Aminoacizi si proteine

Plan de lectie
1. Aminoacizi
1.1 Definitie, structura, nomenclatura
1.2 Proprietati fizice si chimice
2. Proteine
2.1Structura
2.1.1Structura primara
1.1.2.Structura secundara
2.1.2Structura tertiara
2.1.3Structura cuaternara
2.2 Relatie functie structura
2.2 Proprietati, exemple

1. Aminoacizi
1.1Generalitati definitie

Aminoacizii sunt molecule mici care contin doua grupari functionale si anume gruparea
amino (-NH2) si gruparea acida (carboxil -COOH) de unde provine si denumirea lor. Din
marea clasa a aminoacizilor pentru organismele biologice sunt importanti  aminoacizii.
Acestia au atat gruparea amino cat si gruparea acid carboxil legate la acelasi atom de
carbon numit si carbon .
Desen

R CH COOH
NH2

Gruparea carboxil legata de carbonul alfa este denumita si  carboxil, similar gruparea
NH2; legata la C alfa poarta denumirea de grupare  amino .

1. 2 Structura:

Dintre toti  aminoacizii cunoscuti, doar 20 intra in alcatuirea proteinelor motiv pentru
care sunt denumiti si aminoacizi proteinogeni. Doar acesti 20 de aminoacizi sunt
specificati de codul genetic si utilizati de organismele vii pentru sinteza proteinelor
proprii. Alti aminoacizi care ar putea fi intilniti in proteine provin din modificarea
chimica a unuia din cei 20 aminocizi. Aminoacizii ce intra in alcatuirea proteinelor pot fi
clasificati in :
- aminoacizi esentiali - care nu pot fi sintetizati in organism si trebuie adusi prin
aport alimentar
- aminoacizi neesentiali - care pot fi sintetizati in organism.
Toti cei 20 aa prezinta o structura comuna si anume carbonul  la care sunt atasate
gruparile NH2, COOH si atomul de H, si un radical (notat R, care satisface cea de a 4-a
valenta a atomului de carbon) si care difera la fiecare dintre ei. Astfel aminoacizii pot fi
clasificati dupa structura radicalului R in: aminoacizi alifatici (cu caracter nepolar),
aminoacizi cu caracter polar, fara sarcina electrica, aminoacizi cu caracter polar purtatori
de sarcina electrica (pozitiva-bazici, negativa-acizi), aminoacizi ce contin la radical
atomul de S, aminoacizi cu radical aromatic.

1.3 Proprietati
Proprietatile fizice si chimice ale aminoacizilor sunt dictate de structura lor chimica.
Dintre proprietatile fizice vor fi prezentate : a) izomeria sterica iar dintre proprietatile
chimice vor fi prezentate b) ionizarea si c) reactia de condensare care duce la formarea
legaturii peptidice.
a) Izomeria sterica.
Izomerii sunt compusi care au aceeasi compozitie chimica (numar si tip de atomi) dar au
structuri diferite. Izomerii optici sunt compusi care au aceleasi proprietati fizico-chimice
difera doar printr-o singura proprietate fizica si anume rotesc diferit planul luminii
polarizate.
Aparitia izomeriei optice este conditionata de prezenta unui carbon asimetric.
Prin carbon asimetric se intelege acel carbon care are 4 substituenti diferiti. Acestia se
pozitioneaza diferit in jurul atomului de carbon astfel incat pot da nastere la doua
conformatii spatiale care sunt imaginea in oglina una fata de cealalta. Cele doua structuri
spatiale sunt numite izomeri optici sau enantiomeri sau stereoizomeri. Ei pot avea
conformatia D (dextrogira ) sau L (levogira).
Carbonul alfa prezent in cei 20 aminoacizi are 4 substituenti diferiti este deci un carbon
asimetric. Prin urmare aminoacizii proteinogeni pot prezenta stereoizomeri de tip D sau L
astfel: la izomerul D gruparea NH2 este pozitionata in dreapta (atunci cand gruparea
COOH este situata la varful structurii) in timp ce la izomerul L, ea este pozitionata in
stanga. La mamifere inclusiv om aminoacizii proteinogeni apartin seriei L.

Exceptie face glicina care nu prezinta izomerie optica deoarece la C alfa are doi
substituenti identici si anume 2 atomi de H.
Tinand cont ca proteinele au o forma spatiala apare evident ca structura D sau L a unui
aminoacid influenteaza aranjamentul tridimensional si implicit functia acesteia.

b) Ionizarea
Prin ionizare se intelege fenomenul in urma caruia o molecula sau un atom (neutru
din punct de vedere electric) se incarca cu o sarcina pozitiva sau negativa ca urmare a
transferului unei particule purtatoare de sarcina electrica (ion) sau a unui electron.
Aminoacizii contin in structura lor o grupare  carboxil si  amino care, ambele, sunt
ionizabile. In anumite conditii (de pH) aceste grupari pot exista fie in forma ionica
(incarcate cu sarcina electrica), fie in forma moleculara, (fara sarcina electrica) sau
simultan in ambele forme.
Gruparea  COOH are caracter acid in timp ce gruparea  NH2 are caracter bazic.
Prin caracter acid se intelege capacitatea unei substante de a ceda un proton (H +).
Prin caracter bazic se intelege capacitatea unei substante de a accepta un proton.
Caracterul acid nu se manifesta cu aceeasi intensitate la toti acizii (lucru valabil si
pentru caracterul bazic), ci difera de la un acid la altul functie de structura chimica a
acestuia. Astfel intilnim acizi tari si acizi slabi, respectiv baze tari si baze slabe.
Prin caracter acid tare se intelege capacitatea unei substante de a ceda total,
ireversibil, protonul. Din aceasta categorie fac parte acizii minerali HCl, H2SO4.
Caracter slab pentru un acid semnifica faptul ca acesta cedeaza partial, reversibil,
protonul si este cazul acizilor organici (a caror structuta generala este R-COOH)
inclusiv a gruparii carboxil apartinand aminoacizilor. Fenomenul de ionizare al
gruparii COOH apare atat atunci cand gruparea este legata de C cat si atunci cand
gruparea COOH este situata la radical.

Prin cedarea partiala a protonului se intelege faptul ca un acid slab cedeaza reversibil
protonul, adica din numarul total de molecule unele cedeaza protonul (disociind) in
timp ce altele recapteaza protonul refacand configuratia initiala, intr-un proces
dinamic care are loc pana la stabilirea unui echilibru si este caracterizat de o constanta
numita constanta de disociere (Ka).
Cu alte cuvinte molecula unui acid slab poate exista, in functie de conditii (pH,
temperatura), nu numai in forma moleculara (protonata sau nedisociata) ci simultan si
in forma ionica (deprotonata sau disociata).

La un anumit pH proportia dintre forma moleculara si cea ionica este egala (50%
forma moleculara si 50% forma ionica, simultan). Acest pH a fost numit pKa (Ka
reprezinta constanta de disociere pentru acid).
pK pentru gruparea  COOH este aproximativ 2, prin urmare:
- la valori ale pH-ului mai mici ca 2 toate gruparile  COOH vor fi prezente
preponderent in forma moleculara protonata (COOH).
- la valori ale pH-ului = cu 2, jumatate(50%) din molecule vor fi in forma
moleculara nedisociata (COOH) si jumatate (50%) vor fi in forma ionica,
disociata(COO-). Cu alte cuvinte la pK=2 cele doua forme vor coexista in
cantitati egale.
- la valori ale pH-ului mai mari ca 2, gruparile  COOH va fi in forma ionica,
neprotonata (COO-).
- la pH fiziologic (7,4) majoritatea gruparilor  COOH (99%) vor avea forma
ionica (COO-).

Aceleasi afirmatii se poate face si despre gruparea amino. Gruparea amino are
caracter slab bazic (caracterul bazic este este conferit de perechea de electroni
neparticipanti apartinand atomului de azot). Aceasta insemna ca gruparea amino
poate capta un proton, insa in mod reversibil.
Cu alte cuvinte molecula unei baze slabe poate exista in functie de conditii (pH,
temperatura) nu numai in forma moleculara,neprotonata ci si in forma ionica
protonata. Fenomenul de ionizare al gruparii NH2 apare atat atunci cand gruparea
NH2 este legata de C cat si atunci cand gruparea NH2 este situata la radical.
pK pentru gruparea  NH2 este aproximativ 9,5 prin urmare:
- la valori ale pH-ului mai mici ca 9,5 toate gruparile  NH2 vor fi prezente
preponderent in forma ionica protonata (NH3+).
- la valori ale pH-ului = cu 9,5, jumatate(50%) din molecule vor fi in forma
ionica protonata (NH3+) si jumatate (50%) vor fi in forma moleculara
neprotonata (NH2). Cu alte cuvinte la pK=9,5 cele doua forme vor coexista in
cantitati egale.
- la valori ale pH-ului mai mari ca 9,5, gruparile  NH2 vor fi in moleculara
neprotonata (NH2).
- la pH fiziologic (7,4) majoritatea (99%) gruparilor  NH2 vor avea forma
ionica (NH3+).
Ca urmare a proprietatii de ionizare a acizilor si bazelor slabe, in organism, la pH
fiziologic (pH =7,4) un aminocid se va prezinta sub forma de amfion (ion dipolar sau
zwiterion), incarcat in acelasi timp cu o sarcina pozitiva si una negativa fiind neutru
d.p.d.v. electric.
Gruparea deprotonata care a pierdut un proton este gruparea carboxil care se incarca
cu o sarcina negativa in timp ce gruparea protonata care accepta un proton este
gruparea amino care se incarca cu o sarcina pozitiva.

In conditiile din organism la pH fiziologic vor suferi fenomenul de ionizare

aminoacizii care au gruparile ionizabile COOH si NH2 nu doar la C alfa ci si la
radical.

Astfel structura reala a acidului Asp si Glu la pH fiziologic va fi:

Structura reala a acizilor Arg si Lys la pH fiziologic va fi:

Ionizarea gruparilor apartinand radicalului si care apare la pH fiziologic (7,4)

este importanta pentru structura tertiara/cuaternara a proteinelor.
In concluzie la pH fiziologic 4 aminoacizi prezinta sarcina electrica (doi sarcina +,
doi sarcina -) astfel:
Arg, Lys -sarcina pozitiva
Asp, Glu – sarcina negativa
Exista un aa special si anume Hys care la pH fiziologic se gaseste in egala masura atat
in forma moleculara cat si in forma ionica. Acest comportament are consecinte
fundamentale Hys fiind situata in centrul activ al unor proteine importante cum ar fi
enzimele.

c) Reactia de condensare
 O proprietate chimica esentiala pentru organismele vii este capacitatea aminoacizilor
de a reactiona intre ei prin intermediul gruparilor functionale situate la Carbonul alfa.
In urma reactiei (de condensare = eliminare de apa) dintre gruparea  COOH a unui
aa si gruparea  NH2 a altui aa se formeaza o legatura numita peptidica.

Prin urmare compusul rezultat in urma reactiei dintre doi aminoacizi poarta numele
de dipeptid si contine o legatura peptidica.
Adaugarea unui nou aa la un dipeptid duce la formarea unui tripeptid.

Repetarea procesului prin adaugarea de noi aminoacizi conduce la sinteza unor

compusi ce poarta denumirea generica de polipeptide. Aceasta denumire semnifica
faptul ca compusii obtinuti contin mai multe (poli) legaturi peptidice.
Legatura peptidica este utilizata de organismele vii in sinteza proteinelor.
Deoarece aa pot fi adaugati in mod continuu la unul din capete, lanturile polipetidice
pot atinge lungimi considerabile si prin urmare structuri complexe. Pentru
simplificare descrierii lanturilor polipeptidice au fost instituite urmatoarele conventii:
- un lant plipeptidic incepe conventional cu gruparea NH2 si se termina cu gruparea
COOH (deci adaugarea urmatorului aa se face intotdeauna la capatul
COOH)
- gruparea NH2 a primului aa si gruparea COOH a ultimului aa poarta denumirea
de grupare “amino” respectiv “carboxi” terminala
- lanturile cu un numar mai mic de 10 aa se numesc oligopeptide (tripeptidul
glutationul (GSH)
- lanturile cu un numar de aa cuprins intre 10 si 100 aa se numesc polipeptide
- lanturile cu un numar mai mare de 100 aa se numesc proteine

2. Proteine

Proteinele sunt constituenti esentiali ai organismelor vii de o mare complexitate

structurala si functionala ce indeplinesc diferite roluri cum ar fi:
rol catalitic- enzimele
rol structural – proteinele structurale precum colagenul
rol locomotor – proteine contractile actina miozina
rol de transport si depozitare - hemoglobina respectiv mioglobina
rol de reglare si control –hormonii
rol de aparare - anticorpii

Din punct de vedere chimic insa proteinele nu sunt altceva decat lanturi de aminoacizi
legati intre ei prin legatura peptidica si care prezinta diferite aranjamente spatiale mai
simple sau mai complicate. Structura tridimensionala pe care o proteina o adopta,
serveste, de regula, scopului destinat proteinei respective. Cum functiile proteinelor sunt
complexe apare evident ca si structura acestora va fi una complexa.
Studierea arhitecturii proteinelor a relevat existenta a 4 nivele de organizare numite:
structura primara, secundara, tertiara si cuaternara. Aceste 4 tipuri de structuri sunt
generate de tipuri de legaturi chimice diferite care se stabilesc intre grupari functionale
diferite astfel:
 structura primara este generata de legatura peptidica ce se formeaza intre
gruparea  COOH a unui aa si gruparea NH2 a altui aa.
 structura secundara este generata de legaturile de hidrogen ce se stabilesc
intre atomii ce alcatuiesc legatura peptidica (elementele chimice ale
legaturii peptidice)
 structura tertiara este generata de legaturi slabe (de hidrogen, ionice, Van
der Waals) si/sau legaturi puternice (legaturi disulfidice) ce se stabilesc
intre radicalii apartinand aceluiasi lant polipeptidic.
 structura cuaternara este generata de legaturi slabe (de hidrogen, ionice,
Van der Waals) si (in cazuri particulare) de legaturi puternice (legaturi
disulfidice) ce se stabilesc intre radicalii apartinand la lanturi
polipeptidice diferite.

Structura primara
Structura primara este reprezentata de secventa de aminocizi din lantul proteic.
Prin secventa se intelege felul si ordinea aminoacizilor in lant. Structura primara este
realizata de legatura peptidica ce se formeaza intre gruparea  COOH a unui aa si
gruparea NH2 a urmatorului aa. Fiecare aminoacid din lantul polipetidic mai poarta
denumirea si de reziduu sau rest. Inlocuirea accidentala (genetic sau ca urmare a unei
mutatii) a unui singur aminoacid in structura primara poate altera functia proteinei (vezi
anemia cu celule in forma de secera sau siclemia)
Caracteristicile legaturii peptidice:

- Caracter partial de dubla legatura (structura de rezonanta) ceea ce face ca atomii

ce participa la legatura sa fie situati (imobilizati) in acelasi plan
- Libera rotatie in jurul legaturii C-N este impiedicata.
- Rotatia este permisa in jurul C 
- Legatura este polarizata ceea ce permite aparitia legaturilor de hidrogen.
- In legaturi de hidrogen pot fi implicati atomii O si H ai legaturii peptidice, astfel
ca fiecare legatura peptidica poate fi angajata in maxim doua legaturi de hidrogen
 - Atomii O si H sunt pozitionati in configuratie trans fata de leg C-N (de o parte si
de alta a acesteia)
- O si H apartinand legaturii peptidice nu accepta si nu cedeaza proton, nu sunt
implicati in activitatea de tamponare

Lantul polipeptidic obtinut prin unirea mai multor aa prezinta polaritate si sens. Cele
doua notiuni au urmatoarea semnificatie:
- in afirmatia de mai sus notiunea de polaritate (poate induce confuzie) se refera la
faptul ca lantul polipeptidic are doua capete, ), doi poli (la capatul de start se
gaseste gruparea NH2, iar la capatul terminal gruparea COOH. Folosita in acest
context ea este diferita de notiunea de polaritate care se refera la sarcina
electrica. Notiunea de polaritate este folosita in descrierea pozitiei pe care o pot
adopta la un moment dat portiuni ale lanturilor polipeptidice unele fata de altele
(o portiune “A”are directia COOH ->NH2 in timp ce o portiune “B” are directia
NH2-> COOH fata de “A” ). Deci notiunea de polaritate poate fi folosita in cele
doua sensuri diferite
- Notiunea de sens se refera la faptul ca directia corecta de citire a unui lant
polipeptidic este de la gruparea NH2 catre gruparea COOH.
Exemplu de citire:
Gly-Ala-Pro este diferit de Pro -Ala-Gly

Structura secundara
Structura secundara este generata de legaturile de hidrogen in care sunt implicati atomul
de O si H ce apartin diferitelor legaturi peptidice.
Din cauza polarizarii legaturii primare, pot apare legaturi de hidrogen care fac ca lantul
polipeptidic sa adopte diferite configuratii spatiale si sa nu pastreze forma liniara care ar
rezulta din insiruirea aminoacizilor unul dupa celalalt. Rotirea, indoirea, curbarea lantului
polipeptidic, mai ampla sau mai stransa sunt determinate de secventa de aminoacizi, de
posibilitatea de rotatie la nivelul C si de prezenta interactiunilor chimice (leg de H)
Cele mai intilnite forme ale structurii secundare sunt structura a)-helix si b)structura -
pliat
a) Structura -helix
Apare prin rasucirea lantului polipeptidice in jurul unui cilindru imaginar, rezultand o
structura asemanatoare cu un arc in spirala sau cu o elice ce are urmatoarele caracteristici:
- pasul elicei (distanta dintre doua puncte situate in planuri diferite dar echivalente
pe verticala,) este de 5.2 A si cuprinde 3, 6 aa
- sensul rasucirii elicei este de regula spre dreapta
- conformatia elicei este stabilizata de legaturile de H ce se stabilesc intre O-ul
carbonilic apartinand unui aa si H-ul de la gruparea NH apartinand celui de al
patrulea aa situat pe directia de inaintare a lantului polipeptidic. Aceasta arata ca
structura -helix apare intre aa vecini in lantul polipeptidic
- legaturile de hidrogen sunt paralele cu axul cilindrului imaginar
- radicalii sunt proiectati in afara cilindrului (asemanator unor tepi de cactus)
Exista o serie de aminoacizi care intrerup aranjarea elicolidala si anume:
- prolina este singurul aminoacid care nu prezinta H la atomul de N ce apartine
legaturii peptidice si prin urmare nu poate forma legaturi de hidrogen la acest
atom. In plus C  este imobilizat intr-o structura ciclica fapt ce impiedica rotirea
permisa doar in jurul C alfa si care este necesara spiralarii (desen a)
- aminoacizii care la pH fiziologic prezinta sarcina electrica localizata pe radical
realizeaza interactii electrostatice de atractie sau de respingere care perturba
structura regulata elicoidala, atunci cand sunt in imediata vecinatate (desen b1,
b2)
- aminoacizii cu radicali voluminosi (Trp, Ile etc) atunci cand sunt in imediata
vecinatate deranjeaza structura elicoidala ca urmare a impiedicarilor sterice
(desen c)
a.

b.
 c.

b) Structura -pliata (foaie -pliata)

Este o structura in care lantul polipeptidic descrie un zig-zag generand o forma
asemanatoare cu o foaie pliata (desen a). Aceasta structura apare atunci cand portiuni ale
lantului polipeptidic se aliniaza paralel unele cu altele ca urmare a schimbarii directiei de
inaintare a lantului. Aceasta pozitionare favorizeaza formarea legaturilor de hidrogen
dintre portiunile paralele. Segmentele care formeaza structura beta sunt de regula
invecinate in secventa lantului polipeptidic, dar asta nu exclude posibilitate ca acestea sa
fie si relativ distantate unul de altul (desen a).
a.

Caracteristici:
- legaturile de hidrogen sunt aproape perpendiculare pe axul lantului
- radicalii sunt plasati de o parte si de alta a foii
 - existenta structurii beta pliate este conditionata de aparitia unei indoiri in ac de
par a lantului polipeptidic (caracterizat de schimbarea directiei de inaintare a
lantului peptidic cu 180°), indoire stabilizata de legaturile de H. Aceasta structura
se numeste beta-turn (desen b) si este cel mai intilnit tip de ac de par. Un beta-
turn este generat de 4 reziduuri dintre care in mijloc (pozitia 2 si 3) se gaseste Gly
respectiv Pro. Gly si Pro participa de regula la formarea acelor de par deoarece
Gly este un reziduu mic si flexibil iar Pro este necesara pentru ca poate adopta
forma cis favorabila indoirii (desen c). In structura de ac de par gruparea –CO din
primul reziduu formeaza o legatura de H cu gr –NH din cel de al patrulea reziduu,
elementele legaturii peptidice ale rezidiilor din mijloc neformand legaturi de H.
- pot exista doua tipuri de structuri beta foaie pliata: paralela si antiparalela
- in structura paralela ambele portiunile se aliniaza in aceeasi directie de la capatul
NH2 spre capatul COOH (desen d).
- in structura antiparalela capatului NH2 a unei portiuni ii corespunde capatul
COOH a portiunii paralele.

b.

c.

Structura beta–turn permite indoirea lantului polipeptidic in vederea unei impachetari cat
mai compacte cerute de forma globulara a unui tip de proteine numite proteinelor
globulare.
Structurile beta-turns sunt localizate de regula la suprafata proteinelor unde elementele
legaturilor peptidice ale rezidiilor centrale (din mijloc) pot forma legaturi de hidrogen cu
apa.
Structura -helix si -pliat sunt intilnite in specificial in proteinelor globulare, solubile.
Structura tertiara
Structura tertiara este generata de legaturi slabe (de hidrogen, ionice, Van der Waals)
si/sau legaturi puternice (legaturi disulfidice) ce se stabilesc intre radicalii apartinand
aceluiasi lant polipeptidic.
Functie de secventa de aa din structura primara un lant polipeptidic poate adopta pe
anumite portiuni structura -helix, pe alte portiuni -pliat sau zone cu arhitectura
neregulata fata de cele anterioare. Aceasta face ca portiuni situate la distanta intr-un lant
polipeptidic sa ajunga in imediata vecinatate. In consecinta radicalii diferitelor rezidii
ajunsi astfel in apropiere pot interactiona stabilind legaturi intre ei, functie de structura
lor. Rezultanta tuturor acestor interactii genereaza o anumita impachetare a lantului
polipeptidic. Cu alte cuvinte impachetarea unui lant polipeptidic depinde de structura
primara si secundara si de interactiile dintre radicalii apartinand lantului respectiv.

