Universitatea Politehnica Bucuresti

PROIECT

ECOTEHNOLOGIE

Popa Roxana Elena

642CB

Cuprins:

1. Determinarea gradului optim de reducere a poluarii

2. Determinarea ICM pentru apa, aer, sol.
3. Stabilirea modelelor de prevenirea a poluarii mediului
4. Stabilirea metodelor de reducere a poluarii mediului
5. Bilantiul de mediu
6. Transformarea unei organizatii industrial intr-o organizatie ecotehnologica
 1. Determinarea gradului optim de reducere a poluarii

Reducerea totala a poluarii nu este posibila nici tehnologic,nici economic ,deoarece

presupune cheltuieli antipoluante insuportabile de orice economie dezvoltata.
Trebuie gasita o metoda de armonizare a intereselor producatorilor care urmaresc
profite imediate,a intereselor intregii societati,care doreste sa traiasca intr-un mediu
nepoluant.Pentru aceasta se determina un optimum economic luand in considerare
cheltuielile pentru dezvoltare si beneficiile depoluarii.Se considera gradul optim de reducere
a poluarii, punctul n 0 ,in care diferenta dintre cele 2 curbe a si b este maxima (acolo unde
tg = tg ).
 Fig 1. Determinare gradului optim de reducere a poluarii;a –cost total al prevenirii
sau al depoluarii;c-diferenta dintre cele doua curbe; n 0 -gradul optim de reducere a poluarii.

Aceasta analiza nu este intotdeauna usor de facut deoarece pagubele produse de poluare
sunt mai greu de cunatificat decat cheltuielile legate de introducerea unor tehnologii noi de
productie,de prevenire a poluarii sau de reducere a poluarii.Oricum,in studiu privind
reducerea poluarii este mai usor de facut la nivelul intregii economii decat la nivelul unei
instalatii industriale unde se poate face o analiza de forma prezentata in figura de mai sus.Ar
trebuie ca n ' 0 = n 0 dar de cele mai multe ori este imposibila estimarea corecta a pierderilor
datorate poluarii.
Mai aproape de realitate este abordarea luand in considerare gradul de interes al
societatii de a plati depoluarea pentru a realiza un anumit grad de puritate a mediului
inconjurator.Pentru a simti efectele poluarii societatea este dispusa sa suporte cheltuielile
de depoluare C d (fig.de mai jos.)
 Fig 2. Determinarea pierderilor cauzate de poluare :a-cheltuieli cu prevenirea poluarii sau
reducerea poluarii; b-pierderile datorate poluarii; c-suma celor doua curbe a si b; n 0 -gradul
optim de reducere a poluarii.

Fig 3. Gradul de reducere a poluarii in functie de costurile si utilitatile sociale : C d -

cheltuieli pentru reducerea poluarii; Av -utilitate sociala/avantajul reducerii poluarii; n '' 0 -
grad optim de reducere a poluarii.
 Pe masura ce gradul de reducere a poluarii creste avantajul /unitatea sociala( Av ) pentru
care societatea este dispusa sa plateasca contributii suplimentare descreste,iar cheltuielile
pentru reducerea poluarii ( C d ) cresc .Din analiza zonelor ce apar in fig. de mai sus se pot
trage urmatoarele concluzii:
-in zona I sunt cele mai mari avantaje deoarece se vad avantajele reducerii polaurii;
-in zona II se inregistreaza pierderi mari deoarece poluarea este deja redusa iar cheltuielile
cresc;
-in punctul M se realizeaza gradul optim de reducere a poluarii

Pentru o optimizare a etapei este necesara indeplinirea conditiiei:

n 0 = n' 0 = n ' ' 0

Se poate determina şi un interval de timp topt pentru realizarea unui optimum

economic privind reducerea poluării, folosind o relaţie de forma:

In care : -este capacitatea de asimilare a mediului in urma efectuarii cheltuielilor pentru reducerea
poluarii existente ;
-cheltuieli cu reducerea poluarii existente la timpul t ;
-cheltuieli facute pentru prevenirea poluarii si mentinerii ei in limitele standard ;
α si β – coeficienti ce exprima cresterea capacitatii de asimilare respectiv de incadrare in limitele
standard, raportati la unitatea monetara cheltuita ;
si t – momentul de timp initial si respectiv ,de perspectiva.

1500∗1095−1500∗365
topt= = 1825𝑧𝑖𝑙𝑒 → 5 𝑎𝑛𝑖
1.2∗10000−2.1∗6000
α=1.2
β=2.1
Cam=1500lei
t=3ani =1095zile
to=1an
Cpp=10000lei
Crp=6000lei

în care: Cam este capacitatea de asimilare a mediului în urma efectuării cheltuielilor pentru
reducerea poluării existente; Crp - cheltuieli cu reducerea poluării existente la timpul t; C pp -
cheltuieli făcute pentru prevenirea poluării şi menţinerii ei în limitele standard; a şi ~ -
coeficienţi ce exprimă creşterea capacităţii de asimilare respectiv de încadrare în limitele
standard, raportaţi la unitatea monetară cheltuită; t0 şi t - momentul de timp iniţial şi
respectiv, de perspectivă.

Pentru o proiectare corectă a unui proces tehnologic sau. a unei activităţi cu impact
asupra mediului este necesară cunoaşterea în fiecare etapă a acestuia a indicatorului de
calitate a mediului. Acest indicator de calitate a mediului Icm se poate calcula la nivelul
fiecărui poluant i, cu relaţia.
 2. Determinarea ICM pentru apa, aer, sol

CMAi − C efi
Icmi= [%]
C max i − CMAi

In care :
-Icmi-indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului ‘i’;
-CMAi-concentratia maxima admisibila in poluant ‘i’;
- Cefi -concentratia efectiva la momentul calcularii in poluant’i’;
-Cmax –concentratia maxima in poluant ‘i’ ce conduce la degradarea inevitabila a mediului.
Acest indicator are valorile cuprinse intre 0 (cand poluarea este maxima si inevitabila)
si 1 (cand mediul este curat).

Indicatorulu calitatii mediului se poate calcula si ca suma a tuturor poluantilor ‘p’ din
mediul respectiv,cu relatia :

p
CMAi − Cefi
Icmi= C ;
i =1 max i − CMAi

In care :
-Icmi-indicatorul de calitate a mediului datorat tuturor poluantilor ‘p’ existenti in mediu la
momentul calcularii.
In concluzie se poate spune ca la proiectarea oricarui ecoprodus,oricarui ecoproces
de prestare servicii sau oricarei activitatii rezultante in urma unui proces tehnologic trebuie
avute in vedere urmatoarele elemente:
-Planul calitatii;
-Traseul tehnologic;
-Diagrama flux a a procesului tehnologic;
Fig. 4. Conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice.
- etapele şi momentele de impact asupra mediului;
- sursele de poluare;
- natura substanţelor poluante;
- modul de acţiune asupra mediului al substanţelor poluante (natura
poluării);
- coeficientul de poluare în fiecare etapli şi coeficientul total de poluare
pentru a stabili măsurile necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite şi anume: modificările
procesului tehnologic în vederea transformării lui
într-un proces ecotehnologic; înlocuirea fazelor sau operaţiilor cu poluare mare;
- indicatorul de calitate al mediului;

- măsurile de prevenire a poluării in fiecare etapă de desfăşurare a

procesului tehnologic;

- măsurile de reducere a poluării în fiecare etapă de desfăşurare a

procesului tehnologic;
- posibilităţile înlocuirii unor substanţe poluante sau periculoase cu alte substanţe mai
puţin poluante sau periculoase;
- măsurile de recuperare, tratare şi reciclare a reziduurilor secundare;
- măsurile de recondiţionare şi reciclare a deşeurilor;
- măsurile de reintegrare în mediu a deşeurilor;
- costurile cu reducerea poluării;
- gradul optim de reducere a poluării;
- costurile cu prevenirea poluării;
- bilanţul ecotehnologic;
 - conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice

- costurile implementării unui sistem de management de mediu;

- posibilităţile transformării întreprinderii într-o unitate ecotehllologică.

