MEDIEREA IN LITIGII COMERCIALE,

UN STUDIU DE CAZ

Societatea A achiziționează de la societatea B o serie de

bunuri – utilaje de producție, scumpe – pentru care societatea A achita prețul integral la termenul
contractual. Societatea B livrează bunurile si le pune in funcțiune. Părțile semnează un proces
verbal de receptie  in acest sens. In conformitate cu contractul parților, A beneficiază de un
termen de garanție de 12 luni pentru bunurile livrate.

După o perioada de timp relativ scurta de la livrare si punere in funcțiune, A reclamă

unele defecțiuni la 2 dintre utilajele livrate si solicita repararea/schimbarea acestora cu altele, in
temeiul garanției asumate.

De principiu B nu se opune acestei solicitări, însă fiind un distribuitor, iar nu fabricant, nu

are capacitatea de a repara utilajele respective, motiv pentru care pune in vedere societatii B ca
acestea sau componente ale acestora vor trebui trimise la producător. Totodată, B opinează că
defecțiunea reclamată la unul dintre utilaje nu este atât de severă precum sugerează A, motiv
pentru care in cazul acestui utilaj nu poate accepta schimbarea acestuia. Intre părți urmează unele
replici mai dure, care deteriorează relația dintre ele.

Părțile se înțeleg ca o componentă a unui utilaj să fie demontată de tehnicienii societatii B

cu scopul de a fi trimisă la producător pentru expertizare și eventuale reparații. La solicitarea A,
societatea B pune la dispoziția acestuia o componentă nouă pe care se angajează să o monteze pe
utilajul defect cu condiția ca A să nu folosească utilajul și implicit componenta nouă până când
producătorul nu se va pronunța cu privire la defectul reclamat. De principiu A este de acord, însă
când tehnicienii societății B se deplasează pentru a demonta componenta defecta si a monta
componenta noua, reprezentantul A refuză să semneze protocolul în acest sens apreciind că
acesta îi este defavorabil. Astfel, schimbul de componente nu se mai realizează.

Urmare a acestui incident, urmează o degenerare în comunicarea dintre părți care

culminează cu o acțiune în pretenții a societății A față de B, motivat vag, prin care A cere fie
repararea/schimbarea utilajelor fie rambursarea prețului. B depune întâmpinare, solicitând
respingerea în tot a cererii introductive, negând orice responsabilitate. Se pune problema unor
expertize scumpe.
 Părțile ajung la mediere.

Într-o primă fază, mediatorul citește documentele de la dosarul cauzei, prezentate de părți
iar mai apoi mediatorul se întâlnește separat cu fiecare dintre părți. În cadrul acestor intalniri, la
care părțile au fost asistate de avocat/consilier juridic, s-au pus în discuție aspecte cu privire la
starea de fapt, aspecte de drept substanțial, părțile tari și slabe ale poziției adoptate DAR cel mai
important, mediatorul a schimbat orientarea ambelor părți de la o negociere de poziții către o
negociere de interese și a identificat posibile alternative de soluționare a litigiului, puncte de
convergență ale intereselor părților.

Prima ședință comună are loc la cca. 2 săptămâni de la investirea mediatorului. La ședință
părțile se prezintă asistate. Datorită animozităților personale generate de ruptura în comunicare,
părțile au o atitudine ostilă una față de cealaltă care se materializează în reticență și negativism.
Mediatorul începe discuțiile și conduce ședința de mediere, in acest sens prezintă în mod succint
istoria conflictului precum și problemele pe care acesta le-a identificat și le trece pe tablă
îndemnând părțile să axeze discuția asupra problemelor identificate. Mai greu, dar părțile încep
să interacționeze și să discute deschis despre eventuale modalități de rezolvare a problemelor,
fapt care atenuează gradul de animozitate și redeschide canalele de comunicare. După 2 ore,
părțile se înțeleg să se gândească și să caute informații din alte surse necesare unor discuții în
concret și să se reîntâlnească peste o săptămână.

În săptămâna aceasta, mediatorul discută cu părțile la telefon și urmărește evoluția cauzei,

dând sugestii și alternative.

La a doua ședință, părțile se prezintă fără asistență juridică, semn că un anumit grad de
încredere s-a reclădit. Se discută alternativele cu date concrete pe masă și se conturează o soluție
de principiu, în care unul din utilaje urmează a fi schimbat cu un altul și o diferență de preț, iar
față de al doilea utilaj, A acceptă faptul că defecțiunea este mai greu de înlăturat, dar după
implementarea unor proceduri de lucru evenimentele de defectare pot fi ținute sub control până
la găsirea unei soluții permanente pe care ambele părți o vor căuta într-un context de colaborare.

La acest moment, mediatorul propune întocmirea unui acord. Față de acest aspect, părțile
prezintă o reticență firească, dorind să se consulte cu avocații proprii. În mod firesc, mediatorul
acceptă și propune o a treia întâlnire la care acesta să prezinte părților într-o primă iterație
acordul mediat urmând ca părțile să efectueze unele modificări asupra cărora vor cădea de acord.
Părțile consimt.

Mediatorul întocmește acordul. Acordul conține o serie de definiții, descrierea

conflictului și soluțiile agreate precum și renunțările la care părțile au consimțit. Pentru a spori
operativitatea, mediatorul, cu acordul părților, trimite pe mail draftul acordului avocaților care
până la data celei de a treia ședințe, discută cu mediatorul.

In cadrul celei de a treia ședințe, se prezintă părțile asistate de avocați. Se discută pe

marginea acordului avocații părților solicitând unele modificări. Acestea sunt discutate,
iar unele modificări propuse, sunt acceptate în ideea că acestea aduc valoare acordului
protejând părțile. La final, părțile semnează acordul. Litigiul este stins câteva săptămâni
 mai târziu la termenul acordat de instanță în acest sens, reclamantul recuperându-și taxa
de timbru.

CONCLUZII:

1. În fapt, nici una din părți nu a câștigat și nici una nu a pierdut. Medierea a dat
posibilitatea părților să distileze informația obiectivă de percepția personală a părții
adverse și să își cristalizeze poziția luând în calcul și interesele viitoare.
2. Medierea a oferit un plan concret și reguli simple în vederea ajungerii la un rezultat.
3. Medierea a redeschis canalele de comunicare, asigurând transmiterea obiectivă a
informației și temperând reacția la unele aspecte și aprecieri negative.
4. Medierea a creat contextul necesar pentru a reclădi  încrederea reciprocă, fapt care în
final a dus la negocieri obiective.
5. Medierea a oferit primul ciorna a acordului, care neprovenind de la nici una din părți, nu
a fost ținta ”desființării” de către apărătorii aleși.
6. Cap coadă, procedura de la sesizarea mediatorului până la semnarea cordului a durat cca.
6 săptămâni.