Intre radicali se pot stabili urmatoarele interactiuni:

- legaturi hidrofobe care apar intre radicalii nepolari. Acestia tind sa se asocieze
unii cu altii astfel incat sa excluda moleculele polare cum ar fi apa sau alti radicali
polari
- legaturi de hidrogen ce pot apare intre atomii de O sau N (la electronii
neparticipanti) si atomi de hidrogen apartinand unor grupari polare (OH
apartinand Ser). Radicalii polari si cei cu sarcina electrica sunt ambii hidrofili.
Acestia tind sa interactioneze intre ei si sa expulzeze in afara radicalii nepolari.
- legaturi ionice sunt generate de ionizarea radicalilor la pH fiziologic. Amintim ca
la pH fiziologic radicalul acizilor Asp si Glu prezinta sarcina negativa (COO- ), iar
radicalul aa Lys si Arg prezinta sarcina pozitiva (NH3+). O grupare carboxil
ionica situata de pe un radical poate fi atrasa de ionul NH3+ de pe alt radical
rezultand o legatura ionica.
- Legaturile disulfidice ce apar intre doua resturi de cisteina stabilizeaza
impachetarea datorita tariei lor si limiteaza tendintele de depliere

Printre proteinele cu structura tertiara se numara mioglobina si un grup de receptori

transmembranari (numiti receptori serpentina dintre care face parte si receptorul pentru
adrenalina) care au rolul de a intermedia transmiterea unui semnal (unei informatii)
provenit de la o molecula de semnalizare cum este de exemplu un hormon.

Structura cuaternara
Structura cuaternara este generata de legaturi slabe (de hidrogen, ionice, Van der Waals)
si doar uneori de legaturi puternice (legaturi disulfidice) ce se stabilesc intre radicalii
apartinand la lanturi polipeptidice diferite.
Unele proteine sunt alcatuite dintr-un singur lant polipeptidic; se spune despre acestea ca
au structura tertiara.
Majoritatea proteinelor sunt alcatuite din mai multe lanturi polipeptidice si se spune ca au
structura cuaternara. Lanţurile individuale se numesc protomeri sau subunităţi, fiecare
având structură primară, secundară şi terţiară proprie. Acestea sunt tinute impreuna de
interactiunile ce se stabilesc intre resturile de aminoacizi de pe segmente apartinand
diferitelor lanturi si care ajung unele in vecinatatea celorlalte. Fortele ce actioneaza
pentru asamblarea protomerilor sunt acelelasi care actioneaza in cadrul structurii terţiare,
cu deosebirea că, în acest caz, legăturile se stabilesc între protomeri sau subunitati .

Printre proteinele cu structura cuaternara se numara si hemoglobina, care este alcatuita

din 4 lanturi polipeptidice asociate prin legaturi slabe.
Concluzie:
Structura tertiara inglobeaza structurile primara si secundara si este o structura pe care o
au toate proteinele.
Structura cuaternara inglobeaza structurile primara secundara si tertiara si pe care o au
doar proteinele alcatuite din mai multe lanturi polipeptidice.

2. 2 Proprietatile proteinelor, relatia structura functie, exemple.

Structura chimica a aa determina proprietatile fizico-chimice ale proteinelor, in alcatuirea
carora intra, configuratia spatiala a acestora si in final conditioneaza functia lor.

Dintre proprietatile fizico-chimice ale proteinelor vor fi prezentate: denaturarea,

solubilitatea, cu implicatiile directe in relatia structura- functie, precum si clasificarea
proteinelor functie de compozitia lor.

Denaturarea si hidroliza proteinelor.

Structura proteinelor este realizata prin intermediul a doua tipuri generale de legaturi si
anume: legaturi puternice covalente (legatura peptidica) si legaturi slabe necovalente.
Distrugerea acestor legaturi produce despachetarea sau chiar dezintegrarea structurii
proteinelor.
Denaturarea este determinata de ruperea legaturilor slabe: de H, ionice sau hidrofobe si
determina pierderea structurilor secundara, tertiara si cuaternara. Prin urmare proteinele
se depliaza si isi pierd structura spatiala si prin urmarea si capacitatea functionala.
Denaturarea nu afecteaza structura primara a proteinelor, legaturile peptidice ramanand
intacte.

Denaturarea proteinelor este cauzata de agenti denaturanti ca:

- cresterea temperaturii care poate determina ruperea legaturile de hidrogen
 - modificarea pH-ului care prin protonarea sau deprotonarea radicalilor poate
intrerupe legaturile ionice
- agentii reducatori care pot rupe puntile disulfidice
In majoritatea cazurilor denaturarea este reversibila.
Hidroliza proteinelor este realizata de ruperea legaturii peptidice ceea ce duce la
dezintegrarea structurii primare a proteinei pana la stadiul de aminoacizi. Acest fenomen
este unul ireversibil.
Hidroliza proteinelor poate fi cauzata de agenti chimici (acizi si baze la temperaturi
ridicate) sau in organism de enzime proteolitice sau peptidaze (tripsina, chemotripsina,
pepsina)

Solubilitatea proteinelor

Proteinele pot fi clasificate dupa diferite criterii: solubilitate, compozitie, localizarea

celulara etc.

O prima clasificare generala grupeaza proteinele in: a) insolubile (fibrilare) si b) solubile

(globulare)

a) Proteine insolubile
Proteinele fibrilare au de regula rol structural. Acestea sunt insolubile si intra in alcatuirea
tesutului conjunctiv, a muschilor si a tendoanelor. Proteinele fibrilare au o structura
liniara care permite o organizare compacta ordonata care favorizeaza formarea unui
numar mare de interactiuni pe toata lungimea proteinei fapt care le confera acestora
rezistenta servind functiei structurale. Un exemplu de proteina insolubila este colagenul.
Unitatea structurală a colagenului se numeste tropocolagen. Acesta este un triplu helix,
alcatuit din trei lanturi care se rotesc unul in jurul celuilalt formand o structura
asemanatoare unui odgon (franghii).

Structura fiecarui lant este asemanatoare cu structura -helix numai ca elicea

este mai deschisa, mai relaxata cu rasucire spre stanga. Fiecare lanţ conţine aproximativ
1000 de resturi de aminoacizi si are o secventa caracteristica deoarece contine intr-o proportie
semnificativa o serie de aminoacizi si anume glicina, prolina şi o serie de aminoacizi mai
rari: hidroxiprolina şi hidroxilizina. Glicina se gaseste in proportie de 30%, adica fiecare al
treilea aminoacid este glicina (figurata cu o bulina neagra). Prezenta glicinei aminoacid
mic ca dimensiuni permite apropierea maxima intre cele trei lanturi fapt care confera
rezistenta considerabila acestuia.
Prolina permite formarea unui numar mare de legaturi de hidrogen pe intreaga lungime a
lantului datorita formei ei hidroxilate de hidroxiprolina. Hidroxilarea prolinei( atasarea
unei grupari hidroxil) are loc in prezenta vitaminei C, dupa sinteza lantului polipeptidic
(postranslatie). Lipsa vitaminei C din alimentatie duce la aparitia scorbutului boala
caracterizata de prezenta unui unui colagen friabil.
Asemanator prolinei si lizina sufera o serie de modificari post-translatie cu formarea
hidroxiprolinei, allizinei (derivat aldehidic) si hidroxiallizinei care participa la
formarea de legaturi incrucisate, intramolecular şi intermolecular între moleculele
de tropocolagen, in fibrele de colagen matur.
Colagenul se asociaza diferit cu alte molecule asememea lui in diferite tesuturi functie de
rolul structural pe care acestea il au.
In matrixul extracelular sau in umoarea vitroasa a ochiului aceste molecula formeaza un
colagen asemanator unui gel cu rol in sustinere.
In tendoane aceste molecule formeaza pachete stranse de fibrile paralele care confera
rezistenta .
In oase aceste molecule se aranjeaza in fibre ce formeaza unghiuri intre ele astfel incat
rezistenta mecanica sa se poata manifesta in toate directiile .

b) Proteine solubile
Proteinele solubile indeplinesc in general rol functional si mai putin rol structural.
In mediu biologic se intalnesc doua tipuri de solubilitati:
- hidrosolubilitatea* care se refera la solubilitatea intr-un mediu apos (ex mediu sanguin ,
intracelular sau extracelular etc)
- liposolubilitatea** care se refera la solubilitatea in mediu lipofil /hidrofob (cum este
membrana celulara).
Si intr-un caz si in celalalt pozitionarea aminoacizilor este de asa natura incat sa
serveasca functiei proteinei astfel:

b.1 Proteinele hidrosolubile numite si globulare indeplinesc rol de transport (albumina,

hemoglobina, mioglobina), rol catalitic (enzimele), rol de aparare (anticorpi).
La proteinele hidrosolubile pozitionarea radicalilor apartinind lantului polipeptidic este
urmatoarea:
- radicalii polari hidrofili sunt dispusi la suprafata moleculei proteice unde pot
interactiona cu moleculele de apa.
- radicalii nepolari care sunt hidrofobi (resping si sunt respinsi de apa) se atrag
reciproc si tind sa se aglomereaze si sa se pozitioneze in interiorul moleculei.
In consecinta partea hidrofoba este izolata departe de apa, in timp ce gruparile polare
hidrofile sunt “lasate” la suprafata proteinei favorizand solubilizarea acesteia (desen).
Astfel aceasta structura in care zona hidrofila si hidrofoba sunt localizate adecvat serveste
functiei de transport.

b.2 Proteinele liposolubile sunt localizate in general in membrana celulara (care dpdv
structural este un dublu strat fosfolipidic) cu caracter hidrofob. In aceasta categorie se
inscriu proteinele membranare (canale sau pori) si proteinele transmembranare
(receptori).

La proteinele liposolubile pozitionarea radicalilor apartinand lantului polipeptidic este

urmatoarea:
- radicalii nepolari sunt distribuiti la suprafata proteinei pentru a interactiona cu
membrana nepolara,
- in timp ce resturile polare hidrofile sunt localizate in interiorul proteinei.
Se genereaza astfel structuri care permit circulatia compusilor polari prin membrana
celulara (este cazul canalelor ionice) (desen). In aceasta situatie pozitionarea inversa a aa
serveste funtiei de transport prin membrana celulara a acestei clase de compusi.

Exista proteine care prezinta “solubiliate” mixta adica portiuni cu caracter hidrofil si
portiuni cu carater lipofil. O astfel de proteina este receptorul beta-adrenergic (care
fixeaza adrenalina***) in care pozitionarea aminoacizilor este de asa natura incat permite
comunicarea dintre spatiul extracelular si cel intracelular.

Receptorul -adrenergic este alcatuit dintr-un singur lant polipeptidic care traverseaza de
7 ori membrana celulara generand o structura serpuita motiv pentru care acest receptor se
mai numeste si receptor serpentina. Cele 7 portiuni situate in membrana au o structura -
helix si contin aa cu radicali nepolari care formeaza legaturi nepolare cu stratul dublu
lipidic al membranei celulare. Acestea sunt legate intre ele de portiuni ce contin aa cu
radical polar si care sunt situate de o parte si de alta a membranei in spatiul extra
respectiv intra celular.
Domeniul extracelular este capabil sa fixeze in regiunea polara hormonii cu caracter
hidrosolubil (adrenalina). Domeniul intracelular este capabil sa interactioneze cu proteine
intracelulare declansand un raspuns intracelular. Astfel aceasta structura adaptata cu zona
hidrofila si hidrofoba localizate adecvat poate face legatura intre spatiul extra si cel intra
celular servind astfel functiei de comunicare.

* Notiunea de solubilitate se refera la dispersarea moleculelor unei substante printre moleculele apei. Apa
este un solvent dipolar adica contine doi poli: un pol pozitiv situat pe cei doi atomi de H,un pol negativ
situat pe O. Datorita acestei structuri apa poate interactiona cu moleculele substantelor polare formand
legaturi de hidrogen. In urma acestor interactiuni moleculele substantei sunt dispersate (imprastiate) printre
moleculele apei.
** In cazul moleculelor nepolare (din mediul biologic) notiunea de liposolubilitate se refera la caracterul
lipofil al moleculelor adica la tendinta de asociere a acestora si nu la tendinta de dispersare printre
moleculele unui mediu (solvent) nepolar.
*** Adrenalina este un hormon hidrosolubil secretat de zona medulara a glandei suprarenale. Atunci cand
adrenalina se fixeaza pe receptorul -adrenergic prezent in muschi, ficat sau tesutul adipos declanseaza la
acest nivel un raspuns celular care modifica statusul energetic al organismului (mobilizeaza rezervele
energetice) pregatindu-l sa faca fata unui stress acut (fight or flight).

Proteine simple si complexe

Un alt criteriu de clasificare al proteinelor este compozitia, conform careia proteinele pot
fi: proteine simple sau heteroproteine.
Proteinele simple sunt alcatuite numai din lanturi polipeptidice.
Heteroproteinele contin pe langa lantul/rile polipeptidic/e si o parte neproteica care este o
structura chimica distincta. Partea proteica a heteroproteinelor se numeste de regula
apoproteina iar partea neproteica se mai numeste parte prostetica. In categoria
heteroproteinelor intra: glicoproteine, lipoproteine, fosfoproteine, cromoproteine (care
includ si hemoproteinele).
Hemoproteinele sunt un grup de proteine din care fac parte: mioglobina, hemoglobina,
citocromii etc si care contin ca parte prostetica hemul.
Hemul reprezinta „unitatea functionala” a proteinei iar lanturile polipeptidice
„construiesc” spatiul favorabil in care aceasta sa functioneze.
Astfel functia hemului in mioglobina si hemoglobina este de a fixa reversibil oxigenul
iar in citocromi de a realiza transferul de electroni.
Mioglobina
Mioglobina este o heteroproteina monomerica (cu structura tertiara) alcatuita din hem si
un lant polipeptidic numit globina. Ea este prezenta in muschiul cardiac si scheletic si are
rol in stocarea si transportul oxigenului la acest nivel.
Structura hem

Hemul este o structura complexa compusa din protoporfirina IX (compus cu structura

plana care contine 3 tipuri de radicali notati M, V, P) si ionul de Fe2+ in stare feroasa
situat in centrul planului. Fierul este mentinut in aceasta pozitie de legaturile formate cu
cei patru atomi de azot ai inelului protoporfirinic. Fe2+ formeaza doua legaturi
coordinative suplimentare: una cu atomul de azot apartinand unui rezidiu de Hys (Hys
proximala) de pe lantul polipeptidic, cealalta este disponibila pentru fixarea reversibila a
oxigenului.
Globina sau partea strict proteica a mioglobinei este de fapt lantul polipeptidic. Acesta
contine 8 portiuni -helix (notate de la A-H) legate intre ele de regiuni cu structura
neregulata. Aranjarea spatiala a lantului creeaza un „buzunar” in care se gaseste unitatea
functionala, hemul. „Buzunarul” este captusit de resturi de aa nepolari. Exceptie fac doua
resturi de Hys (numite distala si proximala) care fac legatura intre partea neproteica
(hem) si partea proteica si care participa in acelasi timp la fixarea oxigenului. Histidina
proximala se leaga direct de ionul de fier din hem, histidina distala nu interactioneaza
direct cu hemul dar ajuta la stabilizarea legaturii dintre fier si O2. Oxigenul se fixeaza
reversibil in spatiul existent intre ionul de feros Fe 2+ si Hys distala.
Caracterul nepolar al buzunarului in care se afla hemul impiedica oxidarea Fe2+ (feros)
la Fe3+(feric), deoarece aceasta ar distruge functia biologica a
2+
mioglobinei/hemoglobinei. Cu alte cuvinte Fe leaga reversibil oxigenul spre deosebire
de Fe 3+ care nu leaga oxigenul.
Desen structura mioglobina:
Mioglobina exista in 2 stari:
- In starea deoxigenata (cand oxigenul nu este fixat la hem) fierul este situat usor in
afara planului inelului protoporfirinic (desen A).
- In stare oxigenta, cand oxigenul ocupa cea de a 6- a coordinare a fierului, ca
urmare a interactiei intre oxigen si Fe2+ acesta din urma este tras in centrul
protoporfirinei IX, deplasand usor Hys proximala si odata cu ea intregul segment
polipeptidic careia ii apartine (desen B).
Cu alte cuvinte aceasta structura flexibila permite fixarea reversibila a oxigenului la
nivel tisular fara a modifica starea de oxidare a fierului.

In concluzie mioglobina leaga o singura molecula de O2 in mod reversibil.

Hemoglobina
Hemoglobina este prezenta in hematii (celulele rosii din sange) si are rol in transportul
oxigenului de la plamani catre tesuturi.
Hemoglobina este alcatuita din 4 lanturi polipeptidice doua de tip alfa  si doua de tip
beta  tinute impreuna de legaturi slabe necovalente (termenii  si  nu au legatura cu
cele doua structuri secundare numite -helix respectiv  foaie plisata). Fiecare lant are o
structura asemanatoare cu mioglobina, fiind alcatuit din portiuni elicoidale ce formeaza
un buzunar si o grupare hem situata in acesta.

Un lant de tip  si unul de tip  sunt strans unite prin legaturi hidrofobe (semnificative
ca numar si deci puternice datorita numarului mare si nu datorita tariei legaturii
individuale) ce se stabilesc intre ele. Rezulta astfel doi dimeri ()1 si ()2. Cei doi
dimeri sunt tinuti impreuna prin legaturi slabe polare. Legaturile slabe polare dintre cei
doi dimeri permit deplasarea usoara a acestora unul fata de altul astfel incat ei pot ocupa
doua pozitii relativ diferite in starea oxigenata fata de starea deoxigenata:
- in starea deoxigenata cei doi dimeri sunt tinuti relativ apropiati unul de celalalt de
catre legaturile polare ce impiedica miscarea lor unul fata de celalalt. In aceasta
aranjare se realizeaza numarul maxim de legaturi polare posibile, rezultand o
structuta compacta numita T (tight, tense) care are afinitate scazuta pentru oxigen.
- in starea oxigenata, fixarea oxigenului forteaza si prin urmare a rupe o parte din
aceste legaturi polare. Se formeaza astfel o structura afinata numita R (relaxed)
care favorizeaza difuzia oxigenului si prin urmare fixarea lui. Forma R are deci o
afinitate marita pentru oxigen.
Cu alte cuvinte aceasta structura flexibila face posibila fixarea reversibila a oxigenului
fara a modifica starea de oxidare a fierului .

In concluzie hemoglobina leaga reversibil 4 molecule de O2.

O afectiune cauzata de modificare secventei de aminoacizi dintr-un lant polipeptidic este
anemia cu celule in forma de secera. In moleculele de hemoglobina HbS (S=secera)
lanturile alfa sunt normale in timp ce lanturile beta sunt mutante adica un acid polar si
anume acidul glutamic (din pozitia 6) este inlocuit cu un acid nepolar si anume valina.
Aceasta permite ca aminoacidul nepolar de pe o molecula de hemoglobina sa poata forma
o legatura nepolara cu lantul alfa de pe alta molecula de hemoglobina. Prin urmare
moleculele de hemoglobina se aglomereaza formand o structura polimerica fibroasa si
voluminoasa care altereaza structura elastica a eritrocitului generand un eritocit rigid.
Acesta blocheaza capilarele sanguine intrerupand astfel aportul de oxigen. Acest tip de
eritrocite sunt supuse unui proces de distrugere sporit fata de cele normale de unde si
fenomenul de anemie (eritrocite putine)

Citocromii
Citocromii sunt hemoproteine ce au ca grupare prostetica hemul. Acestia pot avea
structura monomerica sau pot intra ca subunitati in structuri cuaternare complexe.
Citocromii au rol in transportul electronilor functionand dupa principiul din figura :

Acest comportament este posibil datorita faptului ca legarea hemului de partea proteica se
face diferit la citocromi fata de mioglobina/hemoglobina adica la nivelul radicalilor
hemului si nu la nivelul fierului din hem.
 ENERGETICĂ BIOCHIMICĂ

Energetică biochimică = domeniu din biochimie ce se ocupă cu studiul transformărilor

energetice care însoţesc reacţiile biochimice.
. Omul este un organism chemotrofic: captează energie din mediu sub forma compușilor
organici din componența nutrienților (glucoză, acizi grași, aminoacizi; vom considera aceste
molecule organice ca fiind „combustibili” biologici sau metabolici).

 Energetica biochimică utilizează câteva concepte de bază din domeniul termodinamicii și

respectă legile termodinamicii. Noțiunea de sistem termodinamic aplicată la domeniul biochimiei se
referă la sistemul reactant - alcătuit din participanții la o reacție biochimică (reactanţi şi produşi),
solventul şi mediul local.
 Transformările energetice care au loc într-un asemenea sistem pot fi descrise cu ajutorul a
trei tipuri de energie:

DE REAMINTIT!

- energia liberă Gibbs (G) – fiecare compus implicat într-o reacţie chimică conţine o
anumită cantitate de energie potenţială (potenţial chimic, care permite transformarea acelui compus
într-un altul, în cadrul reacţiei chimice), legată de tipul şi numărul legăturilor sale chimice
(măsurată în cal/mol sau J/mol; 1 cal = 4,18 J);
- entalpia (H) – este conţinutul de căldură al sistemului care reacţionează (cal/mol sau
J/mol);
- entropia (S) – măsoară gradul de dezordine (sau caracterul aleatoriu) al unui sistem
(J/mol∙K).
Pentru un sistem biologic care funcţionează la temperatură şi presiune constantă (în
particular un sistem reactant biochimic), energia capabilă să efectueze travaliu (lucru), altfel spus
energia care susține desfășurarea reacției biochimice este energia liberă G. Funcționând la
temperatură constantă, organismul viu nu poate utiliza căldura pentru a efectua un travaliu (nu este
o mașină termică). Din acest punct de vedere, putem considera energia liberă G ca o energie de
calitate ”superioară”, iar căldura o energie de calitate ”inferioară”; energia liberă se poate
transforma în căldură, dar căldura nu poate fi transformată în energie liberă.
Într-un sistem biochimic, modificările celor 3 tipuri de energie sunt relaţionate cantitativ
prin ecuaţia:
G = H – T ∙S
În cazul unei reacţii chimice A → B (A = reactant, B = produs), este diferenţa dintre
energia produşilor şi energia reactanţilor. G poate avea valoare:
- negativă (GB < GA), reacţia are loc cu pierdere de energie liberă și se numește exergonică;
- pozitivă (GB > GA), reacția are loc cu câştig de energie liberă şi se numește endergonică;
- zero (GB = GA), sistemul este la echilibru.