Numai printr-o astfel de abordare, societatea industrială-consumatoare

exponenţială de resurse naturale şi deci de poluare a mediului, trebuie să treacă masiv la o
societate informaţională-creatoare exponenţială de inteligenţă, pentru a trece apoi Ia
societate a cunoaşterii şi în final la societatea conştientizată.

Numai o persoană informată şi conştientă de valoarea informaţiei poate

deveni prin comportament un ajutor esenţial în salvarea mediului şi respectiv a Vieţii pe
Terra!

Pentru o proiectare corecta a unui proces tehnologic sau a unui activitatii cu impact asupra
mediului este necesara cunoasterea in fiecare etapa a acestuia a indicatorului de calitate a
mediului. Acest indicator Icm se poate calcula la nivelul fiecarui poluant i, cu relatia:
CMAi − C efi
Icmi= [%]
C max i − CMAi
In care :
- Icmi - indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului ‘i’;
- CMA i- concentratia maxima admisibila in poluant ‘i’;
- Cefi - concentratia efectiva la momentul calcularii in poluant’i’;
- Cmax – concentratia maxima in poluant ‘i’ ce conduce la degradarea inevitabila a
mediului.
Acest indicator are valorile cuprinse intre 0 (cand poluarea este maxima si inevitabila) si 1
(cand mediul este curat).
Indicatorulu calitatii mediului se poate calcula si ca suma a tuturor poluantilor ‘p’ din
mediul respectiv, cu relatia:
p
CMAi − Cefi
Icmi= 
i =1 C max i − CMAi

In care :
- Icmi - indicatorul de calitate a mediului datorat tuturor poluantilor ‘p’ existenti in mediu
la momentul calcularii.
In concluzie se poate spune ca la proiectarea oricarui ecoprodus, oricarui ecoproces de
prestare servicii sau oricarei activitatii rezultante in urma unui proces tehnologic trebuie avute
in vedere urmatoarele elemente:
- Planul calitatii;
- Traseul tehnologic;
- Diagrama flux a a procesului tehnologic.
Calculul ICM pentru Aer :

Tabelul nr. 5 Dispozitii comunitare asupra poluarii aerului:

Limita admisa Debit de la care se

Poluant [mg / m 3 ] aplica norma
[kg/h]
Oxizi de sulf exprimati in SO2 300 25
Oxizi de azot NOx exprimati in NO2 500 25
Amoniac 50 0,1
Compusi anorganici gazosi ai clorului exprimati in HCl 50 1
Compusi anorgatici gazosi ai fluorului. Exprimati in 55 0,5
HF particule ,picaturi 0,5
Compusi organici (exclusiv CH4) 150 2
Praf 50 100 1
1
Metale grele 0,21 1  10 −3
Totalul de Cd, Hg, Tl si compusii lor 5 5  10 −3
Totalul de As, Se, Te si compusii lor Totalul de Co, Cr, 25  10 −3
Cu, Sn, Mn, Ni, Pb, Sb, Zn si compusii lor

CMAi − C efi
Icmi= [%]
C max i − CMAi

Pentru oxizi de sulf exprimati in SO2:

300 − 0,0697
= 1,4996% ;
500 − 300

Pentru Oxizi de azot NOx exprimati in NO2:

500 − 0,0141
= 1,6666%;
800 − 500

Pentru Amoniac:

50 − 0,0402
= 1%;
70 − 50

Pentru Compusi organici (exclusiv CH4):

 150 − 0,0915
= 0,7495%;
300 − 150

Pentru Praf:

80 − 0,0030
= 1,5999%;
130 − 80

Pentru Metale grele. Totalul de Cd, Hg , Tl si compusii lor. Totalul de As, Se, Te si compusii
lor Totalul de Co, Cr, Cu, Sn, Mn, Ni, Pb, Sb, Zn si compusii lor:

4 − 0,003
= 0,9925%;
8−4

p
CMAi − Cefi
Icmi= C ;
i =1 max i − CMAi

Icmi=7,5081%

Calculul ICM pentru apa

Cap 3. Stabilirea metodelor de prevenirea a poluarii

mediului
Folosirea de noi tehnologii de sudare, inlocuirea sudarii manuale cu electrod invelit cu alte
procedee de exemplu: MIG/MAG, CMT – cold metal transfer (procentul de gaze emise in timpul
procesului este mult mai redus).

▪ Directiile strategice in domeniul mentinerii calitatii apelor

▪ Folosirea de degresanti si decapanti cu un impact mai mic asupra mediului
▪ Dotarea punctelor de lucru cu ventilatoare pentru aspirarea gazelelor rezultate in
urma sudarii si inlocuirea periodica a filtrelor acestor instalatii.
Poluarea zero este un vis. Reducerea totala a poluarii nu este posibila nici tehnologic deoarece
presupune cheltuieli antipoluante insuportabile de orice economie dezvoltata. Trebuie gasita o cale de
armonizare a intereselor producatorilor care urmaresc profituri imediate, a intereselor intregii
societatim care doreste sa traiasca intr-un mediu nepoluant. Pentru acestea se determina un optim
economic luand in considerare cheltuielile pentru dezvoltare si beneficiile depoluarii.

Aceasta analiza nu este usor de facut deoarece pagubele produse de poluare sunt mai greu de
cuantificat decat cheltuielile legate de introducerea unor tehnologii noi de productie, de prevenire a
poluarii sau de reducere a poluarii. Oricum un studiu privind reducerea poluarii este mai usor de facut
la nivelul intregii economii decat la nivelul unei instalatii industriale, unde se poate face o analiza.
 Exista mari avantaje, atât pentru industrie, cât si pentru persoanele fizice, în cazul prevenirii
generarii deseurilor; într-adevar, prevenirea poluarii este astazi, în primul rând stimulata de industrie,
legislatie si de cresterea beneficiilor legate de manipulari ale deseurilor, începând de la sursa. Legile
de prevenire a poluarii fac parte din politica nationala, pornind de la premiza ca “deseurile trebuie
eliminate sau reduse de la sursa cât de mult posibil, în timp ce produsii poluanti, a caror aparitie nu
poate fi prevenita, trebuie reciclati”. Se poate spune ca exista urmatoarea ierarhie în managementul
deseurilor:

➢ reducerea sursei;
➢ reciclare / refolosire;
➢ tratare;
➢ debarasare finala.

Reducerea sursei

Reciclarea

Descreste
Tratarea
preferabilitatea

Debarasarea

Fig 4.1.Clasificarea metodelor de prevenire a poluarii

S-a facut aceasta clasificare ierarhica, astfel încât sa se promoveze examinarea fiecarei
alternative, înainte de a trece la urmatoarea. Practicile care diminueaza, evita sau elimina generarea
deseurilor sunt considerate ca apartinând categoriei de tehnici pentru reducerea sursei si pot include
chiar implementarea unor proceduri simple, cum ar fi curatenia generala.

Reciclarea reprezinta folosirea, refolosirea sau recuperarea de deseuri si/sau materiale

implicate în tehnicile de recuperare a deseurilor (de exemplu distilarea, filtrarea). Reciclarea poate fi
realizata la instalatiile sursa (la locul producerii deseurilor) sau la instalatiile de tratare a deseurilor.

Tratarea implica descompunerea sau detoxificarea deseurilor în materiale, care sunt mai putin
sau deloc toxice, prin

metode chimice, biologice, fizice sau printr-o combinare a acestor metode.

Debarasarea a fost inclusa în aceasta ierarhie deoarece s-a acceptat ca vor exista deseuri
reziduale. Asa-numitele optiuni de “debarasare finala” includ: îngroparea deseurilor, folosirea acestora
ca îngrasamânt, aruncarea lor în oceane si injectia prin puturi de adâncime.

Metoda preferata de prevenire a poluarii este reducerea sursei, deoarece ea se adreseaza

sursei poluatoare, inainte de producerea poluarii. Reducerea sursei înseamnă „orice practică de
reducere a cantităţii de substanţe periculoase, poluante sau contaminante, care urmează să fie
debarasate în mediul înconjurător, înainte de reciclare, tratare sau debarasare".

Reciclarea se refera la refolosirea de materiale, care ar trebui aruncate sau tratate ca deseuri.
Un bun exemplu este reîncarcarea bateriilor. Deseurile care nu pot fi în mod direct refolosite, pot fi
deseori recuperate prin alte metode, cum ar fi distilarea. Când recuperarea sau refolosirea nu poate fi
aplicata, datorita conditiilor de calitate sau incapacitatii de a realiza recuperarea pe loc, exista
posibilitatea recuperarii în cadrul unei instalatii comerciale de recuperare.

