producție într-o anumită măsură
determină modificarea producției în aceeași măsură;
 descrescătoare - modificarea volumului factorilor de producție într-o anumită măsură
determină modificarea producției în măsură mai mică;

Instrumente utilizate în analiza comportamentului producătorului pe termen lung

Curba de izoproducție (izocuanta) – mulțimea tuturor combinațiilor din factorii de producție

(muncă (L) și capital (K)) prin utilizarea cărora firma obține aceeași (iso) producție totală
(cuantă) (vezi curba de indiferență – Comportamentul consumatorului).

L L

QT

K K

Dreapta (linia) bugetului (curba de izocost) – mulțimea tuturor combinațiilor din factorii de
producție muncă (L) și capital (K) pe care o firmă le poate achiziționa folosind integral bugetul
alocat în acest sens (vezi linia bugetului – Comportamentul consumatorului).
Alegerea optimă a producătorului

Se referă la achiziția acelor cantități din factorii de producție muncă și capital care maximizează
producția totală (1), în condițiile cheltuirii întregului buget alocat (2).

unde WmgL, WmgK sunt productivitățile marginale ale factorilor de producție muncă și capital;
PL, PK sunt prețurile celor doi factori de producție.

ecuația constrângerii bugetare a producătorului

unde CT – costul total sau bugetul alocat integral pentru achiziția celor doi factori de producție;

L, K – cantitățile achiziționate din cei doi factori de producție (muncă și capital);

PL, PK - prețurile celor doi factori de producție.

LE

KE K

LE, KE – cantitățile de muncă și capital pe care firma le achiziționează folosind întregul buget
alocat și prin combinarea cărora obține cea mai mare producție posibilă.
Întrebări și subiecte de reflecție

1. Care este scopul activității antreprenoriale. Explicați semnificația profitului

antreprenorial.
2. În ce constă comportamentul producătorului, pe termen scurt?
3. Prezentați conținutul legii randamentelor neproporționale. Cum influențează evoluția
productivității marginale a firmei productivitatea medie, pe termen scurt?
4. Ce reprezintă randamentele de scară? Prezentați tipurile acestora insistând pe specificul
analizei comportamentului producătorului pe termen lung.
5. Explicați alegerea optimă a producătorului.
6. Cine este întreprinzătorul și ce întreprinde acesta? Explicați rolul esențial al procesului
antreprenorial în economia de piață.
7. Antreprenoriatul poate exista în orice sistem economic (economie de piață, economie
de comandă)? De ce nu poate fi conceput rolul procesului antreprenorial în absența
proprietății private asupra factorilor de producție?
8. Ce înseamnă antrepreoriat de succes? Ce anume face diferența între succes și eșec
antreprenorial? Sunt ideile condiția necesară și suficientă a succesului antreprenorial?
9. Care este rolul managerului în procesul antreprenorial?
10. Speculatorii de pe diferite piețe sunt antreprenori, la fel ca și producătorii de pâine, spre
exemplu? Argumentați explicația.