 Considerăm un sistem reactant A + B C + D.

Dacă G este diferit de zero, reacţia decurge spontan de la compuşii cu energie liberă mai
mare spre compuşii cu energie liberă mai mică, până în momentul în care se atinge echilibrul
reacţiei: rata formării produşilor este egală cu rata transformării produşilor în reactanţi, astfel încât
nu mai are loc nici o transformare netă în acel sistem. În general, numai o parte din energia liberă
conţinută în reactanţi poate fi utilizată pentru a realiza transformarea chimică în produşi, restul este
disipată sub formă de căldură sau pierdută sub forma unei creşteri a entropiei.
Reacţia de mai sus este caracterizată de o constantă de echilibru:
Keq = [C]eq[D]eq/[A] eq[B]eq (parantezele pătrate reprezintă concentraţii molare)

1
 Keq reflectă compoziţia amestecului de reacţie ajuns la echilibru, care este aceeaşi indiferent
de concentraţiile iniţiale ale reactanţilor şi produşilor (deci K eq are o valoare fixă pentru o reacţie
dată).
Există două forme ale variației energiei libere: G și G°.
■ G este diferența de energie liberă reală, caracteristică pentru condițiile reale din celula
vie (presiune, temperatură, pH și, mai ales, concentrații reale ale participanților la reacție). G a
reacției directe (A → B) este egală ca mărime și opusă ca semn cu cea a reacției inverse (A ← B).
Cunoașterea valorii lui G este utilă din două puncte de vedere:
- semnul lui G este predictiv pentru sensul de desfășurare al unei reacții A B în
condițiile reale din celula vie;
- mărimea lui G arată cât de departe de echilibru este sistemul reactant în momentul inițial
și, deci, cuantifică tendința de atingere a echilibrului (aceasta din urmă reprezintă o forță motrice
care ”pune în mișcare” reacția biochimică).
Sunt posibile trei situații:
 dacă G este negativ (reacție exergonică), reacţia are loc spontan de la A către B cu
pierdere de energie liberă; dacă G are valoare mare, reacţia are, practic, caracter ireversibil (o
cantitate mare de energie liberă este degajată sub formă de căldură, iar căldura nu poate fi utilizată
pentru a permite desfăşurarea reacţiei în sens invers);
 dacă G = 0, reacţia este la echilibru;
 dacă G este pozitiv, reacția poate avea loc de la A către B (în sensul endergonic) numai în
condițiile în care există un aport de energie liberă dintr-o altă sursă; altfel, sensul spontan al unei
asemenea reacții este de la B către A (sensul exergonic).
Cu alte cuvinte, o reacție decurge spontan întotdeauna în sensul exergonic.
■ G° este diferenţa de energie liberă standard, caracteristică pentru condiţii standard
(temperatura de 25°C, pH = 7, reactanţii şi produşii prezenţi într-o concentraţie iniţială de 1M).

G poate fi calculată cunoscând valoarea lui G° și concentrațiile participanților la reacție,
conform ecuației lui Gibbs:
G = G° + RT ln [C][D]/[A][B]
R-constanta gazelor = 1,987 cal/mol∙K,temperatura absolută, [A], [B], [C] şi [D] sunt
concentraţiile reale din celulă în momentul respectiv).
G a unei reacţii care decurge spontan spre echilibru este întotdeauna negativă (reacţia
poate avea loc numai în sensul exergonic) şi variabilă (datorită modificării continue a
concentraţiilor reactanţilor, pe măsură ce reacţia se desfăşoară): G devine din ce în ce mai puţin
negativă pe măsură ce reacţia are loc şi este zero în punctul de echilibru, indicând faptul că nu se
mai poate produce o transformare netă în acea reacţie.
Deci când reacţia a atins echilibrul, G = 0 şi atunci:
G° = – RT ln [C]eq[D]eq/[A]eq[B]eq = – RT ln Keq
Așadar, valoarea lui G° pentru o anumită reacție poate fi calculată cunoscând valoarea
constantei de echilibru a acelei reacții. Keq fiind o constantă, rezultă că şi G° este o constantă a
cărei valoare este caracteristică pentru fiecare reacţie dată.
Deși valoarea lui G° indică sensul de desfășurare al unei reacții numai în condiții standard,
care în majoritatea cazurilor sunt diferite de cele reale din celula vie, cunoașterea valorii sale este
utilă deoarece permite compararea diverselor reacţii biochimice în privinţa variaţiei energiei libere.
Keq ln Keq G° Sensul spontan al reacţiei
>1 >0 <0 spre dreapta (A → B)
1 0 0 la echilibru (A B)
<1 <0 >0 spre stânga (A ← B)

2
  O reacţie cu G° > 0 poate avea loc în sensul direct (spre dreapta) dacă G < 0, acest
lucru fiind posibil dacă termenul „RT ln [Produşi]/[Reactanţi]” este negativ şi are o valoare absolută
mai mare decât G°. Așa se întâmplă în celulă atunci când: (a) produsul de reacţie este îndepărtat
imediat pe măsură ce se formează, prin angajarea într-o altă reacţie, sau (b) are loc aportul continuu
al unor cantități mari de reactant provenit din sânge sau dintr-o altă reacţie. Ambele situaţii menţin
raportul [P]/[R] mult sub 1, astfel încât termenul RT ln [P]/[R] are o valoare negativă mare.

 Caracterul aditiv al valorilor G pentru reacții succesive:

În cazul a două reacții succesive, valorile lui G se însumează:
(1) A → B G°1
(2) B → C G°2
Reacția globală: A → C G°total = G°1 + G°2
 Acest principiu explică modul în care o reacție nefavorabilă termodinamic (endergonică,
având o diferenţă de energie liberă Gen) poate avea loc în sensul direct prin cuplare cu o reacţie
exergonică (având Gex), cu condiția ca |Gex| > Gen, astfel încât G°total să fie < 0; o reacție nu
poate avea loc în mod independent în sensul endergonic. Două reacţii sunt „cuplate” dacă energia
liberă degajată în reacţia exergonică susţine desfăşurarea reacţiei endergonice; cuplarea celor două
reacții se realizează printr-un intermediar chimic comun.
Ex. - formarea glucozo-6-fosfatului:
(1) Glucoză + Pi → glucoză-6-fosfat + H2O (G°1 = 3,3 kcal/mol) - reacţia endergonică
(2) ATP + H2O → ADP + Pi (G°2 = − 7,3 kcal/mol) - reacţia exergonică
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Reacția globală: Glucoză + ATP → glucoză-6-fosfat + ADP (G° total = − 4 kcal/mol)
Cele două reacții împărtășesc intermediarul comun Pi (fosfat anorganic). Reacția globală
este exergonică; energia stocată în ATP este utilizată pentru a susține sinteza glucozo-6-fosfatului.
Din punct de vedere chimic, calea pe care are loc formarea G-6-P (prin transferul grupării fosfat
din ATP pe glucoză, neavând loc o hidroliză a ATP) este diferită de reacţiile 1 şi 2, dar rezultatul
net este acelaşi ca şi suma celor două reacţii.

 Pentru o cale metabolică ce cuprinde mai multe reacţii succesive, fiecare având o anumită
valoare a lui G:

diferenţa de energie liberă pentru întreaga cale este Gtotal = G1 + G2 + G3 + G4 + ..... (datorită
caracterului aditiv al variației energiei libere pentru reacţiile succesive). Dacă Gtotal < 0, calea
metabolică este exergonică în ansamblu şi are loc în sensul figurat mai sus, chiar dacă unele reacţii
individuale au G > 0.

 Bioenergetică versus cinetică:

- G are o valoare predictivă pentru ”fezabilitatea” energetică a unei reacții chimice; nu
oferă nici o informație despre viteza reacției. Bioenergetica se ocupă doar cu starea inițială și cea
finală a componenților reacției, nu cu mecanismul reacției sau durata necesară pentru atingerea
echilibrului.
- Viteza unei reacții depinde de mărimea energiei de activare, precum și de cantitatea și
eficiența enzimelor disponibile pentru a cataliza reacția respectivă în celulă; aceste aspecte aparțin
domeniului cineticii biochimice.

3
 TRANSFERUL ENERGIEI LIBERE ÎN CURSUL PROCESELOR METABOLICE

Celulele organismului uman îşi obţin energia liberă prin catabolismul combustibililor
biologici conținuți în nutrienţii ingerați (glucide, lipide, proteine) și în depozitele tisulare (de
glicogen, trigliceride, proteine). Catabolismul reprezintă una din laturile metabolismului și cuprinde
reacţii de degradare (rupere de legături covalente), care sunt exergonice.
Anabolismul, cea de a doua latură a metabolismului (sinteza moleculelor complexe din
precursori simpli), cuprinde reacţii de sinteză (formare de legături covalente), care sunt
endergonice, deci se desfășoară cu consum de energie liberă.
Cum este posibil ca energia liberă degajată în procesele catabolice să poate fi utilizată
(transferată) în procesele anabolice, astfel încât ea să nu se piardă sub formă de căldură? Cu alte
cuvinte, cum se poate realiza cuplarea unui proces exergonic cu unul endergonic?

O modalitate importantă este aceea de a sintetiza un compus cu potenţial energetic ridicat

în procesul exergonic şi de a-l utiliza în procesul endergonic, realizând astfel un transfer de energie
liberă de la calea exergonică la calea endergonică.

 Molecula care joacă un rol central în transferul energiei libere de la procesele exergonice la
cele endergonice este ATP (adenozin trifosfat).

Implicarea ATP ca donor de energie liberă:

Molecula ATP conţine două legături cu potenţial energetic ridicat: legătura dintre gruparea
fosfat  şi gruparea fosfat  şi legătura dintre fosfatul şi fosfatul  (ambele sunt legături de tip
anhidridă acidă fosforică). Potenţialul energetic ridicat este obiectivat prin existenţa unui G° cu
valoare negativă mare pentru reacţia de hidroliză în ADP şi Pi (ruperea legăturii dintre Pşi
PG° = − 7,3 kcal/mol) şi pentru reacţia de hidroliză în AMP şi PPi (ruperea legăturii dintre
Pşi PG° = − 10,9 kcal/mol).
În procesele biochimice, ATP este donor de energie liberă în reacţiile de sinteză (în care are
loc formarea de noi legături covalente, catalizate de enzime din clasa ligazelor).
Donarea energiei din ATP nu are loc prin hidroliza ATP la ADP şi Pi sau AMP şi PPi, deşi
d.p.d.v. strict chimic aşa pare a fi (hidroliza ATP nu realizează nimic decât eliberare de căldură,
care nu poate fi transformată în energie liberă pentru a permite desfăşurarea reacţiei de sinteză).
Donarea energiei din ATP implică participarea covalentă a ATP în reacţia chimică, cu
scindarea sa în ADP şi Pi (fosfat anorganic) sau în AMP şi PPi (pirofosfat anorganic), parcurgându-
se două etape:

4
 - mai întâi, gruparea fosfat sau AMP din ATP este transferată pe o moleculă substrat (X)
(sau pe un rest aminoacidic dintr-o enzimă), devenind ataşată covalent şi crescând conţinutul de
energie liberă al moleculei respective;
- într-o a doua etapă, gruparea Pi sau AMP este dezlocuită de către cel de al doilea substrat
(Y). În felul acesta, o parte din energia legăturii fosfoanhidridice din ATP este transferată şi
conservată în noua legătură covalentă formată între X şi Y.

(1) X + Y + ATP → X−Y + ADP + Pi sau (2) X + Y + ATP → X−Y + AMP + PPi
X + ATP → X~P + ADP X + ATP → X~AMP + PPi
X~P + Y → X−Y + Pi X~AMP + Y → X−Y + AMP

În reacţia (2), pirofosfatul anorganic (PPi) este hidrolizat la 2Pi sub acţiunea pirofosfatazei
anorganice (enzimă prezentă în toate celulele), într-o reacţie exergonică. Îndepărtarea PPi din
mediu face ca echilibrul reacţiei de sinteză să fie şi mai mult deplasat spre dreapta.

 Şi alţi compuşi au potenţial energetic ridicat (valori negative mari pentru G° la hidroliză).
Compuşii fosforilaţi din organism pot fi împărţiţi în două grupe, în funcţie de G° pentru reacţia de
hidroliză:
- compuşi „înalt energetici” (conţin legături de tip ”macroergic”, simbolizate prin „~”) - au
G° la fel de negativ sau mai negativ decât ATP-ul (la scindarea în ADP şi Pi: − 7,3 kcal/mol);
- compuşi „cu energie joasă” (conţin legături de tip ”microergic”) - au G° mai puţin
negativ decât această valoare.

■ Compuşii înalt energetici au un potențial ridicat de transfer de grupare chimică - pot

transfera o grupare fosfat (sau acil) pe un alt compus:

▪ ATP și alți nucleozid trifosfați - GTP, UTP, CTP (2 legături tip anhidridă acidă fosforică)

▪ Fosfoenolpiruvat ▪ 1,3-Difosfoglicerat ▪ Acil-CoA

(legătură enol-fosfat) (legătură anhidridică (legătură tiol-esterică)
tip carboxil-fosfat)

▪ Creatin-fosfat (legătură N-fosfat, tip fosfo-guanidină)

- ATP este un donor universal de energie, pentru diverse procese biochimice și fiziologice;
- UTP este utilizat în procesul de sinteză a glucidelor;
- CTP este folosit în sinteza lipidelor complexe;
- GTP furnizează energie în procesul de sinteză a proteinelor;
- fosfoenolpiruvat și 1,3-difosfoglicerat sunt intermediari ai glicolizei (cale de degradare a
glucozei cu scopul de a genera energie);
- acil-CoA reprezintă forma activă a acizilor grași, sub care aceștia participă atât la procesul
de degradare cât și la sinteza diverselor clase de lipide.

5
 În general, compușii fosforilați macroergici nu reprezintă forme de stocare pe termen lung a
energiei; ei sunt forme tranzitorii de depozitare a energiei, având rolul de a transporta energia dintr-
un punct în altul, de la un sistem enzimatic la altul, în cursul defășurării proceselor biologice și
chimice din celulă. ATP-ul are un turnover rapid (viteza de degradare și resinteză este mare).
Excepție face creatin-fosfatul, care reprezintă o formă de stocare a energiei în mușchiul
scheletic (și miocard), utilizabilă în condițiile creșterii substanțiale a necesarului energetic în cursul
efortului fizic susținut.

■ Compuşi cu energie joasă:

▪ Esteri fosforici (ex. glucoză-6-fosfat, fructoză-6-fosfat, glicerol-fosfat)

 ATP are o poziţie intermediară în ceea ce priveşte valoarea G° la hidroliză (tabelul 1); în
consecinţă:
 ATP poate fi sintetizat prin transferul, pe ADP, a unei grupări fosfat de la compuşii înalt
energetici care au G° mai negativ decât − 7,3 kcal/mol, conform ecuaţiei generale:

În cursul catabolismului nutrienţilor (în vederea disponibilizării energiei libere conţinute în

moleculele lor) au loc 3 asemenea reacţii generatoare de ATP (vor fi expuse ulterior); la acestea se
adaugă reacția de sinteză a ATP prin transferul unui fosfat înalt energetic din creatin-fosfat, care are
loc în mușchi.
 ATP poate dona un fosfat înalt energetic unor compuşi (cum sunt glucoza, fructoza,
glicerolul, etc), transformându-i în specii fosforilate mai reactive (îmbogăţite în energie liberă) şi
favorizând, astfel, metabolizarea ulterioară a acestora; asemenea reacţii sunt catalizate de kinaze:

Deci ATP-ul poate transporta energia liberă între cele două categorii de compuşi biochimici
(înalt energetici şi cu energie joasă) → serveşte ca „moneda” energetică universală în celulele vii.

Tabel 1. Valorile G° la hidroliză pentru unii compuşi cu importanţă biochimică.

Compuşi chimici G° (kcal/mol)

Înalt energetici
Fosfoenolpiruvat − 14,8
1,3-Difosfoglicerat − 11,8
Creatin fosfat − 10,3
ATP (→ AMP + PPi) − 10,9
Acil-CoA − 7,5
ADP (→ AMP + Pi) − 7,8
*ATP (→ ADP + Pi) − 7,3
Cu energie joasă
PPi (→ 2Pi) − 4,6
AMP (→ adenozină + Pi) − 3,4
Glucoză-1-fosfat −5
Fructoză-6-fosfat − 3,8
Glucoză-6-fosfat − 3,3
Glicerol-3-fosfat − 2,2

6
 REACŢII DE OXIDO-REDUCERE

Energia liberă conținută în moleculele combustibililor metabolici este disponibilizată în

urma degradării acestora pe diverse căi catabolice, în mod particular în reacțiile de oxidare. Multe
procese catabolice au natură oxidativă, deoarece atomii de C din moleculele cu rol de combustibil
sunt într-o stare redusă. Transferul de electroni (e−) în reacţii de oxido-reducere este responsabil,
direct sau indirect, de majoritatea energiei libere degajate în cursul proceselor catabolice.

Fie reacţia de oxido-reducere:

Ared + Box Aox + Bred (ex: Fe2+ + Cu2+ Fe3+ + Cu+)
 donorul de e− (Ared) este agentul reducător → pierzând e−, el se oxidează;
 acceptorul de e− (Box) este agentul oxidant → câştigând e−, el se reduce.
Reacţia de mai sus poate fi scrisă sub forma a două jumătăţi de reacţie:
Ared → Aox + n e−
Box + n e− → Bred
Ared/Aox şi Bred/Box formează două cupluri oxido-reducătoare. Fiecare cuplu oxido-reducător
este caracterizat de potenţialul redox (E), care este o măsură a afinităţii pentru electroni (a
disponibilității de a accepta electroni).
Într-o reacţie de oxido-reducere, e− se deplasează de la cuplul donor de e− (cu afinitate mai
mică pentru e−, E mai mic) spre cuplul acceptor de e− (cu afinitate mai mare pentru e−, E mai mare).
Potenţialul redox în condiţiile reale existente în celulă (E) poate fi calculat conform ecuaţiei
lui Nernst:
E = E° + (RT/nF) ln [Ox]/[Red]
unde E° este potenţialul redox standard, n - numărul de e− transferaţi, F - constanta Faraday =
96,480 J/V∙mol, [Ox] şi [Red] - concentraţia formei oxidate, respectiv concentraţia formei reduse a
cuplului oxido-reducător.

 În cursul proceselor catabolice, oxidările sunt, în majoritatea cazurilor, dehidrogenări

catalizate de dehidrogenaze (DH, enzime din clasa oxido-reductazelor):

7
 AH2 + B A + BH2
În reacţiile de dehidrogenare se transferă, de la o moleculă donoare la o moleculă
acceptoare, 2 echivalenţi reducători (termenul de „echivalent reducător” se referă la un electron, un
atom de hidrogen sau un ion hidrid H:−, care participă la o reacţie de oxido-reducere).
În cadrul căilor metabolice de degradare a combustibililor biologici, în reacţiile de
dehidrogenare catalizate enzimatic, electronii de la multiple substrate diferite sunt canalizaţi spre
câteva tipuri de transportori de e− universali: coenzimele piridinice şi cele flavinice.

■ Dehidrogenaze dependente de coenzimele nicotinamidice (sau piridinice, provenite din

vitamina PP sau nicotinamida) catalizează reacţii de tipul:
AH2 + NAD(P)+ A + NAD(P)H + H+
NAD+ şi NADP+ acceptă un ion hidrid (H:− - un atom de hidrogen cu un electron
suplimentar) de la un substrat care cedează doi atomi de hidrogen, un proton fiind eliberat în mediu:
NAD(P)+ + 2e− + 2H+ → NAD(P)H + H+

NAD+ NADH
Majoritatea dehidrogenazelor care acţionează în catabolism sunt specifice pentru NAD + ca
acceptor de e−; unele sunt localizate în citosol, altele în citoplasmă, iar altele au izoenzime
mitocondriale şi citosolice.

■ Dehidrogenaze dependente de coenzimele flavinice (provenite din vitamina B2 sau

riboflavina) fac parte din categoria flavoproteinelor şi catalizează reacţii de tipul:
AH2 + FMN/FAD A + FMNH2/FADH2
FMN şi FAD acceptă doi atomi de H de la substrat:
FMN/FAD + 2e− + 2H+ → FMNH2/FADH2

FAD FADH. FADH2

Coenzimele flavinice, spre deosebire de cele nicotinamidice, sunt legate ferm de apoenzimă,
de aceea se mai numesc grupări prostetice. E° (potenţialul de reducere standard) pentru coenzima
legată de apoenzimă are o valoare particulară pentru acea flavoproteină, depinzând de proteina cu
care coenzima este asociată, această valoare fiind de multe ori diferită de valoarea E° pentru flavina
liberă.
Coenzimele flavinice pot accepta de la substrat un singur atom de H (transformându-se în
forma parţial redusă FADH.) sau 2 atomi de H (transformându-se în forma complet redusă FADH2).
Ca urmare, flavoproteinele pot servi ca intermediari între reacţiile în care sunt cedaţi 2 e− şi reacţiile
în care este acceptat un singur e−.

8
 Prin reducerea celor două tipuri de coenzime în procesele catabolice, are loc conservarea
unei mari părţi a energiei libere degajate prin oxidarea combustibililor metabolici.

FOSFORILAREA OXIDATIVĂ (PO)

Reprezintă punctul culminant al metabolismului generator de energie: toate căile de
degradare oxidativă a glucidelor, lipidelor şi aminoacizilor converg spre această etapă finală, în care
energia eliberată în procesele de oxidare este utilizată pentru sinteza ATP.
Energia liberă degajată în cursul proceselor catabolice (în reacţiile de dehidrogenare) este
conservată temporar în molecula coenzimelor reduse NADH şi FADH2 ; prin oxidarea ulterioară a
acestora (transferul electronilor la oxigen), energia conservată devine disponibilă pentru a susţine
sinteza ATP din ADP şi Pi.
PO are două componente:
 componenta exergonică: lanţul transportorilor de electroni (lanţul respirator, LR), care
transferă echivalenţii reducători de la NADH şi FADH2 până la oxigen;
 componenta endergonică: sinteza ATP prin fosforilarea ADP-ului, sub acţiunea ATP
sintazei.