Tratarea deseurilor ar trebui utilizata numai în absenta posibilitatii de reducere a sursei sau de
reciclare. Tratarea deseurilor implica folosirea de procese chimice, biologice sau fizice pentru a reduce
sau a elimina deseurile. Incinerarea deseurilor este inclusa în aceasta categorie si este preferabila altor
metode de tratare (chimice, biologice si fizice), deoarece incinerarea poate distruge permanent
compusii periculosi din deseuri. Poate fi folosita la reducerea volumul deseurilor. Desigur, multe dintre
elementele de prevenire a poluarii sunt folosite de industrie în combinatie, pentru a realiza cea mai
mare reducere a deseurilor. Pentru deseurile reziduale, care nu pot fi prevenite sau tratate, se va folosi
debarasarea ca ultima solutie.

Tehnici de prevenire ale

poluarii

Reducerea sursei Reciclarea pe loc sau ulterior

Schimbari de produs Controlul Folosirea si refolosirea Transformarea

sursei
-substituire -reintoarcerea in produsul -procesat pentru
original recuperare

-material brut pentru un alt -procesat pentru

Schimbari ale Schimbari tehnologice Imbunatatirea procesului de functionare

materialului intrat
-schimbari ale procesului -masuri procedurale
-purificarea materialului
-schimbari de echipamente -imbunatatirea managementului

Figura 3.1 Tehnici de prevenire ale poluarii

Una din cele mai importante şi prompte consecinţe a activităţii de prevenire a poluării va fi
analiza ciclului de viaţă a produsului şi procedurile standardizate de calcul ale costurilor ciclului de viaţă
a produsului.

Principalele bariere în prevenirea poluării se prezintă mai jos:

 o Limitarile tehnice –Având în vedere complexitatea proceselor actuale, fluxurile de deseuri nu
pot fi limitate cu tehnologia existenta în prezent. Este evidenta nevoia de cercetare si
dezvoltare continua
o Lipsa de informare – Uneori informatiile necesare unei strategii de prevenire a poluarii pot fi
confidentiale sau dificil de obtinut. Multe decizii nu se pot lua, neavând la dispozitie
informatiile pentru a ajuta la implementarea programului de prevenire a poluarii.
o Preferinţele consumatorului – Aceste preferinte afecteaza puternic modul în care produsul
este fabricat, ambalat, vândut. Daca implementarea programului duce la cresterea costului
unui produs sau la scaderea convenientei sau a disponibilitatii de a-l procura, consumatorii pot
deveni reticenti la cumpararea acestuia.
o Grija scaderii calitatii produsului - Folosirea unui material mai putin periculos poate duce la
scaderea duratei de viata, a durabilitatii sau competitivitatii.
o Aspecte economice - Multe companii nu îsi dau seama de avantajele economice ale prevenirii
poluarii. Pot fi considerate ca îngrijorari legitime, scaderea marjelor de profit sau lipsa
fondurilor pentru investitia initiala.
o Rezistenta la schimbare - Adversitatea fata de schimbari a multor “patroni” are radacini în
teama de a încerca noi tehnologii negarantate, teama bazata pe combinarea barierelor
discutate în acest capitol.
o Reglementari - Regulamentele existente au creat stimulente pentru controlul deseurilor si, în
acelasi timp, descurajeaza explorarea alternativelor de prevenire a poluarii.
o Lipsa de piete - Implementarea proceselor de prevenire a poluarii nu va avea viitor, daca nu
exista piete pentru asemenea bunuri. De exemplu, reciclarea hârtiei de ziar a dus la formarea
unei cantitati foarte mari de hârtie reciclata, fara a exista piete care sa profite de aceasta
materie.
o Apatie în management - Multi manageri, capabili sa ia decizii în începerea activitatilor de
prevenire a poluarii, nu îsi dau seama de beneficiile potentiale ale acesteia.
o Bariere institutionale - Într-o organizatie fara o infrastructura puternica, menita sa sprijine
planurile de prevenire a poluarii, programele de reducere a deseurilor vor fi dificil de
implementat. În mod similar, daca nu exista un mecanism care sa responsabilizeze indivizii
pentru actiunile lor, succesul implementarii unui program de prevenire a deseurilor va fi
limitat.
o Neconstientizarea avantajelor prevenirii poluarii - Cei care iau decizii pot sa nu cunoasca
beneficiile asociate prevenirii poluarii.
o Grija în diseminarea informatiilor confidentiale despre produse - Daca programul de prevenire
a poluarii scoate la iveala informatii confidentiale asupra unui produs al companiei, poate
exista teama ca aceasta va afecta competitivitatea companiei în domeniu.
Stimulente ale prevenirii poluarii.

Exista multe mijloace de încurajare ale prevenirii poluarii, prin masuri regulatoare si programe
de asistenta tehnica. În scopul sustinerii tezei beneficiilor prevenirii poluarii, se prezinta mai jos 13
argumente posibile.

1. Beneficii economice. Cele mai evidente beneficii economice asociate prevenirii poluarii sunt
economiile rezultate din eliminarea depozitarii deseurilor, tratamentului, transportului si
aruncarii acestora. Beneficii economice mai putin tangibile sunt scaderea obligatiilor, costuri
legale de asigurari, eficienta ridicata a procesului. Operatia de prevenire a poluarii se
rascumpara singura, daca se ia în consideratie timpul necesar pentru conformarea la
standardele reglementate.
2. Conformarea la reglementari. Atunci când nu se genereaza deseuri, conformarea la
reglementari nu constituie o problema. Costurile managementului deseurilor, asociate
pastrarii de înregistrari, raportari si analize de laborator sunt reduse sau eliminate.
Reglementarile sunt si vor fi si pe viitor o tinta în miscare.
 3. Reducerea responsabilitatii. Unitatile industriale poarta responsabilitatea deseurilor pe toata
durata existentei acestora. Prin eliminarea sau reducerea generarii deseurilor, poate fi redusa
o responsabilitate viitoare. În plus, angajarea unor asigurari contra poluarii poate fi evitata.
4. Îmbunatatirea imaginii publice. Consumatorii sunt interesati sa cumpere bunuri care nu pun
în pericol mediul; astfel, aceasta cerinta poate duce la succesul sau falimentul unei companii.
5. Grant-urile nationale si internationale. Au fost dezvoltate programe de granturi, pentru a
sustine programele de prevenire a poluarii, initiate de state si entitati private, care acorda
fonduri si asistenta pentru dezvoltarea si implementarea noilor tehnici de prevenire a poluarii.
6. Stimulente de piata. Cererea publicului pentru produsele care nu afecteaza mediul a dus la
formarea unei piete pentru bunuri reciclabile si produse asemanatoare, care pot fi proiectate,
astfel încât sa respecte aceste caracteristici de mediu. În plus, numeroase agentii publice si
private stimuleaza piata bunurilor reciclabile prin contracte scrise si specificari, care reclama
utilizarea materialelor reciclate.
7. Reducerea costurilor de tratare a deseurilor. Costurile în crestere ale practicilor de
management al deseurilor „end-of-pipe” sunt evitate sau reduse prin implementarea
programelor de prevenire a poluarii.
8. Stimulente fiscale potentiale. În efortul de promovare a prevenirii poluarii, taxele pot fi
eventual coborâte, pentru a încuraja generatorii de deseuri sa ia în consideratie programe de
reducere.
9. Diminuarea expunerii personalului. Odata cu reducerea sau eliminarea expunerii la substante
chimice, compania beneficiaza de o reducere a potentialului de expunere cronica la locul de
munca, a accidentelor serioase si a urgentelor. Este diminuata povara programelor de
monitorizare medicala, monitorizare a expunerii personalului si a reclamatiilor potentiale,
legate astfel de prejudicii.
10. Scaderea consumului de energie. Metodele de conservare a energiei sunt adesea
interconectate si complementare. Cheltuielile energetice asociate tratarii si transportului
deseurilor sunt de obicei, dar nu întotdeauna, reduse, când scade cantitatea de deseuri,
scazând în acelasi timp si poluarea asociata energiei consumate.
11. Cresterea eficientei de operare. Un efect secundar benefic al activitatilor de reducere a
poluarii este cresterea eficientei de functionare.
12. Avantaje în competitivitate. Profitând de numeroasele beneficii asociate prevenirii poluarii,
afacerea îsi poate spori competitivitatea.
13. Reducerea impactului negativ asupra mediului. Prin evaluarea alternativelor de prevenire a
poluarii se ia în considerare impactul negativ asupra resurselor naturale si speciilor, care se
manifesta în timpul scurs între procurarea materialului brut si depozitarea deseului. Astfel,
performanta prevenirii poluarii se va reflecta într-o protectie îmbunatatita a mediului.