Sediul PO este mitocondria. Acest organit celular are două membrane care înconjoară
matricea mitocondrială:
 Membrana externă este permeabilă pentru molecule mici şi ioni, care trec liber prin canale
proteice transmembranare.
 Membrana internă este impermeabilă pentru majoritatea moleculelor mici hidrosolubile şi
a ionilor; moleculele care o pot străbate o fac cu ajutorul unor transportori specifici. Această
membrană conţine componentele LR şi ATP sintaza.
 Matricea mitocondrială conţine enzimele care intervin în toate căile de degradare oxidativă
a substratelor energogene, cu excepţia glicolizei.

PO implică reducerea O2 la H2O cu electronii cedaţi de către NADH şi FADH2, care la

rândul lor au colectat aceşti e− din căile catabolice. Dacă transferul de e− de la NADH sau FADH2 la

9
O2 s-ar face direct, s-ar degaja o cantitate extrem de mare de căldură; ca urmare, acest transfer se
realizează în mai multe etape, prin intermediul unor transportori de e − care acţionează secvenţial şi
care constituie lanţul respirator (acesta fiind calea finală comună prin care electronii proveniţi de
la diverşi combustibili biologici sunt transferaţi pe oxigen).

 Componentele LR cuprind:

■ Ubiquinona (coenzima Q) este o benzoquinonă liposolubilă cu o catenă laterală

izoprenoidă lungă. Poate accepta 1 H (devenind radical semiquinonic .QH, forma parţial redusă) sau
2 H (devenind ubiquinol QH2, forma complet redusă) → ca şi flavoproteinele, poate acţiona la
joncţiunea dintre un donor de 2 e− şi un acceptor de 1 e−. Având o moleculă mică şi hidrofobă, este
uşor difuzibilă prin bistratul lipidic al membranei mitocondriale interne.

■ Proteinele cu Fe-S conţin fier nu în componenţa hemului, ci în asociere cu atomi de sulf

anorganic sau cu sulf aparţinând unor resturi de Cys din partea proteică. Variază de la structuri
simple cu un singur atom de Fe coordinat la 4 grupări –SH ale Cys, până la centri cu Fe-S mai
complecşi, cu 2 sau 4 atomi de Fe. Toate proteinele cu Fe-S participă la transferuri de 1 e−.

■ Citocromii sunt hemoproteine, de 3 tipuri (a, b, c) cu spectre de absorbţie diferite în

vizibil. Hemul din cit a şi b este legat ferm, dar necovalent de partea proteică, pe când cel din cit c
este legat covalent prin intermediul unor resturi de Cys. E° (potenţialul de reducere standard) al
atomului de Fe hemic al unui citocrom depinde de asocierea cu o anumită parte proteică, fiind
diferit pentru fiecare citocrom. Citocromii tip a, b şi c1 sunt proteine integrale din membrana
mitocondrială internă; excepţie face cit c, care este o proteină solubilă ce se asociază cu faţa externă
a membranei mitocondriale interne. Citocromii pot accepta/ceda un singur electron:
cit (Fe3+) + 1 e− cit (Fe2+)
(forma oxidată) (forma redusă)

Componentele lanțului respirator sunt aşezate în ordinea creşterii potenţialului redox (E).

10
 Transportorii de e− din LR sunt organizaţi în 4 complexe supramoleculare integrate în
membrana mitocondrială internă. Complexele I şi II catalizează transferul de e − către coenzima Q,
de la doi donori de e− diferiţi: NADH, respectiv succinat.

 Complexul I (NADH dehidrogenaza)

Conține o flavoproteină cu FMN şi mai mulți centri cu Fe-S. Catalizează transferul unui ion
hidrid (H:+) de la NADH şi al unui proton din matrice, la coenzima Q, conform ecuaţiei generale:
NADH + H+ + CoQ → NAD+ + CoQH2
Electronii curg de la NADH → FMN → centrii cu Fe-S → coenzima Q.

 Complexul II (succinat dehidrogenaza)

Este o enzimă legată de membrana mitocondrială internă. Conţine centri cu Fe-S şi FAD
legat ferm. Catalizează transferul a 2 atomi de H de la succinat la coenzima Q, prin oxidare
succinatul transformându-se în fumarat (succinatul este un intermediar dintr-o cale metabolică
degradativă numită ciclul Krebs, care va fi descrisă ulterior).
Fluxul e− prin complexul II este de la succinat (substratul enzimei) → FAD → centrii cu Fe-
S → situsul de legare al coenzimei Q. Ecuaţia reacţiei catalizate de către complexul II este:
Succinat + CoQ → fumarat + CoQH2

În afară de succinat, mai există și alte substrate care sunt oxidate de către dehidrogenaze
mitocondriale și care îşi trimit e− în LR la nivelul coenzimei Q, dar nu prin intermediul complexului
II:
- acil-CoA dehidrogenaza este o flavoproteină care intervine în degradarea acizilor grași; ea
catalizează transferul e− de la acil-CoA la FAD-ul din componenţa enzimei, apoi electronii sunt
transferați la ETF (electron transferring flavoprotein), iar de aici la ETF:ubiquinon oxidoreductaza,
care îi transferă în cele din urmă pe coenzima Q;
- glicerol-3-fosfat dehidrogenaza este o flavoproteină localizată pe faţa externă a membranei
mitocondriale interne, care canalizează e− din glicerol-3 fosfat spre coenzima Q; această enzimă are
rol important în transferul echivalenţilor reducători de la NADH citosolic în lanțul respirator.

CoQH2 (coenzima Q care a fost redusă sub acțiunea complexului I sau a complexului II)
difuzează în membrana mitocondrială internă pînă la complexul III, unde va fi oxidată. Fiind
capabilă să accepte şi să cedeze 1 sau 2 electroni, coenzima Q are o poziţie intermediară între un
donor de 2 e− (NADH, prin intermediul complexului I şi succinat, prin intermediul complexului II)
şi un acceptor de 1 e− (citocromul b din componenţa complexului III).

11
  Complexul III (citocrom c reductaza)
Conţine citocromii b şi c1 şi proteine cu Fe-S.
Transferă e− de la coenzima Q redusă la citocromul c, conform ecuaţiei:
CoQH2 + 2 cit c (Fe3+) → CoQ + 2 cit c (Fe2+) + 2 H+
Rezultatul net al activităţii complexului III: CoQH2 este reoxidată şi 2 molecule de cit c sunt
reduse.

 Citocromul c
Este o proteină solubilă din spaţiul intermembranar, asociat cu faţa externă a membranei
mitocondriale interne. Acceptă 1 e− de la complexul III, după care se deplasează spre complexul IV
pentru a-i ceda electronul.

 Complexul IV (citocrom c oxidaza)

Transportă e− de la citocromul c la oxigenul molecular, reducându-l la H2O. Conţine
citocromii a şi a3 (asociaţi), precum şi ioni de cupru: CuA (Cu complexat cu o grupare −SH
aparţinând cisteinei, formând un centru Cu-S asemănător centrilor Fe-S) şi CuB (asociat cu cit a3).
Transferul de e− prin complexul IV este de la cit c → CuA → hemul a → hemul a3 → CuB
→ O2. Pentru fiecare 2 e− pasaţi prin complex, 2 H+ din matrice sunt utilizaţi pentru a transforma
½O2 în H2O. Ecuaţia reacţiei catalizate de complexul IV:
2 cit c (Fe2+) + 2 H+ + ½ O2 → 2 cit c (Fe3+) + H2O

■ Transferul global al electronilor prin lanţul respirator:

 Energia degajată prin transferul e− prin LR este conservată eficient în gradient de

protoni:

 Transferul a 2 e− de la NADH prin lanţul respirator până la O2 poate fi scris astfel:

NADH + H+ + ½O2 → NAD+ + H2O
Reacţia este puternic exergonică: G° = − 52,6 kcal/mol.
 Pentru oxidarea succinatului: succinat + ½O2 → fumarat + H2O, G° = − 35,8 kcal/mol.
Mare parte din energia liberă degajată prin transferul e− la oxigen este utilizată pentru a
pompa H+ în afara matricei mitocondriale (din matrice spre spaţiul intermembranar). Pentru fiecare
pereche de e− transferaţi la O2, 4 H+ sunt pompaţi de către complexul I, 4 H+ de către complexul III
şi 2 H+ de către complexul IV (deci complexele I, III şi IV joacă rol de pompe de H+).
În felul acesta se creează un gradient al protonilor: concentraţie mai mare de H+ pe faţa
externă a membranei mitocondriale interne şi concentraţie mai mică în matrice. Acest gradient are
două componente:

12
 - gradient electric: exteriorul membranei mitocondriale interne este mai pozitiv faţă de
interiorul său;
- gradient chimic: pe faţa externă a membranei mitocondriale interne, pH-ul este mai acid în
comparaţie cu faţa sa matriceală.
În acest gradient este stocată o energie electro-chimică, ce reprezintă o conservare temporară
a unei mari părţi a energiei eliberate prin transferul e− până la oxigen (aprox. 90%). Energia stocată
astfel se numeşte forţă proton-motoare: atunci când H+ curg spontan în sensul gradientului lor
electrochimic, energia stocată în acest gradient devine disponibilă pentru a efectua travaliu:
susţinerea sintezei ATP din ADP şi Pi.

Cu multumiri d-nei Conf.dr. Elena Petrescu

13
Acizii nucleici -acidul deoxi ribonucleic (ADN) si acidul ribonucleic (ARN)
Cristiana Filip
Elena Petrescu
Gabriela Bordeianu
1. Generalitati
2. ADN
2.1 Structura(primara, secundara, configuratia spatiala « tertiara »)
2.2 Replicare (initiere, elongare, terminare)
2.3 Reparare ADN (tipuri de leziuni, metode de reparare)
3. ARN
3.1 Structura
3.2 Transcriptia
3.3 Prelucrari postranscriptie
4. Sinteza de proteine
4.1 Cod genetic
4.2 Translatia

1. Generalitati
Informatia genetica este stocata si transmisa prin intermediul acizilor nucleici.
Din punct de vedere chimic acizii nucleici sunt polinucleotide, nucleotidul reprezentand unitatea repetitiva.
Un nucleotid este o structura complexa alcatuita din trei elemente: o baza azotata, o pentoza si una, doua
sau trei grupari fosfat.
a. Bazele azotate care intra in alcatuirea nucleotidelor sunt de doua tipuri : baze purinice si pirimidinice:

bazele purinice sunt adenina (A) si guanina (G) :

bazele pirimidinice sunt citozina (C), uracilul (U) si timina (T):

b. O pentoza (numita si zahar) este o structura heterociclica formata din 5 atomi de carbon (penta).
Pentozele care in alcatuirea nucleotidelor sunt riboza si un derivat al acesteia deoxiriboza (careia ii lipseste
gruparea OH la C2).
c. Gruparea fosfat provine de la acidul fosforic:

Compusii obtinuti in urma asamblarii celor trei componente se numesc:

- nucleozide daca o baza azotata este legata de o pentoza
- nucleotide da la un nucleozid se ataseaza 1/2/3 grupari fosfat
O baza azotata atasata la carbonul anomeric (carbonul 1’) al unei pentoze (printr-o legatura N-glicozidica)
formeaza un nucleozid. Intr-un nucleozid atomii apartinand bazei azotate sunt numerotati cu cifre arabe,
iar atomii apartinand pentozei cu cifre arabe prim.

Denumirile nucleozidelor corespunzatoare pentru cele 5 baze azotate sunt:

Atasarea unei grupari fosfat la gruparea 5’–OH (printr-o leg. esterica) a unui nucleozid duce la formarea
unui nucleotid.

Structura generala a unui nucleotid mono/di/tri fosfat poate fi reprezentata:

Denumirea unui nucleotid contine numele nucleozidului (baza azotata si pentoza) si a numarului de grupari
fosfat atasate (MP monofosfat, DP difosfat, TP trifosfat).
Daca nucleotidul contine deoxiriboza in fata acestuia de gaseste prefixul “deoxi” notat cu “d”

Exemplu:

ATP = adenozin trifosfat dATP = deoxiadenozin trifosfat

Acizii nucleici sunt polinucleotide cu structuri si roluri functionale diferite ce pot fi clasificati in:
- ADN sau acizi deoxi ribonucleici care reprezinta forma de depozit a informatiei genetice si
 - ARN sau acizi ribonucleici care reprezinta forma de transmitere si traducere a informatiei genetice.
Informatia genetica poate fi utilizata in doua moduri:
- poate fi copiata integral fapt care determina aparitia unei noi molecule de ADN identica cu cea
initiala in procesul numit replicare sau,
- poate fi copiata doar partial ceea ce duce la aparitia unei molecule numite ARN in procesul numit
transcriptie. Transcriptia este urmata de un proces de traducere care determina aparitia unei noi
moleculele de data aceasta a unei proteine. Acest proces se numeste translatie.
“Dogma centrala” a biologiei moleculare considera ca informatia genetica trece de la ADN la ARN si se
materializeaza prin aparitia unei proteine.

2. ADN (acid deoxiribonucleic)

2.1 Structura
ADN este o molecula dublu catenara (formata din doua lanturi numite catene) de dimensiuni foarte mari
si care contine intreaga informatie genetica in succesiunea nucleotidelor care il alcatuiesc.
ADN-ul prezinta, asemanator proteinelor, o organizare complexa in care se disting mai multe nivele si
anume: structura primara, secundara si “tertiara”.

A Structura primara
Este generata de secventa de nucleotide si realizata de legatura fosfodiesterica ce se stabileste intre gruparea
3’ OH a unui deoxi nucleotid si gruparea 5’ fosfo a deoxi nucleotidului urmator.
Prin secventa se intelege felul si ordinea nucleotidelor citite, in mod conventional, in directia 5’->3’.
Nucleotidele ce alcatuiesc structura ADN sunt deoxiribonucleotide alcatuite din:
baze azotate : A, T, G, C
pentoza : deoxiriboza
gruparea fosfat

Ne putem imagina formarea unei legaturi fosfodiesterice prin reactia dintre doua nucleotide la pozitiile
5’ si 3’:
Lantul polinucleotidic rezultat din legarea mai multor nucleotide este caracterizat de:
- legatura 5’-3’ fosfodiesterica care determina aparitia unui lant (schelet) pe care se insera bazele
azotate. Aceasta legatura poate fi hidrolizata de enzime numite endo respectiv exonucleaze.
- are sarcina electrica negativa conferita de ionizarea gruparii fosfat la pH fiziologic
- are polaritate si sens. In acest context notiunea de polaritate (notiune diferita de notiunea de
polaritate ce desemneaza o sarcina electrica) semnifica faptul ca lantul prezinta doua capete unul
delimitat de pozitia 3’ a ribozei la care se gaseste gruparea OH si cel de al doilea de pozitia 5’ la
care se gaseste gruparea fosfat. Lantul prezinta sens adica nucleotidele sunt “scrise” (si citite) in
mod conventional incepand de la capatul 5’ spre capatul 3’.

B Structura secundara
Structura secundara a ADN arata ca acesta este format din doua lanturi polinucleotidice helicoidale (numite
catene) care se rasucesc cel mai frecvent spre dreapta, in jurul unui ax comun rezultand o structura dublu
helicoidala numita si dublu helix.
Aceasta structura este realizata de doua tipuri de legaturi:
- legaturile de hidrogen ce se stabilesc intre bazele azotate complementare situate pe lanturi
opuse orientate antiparalel (desen ) A=T si C≡G
- legaturile hidrofobe (Van der Waals) ce se stabilesc intre moleculele bazelor azotate ale
aceluiasi lant

Caracteristicile dublului helix

- dublu helix delimiteaza doua zone distincte: o zona situata in afara celor doua lanturi
(exterioara) si o zona situata intre cele doua lanturi (interioara)
- scheletul fiecarei catene este alcatuit din elementele ce participa la formarea legaturii
fosfodiesterice adica pentoza + fosfatul orientate spre exterior. Acest schelet poarta sarcini
negative generate de ionizarea gruparii fosfat la pH fiziologic (desen).
- in interior se gasesc fata in fata baze purinice/pirimidinice care sunt orientate aproape
perpendicular pe axa dublului helix si intre care se formeaza legaturi de hidrogen.
- legaturile de hidrogen sunt determinate de distantele atomice care favorizeaza asocierea doar
intre anumite baze si anume T si A intre care se stabilesc 2 legaturi de hidrogen si G si C intre
care se stabilesc 3 legaturi de hidrogen. Aceste baze poarta denumirea de baze complementare.
- cele doua catene nu sunt identice se spune ca ele sunt complementare deoarece unei baze
apartanand unui lant ii corespunde baza complementara situata fata in fata pe cel de al doilea
lant. Complementaritatea este “utila” deoarece cunoscand secventa unei catene a ADN putem
determina secventa catenei complementare pe baza complementaritatii bazelor.
- cele doua catene care alcatuiesc dublul helix sunt orientate antiparalel adica extremitate 3’a
unui lant este fata in fata cu capatul 5’ al celui de al doilea lant
- intre suprafetele formate de planurile bazelor (care sunt asezate stivuit una peste alta) se
formeaza legaturi hidrofobe care stabilizeaza dublul helix. Dublul helix apare ca o scara in
spirala in care treptele sunt reprezentate de planurile bazelor complementare si in care 10
perechi de baze alcatuiesc 10 trepte ale ale unei spire complete ale scarii.
C. Structura “tertiara” = Configuratia spatiala a ADN
ADN-ul este un lant polinucleotidic liniar (neramificat) format dintr-un numar foarte mare de nucleotide.
Pentru a fi depozitat intr-o forma ordonata, care sa permita accesul rapid la informatia genetica cat si pentru
a se incadra in spatiul restrans al celulei, el este impacheat intr-o structura stransa compactata. Flexibilitatea
structurala a lantului ii permite moleculei de ADN sa adopte o structura mult mai compactata decat forma
dublu helicata.
a. La virusuri ADN-ul poate fi atat liniar cat si circular mono sau bicatenar.
b. La procariote (organisme inferioare care nu au nucleu) materialul genetic este inglobat intr-o singura
molecula de ADN de mari dimensiuni, de forma circulara, numita cromozom. Forma circulara este realizata
prin unirea capetelor libere 3’ si 5’ in scopul protejarii acestuia de actiunea exonucleazelor (enzime ce
hidrolizeaza leagatura fosfodiesterica situata la marginea lantului). Pe langa ADN-ul cromozomial,
bacteriile contin un ADN mic extracromozomial (circular) format din cateva zeci de perechi de baze (Kb)
care este denumit plasmid. Acesta contine putina informatie genetica si se replica independent sau
concomitent cu diviziunea cromozomiala. Dupa distrugerea (moartea) celulei plasmidul difuzeaza si poate
intra in alte celule, transmitandu-le acestora informatia genetica detinuta. Astfel se explica rezistenta la
antibiotice a unor bacterii.
c. La eucariote (celule care au depozitata informatia genetica in nucleu) ADN-ul este liniar si asociat
cu complexe proteice formand cromatina. In perioadele de repaos (in afara perioadei de diviziune)
materialul genetic se gaseste sub forma amorfa dispersat in tot nucleul. In timpul diviziunii cromatina
condenseaza, se organizeaza in 46 cromozomi asociati cate 2 in 23 perechi (cromozomi bicromatidici).
Fiecare cromozom contine o singura molecula de ADN liniar cu lungimi diferite de la un cromozom la
altul, care este aranjata ordonat, impachetata, cu ajutorul proteinelor. Acestea indeplinesc pe langa rolul
structural in aranjarea spatiala si roluri de reglare in precesul de replicare, transcriptie. Proteinele ce servesc
la impachetarea ADN-ului sunt proteine histonice si nehistonice.
Histonele prezinta urmatoarele caracteristici:
- sunt proteine bazice ce prezinta numeroase resturi de Lys si Arg care la pH fiziologic se prezinta
sub forma ionizata avand sarcina +. Sarcina + formeaza legaturi ionice cu sarcinile – prezente
la gruparea fosfat din scheletul exterior al dublului helix, fixand astfel dublul helix al ADN-
ului pe suprafata lor.
- exista 5 tipuri de histone notate H1, H2a, H2b, H3 si H4
- histonele H2a, H2b, H4 si H5 se asociaza cate doua de acelasi fel rezuland un octamer
asemanator unui mosor (cilindru) in jurul caruia (pe suprafata caruia) se infasoara molecula de
ADN de doua ori in mod asemanator felului in care se infasoara ata pe mosor. Acest complex
format din octamer si ADN-ul fixat poarta numele de nucleosom si are un diametru de 10 nm
- intre doi nucleozomi portiunea de ADN libera este asociata cu histona H1 care se pare ca are
rolul de a proteja dublul helix de actiunea endonucleazelor (enzime ce rupe legatura
fosfodiesterica situata in interiorul lantului polinucleotidic). Se formeaza o structura
asemanatoare unui lant de margele pe care se infasoara un fir de ata.
- lantul de nucleozomi este la randul lui spiralat rezultand o structura numita polinucleozom sau
nucleofilament cu diametrul de 30 nm. Aceste nucleofilamente formeaza la randul lor bucle
care sunt fixate (pentru a nu se incurca) pe proteine nehistonice mari, care formeaza axul unui
cromozom (asemanator cu o perie de spalat eprubete).

Aceata structura compacta trebuie relaxata si catenele separate in momentul copierii informatiei genetice.
In vivo (in celula vie) separarea catenelor are loc cu ajutorul unor enzime specializate.
In vitro (in afara celulei, in eprubeta de exemplu) cele doua catene pot fi separate, prin ruperea legaturilor
de H existente intre perechile de baze complementare, prin modificarea pH-ului sau prin cresterea
temperaturii (legaturile fosfodiesterice raman neafectate) acest fenomen fiind unul reversibil.
Pierderea integrala a structurii dublului helix, ca urmare a ruperii legaturilor de H, poarta denumirea de
denaturare.
Fenomenul denaturarii este unul reversibil, scaderea temperaturii duce la restabilirea legaturilor de H cu
refacerea helixului. Procesul poarta denumirea de renaturare sau realiniere a bazelor (reannealing).
Deoarece intre G si C se stabilesc trei legaturi de H fata de doar doua intre A si T, ADN-ul ce va contine
un numar mai mare de A si T se va denatura mai usor, deci la temperaturi mai scazute fata de ADN-ul bogat
in baze G si C.

2.2 Replicare = Sinteza ADN

Sinteza ADN se mai numeste si replicare si inseamna copierea integrala a ambelor catene ale ADN-ului.