Un rol important în prevenirea poluării îl are progresul tehnic, care rămâne factorul cheie al
dezvoltării economice cu menţinerea calităţii mediului ambiant. Progresul tehnic, ca factor de
prevenire a poluării şi de reducere a acesteia poate interveni în diferitele faze ale procesului de
producţie. Progresul tehnic acţionează direct la nivelul factorilor de producţie, conducând la
prevenirea poluării şi indirect la nivelul monitorizării, tratării şi eliminării deşeurilor, conducând la
reducerea poluării.

3.1 Metode de prevenire ale poluarii aerului

Sectorul energetic este un sector de importanţă strategică pentru economia naţională.
Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului energetic cuprinde obiective pe termen lung, care reflectă
cererile economiei naţionale referitoare la asigurarea resurselor, siguranţei şi eficienţei energetice,
utilizarea resurselor regenerabile şi protecţia mediului.
 În prezent, omenirea se confruntă cu trei provocări majore:

➢ creşterea economică;
➢ consumul de energie şi resurse;
➢ conservarea mediului ambiant.
În condiţiile specifice sectorului energetic sunt necesare investiţii care implică eforturi
financiare semnificative.

Transpunerea legislaţiei europene de mediu implică obligaţii deosebite pentru sectorul

industrial şi implicit pentru cel energetic, obligaţii care nu se pot realiza decât prin utilizarea unor
tehnici performante, care au ajuns acum la un nivel mondial de disponibilitate.

Directiva europeană pentru instalaţii mari de ardere - 2001/80/EC - are ca scop îmbunătăţirea
calităţii aerului în ţările Uniunii Europene şi protecţia contra riscurilor de sănătate datorate poluării
aerului.

Instalaţiile mari de ardere contribuie considerabil la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi, astfel că este necesară conformarea instalaţiilor mari de ardere existente la cerinţele stadiului
actual al celor mai bune tehnici disponibile.

Utilizarea acestora face posibilă arderea unor cărbuni inferiori, permiţând încadrarea
funcţionării instalaţiilor energetice în prevederile reglementărilor europene de mediu.

Efectele nocive ale oxizilor de azot sunt următoarele:

▪ dăunează organismului uman,

▪ determină formarea ploilor acide,
▪ contribuie la distrugerea stratului de ozon din stratosferă,
▪ influenţează clima prin accentuarea efectului de seră.
Pentru a limita efectele nocive ale acestora, concentraţia oxizilor de azot în gazele de ardere
este strict limitată.

În România, concentraţiile limită ale oxizilor de azot în gazele de ardere sunt reglementate de
H.G. nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi
proveniţi din instalaţii mari de ardere cu completările şi modificările ulterioare (H.G.nr. 322/2005 şi
respectiv H.G. nr. 1502/2006).

Astfel pentru instalaţii mari de ardere cu putere termică mai mare de 500 MWt, limita este de
500 mg/Nm3, iar începând cu 01.01.2016 va fi de 200 mg/Nm3.

În mod practic, pentru grupurile energetice nr. 3 şi 6, conform studiului de fezabilitate pentru
retehnologizare se va aplica soluţia de la grupul energetic nr. 5 şi insuflarea de aer terţiar pe trei nivele
de duze, rezultând o reducere a oxizilor de azot cu cca. 40%.

Având în vedere că limita maximă admisă pentru oxizi de azot începând cu 01.01.2016 este de
200 mg/Nm3 se impune implementarea urgentă a soluţiilor prezentate mai sus.

Concentraţia oxizilor de azot de 200 mg/ Nm3 se poate realiza numai aplicând toate cele patru
soluţii tehnologice astfel:
 o insuflarea de aer terţiar deasupra morilor;
o insuflarea de aer terţiar între ieşirea din arzător şi aspiraţia morilor;
o insuflarea de gaze arse recirculate într-o zonă situată deasupra arzătoarelor;
o concentrarea prafului de cărbune la ieşirea din mori.
Concentraţia oxizilor de azot determinată la ieşirea din focar rămâne aceeaşi şi la evacuarea
gazelor de ardere în atmosferă.

În ceea ce priveşte temperatura gazelor de ardere şi concentraţia de CO la ieşirea din focar, în

soluţia cu insuflare de aer terţiar deasupra aspiraţiilor morilor de cărbune se realizează valori maxime,
iar în soluţia cu insuflare de gaze arse recirculate şi concentrator de praf, se realizează valorile cele mai
mici.

Soluţiile cele mai favorabile din punct de vedere a evitării zgurificării sunt tehnologiile cu
concentrator.

Pe lângă măsurile primare aplicate pentru reducerea oxizilor de azot se folosesc şi măsuri
secundare prin care se încearcă eliminarea oxizilor de azot deja formaţi.

Majoritatea tehnologiilor se bazează pe injecţia de amoniac, uree sau alte componente, care
reacţionează cu NOx, formând azot molecular.

Măsurile secundare se împart în două categorii:

1. Reducerea catalitică selectivă (RCS),

2. Reducerea necatalitică selectivă (RNCS).
Aplicarea acestor metode secundare prezintă numeroase avantaje:

❖ Pot fi folosite pentru diverşi combustibili, exemplu gaz natural, păcură şi cărbune,
❖ Nu creează poluanţi suplimentari;
❖ Emisia de NOx poate fi redusă cu mai mult de 90%.
Aplicarea acestor procedee presupune costuri de investiţii şi operare considerabile, costul pe
tona de NOx redus variază în funcţie de tipul de cazan, costul reactivilor

Tabelul 4.1. Metode de prevenire ale poluarii aerului

Poluanţi Acţiuni posibile asupra:

Aprovizionării Stocare şi manipulare Procese de fabricaţie
Umidificarea stivelor
Praf Selecţia materiei prime Stropirea cu materiale
purvurulente
Înlăturarea aminelor Precauţie in depozitarea Precauţie în tratarea
AMINE Utilizarea produşilor şi utilizarea stocurilor in produşilor de izolaţie
de substituţie scopul aprovizionării utilizaţi
Sortarea deşeurilor
Înlăturarea prafului de
reciclabile (procedee
metale grele in scopul
Metale grele de fabricaţie la înaltă
reciclării înainte de
temperatură)
valorificare
 Procurarea
Economie de energie
combustibilului si a
Combustia in strat
Oxizi de sulf materiei prime cu mic
fluidizat
(S02) SOS) conţinut de sulf
Injecţii cu agenţi de
Desulfurarea
desulfurare in focar
combustibilului
Oxizi de azot Înlăturarea anumitor
Reglarea combustiei
(NO, N02) produşi
Economie de energie
Oxizi de carbon 0 noua politica
Reglarea combustiei (in
(CO, C02) energetica
cazul CO)
Compuşi Acoperişul depozitelor
Înlăturarea anumitor
organici volatili de hidrocarburi Procedee de etanşare
solvenţi
(COV) Stocaj etanş
Sortarea deşeurilor Cunoaşterea buna a
Dioxinne si
reciclabile (procedee la proceselor
furani
înaltă temperatură) tehnologice

3.2 Metode de prevenire ale poluarii apelor:

Pentru schimbarea situaţiei precare a apelor din România sunt necesare măsuri la nivel
naţional, local şi la nivelul fiecărui agent economic, pentru prevenirea şi controlul poluării,
protecţia calităţii apelor subterane etc. Principalele masuri sunt:

▪ prevenirea şi controlul poluării apelor de suprafaţă

Atât prevenirea, cât şi combaterea pot fi costisitoare, în funcţie de miza care se
urmăreşte, dar prevenirea este desigur mai simplă decât tratamentul curativ.

Creşterea calităţii apei unui râu se poate obţine prin tehnici nestructurale sau structurale
care au în vedere prevenirea poluării şi conservarea calităţii resurselor de apă.

Tehnicile structurale constau în practicarea de îngrădiri zonale (garduri), pază, deflexie

curenţi, remodelare a albiei, manipularea vegetaţiei şi a substanţelor organice etc.

Tehnicile nestructurale au în vedere stoparea poluării, îmbunătăţirea legislaţiei, a

standardelor, a educaţiei enviromentale sau schimbarea regimului de uzinare hidrotehnică,
refacerea zonelor umede etc. pentru un mediu curat.

De remarcat în acest sens o serie de măsuri care vizează in primul rând:

 realizarea de staţii de epurare la agenţii economici nedotaţi şi completarea

capacităţilor existente la nivelul necesar;
 îmbunătăţirea randamentului staţiilor de epurare prin perfecţionarea
tehnologiilor, instalaţiilor şi a exploatării lor;
 înnăsprirea şi generalizarea reglementărilor existente prin aplicarea de penalităţi,
pe baza principiului „cine poluează, plăteşte";
 actualizarea şi extinderea numărului de indicatori din standardele privind
calitatea efluenţilor pentru îmbunătăţirea calităţii receptorilor;
 aplicarea celor mai eficiente metode tehnice, administrative şi juridice pentru
protecţia mediului împotriva poluării difuze (ale cărui efecte pe termen lung nu
 sunt cunoscute), pentru limitarea/reducerea ei, prin folosirea raţională şi riguros
planificată a îngrăşămintelor şi pesticidelor;
 stabilirea şi introducerea de reglementări privind diminuarea poluării termice .a
resurselor de apă, complet nerezolvată la nivel naţional, dar care este o problemă
specifică industriei energetice chiar şi la nivel mondial;
▪ dezvoltarea de tehnologii integrate de epurare-tratare a apelor uzate, astfel înct
calitatea lor finală să le facă utilizabile în industrie, agricultură, acvacultura, agrement
▪ protecţia apelor subterane, care se poate face prin:
 refacerea reţelelor de colectare a apelor uzate din localităţi şi de pe platformei
industriale;
 studierea şi eliminarea cauzelor care produc pierderi de substanţe petroliere
implicit, poluarea solului, subsolului şi a resurselor de apă, cu o atenţie sporită
în ceea ce priveşte poluarea difuză, oriunde s-ar produce ea (dat fiind, mai ales,
faptul că efectele pe termen lung pe care le implică nu sunt cunoscute).
▪ urmărirea si supravegherea calităţii apelor
 modernizarea sistemelor existente de supraveghere;
 urmărirea surselor de poluare difuză;
 introducerea de aparatură pentru măsurarea debitelor de apă captate şi evacuate
 supravegherea (monitorizarea) strictă a producţiei, transportului şi folosirii
îngrăşămintelor şi pesticidelor;
 colaborarea permanentă la fundamentarea şi aplicarea programelor de
organizare (supraveghere şi/sau gospodărire), în scopul prevenirii degradării,
eroziunii sau colmatării terenurilor sau a altor efecte distructive ale apelor.

3.2.1 Autoepurarea apelor

Prevenirea poluării apelor se face, mai ales, prin măsuri de supraveghere şi control, iar
combaterea poluării se realizează prin construcţii, instalaţii, echipamente, etc. prin aşa numitele staţii
de epurare a apelor uzate.

3.2.2 Epurarea apelor uzate

Natura acţionează prin mijloace proprii în direcţia menţinerii indicatorilor de calitate ai apelor,
dar, în condiţiile unei poluări din ce în ce mai intense, indicatorii de calitate nu mai pot fi păstraţi în
limitele normale doar prin autoepurare. în aceste condiţii este necesară intervenţia omului care
trebuie să acţioneze pentru prevenirea şi combaterea poluării.

Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri şi procedee prin care impurităţile de
natură chimică(minerală şi organică) sau bacteriologică conţinute în apele uzate sunt reduse sub
anumite limite, astfel încât aceste ape să nu dăuneze receptorului şi să aiba o utilizare
corespunzătoare.

In general, procesele de epurare sunt asemănătoare cu cele care au loc în timpul autoepurării,
numai că se desfăşoară sub control, fiind dirijate de om, şi cu o viteză mult mi mare.

Apa uzată care intră în staţia de epurare conţine:

a. compuşi, impurităţi mari;

b. suspensii grosiere mari;
 c. grăsimi si uleiuri emulsionate;
d. grăsimi neemulsionate;
e. suspensii minerale granulate fine;
f. suspensii grosiere de natura organica;
g. suspensii fine de natura organica;
h. suspensii coloidale minerale;
i. suspensii coloidale organice;
j. substanţe minerale dizolvate;
k. substanţe organice dizolvate;
l. microorganisme si bacterii;
m. compuşi pe baza de azot;
n. fosfor.

3.3 Metode de prevenire ale poluarii solului

Principalele măsuri ce trebuie să devină obiective de politică economică şi socială pentru
fiecare ţară sunt:

o redimensionarea creşterii economice, în sensul conservării resurselor naturale;

o modificarea calitativă a proceselor de creştere economică;
o asigurarea unui nivel de creştere controlată a populaţiei;
o restructurarea tehnologică şi ţinerea sub control a riscurilor ce însoţesc aceste tehnologii;
o integrarea deciziilor economice şi a celor referitoare la protecţia mediului într-un proces unic;
o întărirea cooperării internaţionale, în vederea soluţionării problemelor globale cu care se
confruntă omenirea;
o reducerea dependenţelor de petrol şi promovarea resurselor energetice regenerabile;
o intensificarea, colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor după cele mai noi tehnologii;
o limitarea păşunatului intensiv şi plantarea de produse forestiere;
o limitarea defrişatului şi creşterea procentului de împădurire;
o supravegherea şi controlul aplicării îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor;
o controlul şi monitorizarea permanentă a surselor de poluare;
o utilizarea eficientă a unor noi resurse energetice, nepoluante;
o industrializarea după principiile de dezvoltare durabilă;
o organizarea dezvoltării economice pe baza criteriilor ecologice, ţînând seama de dezvoltarea
durabilă;
o utilizarea unor modalităţi şi tehnici de prelucrare adecvată a deşeurilor;
o crearea unor structuri specializate de valorificare a deşeurilor electronice-electrotehnice şi a
deşeurilor din materiale plastice;
o crearea unui sistem public de colectare selectivă de deşeuri menajere, în vederea recilării
acestora
o includerea cheltuielilor de tratare a emisiilor poluante în costurile de fabricaţie şi întreţinere
după principiul "poluatorul plăteşte";
o părăsirea principiului profitului substanţial şi imediat şi înlocuirea lui cu principiile
ecotehnologice de dezvoltare durabilă a unei economii;
o dezvoltarea şi implementarea unui Sistem de Management de Mediu;
o (SMM) care să ajute la minimizarea impactului oricărei activităţi asupra mediului;
o organizarea monitoringului de mediu, a eruditului ecologic şi dezvoltarea pieţei
ecoindustriilor.
Tabelul 3.2 Compozitia deseurilor menajere

Conţinut Procentual
Tipul de deşeu
In România In care în Bucureşti
 Hârtie 13,8 3.56
Materiale plastice 11,0 1,60
Metale 2,5 1,59
Sticlă 5,5 2,20
Textile 3,2 2,10
Diverse (resturi vegetale 64 58,65
etc.)
Umiditatea nespecificată 30,30
Tabelul 3.3.Estimarea potentialului energetic al fenomenelor naturale

Nr. Energie totală,

Sursă de energie disponibilă
Crt. [Wh]
1 Energia solară directă (la suprafaţa pământului) 1016
2 Fotosinteză
- organisme marine
- organisme terestre, păduri, culturi 1014 1013
3 Biotransformarea deşeurilor industriale, organice 1012
4 Energia termică a oceanelor 1013
5 Energia eoliană a vânturilor regulate 1012
6 Energia precipitatiilor 1012
7v Energia cursurilor de apa 1011
8 Energia mareo-motrice 109
9 Energia marilor curente oceanice 108
10 Energia valurilor de-a lungul coastelor 1010
11 Energia geotermică 1010
Energie totală,
Necesităţi de energie pe plan mondial
[Wh]
1 Energia totală necesară metabolismului uman pentru 1011
asigurarea vieţii a 4 miliarde ele locuitori
2 Totalul necesităţilor energetice pentru susţinerea 1013
civilizaţiei mondiale
 Cap 4. Metode de reducere ale poluarii
Pentru a putea determina si alege potenţialul de depoluare a aerului trebuie prevăzute si
determinate emisiile de substanţe poluante din aer.