In urma sintezei o catena parentala este pastrata, conservata, in fiecare nou dublu helix sintetizat, motiv
pentru care se spune ca replicarea este semiconservativa.
Replicarea este un proces amplu desfasurat pe mai multe etape succesive, fiecare etapa necesitand
“reactanti” si sisteme enzimatice specifice:
A. initierea replicarii cu separarea celor doua catene si formarea furcii de replicare
B. elongarea – sinteza propriu-zisa a noilor catene ADN
C. incheierea procesului
Pentru realizarea replicarii este nevoie de o serie de elemente:
1. modelul dupa care se va sintetiza noua catena ADN si care este reprezentat de fiecare din cele doua
catene. Catenele copiate se mai numesc matrite.
2. “materialele” necesare sunt reprezentate de deoxinucleotidele ce urmeaza a fi aduse, pentru
asamblarea in noul lant, conform informatiei din “matrita”. Ele sunt in forma macroergica de
deoxinucleotid trifostat, sunt notate dNTP si sunt reprezentate de dATP, dGTP, dCTP,
dTTP
3. prezenta unei “amorse”, numita si primer, adica prezenta unui capat de care sa se lege primul
nucleotid. Primerul este o secventa scurta de ARN (formata din ribonucleotide nu
deoxiribinucleotide) care are rolul de a furniza o grupare 3’ OH libera la care sa poata fi atasat
primul nucleotid.
4. enzimele specifice care vor sintetiza noua catena. Ele porta numele de ADN polimeraze deoarece
functia principala este aceea de polimerizare adica de atasare succesiva a cate un deoxiribonucleotid,
printr-o legatura fosfodiesterica. ADN polimerazele utilizeaza drept “cosubstrat” catena matrita.
Atasarea nucleotidelor nu necesita energie, acestea fiind gata activate sub forma de dNTP.
Nucleotidul ce urmeaza a fi atasat formeaza mai intai o pereche complementara cu baza de pe matrita,
dupa care se formeaza o legatura fosfat intre gruparea 5’ a nucleotidului atasat si gruparea 3’OH de la
capatul lantului in crestere cu eliminarea unei grupri pirofosfat (PPa) (vezi desen).
Restul de pirofosfat (PPa) rezultat din reactie este descompus de catre o pirofosfataza , pentru a se
asigura ireversibilitatea reactiei.

Pe langa functia de sinteza, aceste enzime prezinta o functie suplimentara exonucleazica. Prin
aceasta functie ele sunt capabile sa hidrolizeze legatura nou formata. In urma actiunii exonucleazice
nucleotidul marginal poate fi indepartat. Aceasta actiune suplimentara serveste functiei de corectare
in cazul adaugarii unui nucleotid gresit “necomplementar” (C atasat gresit adica CA in loc de
TA).
5. Exista mai multe tipuri de ADN polimeraze:
a. La procariote : ADN polimeraza I, II, III
b. La eucariote: functii corespunzatoare ADN polimarazele , , , , 
ADN polimerazele difera intre ele prin: structura, viteza de sinteza si procesivitatea lor.
Prin procesivitate se intelege numarul de deoxinucleotide adaugate inainte de detasarea polimerazei
Etapele procesului de sinteza a ADN-ului vor fi prezentate pentru celule procariote deoarece, pentru acest
tip de celule, sinteza ADN a fost complet elucidata. La eucariote sinteza este mai complexa dar implica
aceleasi mecanisme generale.

A. Initierea.
Este un proces ce are loc in doua etape: a) desfacerea dublului helix si b) construirea primerului.
a) Desfacerea dublului helix.
Pentru ca replicarea sa aiba loc este necesara derasucirea dublului helix si separarea celor 2 catene ale
ADN –ului parental

Desfacerea dublului helix este realizata prin ruperea legaturilor de H, dintre bazele complementare, cu
consum de ATP, in prezenta unei enzime numita helicaza, in anumite regiuni numite ori (origin of
replication). La procariote exista o singura regiune ori, la eucariote insa, replicarea incepe simultan in mai
multe puncte ori ale helixului.

- Regiunile in forma de “V” formate prin desfacerea dublului helix poarta denumirea de furci de replicare.
Aceasta avanseaza in directii opuse, motiv pentru care se spune ca replicarea este bidirectionala. In spatele
furcii de replicare are loc sinteza ADN simultan in ambele directii.
- Pentru a impiedica reunirea catenelor in spatele furcii de replicare pe fiecare catena se ataseaza o serie de
proteine numite “single strand DNA binding proteins” (SSB) care au in plus si rolul de a proteja catena
expusa fata de actiunea endonucleazelor.

b) Construirea primerului
ADN polimeraza nu poate initia sinteza lantului complementar pe o catena matrita ci are nevoie de un
primer. Prin primer se intelege un fragment de ARN scurt, oligonucleotidic, situat la inceputul catenei
matrita, care sa furnizeze gruparea OH libera la capatul 3’. Acest hidroxil functioneaza ca acceptor al
primului deoxiribonucleotid “adus si atasat” de catre ADN polimeraza. Primerul este sintetizat de o ARN
polimeraza (primaza) (la eucariote primaza este Pol ) complementar si antiparalel cu catena matrita
rezultand un fragment in care la A de pe matrita corespunde U pe primer. In tehnicile de laborator care
implica folosirea ADN polimerazei (ex PCR – polymerase chain reaction) primerii folositi sunt fragmente
de ADN.

Pe masura ce cele doua catene sunt separate in vederea copierii apar supra-spiralari in directia de inaintare,
aceasta fiind blocata la un moment dat.
Exista enzime specifice care desfac aceste supra-spiralari (rezultate prin “inghesuirea” numarului de spire)
si indeparteaza tensiunea creata de acest fenomen, numite topoizomeraze. Acestea au actiune dubla:
- endonucleazica adica rup legatura fosfodiesterica de pe una sau pe ambele catene pentru a
permite derasucirea acestora
- ligazica, de resigilare, adica refac legaturile rupte dupa indepartarea supraspiralarii
Sunt cunoscute doua topoizomeraze;
- Topoizomera I - care rupe o singura catena permitand trecerea celeilalte prin bresa facuta, nu
necesita ATP pentru actiunea lor si, la eucariote, indeparteaza atat suprahelicarile + cat si pe
cele -.
- Topoizomeraza II – care rupe ambele catene permitand rotirea capetelor libere si derasucirea
acestora, ca ulterior acestea sa fie resigilate cu consum de ATP (la eucariote).

B. Elongarea
Prin elongare se intelege adaugarea de deoxiribonucleotide, cate una pe rand, la capatul 3’OH a catenei nou
sintetizate, actiune realizata de enzime numite ADN polimeraze. Secventa de deoxiribonucleotide adaugate
este dictata de secventa din matrita si complementara cu aceasta.

Caracteristici ale elongarii:

- necesita primer furnizor de 3’OH
- se sintetizeaza doua catene
o una care se deplaseaza in directia furcii de replicare si care este sintetizata in mod
continuu, numita catena conducatoare (leading)
o cea de a doua care se deplaseaza in directia opusa deplasarii furcii, numita catena
“intirziata” (lagging), este sintetizata in mod discontinuu. Pe aceasta catena sunt
sintetizati mai multi primeri din loc in loc (discontinuu).
- sinteza are loc intotdeauna in directia 5’->3’, antiparalel si complemetar cu matrita si este
realizata de ADN PIII la procariote. La eucariote se pare ca Pol  sintetizeaza lantul leading in
timp de Pol  sintetizeaza lantul lagging. Pol  are actiune asemanatoare ADN P I iar Pol  are
rol in sinteza ADN mitocondrial .
- ADN P III si ADN P I sunt enzime multifunctionale

ADN polimeraza III indeplineste mai multe functii:

- citire a catenei matrita in directia 3’->5’ (adica recunoste nucleotidele)
 - sinteza intotdeauna in directia 5’->3’ adica adauga nucleotide la capatul 3’ pe principiul
complementaritatii. Toate cele patru nucleotide trebuie sa fie prezente pentru ca sinteza sa aiba
loc, lipsa unui singur nucleotid ducand la blocarea sintezei.
- corectare exercitata in directia 3’->5’ care are ca scop asigurarea fidelitatii replicarii. Pe masura
ce adauga fiecare nucleotid, P III “verifica” ca acesta sa fie cel corespunzator adica cel
complementar (ex lui A sa ii corespunda T si nu G). In cazul unei erori (cand in locul lui T a
fost adaugat G) P III “se intoarece”, rupe legatura fosfodiesterica, indeparteaza nucleotidul
necorespunzator si il inlocuieste cu cel corespunzator. Aceasta actiune de excizie este una
exonucleazica ce are loc in directia inversa sintezei adica in directia 3’->5’
Acesta este modul de actiune al PIII pe catena leading. Pe catena lagging P III se comporta asemanator dar
se opreste atunci cand intilneste, in fata, restul de primer, fiind blocata de acesta. ADN P III se desprinde
de pe catena matrita si locul ei este luat de ADN P I care este si ea o enzima multifunctionala.

ADN P I indeplineste mai multe functii:

- excizie in directia in care are loc sinteza adica 5’->3’. Dupa detasarea ADN PIII , ADN P I se
fixeaza pe catena matrita (lagging) si indeparteaza pe rand fiecare nucleotid apartinand
primerului situat in fata ei in directia de inaintare 5’->3’.
- sinteza in directia 5’->3’; pe masura ce indeparteaza succesiv ribonucleotidele primerului, ADN
P I adauga deoxiribonucleoidele corespunzatoare. Portiunea de catena astfel sintetizata poarta
denumirea de fragment Okazaki. ADN P I se opreste cand intilneste capatul urmatorului
fragment Okazaki, lasand un mic gol.
- corectare in directia 3’->5’ identica cu cea realizata de ADN P III.

In final, catena lagging va fi sintetizata discontinuu fiind alcatuita din mai multe fragmente Okazaki.
Acestea vor fi unite de catre ADN ligaza pentru a se constitui catena continua.

Actiunea ADN ligazei este aceea de a sigila micile golurile lasate de fragmentele Okazaki prin legarea
capatului 3’OH a unui fragment cu capatul 5’-P al fragmentului vecin, legare ce necesita consum de energie
furnizata prin hidroliza ATP la AMP si PPa.

C. Terminarea replicarii
Are loc atunci cand doua bifurcatii de replicare se intilnesc venind din directii opuse.

2.3 Repararea ADN

ADN este supus continuu unor procese ce duc la alterarea lui. Degradarea ADN poate fi provocata atat de
factori interni (greseli de imperechere a bazelor, modificari ale bazelor) cat si de factori externi (radiatii,
agenti chimici) care pot opera atat in timpul replicarii cat si in afara ei. Daca aceste leziuni nu sunt reparate,
o leziune permanenta, numita mutatie, va fi introdusa in ADN.
Consecintele mutatiilor pot duce la :
- boli genetice – daca leziunea a avut loc la nivelul celulelor germinale.
- cancere - daca leziunea a avut loc la nivelul celulelor somatice.
Dintre leziunile cele mai frecvente mentionam doar :
 a. dezaminarea oxidativa a unor baze (pierderea gruparii NH2 de la adenina sau citozina)

b. formarea de dimeri de timina

Dimerii de timina se pot forma in celulele umane ca urmare a expunerii la raze UV. Exista unele boli
genetice in care celula nu poate repara leziunea ADN cauzata de dimerii de timina, rezultand o acumulare
a acestora si in final aparitia cancerului de piele (xeroderma pigmentosa).
c. Formarea unor perechi incorecte de baze (mismatch).
Prin perechi incorecte se intelege formarea altor perechi de baze in afara celor 2 perechi considerate corecte
si anume A si T respectiv G si C care au fost dovedite a se gasi in ADN. De regula aceste greseli sunt
reparate in procesul de replicare de catre de actiunea de corectare a ADN polimerazelor. In situatia in care
aceste greseli raman totusi dupa replicare ele sunt inlaturate intr-un proces (mismatch repair -MMR) in care
catenele parentale pot fi diferentiate fata de cele nou formate. La bacterii catenele parentale sunt metilate
in timp ce catenele nou sintetizate sunt metilate ceva mai tarziu. Aceasta permite proteinelor implicate in
procesul de reparare sa distinga intre cele doua tipuri de catene si sa actioneze pe catena fiica indepartand
fragmentul incorect si inlocuindu-l cu unul corect. Un mecanism asemanator dar neelucidat complet
functioneaza si la eucariote.

Celulele dispun de instrumente de reparare care:

a) recunosc leziunea si opresc termporar ciclul celular
b) repara leziunea ADN si initiaza apoptoza in cazul in care repararea esueaza
Dupa depistarea leziunii, repararea ADN presupune mai multe etape:
a. excizia leziunii
a) indepartarea bazei alterate (in cazul dezaminarilor oxidative suferite de adenina sau citozina)
b) indepartarea unui portiuni de ADN ( in cazul dimerilor de timina sau a leziunilor care duc la
distorsioarea structurii helicate a ADN-ului)
b. sinteza reparatorie realizata de ADN polimeraze neprocesive, pentru completarea golului utilizand ca
model :
- cealalta catena
- celalalt brat al cromozomului (cealalta cromatida) datorita asemanarii destul de mari ale celor doua
cromatide ce alcatuiesc un cromozom.
c. ligaturarea in vederea restabilirii continuitatii ADN cu ajutorul ADN ligazei
Tipuri generale de leziune si reparare ADN
 Cristiana Filip
Elena Petrescu
Gabriela Bordeianu
3. ARN (acid ribonucleic)

ARN (acid ribonucleic) reprezinta un grup de acizi nucleici care impreuna participa la sinteza de proteine.
Ei au rol in copierea si traducerea informatiei genetice care se concretizeaza in sinteza unei molecule
functionale care poate fi o proteina sau o molecula de ARN.
Spre deosebire de ADN, ARN este prezent in mai multe forme (ARNm, ARNt, ARNr) cu structuri si
functii diferite, participand la procesele de transcriptie si translatie.

3.1 Structura ARN

ARN-ii sunt, asemanator ADN-ului, lanturi polinucleotidice formate din ribonucleotide legate intre ele
prin legaturi fosfodiesterice. Spre deosebire de ADN, ARN este alcatuit din:
- baze azotate: A, G, C, U, si o serie de baze azotate neuzuale (pseudouracil, N6,N6
dimetiladenina, 7- metil guanina)
- contin riboza in loc de deoxiriboza. Riboza prezinta in pozitia 2’ o grupare OH care
imprima functie catalitica ARN; gruparea 2’OH poate ataca nucleofil si, deci, scinda
legatura fosfodiesterica. Aceasta actiune este intilnita in procesul de splicing ce are loc la
maturarea ARN mesager.

- gruparea fosfat

Moleculele de ARN sunt, de regula, monocatenare. Pe anumite portiuni insa, acolo unde
complementaritatea bazelor o permite, ARN-ul poate avea structuri dublu catenare. Portiunile
monocatenare sunt expulzate in afara zonelor bicatenare sub forma unor bucle, imprimand moleculei o
structura de ac de par.

Exista mai multe tipuri de ARN prezentate in imagine, insa cele trei tipuri majore de ARN sunt : ARNm,
ARNt, ARNr
ARNm
ARNm mesager este cel care contine informatia copiata din ADN, o transporta in citozol unde va servi
drept “program” pentru sinteza de proteine. “Programul” pentru sinteza proteinelor este dat de asa-numitii
codoni care alcatuiesc ARNm. Un codon este un grup de trei nucleotide care semnifica un singur
aminoacid, prin urmare succesiunea de codoni din ARN va indica succesiunea de aminoacizi din proteina
ce urmeaza a fi sintetizata.

ARNt
ARNt de transfer este o molecula translator care indeplineste doua functii: citeste mesajul genetic si
transporta aminoacizii necesari sintezei proteice.
Este cel mai mic ARN (dpdv al numarului de nucleotide) si exista in mai multe forme, cel putin cate una
pentru fiecare aminoacid. In mod firesc ar trebui sa existe 20 ARNt, in realitate insa exista mai multi ARNt
care sa transporte acelasi aminoacid si care sunt numiti ARNt izoacceptori. Aminoacizii sunt atasati la o
tripleta CCA prezenta la capatul 3’-OH al ARNt.
ARNt are o forma de cruce sau trifoi, pe unul din brate este prezenta o secventa de 3 nucleotide numita
anticodon. Cu ajutorul anticodonului ARNt recunoaste codonul cu structura complementara prezent pe
ARNm.

ARNr
ARNr este reprezentat de mai multe fragmente scurte de ARN care se gasesc in ribozomi asociate cu
proteine. ARNr are o structura monocatenara dar prezinta si portiuni bicatenare asemanatoare intr-o
anumita masura cu ARNt.
El are rol structural, catalitic (ribozim) si de “fixare/pozitionare” a ARNm pentru ca acesta sa poata fi citit
de catre ARNt.
Formarea legaturii peptidice dintre aminoacizi in lantul polipeptidic in crestere este realizata de catre ARNr
28S localizat in subunitatea mare a ribozomului. Acest fragment de ARN ribozomal apartine unei proteine
numite peptidil-transferaza, numita si ribozim, care are ARNr ca centru catalitic.

3.2. Transcriptia
Transcriptia reprezinta copierea unei fragment din informatia genetica a ADN-ului avand drept rezultat
formarea unei molecule de ARN.
ADN contine informatia genetica sub forma de gene. Genele sunt portiuni de ADN care contin toata
informatia necesara sintezei unei molecule functionale. Daca gena codifica o proteina atunci rezultatul
transcriptiei este ARNm, altfel in urma transcriptiei se sintetizeaza ARNt sau ARNr.

Referitor la procesul transcriptiei, catena ce contine portiunea ce urmeaza a fi copiata se numeste matrita
(antisens), catena complementara care nu este copiata poarta numele de catena codanta (sens). O catena
matrita pentru o anumita gena poate deveni catena codanta pentru alta gena; obligatorie ramane doar
respectarea directiei de sinteza si anume 5’->3’.

In urma transcriptiei, molecula de ARN - transcript primar va fi complementară și antiparalelă cu catena

ADN matriță (antisens) si va avea aceeasi directie si secventa cu catena codanta (sens), doar ca acolo unde
pe catena codanta este T pe transcript va corespunde U. Putem afirma astfel: catena de ADN matriță este
complementară și antiparalelă atât cu catena codantă a ADN, cât și cu transcriptul ARN.
Pentru sinteza ARN- transcript primar este nevoie de :
- un model reprezentat de o portiune de pe o catena de ADN pe care se va realiza “copia
dupa original”; aceasta portiune este numita matrita sau portiune antisens
- ribonucleotide trifosfat (A, G, C, U)
- ARN polimeraze –ADN dependente in care catena matrita devine cofactor al enzimei
Spre deosebire de procariote la care o singura ARN polimeraza este responsabila de sinteza tuturor tipurilor
de ARN, la eucariote exista ARN polimeraze diferite pentru diferitele tipuri de ARN:
- ARN P I – sintetizeaza precursorii ARN-urilor ribozomale (28S, 18S, 5,8S)
- ARN P II – sintetizeaza precursorul ARNm si snurps (U1-U6)
- ARN P III – sintetizeaza precursorul ARNt si ARNr (5S)

In procesul de transcriptie, ARN polimerazele catalizează formarea de legături fosfodiesterice între

nucleotide care sunt complementare cu nucleotidele din catena de ADN matriță; nucleotidele participa sub
forma de ATP, GTP, CTP, UTP (ribonucleozid-trifosfați) si mecanismul de reactie este similar cu cel al
ADN polimerazelor. Energia pentru reactia de polimerizare (formarea noii legături fosfodiesterice) este
furnizata de scindarea unei legături fosfat-macroergice în NTP și eliberarea pirofosfatului (care va fi
hidrolizat de pirofosfatază)

Spre deosebire de ADN polimeraze, ARN polimerazele prezinta o serie de trasaturi particulare:
- nu necesita primer
- nu au activitate 3’→5’ exonucleazică (nu au funcție de verificare a corectitudinii
transcripției și de corectare a erorilor)
- nu au functie ligazica (nu exista ARN ligaze)

Etapele sintezei ARN (etapele transcriptiei)

Sinteza ARN este un proces complex in care pot fi evidentiate mai multe etape:
A. initierea transcriptiei
B. elongarea lantului poli-ribonucleotidic
C. incheierea
A. Initierea transcriptiei
Transcriptia presupune copierea unei anumite portiuni din ADN numita gena, care trebuie identificata in
molecula de ADN. Gena nu este recunoscuta in mod direct ci mai intai este recunoscuta o secventa situata
in imediata vecinatate a genei - numita promotor. Asadar initierea transcriptiei incepe prin recunosterea
promotorului unei gene. Rolul promotorului este acela de a indica cu precizie locul de incepere a
transcriptie.
Initierea transcriptiei este un proces foarte complex care presupune un numar mare de evenimente care pot
fi grupate in doua etape:
1. recunoasterea promotorului
2. formarea complexului de transcriptie
1. Recunoasterea promotorului: structura promotorului
Data fiind diversitatea genelor ce codifica toate proteinele organismului, rezulta in mod evident ca si
promotorii acestora vor fi de o mare varietate avand secvente extrem de diferite. Cu toate acestea promotorii
prezinta o serie de secvente comune, numite casete, care au roluri bine definite. Aceste secvente conservate
(care difera foarte putin de la gena la gena) numite secvente consens sunt alcatuite din aprox. 10 perechi
de baze, au roluri diferite si se numesc dupa continutul lor:
a) caseta TATA → controlează legarea ARN polimerazei la locul corect pe catena de ADN matriță și este
responsabilă pentru inițierea transcripției
b) caseta CAAT și regiunile bogate în GC → determină frecvența de inițiere a transcripției (ritmul
transcripției)

a) Caseta TATA
La caseta TATA se leaga proteine numite factori generali de transcriptie (TFII), facilitand in felul acesta
si legarea ARN polimerazei II (aceasta enzima nu recunoaste singura promotorul, deci nu stie unde sa se
fixeze - ‘‘enzima oarba’’)

Asocierea factorilor generali de transcriptie este prezentata in figura de mai sus: proteina de legare la
caseta TATA (TBP - TATA-binding protein), care este o componentă a factorului TFIID, recunoaște caseta
TATA și se leagă la ea, dupa care se asociaza si TFIIA și TFIIB.
TFIIB recrutează ARN polimeraza II (având TFIIF asociat) si ulterior, TFIIE și TFIIH se asociază la
ARN-Pol II
Asocierea factorilor generali de transcripție și a ARN-Pol II la nivelul casetei TATA duce la formarea
complexului bazal de transcripție.
TFIIH acționează ca o ADN helicază ATP-dependentă ce desface dublul helix ADN pentru a permite
procesul transcripției insa are si o activitate kinazica (una din subunitati), fosforiland ARN polimeraza II.
In forma fosforilata, ARN-Pol II părăsește caseta TATA și începe să transcrie catena de ADN matriță,
începând cu nucleotidul +1 (punctul de start al transcripției), cu initierea formarii ARN-ului transcript
primar.

b) Caseta CAAT și regiunile bogate în GC

Aceste secvențe reglatorii leagă anumite proteine reglatoare (factori de transcripție comuni pentru
promotorii diverselor gene), care determină frecvența cu care este inițiat procesul transcripției (facilitează
asamblarea complexului bazal de transcripție prin interacțiune cu factorii generali de transcripție). ---
Aceasta asigură transcripția genei cu o frecvență bazală. Genele care sunt reglate numai de către
secvențele consens din cadrul promotorului sunt numite gene cu expresie constitutivă.

Rata transcripției poate fi reglată si suplimentar, de la nivelul unor elemente reglatorii distale ale genei.
Acestea pot fi situate la distanțe considerabile, uneori de mii de nucleotide, față de punctul de start (în
amonte sau în aval). Secventele reglatorii pot mari ritmul transcriptiei (se numesc enhancer) sau pot
scadea ritmul transcriptiei (se numesc silencer). Aceste elemente reglatorii mediaza răspunsul la semnale
variate, incluzând unii hormoni si nivelul expresiei genice va fi adaptat la necesitățile specifice ale
țesutului/organismului în diverse circumstanțe particulare. Mai multe informatii despre asamblarea
aparatului de transcriptie si expresia reglata a unei gene vor fi discutate la capitolul Hormoni- biochimie.

B. Elongarea
ARN polimeraza II disociază de factorii generali de transcripție (numai TFIIF rămâne asociat) → se
deplasează de-a lungul catenei de ADN matriță și adaugă ribonucleotide (conform cu regulile de
complementaritate), unindu-le prin legături fosfodiesterice.
Catena de ADN matriță este citită în sensul 3’→5’, iar transcriptul ARN este sintetizat în sensul 5’→3’

C. Terminarea transcriptiei
Transcripția este terminată atunci când ARN-Pol II întâlnește un semnal de terminare în catena de ADN
matriță (localizat în aval față de regiunea codantă a genelor). ARN-Pol II este defosforilată și reciclată,
fiind capabilă să inițieze un nou transcript.
Molecula de ARN sintetizată inițial prin procesul transcripției se numește transcript primar (hnRNA -
heterogenous nuclear RNA). Transcriptul primar va suferi prelucrări complexe pentru a deveni ARNm
(matur), care va migra în citoplasmă, pentru a fi translat într-o proteină.

Modificarile post-transcriptionale ale transcriptului primar sunt:

1. Marcarea capătului 5’ – atasarea unui capison (”cap”) de 7-metil-guanozină la nucleotidul 5’-

terminal al ARN printr-o legătură neobișnuită 5’,5’trifosfat.
Rolul atasarii capisonului este atat de a participa la legarea ARNm la ribozom, in vederea initierii
translatiei cat si la protejarea ARNm de actiunea ribonucleazelor.

2. Adăugarea cozii poliadenilice - poli(A) la capatul 3’ - constau in atasarea unei cozi de pana la
200 polinucleotide de tip adenilic, asa-numita coada poli-A. Aceasta secventa nu este transcrisa din
ADN ci adaugata dupa transcriptie de o enzima numita poliA-polimeraza. Rolul acestei cozi este
de a facilita transloca ARNm din nucleu si de a-l proteja fata de actiunea exonucleazelor.
Structura ARNm cu “cap” si “coada”

3. Procesul de splicing

ARN transcript primar (hnARN), precursorul ARNm, este alcatuit din doua tipuri de secvente si
anume:

- secvente care codifica lanturi polipeptidice numite exoni (expressed regions)

- secvente care nu codifica lanturi polipeptidice numite introni (intervening regions)
La eucariote, intronii din transcriptul primar sunt indepartati iar secventele codificatoare (exonii)
sunt “inadite” (eng. splicing) spre a forma ARN matur. In operatia de indepartare a intronilor
intervin doua elemente importante:
- gruparea hidroxil de la pozitia 2’ ( la ADN nu exista) care are functie catalitica intrinseca.
Aceasta grupare poate hidroliza legatura fosfodiesterica dintre doua nucleotide.
- spliceozomul care este un complex format dintr-o serie de proteine numite snurps (small
nuclear proteins) notate U1-U6. Acesta recunoaste granitele dintre exoni si introni la
nivelul anumitor secvente continute in hnARN ( intronii prezinta la capatul 5’ bazele GU
si la capatul 3’bazele AG)
Splicingul alternativ
Procesul de splicing apare doar la eucariote. Este un proces normal care favorizeaza aparitia marii diversitati
a proteinelor. Prin acest proces acelasi ARN transcript primar poate fi prelucrat diferit, in celule diferite si
la stimuli diferiti. Iau nastere astfel proteine cu secvente diferite numite proteine izoforme. Desi in genere
acest proces este favorabil uneori poate conduce la afectiuni cum sunt cancerele.

4. Sinteza de proteine
Proteinele sunt structuri complexe care indeplinesc diferite functii. Din acest motiv sinteza unei proteine
presupune o serie de etape, care fiecare in parte participa la modelarea acestei structuri si necesita
componente specifice.
Astfel sinteza unei proteine presupune:
- formarea secventei de aminoacizi care este dictata de codul genetic
- impachetarea tridimensionala realizata de “echipamente” specifice numite chaperonii
- maturarea proteinelor nou sintetizate prin diverse procese de glicozilare, fosforilare, farnezilare
- daca o etapa esueaza se declanseaza degradarea si reciclarea proteinei.

In tot acest lant de evenimente acizii nucleici intervin in faza initiala care dicteaza structura primara a
proteinei. Ei fac acest lucru prin copierea si traducerea informatiei ce specifica proteina in cauza.
4.1 Codul genetic
Celulele isi reinnoiesc in permanenta proteinele, unele avand un turnover foarte rapid. Semnalul care
initiaza sinteza unei proteine este dat de transcriptie. In urma transcriptiei informatia genetica pentru sinteza
proteinei respective este adusa din nucleu, sub forma ARNm si decodificata cu ajutorul ARNt.
ARNt este o molecula “translator”, bi-informationala, care recunoaste doua tipuri de limbaje, limbajul
genetic si limbajul proteic, reusind sa faca conexiunea intre ele. Altfel spus ARNt este capabil sa citeasca
si sa traduca codul genetic.
Limbajul genetic (numit codul genetic) reprezinta modalitatea de scriere a informatiei genetice si el
utilizeaza 4 semne de cod: A, U, G, C (adica 4 litere).
Limbajul proteic utilizeaza 20 de semne de cod (adica 20 litere) cate unul pentru fiecare aminoacid.
Pentru a obtine cele 20 semne de cod ale proteinelor din doar cele 4 semne de cod ale acizilor nucleici,
acestea din urma trebuie asociate cate trei. Rezulta astfel unitatea de codare, numita codon care este
alcatuita dintr-un grup de 3 nucleotide.
Prin aceasta asociere diferita a celor 4 semne, luate cate trei se obtin 64 de semne de cod pentru cei 20
aminoacizi, cu mult peste numarul necesar. Aceasta a dus la constatarea ca unui aminoacid ii pot corespunde
unul sau mai multi codoni.
Cei 64 de codoni ce alcatuiesc codul genetic sunt astfel repartizati:
- un codon care indica inceperea mesajului (asa cum in scriere litera mare indica inceputul frazei) si
care este AUG.
- trei codoni care indica terminarea mesajului numiti codoni Stop sau non-sens: UAG, UGA, UAA
- doi codoni care indica fiecare un singur aminoacid: Met si Trp
- ceilalti aminoacizi au alocati intre 2-6 codoni.
Trasaturile codului genetic sunt:
- codul genetic este specific (non-ambiguu) (ambiguitate = lipsa de precizie), ceea ce inseamna ca
unui codon ii corespunde intotdeauna un singur aminoacid

- este degenerat (redundant): adica ofera informatie suplimenatara prin alocarea mai multor codoni
unui singur aminoacid. Este un fenomen asemanator utilizarii sinonimelor. Aceasta caracteristica
prezinta importanta in evitarea partiala a mutatiilor, uneori inlocuirea unei “litere” in codon ducand
la pastrarea informatiei despre acelasi aminoacid.
- este universal: adica este aceleasi la toate speciile (cu foarte putine exceptii, mitocondria eucariota)
conservat de-a lungul evolutiei.
- nu are suprapuneri si semne de punctuatie: adica de la un punct de start secventa de nucleotide
este citita in grupe de cate trei, pana la sfarsit, in continuare, fara pauze.

Analiza codului genetic arata ca primele doua baze ale codonului sunt “strict” specifice pentru un
aminoacid, cea de a treia baza este lipsita de specificitate, putand fi oricare din cele 4 baze fara a determina
schimbarea aminoacidului specificat.

Consecintele alterarii secventei de nucleotide.

ADN-ul poate suferi alterari sau lezari care, daca devin permanente, determina aparitia mutatiilor. Mutatiile
pot fi localizate:
a) la nivelul unei singure perechi de nucleotide si sunt numite mutatii punctiforme
b) la nivelul unui fragment de nucleotide

a. Mutatiile punctiforme poti cauzate de inlocuirea unei baze cu o alta. In urma inlocuirii pot apare
mutatii diferite: silance, missense respectiv non-sense functie de pozitia pe care baza inlocuita
o ocupa in codon.
 O mutatie silance apare atunci cand este inlocuita de regula ultima nucleotida a codonului cea care
prezinta cea mai mica specificitate si prin urmare aminoacidul codificat nu se modifica.
O mutatie missense apare atunci cand baza inlocuita ocupa prima sau a doua pozitie in codon si
determina codificarea altui aminoacid diferit de cel initial
O mutatie nonsense apare atunci cand baza inlocuita determina aparitia codonului stop, care indica
oprirea citirii. Aceasta situatie determina aparitia unei proteine mai scurte.
b. Insertia/deletia a una sau doua baze determina si intr-un caz si in celalalt modificarea asa-
numitului cadru de citire fiind alterata astfel citirea pe intreaga secventa determinand sinteza
unor proteine eronate incepand cu punctul de insertie/deletie. Daca are loc insertia /deletia unui
grup de trei nucleotide care specifica un aminoacid atunci este adaugat respectiv inlaturat acel
aminoacid.

4.2 Sinteza de proteine

Pentru realizarea sintezei de proteinelor este nevoie de:
A. toti cei 20 aminoacizi deoarece lipsa unui singur aminoacid duce la stoparea sintezei
B. grupul de ARNt care sa transporte aminoacizii la locul sintezei.
ARNt este o molecula cu functie dubla: atat de transport al aminoacizilor cat si de citire a mesajului genetic
continut in ARNm.
In ceea ce priveste transportul, incarcarea aminoacizilor este catalizata de o familie de enzime numite
aminoacil-ARNt transferaze. Fiecare membru al acestei familii recunoaste un anume aminoacid. Prin
urmare aceast grup de enzime trebuie sa:
- recunoasca si sa distinga intre diferitii aminoacizi, unii dintre ei avand structuri asemanatoare (Val,
Leu)
- identifice aminoacidul si sa faca asocierea cu ARNt corespunzator, actiune esentiala pentru
fidelitatea translatiei
- sa recunoasca dar sa si distinga intre ARNt specifici pentru fiecare aminoacid dar nu intre ARNt
izoacceptori
Pe langa functiile mai sus enumerate enzimele apartinand acestei familii mai indeplinesc urmatoarele
activitati:
- activitate ligazica catalizand atasarea aminoacidului la ARNt corespunzator
- activitate hidrolazica prin care este realizata functia de corectare ce asigura fidelitatea translatiei.
Aceasta functie intra in actiune in cazul in care asocierea corecta aminoacid –ARNt specific a esuat.
In aceasta situatie enzima indeparteaza de pe ARNt aminoacidul incarcat gresit.

Atasarea aminoacidului are loc in felul urmator:gruparea carboxil a aminoacidului formează o legătură
esterică macroergică cu gruparea 3'-OH a moleculei de riboză a nucleotidului cu adenină (AMP) de la
capătul 3’ al ARNt.
Acesta este un proces consumator de energie care are loc în două etape, implicând participarea ATP →
reacția generală este:
Amino acid + ARNt + ATP → aminoacil-ARNt + AMP + PPi

In ceea ce priveste citirea mesajului genetic ARNt recunoaste codonii de pe ARNm prin intermediul
anticodonului cu care se fixeaza antiparalel si complementar pe codoni.
Un anticodon poate recunoaste mai multi codoni ai aceluiasi aminoacid (acelasi aminoacid poate fi
specificat de mai multi codoni). Mecanismul prin care un anticodon poate sa recunoasca mai mult de un
singur codon pentru acelasi aminoacid este explicat de asa-numitul efect “wobble” (wobble inseamna
oscilare, clatinare). Aceasta inseamna ca prima baza a anticodonului (capatul 5’) si ultima baza a codonului
(capatul 3’) nu sunt fixate rigid prin legaturile complementare uzuale. Oscilarea usoara permite formarea
unor perechi de baze neconventionale cu baza variabila din ultima pozitie a codonului. Fenomenul
“wobble” explica de ce nu este nevoie de 61 ARNt corespunzatori celor 61 de codoni, in realitate existand
in jur de 32 ARNt.

C. ARNm care sa contina succesiunea de codoni specifici proteinei ce urmeaza a fi sintetizata. Acesta este
recunoscut si fixat la unitatea mica a ribozomilor pentru a putea fi citit de catre ARNt.
D. Ribozomi functionali care reprezinta sediul unde se realizeaza sinteza proteinelor. Ribozomii sunt
localizati:
- liberi in citosol sau
- asociati reticulului endoplasmatic conferindu-i acestuia un aspect accidentat de unde si numele de
reticul endoplasmatic rugos.
Din punct de vedere structural ribozomii sunt complexe alcatuite din :
- fragmente de ARNr (vezi capitolul structura)
- proteine cu rol structural si functional
Ribozomii sunt alcatuiti din doua subunitati, o subunitate mare (60S) si o subunitate mica (40S), ale caror
marimi sunt indicate de coeficientul de sedimentare S = Svedberg.
Ribozomul functional format prin asocierea celor doua subunitati prezinta trei situsuri de legare specifice
care se extind pe ambele subunitati. Aceste situsuri acopera ca lungime secventa a trei codoni vecini si sunt
notate:
- A (provine de la aminiacid) este situsul unde se fixeaza ARTt~aminoacid-ul ce urmeaza a fi atasat
la lantul in crestere
- P (provine de la peptid) este situsul ocupat de ARNt-ul incarcat cu lantul polipeptidic deja
sintetizat si care este in crestere
- E (provine de la loc gol=empty) este situsul ocupat de ARNt ramas fara aminoacid in urma
descarcarii acestuia

E. Factori de natura proteica necesari si specifici pentru fiecare etapa: factori de initiere, de elongare, de
terminare, cu rol structural in asamblarea si stabilizarea ribozomului functional sau cu actiune catalitica.

F. Energie sub forma de ATP si GTP:

Etapele sintezei
Sinteza proteinelor numita si translatie inseamna traducerea limbajului genetic reprezentat de nucleotidele
codonului, in limbajul proteic reprezentat de fiecare aminoacid din secventa lantului polipeptidic.
ARNm este “tradus” in directia 5’->3’, generandu-se lantul polipeptidic de la capatul NH2 terminal la cel
COOH terminal.

A. Initierea
Are loc in doua etape:
- asamblarea subunitatii mici 40S cu ARNm si cu ARNti –Met (ARNti provine de la ARNt de initiere)
- dupa asamblarea elementelor de mai sus este atasata subunitatea mare 60S
In urma asamblarii:
E = gol
P = ARNti-Met
A = gol

B. Elongarea
In cadrul procesului de elongare pot fi identificate 4 etape:
a. Fixare ARNt-aa1 la pozitia A, pe baza complementaritatii cerute de ARNm.
In urma fixarii :
E = gol
P = ARNti-Met
A = ARNT-aa1

b. Formarea legaturii peptidice dintre Met si primul aminoacid atasat este realizata de peptidil-transferaza.
Peptidil-transferaza nu este o proteina ci este ARNr 28S localizat in subunitatea mare (peptidil-transferaza
este o enzima care are ARN ca centru catalitic si se numeste ribozim). Realizarea legaturii peptidice duce
la transferarea Met (sau lantului in formare) de la pozitia P la A.
In urma formarii legaturii peptidice se obtine:
E = gol
P = ARNti
A = ARNT-aa1-Met

c. Traslocarea. Dupa formarea legaturii peptidice ribozomul avanseaza pe ARNm pe o distanta de trei
nucleotide in directia 5’->3’. In urma translocarii, lantul polipeptidic in formare va ocupa situsul P
deplasand ARNti descarcat pe situsul E.
E = ARNti
P = ARNT-aa1-Met
A = gol
d. In prezenta factorilor elongarii, ARNt descarcat se disociaza de pe ribozom eliberand pozitia E permitand
continuarea elongarii prin reluarea etapelor a,b,c.
Elongarea are loc pana cand la situsul A apare un codon STOP (nonsens) .

C. Terminarea
Apare atunci cand unul din cei trei codoni STOP intra in situsul A. Acesta este recunoscut de un factor
specific eRF, care hidrolizeaza legatura esterica dintre ultimul aminoacid si ARNt, eliberandu-l pe acesta
din urma. Fixarea codonilor STOP determina detasarea lantului nou sintetizat de pe ribozomul functional,
a ARNm cat si disocierea celor doua subunitati ale ribozomului care pot participa la initierea altei sinteze.
Prelucrari post translationale
Dupa sinteza, lanturile polipeptidice nou sintetizate sufera modificari ulterioare care presupun, atasarea
unor grupari functionale sau a unor fragmente specifice care au ca scop marcarea lor pentru o anumita
locatie (spatiu extracelular, nucleu) sau pentru o anumita functie (activare realizata prin fosforilare).
Tot in categoria prelucrarilor post translationale intra modificari precum atasarea unor resturi neproteice,
clivari si eliminari ale unor portiuni proteice etc.

Exemplu: preproinsulina după modificările post-translație (folding, oxidare cu formarea puntilor de sulf si
clivarea peptidului semnal) este transformată în proinsulina, si apoi în insulină (dupa clivarea unui fragment
numit peptid c).

Unele dintre antibiotice isi bazeaza efectul terapeutic pe inhibarea translatiei la bacterii:
- cloramfenicol = inhiba peptidil-transferaza
- eritromicina si toxina difterica = se fixeaza pe translocaza
- puromicina = inlocuieste un ARNt-Tyr si blocheaza sinteza
- streptomicina, tetraciclina = se leaga la subunitatea mare a procariotelor distorsionand structura
acestuia sau impiedicand fixarea ARNt-aan.
 METABOLISMUL GLICOGENULUI
Glicogenul reprezintă forma de depozitare a glucozei în organismele animale. Cele mai
importante depozite de glicogen se găsesc în:
- ficat - glicogenul poate reprezenta până la 10% din greutatea organului (aprox. 100 g);
- muşchi - glicogenul poate reprezenta până la 1-2% din greutatea ţesutului (în jur de 400
g).
Motivul pentru care glucoza este depozitată sub formă de glicogen constă în faptul că
acesta reprezintă o formă de stocare din care glucoza poate fi rapid mobilizată, pentru a asigura
necesarul de glucoză al ţesuturilor gluco-dependente, în perioadele în care lipseşte aportul
exogen sau când crește substanțial necesarul de glucoză ca sursă de energie, cum se întâmplă în
cursul exercițiului fizic.
O altă rezervă de energie o reprezintă trigliceridele depozitate în ţesutul adipos; deşi
însumează aprox. 130.000 kcal (faţă de aprox. 800 kcal, cât reprezintă rezervele de glicogen),
depozitarea energiei sub formă de lipide are două inconveniente faţă de depozitarea sa ca
glicogen:
- trigliceridele nu pot fi utilizate ca sursă de energie în absenţa oxigenului;
- acizii graşi din componenţa trigliceridelor nu pot fi transformaţi în glucoză (absolut
necesară pentru ţesuturile gluco-dependente).
Depozitarea glucozei se face sub formă de glicogen şi nu sub formă de glucoză liberă
deoarece glucoza este o substanţă osmotic activă → dacă într-o celulă s-ar acumula acelaşi
număr de molecule de glucoză sub formă liberă, presiunea osmotică intra-celulară ar creşte foarte
mult → apa atrasă din mediul extra-celular ar determina liza osmotică a celulei (o concentraţie a
glicogenului de 0,01 M este echivalentă cu o concentraţie a glucozei de 0,4 M).

 Structura glicogenului
Glicogenul este un polimer de glucoză cu structură ramificată:
- porţiunile liniare sunt formate din molecule de glucoză unite prin legături (1-4)-
glicozidice;
- ramificaţiile sunt create prin formarea de legături (1-6)-glicozidice.
Ramificaţiile sunt situate la distanţă de 4 resturi glucozil (în interiorul moleculei), fiind
mai rare spre periferia moleculei; fiecare lanţ liniar conţine 12-14 molecule de glucoză, iar pe
fiecare lanţ sunt ataşate două ramificaţii. Molecula glicogenului conține un singur capăt
reducător (C-1 al unei molecule de glucoză, ce poartă gruparea hidroxil glicozidic), toate
celelalte capete ale lanțurilor de glicogen fiind nereducătoare (au liberă gruparea hidroxil de la
C-4).
Structura ramificată a glicogenului prezintă un mare avantaj: permite sinteza și
degradarea sa rapidă, enzimele implicate putând acționa simultan la nivelul capetelor
nereducătoare de pe mai multe lanțuri.
 I. SINTEZA GLICOGENULUI (GLICOGENOGENEZA)

Pentru a putea fi încorporată în molecula glicogenului, glucoza trebuie să fie activată cu

un nucleotid, sub formă de UDP-glucoză.
- Pentru aceasta, glucoza este mai întâi fosforilată la glucoză-6-fosfat sub acţiunea
hexokinazei sau a glucokinazei, după care este izomerizată la glucoză-1-fosfat sub acţiunea
fosfogluco-mutazei.