Determinarea emisiilor din aer se poate face prin următoarele metode:

➢ măsurarea emisiilor, ce consta in determinarea, cu ajutorul unui lanţ de măsurători adecvate,

a concentraţiei de diverse substanţe din emisiile de gaze nocive. Pe instalaţie este montat un
echipament de măsurarea care furnizează informaţii foarte precise prin variaţiile de
temperaturi si emisiile de substanţe in mod special pulberile, dioxidul de sulf(S02), oxizii de
azot (NOx), acidul clorhidric (HC1), compuşii organici volatili (COV), acidul fluorhidric(HF), etc.
Metoda este costisitoare si se foloseşte mai ales in marile unităţi industriale poluante.
➢ determinarea emisiilor prin bilanţ, care porneşte de la principiul consumării materiei si din
scrierea ecuaţiei de bilanţ material deriva emisiile de poluanţi in atmosferă sau ape uzate
➢ determinarea emisiilor pe baza unor corelaţii, consta in stabilirea unei relaţii intre cantitatea
de poluant aruncata in atmosferă pentru acţiunea, operaţia sau produsul realizat ca urmare a
desfăşurării procesului tehnologic
➢ determinarea emisiilor pe baza unor factori caracteristici de emisie, ce consta in utilizarea
unei funcţii prestabilite, caracteristica unei substanţe date si a restricţiilor descriptive ale sursei
de poluare luata in considerare. Funcţia caracteristica este destul de frecvent redusa la un
simplu coefficient care poate sa nu fie reprezentativ pentru sursa de poluare studiata. Ea
presupune o foarte buna cunoaştere a procedeelor tehnologice si fenomenelor ce apar in
procesele de transformare a substanţei primare. Pe de alta parte, factorii caracteristici de
emisie au o durata de viata efemera, deoarece ei reflecta starea relativa a tehnologiei
respective sau a sectorului respective, care poate evolua rapid.

4.1 Procedee de reducere ale poluarii atmosferei

4.1.1 Procedee de reducere ale poluarii oxizilor de azot
Generalitati:

Oxizii de azot, denumiti in mod general NO x sunt considerati poluanti importanti prin efectele
pe care le au atat asupra ecosistemelor cat si asupra sanatatii oamenilor. Oxizii de azot cuprind:
monoxidul de azot (NO); dioxidul de azot (NO2) sau hipoazotida; protoxidul de azot (N2O; trioxidul de
azot (N2O3); tetraoxidul de azot (N2O4) si pentaoxidul de azot (N2O5).

Dintre acestia cel mai periculos este NO2, care este toxic pulmonar si NO, care este instabil si
in timp se oxideaza formand NO2.

Sursele de emisii:

Oxizii de azot se formeaza in timpul arderilor.

Toate procedeele ce utilizeaza arderea (cuptoare, cazane, generatoare cu abur, turbine cu

gaze, motoare termice) si unele procese de fabricatie (elaborarea de metale si aliaje, producerea de
acid azotic, producerea de amine, procesele de sudare, etc.) formeaza oxizi de azot.
Tehnologii de limitare a formarii oxizilor de azot in timpul arderii.

Limitarea formarii oxizilor de azot in timpul arderii se poate face prin asa numitele miscari
primare de reducere a NOx (tab. 1) care au ca scop:

▪ scaderea temperaturii de ardere;

▪ evitarea varfurilor de temperatura, prin uniformizarea si amestecarea rapida a reactiilor in
flacara;
▪ reducerea timpului de rezidenta la temperaturi inalte;
▪ reducerea oxigenului in zona de reactie;
▪ reducerea, la sfarsitul flacarii, a oxizilor de azot deja formati.

Tabelul 2.1. Masuri primare de reducere a NOx.

Masura primara Efectul sau este asupra

Reducerea excesului de aer NOx termic + NOx combustibil
Preincalzirea redusa a aerului NOx termic
Reducerea sarcinii NOx termic
Reducerea in trepte
Etajarea arderii combustibilului NOx termic + NOx combustibil
Etajarea aerului
Arzatoare cu NOx redus NOx termic + NOx combustibil
Aer multiplu NOx termic + NOx combustibil
Proiectarea cazanului
Localizarea arzatoarelor NOx termic
Strat fluidizat NOx termic
Recircularea gazelor de ardere NOx termic
Injectie de abur/apa NOx termic

4.1.2 Procedee de reducere a excesului de aer

Reducerea excesului de aer

Se face cu ajutorul unor arzatoare perfectionate care sa conduca la o ardere completa si

uniforma, cu un reglaj fin a raportului aer/combustibil si imbunatatirea amestecului in zona de reactie.

Preincalzirea redusa a aerului

Se bazeaza pe faptul ca prin preincalzirea redusa se reduce rata de formare a NOx termic.
Variatia productiei de NOx termic cu temperaturi de preincalzire t, a aerului este data de relatia:

NOT [p*p*m] = 34 + 0,0667*t [°C]

Reducerea sarcinii de functionare

Functionarea la sarcini partiale are de asemenea ca rezultat reducerea de NOx.

Aceasta metoda nu se poate lua in considerare decat pe termen scurt, cand este necesara limitarea
momentana a emisiei de NOx.
Combustia catalitica

Un catalizator permite, in principiu, scaderea considerabila a temperaturii la care este intretinut

fenomenul de autocombustie. De exemplu, folosirea unui arzator radiant la care temperatura de
ardere este limitata de masa refractara in care are loc aceasta ardere, reduce la valori de 20...40mg/m
3
N (la o proportie de 3%O2), valori mult mai mici decat in cazul arzatoarelor clasice.

Fig. 2.4. Arzator cu flux radiant

4.1.3 Procedeee de reducere ale poluarii particulelor de praf

Praful este dat de totalitatea particolelor si microparticolelor solide suspendate in aer, de
obicei vizibile cu ochiul liber. Cele mai mici particule suspendate in aer au o mărime de aproximativ
0,002µm , iar cele mai mari au peste 2,5µm. In funcţie de diametrul lor particulele ce formează praful
se considera fine daca au diametrul mai mic de 2,5µm si grosolane, cand au diametrul mai mare de
2,5µm.

Particulele au in compoziţia lor Al, Ca, Si, si 02 sub forma de silicati de aluminiu, dintre care unii
mai conţin si ionul de calciu.

Arderea incompleta a combustibililor pe baza de carbon precum cărbunele, păcura, benzina si

combustibilul diesel produce multe particole de praf numite fumigene, care in principal este formata
din cristaloizi de cărbune.

Normele de protecţia mediului limitează cantitatea de praf depusa intr-un an la nivelul solului
la 200g/m2.

Particulele materiale se îndepartează fie prin filtrare (pentru cantităti mici) fie cu ajutorul
colectoarelor de praf (pentru cantităti mari). Alegerea metodei si a echipamentelor corespunzătoare
se face ţinand cont de urmatoarele:

▪ concentraţia de particule;
▪ dimensiunea si forma particulelor;
▪ gradul necesar de reţinere a particulelor;
▪ presiunea si debitul aerului poluat;
 ▪ caracteristicile fizice si chimice ale prafului;
▪ cerintele utilizatorului si metoda dorită de îndepărtare a particulelor.
Reţinerea pulberilor sau prafului se face prin desprăfuire cu ajutorul unor filtre care se
caracterizează prin:

o debitul de gaze poluante care ies din proces si sunt preluate de filtre;
o diametrul particulelor pe care poate să le reţina;
o temperatura maxima a gazelor ,aduse in filtre;
o gradul de retinere sau eficienta filtrului;
o pierderea de presiune in filtru ;
o costurile anuale de intreţinere.

Avantajele utilizarii filtrelor de aer:

• asigura debitul de aer pentru desfasurarea optima a proceselor din motor;
• etanseitate de 100% datorita calitatii hartiei si imbinarii prin lipire;
• geometrie optima de indoire a pliurilor;
• siguranta in exploatare;
• reducerea zgomotului de absorbtie a aerului si reglarea rece/cald;
• tehnologie moderna bazata pe poliuretan; [greutate diminuata fata de tehnologia clasica];
• hartie speciala [Made in Germany]. Finetea in filtrare si structura hartiei speciale
garanteaza un inalt grad de eliminare a impuritatilor si o rezistenta diminuata de trecere a aerului. Cu
porozitate controlata, este ideala pentru protejarea componentelor.

Cele mai des intrebuintate filtre mecanice pentru desprăfuire sunt:

 camerele de decantare – cele mai vechi metode de desprăfuire, ce au la baza reţinerea

gravitaţională. Figura 2.1.: Aerul poluat 1 intra in camera 2 printr-un ajutaj 3, de diametru mic,
ridicandu-si mult viteza. Prin ridicarea vitezei, paticulele de praf 4 sunt colectate datorită fortei
gravitaţionale in colectorul 5, in timp ce aerul curat 6, iese prin ajutajul 7.
Principalul dezavantaj al camerelor de decantare rezultă din aceea că eficienta reţinerii
particulelor mici (sub 5μm)este scazută (40...45%). Se utilizează pentru reţinerea particulelor grosolane
si constituie prima treaptă de filtrare;

 separatoarele cu impact – sunt camerele de decantare prevăzute cu un sistem de jaluzele care

deviază particulele de praf către colector. Eficienţa medie este de 30...50% dar se ridică la
20...25% pentru particule sub 5,0μm;
 Fig. 2.1. Schema de principiu a unei camere de decantare:

1-aerul poluat cu particole de praf; 2-camera de decantare; 3-ajutaj; 4-particule de praf;

5-colectorul de praf; 6-aer curat; 7-ajutaj de evacuare ;

 filtrele hidraulice – se bazeaza pe spalarea aerului sau gazului poluat cu particule de praf cu
un curent de fluid (cel mai des intalnit este apa) intr-o instalatie de tip scubar.
Schema de principiu a unui filtru hidraulic se prezinta in Figura 2.2. Aerul poluat 1 trece
prin tubul aerometric 2, unde e stropit cu apa bruta 3, si trece prin duzele 4 in coloana
descendenta 5. La baza coloanei ascendente 6 este stropit din nou cu apa curata 7, din bazinul
8 si trece prin supapele 9 spre ajutajul de iesire 10. Inainte de iesire intalneste separatorul in
miscare 11. Praful retinut 12, este evacuat in stare umeda sub forma de slam, 13, iar aerul
curat 14 iese prin ajutajul de iesire 10.

Filtrele de aer au o eficienta de reducere a poluarii de pana la 90%.

 Fig. 2.2. Schema de principiu a unui filtru hidraulic:

1 – gazul/aerul poluat; 2 – tub aerodinamic; 3 – apa bruta de stropire; 4 – duze; 5 – coloana

descendenta; 6 – coloana ascendenta; 7 – apa curata; 8 – rezervor de apa curata; 9 – supape; 10 –
ajutajul de iesire; 11 – separator cu came; 12 – particule de praf; 13 – slam; 14 – aer curat.

In utilizarea curenta exista urmatoarele tipuri de filtre :

❖ filtre centrifugale
Se bazeaza pe accelerarea centrifugala a particulelor urmata de devierea jetului de aer. Este
eficienta pentru particule cu dimensiuni mari. Gradul de separare pentru particulele cuprinse intre 1-
3µm este scazut (50-70%) . Particulele mici (in special fumul) nu pot fi retinute in acest fel. Daca se
echipeaza cu post-filtru HEPA, acesta se colmateaza rapid.

Avantaje Dezavantaje

Cost redus Eficienta redusa a fitrarii

Dimesiuni mici Sensibilitate mare la colmatare si vibratii puternice

Transmiterea de vibratii spre masina

Exista filtre centrifugale cu performante superioare, care folosesc tehnologii speciale (disc
stack tehnology- DST). Acestea ajung la eficiente de 95% pentru particule de peste 1µm si chiar mai
mult daca sunt echipate cu filtre finale HEPA.

Domeniul de utilizarea este restrans deoarece nu pot fi montate pe orice tip de masina (sunt
sensibile la concentratii mari de pulberi metalice si uleiuri cu vascozitate ridicata).

❖ filtre mecanice cu saci

 Se bazeaza pe separarea mecanica in mai multe trepte : primele sunt separatoare de picaturi
cu sicane, labirint etc., urmate de filtre plane sau cu saci. Particulele fine sunt retinute la suprafata
materialului filtrant rezultand o colmatare accentuata la concentratii mari cu particule mari.Nu exista
posibilitatea auto-drenarii (viteza aerului prin filtru este prea mare). Pot fi folosite pentru filtrarea cetii
cu concentratie redusa (1-5mg/mc), cand masina este folosita intr-un singur schimb.

Gradul de separare este mediu (70%-90%) pentru particulele cuprinse intre 1-3µm (cu filtrul
bine curatat). Eficienta filtrarii fumului este redusa.

Avantaje Dezavantaje

Constructie simpla Nu functioneza continuu

Pot fi echipate cu filtre HEPA Nu functioneza la concentratii mari

Filtrele nu se pot refolosi (spala)

Dimensiuni mari

❖ filtre pat (cu cartuse suprapuse)

Se bazeaza pe filtrarea in adancimea materialului care previne colmatarea rapida (particule
mari sunt retinute la suprafata materialului, cele mici progresiv in adancime) si pe auto-curatirea
filtrului prin drenare gravitationala.

Figura 2.3 Filtru cu pat filtrant

1 – mantaua filtrului

2 – canal de admisie sau colectorul de praf

3 – cutiile de filtrare umplute cu material filtrant

4 – mecanism vibrator

5 – coloana de absorbtie

6 – dispozitiv etans colectare si evacuare praf

Cartusele filtrante sunt realizate din straturi de fibre suprapuse, pliate pentru o suprafata de
filtrare foarte mare.

Gradul de separare este foarte ridicat (95-97% si 99,9% cu HEPA) chiar la concentratii mari.

Pot fi folosite continuu deoarece particulele ude retinute se unesc in picaturi mai mari si se
scurg gravitational.
 Avantaje Dezavantaje

Functionare continua (non-stop) Dimensiuni mari

Mentenanta foarte redusa Costuri mari de investitie

Optime pentru concentratii mari (fum) Ventilatoare cu puteri mai mari

Pot fi echipate cu filtru HEPA

Filtrele se pot refolosi (spala)

Eficienta foarte ridicata si constanta

❖ filtre electrostatice
Un separator mecanic (un filtru metalic) retine particulele mari.

Particulele mici sunt incarcare electrostatic in celula de ionizare.

In celula de colectare, particulele sunt deviate si se depun pe electrozi sub efectul unui camp
electrostatic.

Filtrele de buna calitate au si un separator mecanic final.

Nu pot fi folosite pentru aer cu noxe explozive sau cu punct redus de inflamabilitate din cauza
tensiunilor inalte care pot genera scantei. Depunerile de pe electrozii de colectare reduc campul
electrostatic si eficienta ceea ce implica intretinere periodica complicata.

Gradul de separare este ridicat (85%-95%) pentru particulele cuprinse intre 1-3µm (cu filtrul
bine curatat).