- Glucozo-1-fosfat uridil transferaza (UDP-glucoz-pirofosforilaza) catalizează apoi

transferul unui radical uridil (UMP) din UTP pe glucoză-1-fosfat, cu formare de UDP-glucoză;
aceasta reprezintă o formă activă a glucozei: o parte din energia legăturii fosfoanhidridice din
UTP care se scindează este înmagazinată în molecula UDP-glucozei, crescând astfel conţinutul
de energie liberă al moleculei şi făcând posibilă participarea sa la reacţia de sinteză a
glicogenului.
- Pirofosfatul eliberat în această reacţie este hidrolizat sub acţiunea pirofosfatazei
anorganice; aceasta menţine concentraţia pirofosfatului la un nivel redus → echilibrul reacţiei
catalizate de uridil transferază este net favorizat în sensul formării UDP-glucozei.
 UDP-glucoza este donorul de grupare glucozil pentru sinteza glicogenului: restul glucozil
este transferat, sub acţiunea glicogen sintazei, la capătul nereducător al unei molecule mici de
glicogen deja existentă, care funcţionează ca primer pentru sinteza glicogenului.Întrucât glicogen
sintaza nu poate iniţia sinteza de glicogen pornind de la o moleculă de glucoză, este necesar să
existe deja acest primer de glicogen (care să amorseze sinteza glicogenului); primerul poate fi:
- un lanţ scurt de glicogen rămas din procese de degradare ale glicogenului anterioare (cu
minimum 4 resturi de glucoză);

- glicogenina: este o proteină pe care sunt asamblate, la nivelul unei grupări −OH dintr-
un rest de tirozină, primele câteva molecule de glucoză (provenite din UDP-glucoză, sub
acţiunea glucozil-transferazică a proteinei); glicogenina rămâne legată la singurul capăt reducător
al moleculei de glicogen.
 Glicogen sintaza poate realiza numai legături (1-4)-glicozidice. Pentru formarea
legăturilor (1-6)-glicozidice (care creează puncte de ramifiere), atunci când lanţul s-a alungit cu
11 resturi de glucoză intervine o altă enzimă: enzima de ramifiere [amilo(1-4)→(1-6)
transglicozilaza]: aceasta transferă un fragment cu aproximativ 6 resturi glucozil de la capătul
nereducător al unui lanţ → la atomul C6 al unui rest de glucoză din acelaşi lanţ sau dintr-un lanţ
diferit. Prin formarea unei legături (1-6)-glicozidice, se creează un punct de ramifiere. Ulterior
intervine glicogen sintaza, care va adăuga noi molecule de glucoză prin legături (1-4)-
glicozidice şi va alungi ramificaţia.
Ca urmare a modului de acţiune al glicogen sintazei, molecula de glicogen conţine un
singur capăt reducător şi o multitudine de capete nereducătoare: acesta constituie un avantaj,
întrucât creează numeroase situsuri de acţiune pentru enzimele implicate în sinteza şi degradarea
glicogenului, ceea ce asigură o eficienţă sporită a acestor procese.

 Ecuaţia globală a alungirii moleculei de glicogen cu un rest de glucoză:

Glucoză + ATP + UTP + (Glucoză)n + H2O (Glucoză)n+1 + ADP + UDP + 2 Pi
Sinteza glicogenului este un proces consumator de energie: pentru fiecare moleculă de
glucoză adăugată se consumă 2 legături macroergice.

II. DEGRADAREA GLICOGENULUI (GLICOGENOLIZA)

Are loc printr-un proces de fosforoliză: scindarea legăturilor (1-4)-glicozidice de la

capătul nereducător al unui lanţ de glicogen cu ajutorul fosfatului anorganic → eliberarea
glucozei terminale sub formă de glucoză-1-fosfat. Acest proces este catalizat de glicogen
fosforilază, enzimă care necesită prezenţa piridoxal-fosfatului (forma activă a vitaminei B6) în
calitate de cofactor esenţial.
Glicogen fosforilaza acţionează repetitiv până când ajunge la o distanţă de 4 resturi
glucozil faţă de un punct de ramifiere, moment în care se opreşte.
La nivelul ramificaţiilor moleculei de glicogen acţionează o altă enzimă numită enzima
de deramifiere, care are activitate dublă:
- prin activitatea oligo-(1-4)→(1-4) glucan transferazică, ea transferă un grup de 3
resturi glucozil de pe lanţul care a fost scurtat pe un alt lanţ, unde leagă acest fragment prin
legătură (1-4) glicozidică;
- prin activitatea (1-6) glicozidazică, enzima scindează hidrolitic restul de glucoză care
a rămas la punctul de ramifiere (legat (1-6)-glicozidic) → îndepărtează această moleculă de
glucoză sub formă de glucoză liberă.
După ce ramificaţia a fost îndepărtată, asupra lanţului liniar de glicogen va acţiona în
continuare glicogen fosforilaza.
  Aşadar, produşii degradării glicogenului sunt:
- în principal glucoză-1-P, care rezultă în urma procesului de fosforoliză catalizat de
glicogen fosforilază;
- o cantitate mică de glucoză liberă, rezultată de la nivelul punctelor de ramifiere, în
urma procesului de hidroliză catalizat de enzima de deramifiere.

Glucozo-1-P rezultat din glicogenoliză se va transforma în glucoză-6-P sub acţiunea

fosfogluco-mutazei. Ulterior, soarta glucozo-6-fosfatului este diferită în ficat faţă de muşchi:
- în ficat, glucozo-6-P este hidrolizat sub acţiunea glucozo-6-fosfatazei, cu formare de
glucoză liberă → aceasta este eliberată în sânge cu ajutorul transportorului GLUT2 situat în
membrana plasmatică a celulelor hepatice → din sânge, glucoza va fi captată de către ţesuturile
gluco-dependente, în vederea satisfacerii necesităţilor energetice;
- în muşchi, glucozo-6-fosfataza este absentă (deci glucozo-6-P nu poate fi transformat în
glucoză liberă), iar glucoza fosforilată nu poate părăsi celula => glucozo-6-P va fi utilizat în
glicoliză, pentru generare de ATP necesar contracţiei musculare.

 Glicogenul din ficat şi cel din muşchi au roluri diferite:

 În ficat, glicogenul - se sintetizează în condiţiile abundenţei de glucoză (postprandial);
- se epuizează după 12-20 ore de post.
Rolul glicogenului hepatic este acela de a contribui la menţinerea constantă a glicemiei
în intervalele dintre prânzuri (întrucât ficatul poate elibera în sânge glucoza rezultată din
degradarea glicogenului, ca urmare a existenței glucozo-6-fosfatazei). Glicogenul hepatic este
prima sursă endogenă de glucoză la care se apelează pentru a menține nivelul glucozei sanguine
în perioadele interprandiale. Glicogenul hepatic oferă o sursă rapid mobilizabilă de glucoză
plasmatică, ce poate fi utilizată în absența aportului exogen de glucide, sau în cursul exercițiului
fizic susținut, după epuizarea rezervelor de glicogen muscular, pentru a asigura necesarul crescut
de glucoză al mușchiului.
 În muşchi, glicogenul - se epuizează după efortul susţinut (în aproximativ o oră);
- se sintetizează după ce muşchiul a revenit la starea de repaus,
pentru refacerea depozitelor.
(glicogenul muscular nu este afectat de perioade de post de câteva zile şi scade doar moderat în
cursul postului prelungit).
Glicogenul muscular nu poate contribui la menţinerea constantă a glicemiei între
prânzuri: nu poate furniza glucoză sângelui, datorită absenţei glucozo-6-fosfatazei. Rolul
glicogenului muscular este acela de a constitui o rezervă de glucoză utilizabilă pentru
satisfacerea necesităţilor energetice proprii ale muşchiului.
 REGLAREA METABOLISMULUI GLICOGENULUI

I. Reglarea glicogenogenezei

Glicogen sintaza este supusă controlului metabolic prin intermediul reglării covalente şi
al reglării alosterice.

1. Reglarea covalentă
Enzima poate exista sub două forme:
- glicogen sintaza a - este forma activă, defosforilată
- glicogen sintaza b - este forma inactivă, fosforilată
 Fosforilarea glicogen sintazei se realizează la mai multe resturi de serină, prin transferul
de grupări fosfat din ATP, sub acţiunea mai multor protein kinaze diferite, principala fiind
protein kinaza A. Aceasta este activată de AMP ciclic, care se formează din ATP sub acţiunea
adenilat ciclazei, iar aceasta la rândul său este activată în urma cuplării unor hormoni cu
receptorii lor membranari. AMPc este, deci, mesagerul secund prin intermediul căruia acţionează
aceşti hormoni şi anume:
- glucagonul - acţionează asupra glicogenului din ficat;
- adrenalina - acţionează asupra glicogenului din ficat şi din muşchi; activarea adenilat
ciclazei se realizează ca urmare a cuplării adrenalinei cu receptori β-adrenergici.
  Defosforilarea glicogen sintazei se realizează prin îndepărtarea hidrolitică a fosfatului
sub acţiunea protein fosfatazei-1, enzimă care este activată de către insulină.
2. Reglarea alosterică
 Glucozo-6-fosfatul acţionează ca modulator alosteric pozitiv pentru glicogen sintaza b:
el se leagă la un situs alosteric de pe suprafaţa enzimei şi determină o modificare
conformaţională, care favorizează acţiunea protein fosfatazei-1 → defosforilarea glicogen
sintazei b → activarea sa (trecerea la forma „a”). Acest efect al glucozo-6-P se exercită după
prânzurile glucidice, când concentraţia sa în celule creşte.

II. Reglarea glicogenolizei

Glicogen fosforilaza suferă două tipuri de reglare: covalentă şi alosterică.

1. Reglarea covalentă
Enzima poate exista sub două forme:
- fosforilaza a - activă, este forma fosforilată
- fosforilaza b - inactivă, defosforilată.

 Fosforilarea glicogen fosforilazei este catalizată de fosforilaz kinază → această enzimă

este reglată, la rândul său, covalent:
- fosforilaz kinaza a este forma activă, fosforilată; fosforilarea sa se realizează sub
acţiunea protein kinazei A, activată de glucagon şi adrenalină (prin receptori β-adrenergici);
 - fosforilaz kinaza b este forma inactivă, defosforilată; defosforilarea se realizează sub
acţiunea protein fosfatazei-1, activată de insulină.
 Defosforilarea glicogen fosforilazei este catalizată de protein fosfataza-1, activată de
insulină.
Adrenalina stimulează glicogenoliza hepatică și pe o altă cale, activată în urma acțiunii
pe receptori α1-adrenergici: prin intermediul proteinei G q, are loc activarea fosfolipazei C
membranare, care hidrolizează fosfatidil-inozitol difosfatul în diacilglicerol și inozitol trifosfat
(IP3). Acesta din urmă stimulează eliberarea Ca2+ din reticului endoplasmic, ceea ce duce la
creșterea concentrației calciului citosolic. Ionii de Ca2+ se leagă la calmodulină, care este una din
subunităţile fosforilaz kinazei (această enzimă este alcătuită din 4 subunităţi: αşiβconţin
resturile de serină care sunt fosforilate de către protein kinaza A,λconţine situsul catalitic,
iarδeste calmodulina); legarea Ca2+ la această subunitate determină modificarea conformaţiei
sale, iar complexul calciu-calmodulină va activa fosforilaz kinaza (totuşi activarea maximă a
acestei enzime necesită atât fosforilarea cât şi legarea Ca2+). Fosforilaza kinaza activează apoi,
prin fosforilare, glicogen fosforilaza.
 2. Reglarea alosterică
Se realizează diferit în ficat faţă de muşchi (există două izoenzime ale glicogen
fosforilazei în cele două ţesuturi, care sunt codificate de gene diferite).
a) În ficat: glicogen fosforilaza este supusă controlului alosteric prin intermediul
glucozei.
 Atunci când glicemia creşte după un prânz glucidic, glucoza intră în hepatocit şi se leagă
la un situs alosteric inhibitor de pe suprafaţa glicogen fosforilazei a → determină o modificare
conformaţională, care va duce la expunerea restului de serină fosforilat → este favorizată astfel
acţiunea protein fosfatazei-1 → aceasta va cataliza defosforilarea şi, deci, inactivarea glicogen
fosforilazei.
Astfel, acest situs alosteric reprezintă un „senzor” pentru glucoză cu ajutorul căruia
glicogen fosforilaza hepatică poate răspunde adecvat la modificări ale nivelului glucozei
plasmatice.
b) În muşchi: degradarea glicogenului este influenţată prin două mecanisme de control
alosterice.
 Calciul sincronizează activarea fosforilazei cu contracţia musculară (în timpul contracţiei
musculare, există o nevoie urgentă de ATP, care este sintetizat pe seama energiei eliberate prin
degradarea glucozo-6-P provenit din glicogenoliza musculară). Impulsul nervos determină
depolarizarea membranei celulei musculare → eliberarea Ca2+ din reticulul sarcoplasmic →
creşterea concentraţiei Ca2+ citosolic → Ca2+ are două efecte.
- declanşează contracţia musculară;
- în urma legării la calmodulină, activează fosforilaz kinaza prin mecanismul descris mai
sus, iar fosforilaz kinaza catalizează fosforilarea glicogen fosforilazei, ducând la activarea
acesteia.
 AMP se acumulează în muşchiul aflat în contracţie viguroasă ca rezultat al degradării
ATP (creșterea [AMP] este un semnal de scădere a rezervelor de ATP) → AMP se leagă la
fosforilaza b şi o activează → accelerarea degradării glicogenului → se eliberează astfel glucoza
necesară pentru generarea de ATP prin degradare glicolitică. AMP activează alosteric și enzima
reglatorie a glicolizei (fosfofructokinaza-1), sincronizând astfel stimularea glicogenolizei cu cea
a glicolizei.
Acest control alosteric al glicogen fosforilazei musculare, prin intermediul Ca 2+ şi al
AMP, reflectă rolul acestei enzime de a asigura necesarul de glucoză, deci de ATP pentru
contracţia musculară.

Reglarea coordonată, reciprocă a sintezei şi degradării glicogenului în ficat

Sinteza şi degradarea glicogenului la nivel hepatic nu funcţionează simultan cu viteze

egale, astfel încât se evită formarea unui ciclu cu rezultat nul şi consumator de ATP (ataşarea
unui rest de glucoză la molecula glicogenului consumă 2 legături macroergice, iar detaşarea unui
rest de glucoză nu produce nici o moleculă de ATP).
Cele două procese sunt reglate coordonat şi reciproc: activarea unuia are loc concomitent
cu inactivarea celuilalt şi viceversa (în funcţie de circumstanţele de moment în care se află
organismul). Această reglare reciprocă este posibilă datorită faptului că glicogen sintaza şi
glicogen fosforilaza sunt:
- fosforilate sub acţiunea aceleiaşi enzime (protein kinaza A);
 - defosforilate sub acţiunea aceleiaşi enzime (protein fosfataza-1).

 După prânzurile glucidice: creşte nivelul insulinei în sânge → aceasta activează protein
fosfataza-1 → defosforilarea - glicogen sintazei → activarea sa
- glicogen fosforilazei → inactivarea sa.
Deci în aceste perioade - este accelerată sinteza de glicogen
- este încetinită degradarea glicogenului.
Astfel, în perioadele în care nivelul glicemiei este crescut, este favorizată depozitarea
unei părţi din glucoza plasmatică sub formă de glicogen în ficat.

 Între prânzuri şi în stările de post: creşte nivelul glucagonului în sânge → acesta

activează protein kinaza A (prin intermediul AMPc) → fosforilarea - glicogen fosforilazei →
activarea sa
- glicogen sintazei → inactivarea sa.
Deci în aceste perioade - este accelerată degradarea glicogenului
- este încetinită sinteza de glicogen.
Astfel, în perioadele de absenţă a aportului exogen de glucoză, nivelul glicemiei este
menţinut pe seama glucozei eliberate prin degradarea glicogenului hepatic.

De reținut!!!Glicogenoze (boli de stocare a glicogenului)

Reprezintă un grup de boli cu caracter genetic cauzate de deficite ale enzimelor implicate
în metabolismul glicogenului. Ele se caracterizează prin acumularea în ţesuturi a unor cantităţi
excesive de glicogen sau a unui glicogen cu structură anormală. Există mai multe tipuri de
glicogenoze; câteva dintre acestea sunt:
- Deficitul glucozo-6-fosfatazei (boala von Gierke sau tipul I de glicogenoză) - se
caracterizează prin depozitarea de cantităţi excesive de glicogen cu structură normală în ficat, cu
mărirea de volum a acestuia (hepatomegalie); de asemenea, boala se manifestă prin
hipoglicemie, datorită incapacităţii de eliberare a glucozei din glucoză-6-fosfat.
- Deficitul enzimei de deramifiere (boala Cori-Forbes sau tipul III) - se caracterizează
prin acumularea în ficat şi muşchi a unui glicogen cu structură anormală (un polizaharid
ramificat).
- Deficitul glicogen fosforilazei musculare (boala McArdle sau tipul V) - se
caracterizează prin acumularea de cantităţi excesive de glicogen în muşchi şi toleranţă scăzută la
efortul muscular (crampe musculare).
- Deficitul glicogen fosforilazei hepatice (boala Hers sau tipul VI) - se caracterizează prin
creşterea conţinutului de glicogen în ficat, cu hepatomegalie şi tendinţă spre hipoglicemie.
 CALEA ACIDULUI GLUCURONIC
Este o cale de metabolizare a glucozei care duce la sinteza acidului UDP-glucuronic.

Procesul implică fosforilarea glucozei la glucoză-6-P, urmată de izomerizarea acesteia la

glucoză-1-P sub acţiunea fosfogluco-mutazei. Glucozo-1-P reacţionează apoi cu UTP sub
acţiunea glucozo-1-P uridil transferazei: are loc transferul unui rest uridil din UTP pe glucoză-1-
P, cu formare de UDP-glucoză (aceste prime etape sunt comune cu cele din procesul
glicogenogenezei).
UDP-glucoza este oxidată în două etape la C6 sub acţiunea UDP-glucoz-dehidrogenazei,
în prezenţa a 2 molecule de NAD+, cu formare de acid UDP-glucuronic (forma activă a
glucuronatului).
De remarcat că UDP-glucoza este intermediar comun în sinteza de glicogen și în sinteza
acidului UDP-glucuronic.

 Rolurile acidului UDP-glucuronic:

1. Participă la procesul de conjugare al unor compuşi endogeni (bilirubina, unii hormoni

liposolubili) şi exogeni (unele medicamente şi substanţe toxice), la nivelul ficatului. Prin
încorporarea acidului glucuronic (compus cu caracter polar) în compuşii respectivi, creşte
hidrosolubilitatea acestora; în consecință:
- compuşii conjugaţi se elimină mai uşor din organism prin bilă sau prin urină;
 - ei nu mai pot pătrunde în celule (de ex. în celulele cerebrale) pentru a exercita efecte
toxice.
Așadar, conjugarea cu acidul glucuronic are ca efect scăderea toxicităţii compușilor
respectivi.

2. Acidul UDP-glucuronic participă la sinteza glicozaminoglicanilor.

Aceştia sunt polizaharide neramificate alcătuite din unităţi dizaharidice repetitive,

compuse dintr-un acid uronic (acidul glucuronic sau epimerul său la C5, acidul iduronic) şi o
hexozamină (glucozamina sau galactozamina, de obicei acetilate). Prin ataşarea covalentă a
glicozaminoglicanilor la o parte proteică se formează proteoglicanii, care sunt componente
importante ale matricei extracelulare.
Exemple de glicozaminoglicani: acidul hialuronic, condroitin sulfat, keratan sulfat,
heparan sulfat, dermatan sulfat. Cu excepţia acidului hialuronic, ceilalţi glicozaminoglicani
conţin ataşate grupări sulfat.)
 CALEA PENTOZ-FOSFAŢILOR

Calea pentoz-fosfaților (numită și șuntul hexoz-monofosfaților) este o cale de

metabolizare a glucozei care constituie o alternativă la degradarea acestui compus prin glicoliză.
În majoritatea ţesuturilor, soarta principală a glucozo-6-fosfatului este degradarea prin glicoliză
la piruvat, urmată de degradarea în continuare a acestuia, cu generare de ATP. În unele ţesuturi,
are o importanţă particulară metabolizarea glucozei pe calea pentoz-fosfaţilor, care are roluri
complet diferite de cele ale glicolizei.
Acest proces are loc în citoplasmă şi cuprinde 2 faze:
 faza oxidativă (ireversibilă)
 faza neoxidativă (reversibilă).

I. Faza oxidativă (transformarea hexoz-P în pentoz-P) începe cu o reacţie de dehidrogenare a

glucozo-6-fosfatului în prezenţă de NADP+, cu formare de 6-fosfo-gluconolactonă şi NADPH +
H+, sub acţiunea catalitică a glucozo-6-fosfat dehidrogenazei. Glucono-lactonaza catalizează
apoi hidroliza lactonei, cu formare de acid 6-fosfo-gluconic.
Urmează o nouă dehidrogenare NADP+-dependentă urmată imediat de decarboxilare,
într-o reacție catalizată de 6-P-gluconat dehidrogenaza, cu generarea unei noi molecule de
NADPH + H+ şi a unei pentoze: ribuloză-5-fosfat.

1
 Ribulozo-5-P se poate transforma în alte două pentoze prin două reacţii de izomerizare:

- prin epimerizare sub acțiunea fosfopentoz-epimeraze se transformă în xiluloză-5-P (care

conţine o inversiune la C3);
- printr-o izomerizare cetoză-aldoză sub acțiunea fosfopentoz-izomerazei se tranformă în
riboză-5-P.

2
  Ecuaţia globală a primei etape a căii pentoz-fosfaţilor este:
Glucoză-6-P + 2 NADP+ + H2O Riboză-5-P + CO2 + 2 NADPH + 2 H+

În această fază au loc o serie de rearanjări ale scheletelor de C ale pentozelor fosforilate
formate în prima etapă, care vor realiza reciclarea pentoz-fosfaţilor la hexoz-fosfaţi, permiţând
astfel oxidarea continuă a glucozo-6-P.
Mai întâi, transcetolaza catalizează transferul unui fragment cu 2 C de la un donor
cetozic (xiluloză-5-P) la un acceptor aldozic (riboză-5-P), cu formare de sedoheptuloză-7-P şi
gliceraldehidă-3-P. Enzima necesită participarea tiamin pirofosfatului (forma activă a vitaminei
B1) în calitate de coenzimă: TPP joacă rolul de transportor al fragmentului de 2 C între cele două
pentoze fosforilate.
Apoi, transaldolaza catalizează transferul unui fragment de 3 C de la sedoheptuloză-7-P
la gliceraldehidă-3-P, formându-se fructoză-6-P şi eritroză-4-P (o aldo-tetroză).
Urmează o nouă intervenţie a transcetolazei, care catalizează transferul unui fragment de
2 C de la o nouă moleculă de xiluloză-5-P la eritroză-4-P, cu formare de fructoză-6-P şi
gliceraldehidă-3-P.

Produşii fazei neoxidative a şuntului pentoz-fosfaţilor, fructozo-6-P şi gliceraldehida-3-P,

pot urma în continuare două căi:
- prin parcurgerea câtorva etape din gluconeogeneză, se pot transforma în glucoză-6-P,
aceasta putându-se angaja din nou în faza oxidativă a căii pentoz-P;
- prin angajare în procesul glicolizei, cei doi compuşi sunt degradaţi la piruvat sau lactat.

3
  Bilanţul global al celor două faze ale căii pentoz-fosfaţilor constă în degradarea a 3
molecule de glucoză-6-P la două molecule de fructoză-6-P şi o moleculă de gliceraldehidă-3-P.
Multiplicând cu 2, se ajunge la următoarea ecuaţie globală (având în vedere că una din
cele două molecule de gliceraldehidă-3-P se poate izomeriza la dihidroxiaceton-P, iar cele două
trioze formează împreună o moleculă de fructoză-1,6-P2, care apoi se transformă în fructoză-6-
P):
6 G-6-P + 12 NADP+ + 7 H2O 5 F-6-P + 6 CO2 + 12 NADPH + 12 H+ + Pi

5 G-6-P
Bilanţul net constă, deci, în oxidarea totală a unei molecule de glucoză-6-P la 6 CO2:
Glucoză-6-P + 12 NADP+ + 7 H2O 6 CO2 + 12 NADPH + 12 H+ + Pi

IMPORTANŢA CĂII PENTOZ-FOSFAŢILOR

Calea pentoz-fosfaților nu prezintă importanță din punct de vedere energetic, ci rolurile

sale constau în producerea a doi compuși cu roluri esențiale în celule: NADPH și riboză-5-fosfat.

1. Producerea de NADPH - utilizat ca donor de echivalenţi reducători pentru

următoarele scopuri:
 Procesele de biosinteză reductivă: biosinteza de acizi graşi, colesterol, hormoni steroizi;
astfel, şuntul este activ în ţesuturile în care au loc asemenea procese: ficat, ţesut adipos, glanda
mamară în lactaţie, glandele corticosuprarenale şi gonade.
 Detoxifierea xenobioticelor (substanțe străine organismului: medicamente sau substanțe
toxice) la nivel hepatic. Acest proces presupune, într-o primă etapă, hidroxilarea compușilor
respectivi sub acțiunea unui sistem monooxigenazic, cu participarea oxigenului molecular, a
NADPH și a citocomului P450:
R−H + O2 + NADPH + H+ → R−OH + NADP+ + H2O
 Reducerea glutationului oxidat, cu menţinerea în celulă a unor rezerve adecvate de
glutation redus (GSH, un tripeptid: -glutamil-cisteinil-glicina); reacţia este catalizată de
glutation reductază. La rândul său, GSH este implicat în descompunerea peroxidului de
hidrogen sub acţiunea glutation peroxidazei (enzimă ce necesită seleniu în calitate de cofactor).

4
H2O2 este un agent oxidant puternic, care poate ataca membranele celulare, ducând la lezarea
acestora. Contracarând acţiunea peroxidului de hidrogen, GSH este unul din componentele
importante ale echipamentului de apărare anti-oxidantă al celulelor, având efect protector asupra
membranelor celulare.
 Calea pentoz-P are o importanţă particulară în eritrocit, unde reprezintă singura sursă de
NADPH (în alte ţesuturi mai există alte două posibilităţi de sinteză a NADPH: reacţia malic-
enzimei şi reacţia izocitrat dehidrogenazei NADP+-dependente).
În cazul unui deficit genetic al glucozo-6-P dehidrogenazei, scade generarea de NADPH
în eritrocit, ceea ce afectează negativ activitatea glutation reductazei și duce la scăderea
rezervelor de glutation redus. Ca urmare, scade capacitatea de descompunere a peroxidului de
hidrogen, iar acumularea acestuia determină lezarea oxidativă a membranei plasmatice a
eritrocitului (hemoliză); reducerea duratei de viaţă a hematiilor se manifestă sub forma anemiei
hemolitice.

2. Sinteza de riboză-5-P - precursor utilizat în biosinteza de nucleotide. Acestea, la

rândul lor, reprezintă unităţile structurale ale acizilor nucleici, intră în componenţa unor
coenzime (NAD+, FAD, coenzima A) şi a nucleotidelor macroergice implicate în stocarea şi
transferul energiei libere (ATP, GTP, UTP, CTP).

 Reglarea activităţii căii pentoz-fosfaţilor:

1. Glucozo-6-P dehidrogenaza este inhibată de NADPH, produs al reacției.
2. Insulina determină inducţia celor două dehidrogenaze NADP +-dependente care
acţionează în faza oxidativă a şuntului.

Glucozo-6-P are două posibilități de metabolizare: glicoliza și calea pentoz-fosfaților.

Alegerea uneia sau a alteia din cele două căi, la un moment dat, depinde de necesitățile de ATP,
respectiv NADPH în acel țesut:
- Atunci când ţesutul foloseşte activ NADPH în procesele de biosinteză reductivă, se
menţine o concentraţie ridicată a NADP+ în celulă → aceasta permite funcționarea optimă a G-6-
P dehidrogenazei; pe de altă parte, scăderea concentrației NADPH duce la eliberarea G-6-P
dehidrogenazei de sub acțiunea sa inhibitorie. Ca urmare, va crește viteza de desfăşurare a
şuntului.
- Atunci când NADPH se formează mai rapid decât este utilizat, va creşte în celulă
concentraţia NADPH → acesta inhibă G-6-P dehidrogenaza, ceea ce va duce la scăderea vitezei
de desfăşurare a şuntului. În aceste condiții, glucozo-6-fosfatul se va angaja preponderent în
procesul glicolizei.

 Modul în care se desfășoară calea pentoz-fosfaților în diverse țesuturi depinde de

necesităţile relative de NADPH şi riboză-5-P în ţesutul respectiv. Astfel, sunt posibile trei situaţii
distincte:
 În ţesuturile în care necesarul de NADPH şi cel de riboză-5-P sunt relativ egale (cum
este ficatul) → şuntul se poate opri la finalul fazei oxidative, izomeraza transformând ribulozo-5-
P în riboză-5-P, iar faza neoxidativă nu se mai desfășoară.

5
  Dacă necesarul de NADPH este mai mare decât necesarul de riboză-5-P (cum se
întâmplă, de exemplu, în ţesutul adipos) → faza oxidativă este activă și produce NADPH în cele
două reacții de dehidrogenare, iar ribozo-5-P este îndepărtat prin angajare în faza a doua a
şuntului. Fructozo-6-P şi gliceraldehida-3-P formate la finalul acestei faze sunt transformate în
glucoză-6-P, care intră din nou în faza oxidativă, generând cantități suplimentare de NADPH;
alternativ, produșii fazei neoxidative se pot angaja în glicoliză în vederea degradării. Deci într-un
asemenea ţesut sunt active ambele faze ale căii pentoz-P.
 Dacă necesarul de riboză-5-P este mai mare decât cel de NADPH (într-un ţesut precum
muşchiul) → deşi faza I a şuntului are activitate foarte redusă, este posibilă, totuşi, sinteza de
riboză-5-P pornind de la fructoză-6-P şi gliceraldehidă-3-P (care sunt obținuți din glicoliză), prin
parcurgerea în sens invers a fazei neoxidative a şuntului (care are caracter reversibil). Ca urmare,
nu este necesar să existe o cale a pentoz-fosfaţilor complet funcţională pentru ca un ţesut să poată
sintetiza riboză-5-P.

6
 GLUCONEOGENEZA

Gluconeogeneza (GNG) reprezintă procesul de sinteză a glucozei din precursori neglucidici.

Ţesuturile gluco-dependente necesită o aprovizionare continuă cu glucoză pentru a-şi

satisface necesităţile energetice. În anumite circumstanţe, aportul exogen de glucide nu asigură
necesarul de glucoză al ţesuturilor respective:
- lipsa aportului alimentar de glucide (în perioadele inter-prandiale şi în stările de post,
precum şi în cazul unei diete bazată pe lipide şi proteine dar săracă în glucide);
- efortul muscular susţinut.
În aceste condiţii se apelează la sursele endogene de glucoză:
 depozitele de glicogen hepatic: acestea pot asigura necesarul de glucoză pentru o perioadă
de 10-18 ore;
 sinteza de glucoză prin GNG: este activă, într-o anumită măsură, şi la câteva ore după un
prânz glucidic, dar rolul său devine foarte important după ce rezervele de glicogen hepatic s-au
epuizat.
 Gluconeogeneza are loc în ficat (90%) şi rinichi (10%).
Precursorii de la care se poate porni pentru a se realiza sinteza de novo a glucozei sunt:
- lactatul
- glicerolul (eliberat prin hidroliza trigliceridelor)
- aminoacizii glucogenici.
1. GNG din lactat

Lactatul provine din glicoliza anaerobă în muşchiul în activitate şi eritrocit → de aici este
eliberat în sânge → captat în ficat, unde este transformat în glucoză prin GNG → glucoza este
eliberată în sânge de unde este captată parțial de muşchi şi eritrocit, care o vor folosi ca sursă de
energie. În felul acesta se creează aşa-numitul ciclu lactat-glucoză între muşchi/eritrocit şi ficat
(ciclul Cori) (fig.1).

Fig.1 Ciclul Cori.

GNG din lactat are loc, în principiu, prin parcurgerea în sens invers a glicolizei. Însă
echilibrul global al glicolizei favorizează net formarea lactatului/piruvatului (procesul este puternic
exergonic); ca urmare:
- reacţiile reversibile din glicoliză pot fi parcurse în sens invers, în GNG, sub acţiunea
aceloraşi enzime (enzime comune celor două procese);
- trei dintre reacţiile glicolizei sunt ireversibile (fiind puternic exergonice), deci reprezintă
bariere termodinamice care împiedică desfăşurarea lor în sens invers → pentru depăşirea lor, în

1
GNG intervin enzime distincte de cele din glicoliză, care catalizează reacţii diferite de cele
glicolitice (enzime specifice gluconeogenezei).
Deci, deşi glicoliza şi GNG împărtăşesc mai multe etape (7 enzime sunt comune), totuşi ele
nu sunt căi identice care se desfăşoară în sensuri opuse.
GNG din lactat începe cu transformarea lactatului în piruvat sub acţiunea lactat
dehidrogenazei.

(1) Urmează prima etapă care constituie o barieră energetică: transformarea piruvatului în
fosfoenolpiruvat (PEP). În glicoliză, transformarea PEP în piruvat este realizată într-o
singură etapă, catalizată de piruvat kinază. În GNG, transformarea piruvatului în PEP are loc
în două etape:
(2) Mai întâi, piruvatul este transformat în oxalacetat prin carboxilare sub acţiunea
piruvat carboxilazei (PC, piruvat carboxiligaza, enzimă din clasa ligazelor).

2
 Biotina (o vitamină hidrosolubilă) intervine în calitate de coenzimă în această reacţie; ea
este legată covalent de apoenzima piruvat carboxilazei.
(3) Piruvat carboxilaza este o enzimă mitocondrială, iar restul enzimelor
gluconeogenezei sunt localizate în citosol; oxalacetatul nu poate fi transferat în citosol ca atare
(membrana mitocondrială internă nu conţine un transportor pentru oxalacetat), ci sub formă de
malat: !!!!!
- oxalacetatul este redus la malat sub acţiunea malat dehidrogenazei mitocondriale;
- malatul este translocat în citosol cu ajutorul unui transportor specific;
- în citosol, malat dehidrogenaza citosolică oxidează malatul înapoi la oxalacetat.

(4)Oxalacetatul este transformat în fosfoenolpiruvat sub acţiunea fosfoenolpiruvat

carboxikinazei (PEPCK), în prezenţă de GTP ca donor de grupare fosfat.

Reacţiile piruvat carboxilazei şi PEP carboxikinazei au, în anasamblu, G° = 0,2 kcal/mol,
dar G real este de aproximativ −6 kcal/mol, ceea ce face ca transformarea piruvatului în PEP să fie
ireversibilă la concentraţiile reale ale celor doi compuşi în celulă (PEP este consumat imediat în
reacţiile ulterioare ale GNG).

(2) PEP parcurge mai multe etape reversibile din glicoliză, sub acţiunea enzimelor comune
glicolizei şi gluconeogenezei, până când se ajunge la cea de a doua barieră energetică din glicoliză
ce trebuie depăşită: transformarea fructozo-1,6-difosfatului în fructoză-6-fosfat (care
corespunde reacţiei din glicoliză catalizată de fosfofructokinaza-1). În GNG, această transformare
are loc prin îndepărtarea hidrolitică a fosfatului sub formă de fosfat anorganic, sub acţiunea
fructozo-1,6-difosfatazei.
Fructozo-6-fosfatul este convertit în glucoză-6-fosfat sub acţiunea fosfohexoz-izomerazei.

3
 (3) Ultima barieră energetică este transformarea glucozo-6-fosfatului în glucoză;
scindarea hidrolitică a fosfatului este catalizată de glucozo-6-fosfataza.

 Ecuaţia globală a GNG din lactat:

2 lactat + 4 ATP + 2 GTP + 6 H2O Glucoză + 4 ADP + 2 GDP + 6 Pi

4
5
 2. GNG din lipide

Lipidele de rezervă (trigliceridele) din ţesutul adipos reprezintă o altă sursă de glucoză. Prin
hidroliza trigliceridelor rezultă glicerol şi acizi graşi.
a) Glicerolul este eliberat în sânge, de aici este captat în ficat şi rinichi, unde poate fi
transformat în glucoză în modul următor: este fosforilat sub acţiunea glicerol kinazei, după care
glicerol-3-P este oxidat în prezenţă de NAD + sub acţiunea glicerol-3-P dehidrogenazei, cu formare
de dihidroxiaceton-fosfat (DHAP).
DHAP este un intermediar al glicolizei/gluconeogenezei: din 2 molecule de DHAP, una este
izomerizată la gliceraldehid-3-P (GA-3-P); cele două trioze formează împreună fructoză-1,6-
difosfat, care apoi parcurge etapele din GNG până la formarea de glucoză:
DHAP + GA-3-P F-1,6-P2 F-6-P G-6-P Glucoză

b) Acizii graşi cu număr par de atomi de C (cum sunt marea majoritate a acizilor graşi din
componenţa trigliceridelor depozitate în ţesutul adipos), eliberaţi în sânge după hidroliza
trigliceridelor, sunt captaţi parţial în ficat: aici sunt degradaţi prin -oxidare la acetil-CoA.
Pentru a se transforma în glucoză, acetil-CoA ar trebui să se transforme mai întâi în piruvat:
acest lucru este imposibil, datorită ireversibilităţii reacţiei piruvat dehidrogenazei (care catalizează
reacţia inversă, de transformare a piruvatului în acetil-CoA) → din acest motiv, acizii graşi cu
număr par de C nu constituie substrate pentru GNG (având în vedere că nici nu există o altă cale
prin care acetil-CoA să se transforme în piruvat sau într-un alt intermediar al GNG).

6
 3. GNG din aminoacizi

Din cei 20 de aminoacizi existenţi în structura proteinelor, 18 pot fi transformaţi în glucoză

(sunt glucogenici sau glucoformatori; excepţie fac leucina şi lizina). Pentru a se transforma în
glucoză, aceşti aminoacizi sunt metabolizaţi la:
- piruvat → acesta este convertit în glucoză;
Principalul aminoacid glucogenic este alanina: aceasta este implicată, alături de glutamină,
în transportul grupărilor amino ale altor aminoacizi de la ţesuturile extra-hepatice (muşchiul
scheletic, în cazul alaninei) spre ficat. Aici, alanina este transformată prin transaminare în piruvat: -
piruvatul va genera glucoză în procesul GNG, glucoza fiind apoi trimisă muşchiului pe cale
sanguină;
- gruparea amino a alaninei va fi transformată, în cele din urmă, în uree.

Astfel, se formează un ciclu alanină-glucoză între muşchi şi ficat: mușchiul furnizează

ficatului alanină, ca substrat pentru gluconeogeneză, iar ficatul trimite o parte din glucoza formată
înapoi la mușchi, ca sursă de energie.

Fig.2 Ciclul alanină-glucoză (muschi-ficat).

7
 - diverşi intermediari ai ciclului Krebs → aceştia, parcurgând ciclul, sunt convertiţi în
oxalacetat, care după transformare în fosfoenolpiruvat, intră în calea GNG şi generează glucoză.

Fig.3 Aminoacizi glucogenici

Fig.4 Precursori ai GNG și țesuturi implicate în acest proces.

8
 REGLAREA GLUCONEOGENEZEI

Viteza de desfăşurare a gluconeogenezei este reglată prin două tipuri de mecanisme, care
acționează la nivelul enzimelor cheie ale acestui proces: este vorba de cele patru enzime specifice
gluconeogenezei, care catalizează reacțiile ce corespund etapelor ireversibile din glicoliză.

2. Reglarea activităţii unor enzime-cheie prin modulare alosterică:

- piruvat carboxilaza: este activată de acetil-CoA;
- fructozo-1,6-difosfataza: este inhibată de fructoză-2,6-difosfat şi AMP.

2. Controlul sintezei celor patru enzime-cheie, în special a PEPCK (deci modificarea

cantităţii lor în celulă):
Glucagonul, adrenalina şi cortizolul: determină inducţia enzimelor. Glucagonul și
adrenalina acționează prin creșterea concentrației AMPc în celulă, iar acesta activează protein
kinaza A. Subunitățile catalitice ale PKA intră în nucleu și fosforilează o proteină numită CREB
(CRE-binding protein). Aceasta reprezintă un factor de transcripție, care se leagă la o secvență
reglatorie localizată în vecinătatea unor gene (cum este PEPCK), numită CRE (cAMP response
element) și activează transcripția genelor respective.

Cortizolul acționează prin mecanismul caracteristic hormonilor liposolubili. Pe lângă

activarea transcripției genelor care codifică enzimele cheie ale GNG, cortizolul stimulează și
catabolismul proteinelor musculare, aminoacizii rezultați fiind utilizați apoi în ficat ca substrate
pentru gluconeogeneză.
 Insulina: determină represia enzimelor cheie ale gluconeogenezei, având astfel o acțiune
inhibitorie asupra acestui proces.

REGLAREA COORDONATĂ A GLICOLIZEI ŞI GLUCONEOGENEZEI

Cele două procese cu caracter opus sunt reglate într-o manieră coordonată, reciprocă:
creşterea vitezei unui dintre ele are loc simultan cu scăderea vitezei celuilalt şi viceversa, astfel
încât ele să nu funcţioneze concomitent cu viteze egale. (vezi slide) O asemenea situaţie ar duce la
irosirea substratelor celor două căi metabolice şi la consum de ATP fără realizarea de travaliu
metabolic (în glicoliză se generează 2 moli ATP per mol de glucoză degradată, iar gluconeogeneza
din lactat consumă 6 moli de ATP per mol de glucoză sintetizată). S-ar realiza, deci, un ciclu inutil
(„futile cycle”).
Pentru a evita formarea unui asemenea ciclu inutil, reglarea coordonată a celor două procese
este asigurată la nivelul a două puncte de control:

9
 1. Primul punct de control determină soarta piruvatului din mitocondrie:

 sub acţiunea piruvat dehidrogenazei, piruvatul este degradat la acetil-CoA, care apoi va fi
degradată total în ciclul Krebs;
 sub acţiunea piruvat carboxilazei, piruvatul este transformat în oxalacetat, care se va angaja
în procesul gluconeogenezei.
În condiţii de depleţie glucidică, în ficat are loc o intensificare a degradării acizilor graşi
(ficatul îşi obţine energia pe această cale) → creşte formarea de acetil-CoA → acest metabolit
influenţează, prin modulare alosterică, activitatea celor două enzime de mai sus:
- inhibă piruvat dehidrogenaza → scade degradarea piruvatului (în felul acesta are loc și
diminuarea degradării glucozei ca sursă de energie);
- activează piruvat carboxilaza → determină orientarea piruvatului spre GNG.

 Între procesul degradării acizilor graşi şi gluconeogeneză există o relaţie concretizată în

faptul că degradarea acizilor graşi favorizează gluconeogeneza:
- acetil-CoA rezultată din acizii graşi activează piruvat carboxilaza;
- degradarea acizilor graşi furnizează ATP-ul necesar în gluconeogeneză.

10
 2. Al doilea punct de control este situat la nivelul etapei de:

 transformare a fructozo-6-P în fructoză-1,6-P2 sub acţiunea fosfofructokinazei-1 (în

glicoliză);
 transformare a fructozo-1,6-P2 în fructoză-6-P sub acţiunea fructozo-1,6-difosfatazei (în
gluconeogeneză) !!!!!
Aceste două reacţii opuse sunt reglate într-o manieră coordonată şi reciprocă; acelaşi
modulator alosteric (fructoză-2,6-disfosfat) influenţează activitatea ambelor enzime, dar în sensuri
opuse:
- activează fosfofructokinaza-1 → creşte viteza glicolizei;
- inhibă fructozo-1,6-difosfataza → scade viteza gluconeogenezei.

Cantitatea de fructoză-2,6-difosfat în hepatocit este modulată de insulină și glucagon, acesta

fiind un al doilea mecanism prin care se realizează reglarea hormonală a gluconeogenezei (pe lângă
fenomenul de inducție/represie a enzimelor cheie):
- în condiţii de abundenţă glucidică (post-prandial): creşte secreţia de insulină → aceasta
creşte cantitatea de fructoză-2,6-disfosfat → accelerarea glicolizei şi încetinirea GNG;
- în condiţii de depleţie glucidică (inter-prandial): creşte secreţia de glucagon → acesta
scade cantitatea de fructoză-2,6-disfosfat → încetinirea glicolizei şi accelerarea GNG.

11