Avantaje Dezavantaje

Dimensiuni mici Eficienta variabila (scade neliniar in timp)

Ventilatoare cu puteri mici Risc de utilizare cu substante explozive/combustiile

Separare buna cand sunt bine intretinute Nu pot fi monitorizate

Costuri mari de mentenanta (cel putin lunar)

Comparatie între sistemele de desprafuire

Tabelul 2.2 Comparatia sistemelor de retinere ale particulelor

Tipul de Dimensiune Eficienta T Pierdere Spatiul de Cost

colector
 particule retinerii Maxima presiune amplasare anual
admisa
[μm] particulelor [Pa] necesar $/m3 an]
[° C]

Filtru sac din 0.1÷1.0 Slaba 80 10 Mare 14.0

bumbac 1.0÷10.0 Buna 80 10 Mare 14.0

10.0÷50.0 Excelenta 120 10 mare 14.0

Filtru sac din 0.1÷1.0 Slaba 120 12 Mare 17.0

fibre 1.0÷10.0 Buna 120 12 Mare 17.0

sintetice
10.0÷50.0 Excelenta 80 12 mare 17.0

Filtru sac din 0.1÷1.0 Slaba 290 10 Mare 21.0

fibre de 1.0÷10.0 Buna 290 10 Mare 21.0

sticla
10.0÷50.0 Buna 290 10 mare 21.0

Filtru sac din 0.1÷1.0 Slaba 260 20 Mare 23.0

teflon 1.0÷10.0 Buna 260 20 Mare 23.0

10.0÷50.0 Excelenta 260 20 mare 23.0

Tabelul 2.2 Comparatia sistemelor de retinere ale particulelor

-continuare-

Tipul de Dimensiune Eficienta T Pierdere Spatiul de Cost

colector
particule retinerii Maxima presiune amplasare anual
admisa
[μm] particulelor [Pa] necesar $/m3 an]
[° C]

Filtru 0.1÷1.0 Excelenta 400 1 Mare 21.0

electrostatic
10.0÷50.0 Buna 400 1 Mare 21.0

Filtru ciclon 0.1÷1.0 f. slaba 400 5 Mare 7.0

standard
10.0÷50.0 Buna 400 5 Mare 7.0

Filtru ciclon 0.1÷1.0 f. slaba 400 12 Moderata 11.0

 perfectionat 1.0÷10.0 Slaba 400 12 Moderata 11.0

10.0÷50.0 Buna 400 12 Moderata 11.0

Turn de 0.1÷1.0 Slaba 540 5 Mare 25.0

spalare
10.0÷50.0 Buna 540 5 Mare 25.0

Filtru umed 0.1÷1.0 Slaba 540 10 Moderata 23.0

combinat
10.0÷50.0 Buna 540 10 moderata 23.0

Scruber 0.1÷1.0 Buna 540 90 Redusa 56.0

Venturi
10.0÷50.0 Excelenta 540 90 Redusa 56.0

Filtru sac din 0.1÷1.0 Slaba 500 10 Mare 21.0

teflon
10.0÷50.0 buna 500 10 Mare 21.0

La alegerea sistemului de desprafuire influenteaza dimensiunea particulelor ce trebuie

retinute, temperatura agentului purtator, dimensiunile aparatului, pierderea de presiune în aparat si
costurile anuale de întretinere. Orientativ, în tabelul 2.2, se prezinta o comparatie a acestor sisteme.
Trebuie precizat ca valorile tabelate nu sunt absolute, deoarece exista o mare varietate de tipuri si
fabricanti, astfel ca pentru alegerea unei solutii concrete sunt necesare cataloagele furnizorului.

Desprăfuirea gazelor industriale prin folosirea electrofiltrelor:

Principalele caracteristici ale electrofiltrelor sunt:

▪ debitul de gaze filtrate: 3.000 ÷ 4.000.000 m3/h;

▪ continutul maxim de pulberi in gazele brute: 100 g/m3;
▪ dimensiunile particulelor in gazele brute: 0,1 ÷ 1.000 µm;
▪ continutul maxim de pulberi in gazele filtrate: 50 mg/m3;
▪ temperatura maxima a gazelor brute: 400 °C;
▪ grad de separare: 99,90 ÷ 99,95 %.
 Fig.2.4. Lada pentru colectarea spanului.

4.1.4 Procedee de reducere a oxizilor de sulf

Arderea combustibililor fosili conduce la evacuarea in atmosfera a unor volume de oxizi gazosi
de sulf. In prima faza, bioxidul de sulf da nastere acidului sulfuros care, prin oxidare sub actiunea
radiatiilor solare, se transforma in acid sulfuric. Actiunea poluatoare a H2SO4 se manifesta sub forma
ploilor acide, principalul factor al „mortii padurilor” in tarile industrializate sau cu o puternica poluare.

Tehnologii de reducere a emisilor de bioxid de sulf (SO2)

Au la baza trei cai principale de reducere a emisiilor SO2 si anume:

 desulfurarea combustibililor;
 alegerea corespunzatoare a combustibililor;
 desulfurarea gazelor de ardere.
Reducerea emisiilor de SO2 prin injectia de calcar in focar

Metoda consta in introducerea in focar a unei pudre de calcar, unde este calcinat la CaO, care
reactioneaza ca 𝑆𝑂2 rezultand 𝑆𝑂4 . Eficienta reducerii poate ajunge la 50....70%. Injectia de calcar are
o serie de avantaje (proces simplu, realizare rapida, costul investitiei scazut, consum mic de energie,
disponibilitati ridicate a instalatie) dar si o serie de dezavantaje (grad de desulfurare limitat, tendinte
de zgurificare in focar, manipularea dificila a cenusii).

Reducerea emisiilor de SO2 prin procedee de desulfurare

Normele foarte severe de emisiune, care coboara de la 2...3,5 g/m3 la numai 0,4 g/m3 (Japonia,
Germania, SUA) impun neaparat folosirea unor instalatii de desulfurare a gazelor, la toate cazurile de
ardere.

S-au dezvolatat mai multe procedee de desulfurare, cele mai importante fiind:

o procedeul umed ,in care se introduce ca agent activ o solutie de hidroxid de

calciu si carbonat de sodiu;
 o procedeul semiuscat, in care se introduce ca agent activ o solutie concentrata
de amoniac sau hidroxid de calciu;
o procedeul catalitic, cu producere de sulf aplicat la o temperatura ridicata a
gazelor de ardere.
Absortia uscata este un procedeu comercial de desulfare a gazelor de ardere, unde agentul de
absortie este dirijat sa intalneasca gazele ce trebuie desulfurate, apoi este reactivat in regenerator si
este trimis inapoi in procesul de absortie.

Fig. 2.5 . Sistem de desulfurare a gazelor de ardere – procedeul uscat

O metoda de desulfurare uscata a gazelor de ardere, bazata pe absortie fizica consta in

utilizarea de aditivi solizi care reduce poluarea cu 40-50%.

Aditivii pot si injectati in diferite puncte ale arderii sau in diferite puncte ale traseului gazelor
de ardere (fig. 2.5).

4.1.5 Procedee de reducere ale compusilor organici volatili

Tehnologii de reducere a emisiilor COV

Se deosebesc 2 categorii de tehnologii:

 de recuperare, care permit valorificarea solventilor in calitati de materie prima pentru

alte procese industriale
 de distrugere, care permit valorificarea solventilor sub forma energetica.

In principal, se folosesc trei tehnologii de recuperare si anume:

▪ condensarea pentru debite mici (sub 1000 m3/h), cu concentratii mari, care permit
recuperarea compusilor fara modificarea compozitiei chimice. Principalele domenii de
aplicare sunt la stocarea hidrocarburilor in chimie, petrochimie, farmacii si anumite
aplicatii de degresare (pulverizarea). Se disting doua tehnici de condensare:
➢ condensarea mecanica propriu-zisa, care este utilizata pentru
scaderea concentratiei prin recuperare si detentie, necesitand
utilizarea unui compresor si incalzitor (temperatura ajunge pana la: -
30o...-40o C.
 ➢ condensarea criogenica, prin care permite scaderea temperaturii
pana la -180 oC prin utilizarea azotului lichid ca sursa de frig.
Pentru procedeele de tratare a monosolventilor si solventilor nemiscibili in apa se foloseste
absorbtia carbunelui activ in granule (este un fenomen fizic prin care un solid fixeaza pe suprafata sa
moleculele unui corp, sub actiunea unei forte Van der Wals).

In fig. 2.6 se prezinta schema de principiu pentru absorbtia de carbune activ, utilizata in special
in degresare, pentru recuperarea toluenului si in chimie/farmacie, pentru recuperarea
diclormetanului. Pentru o functionare continua, o instalatie contine cel putin doi absorbanti, unul fiind
in absorbtie, in timp ce al doilea este in desorbtie sau in asteptare.

Principiul metodei consta in a face aerul sa treaca, sa se trateze si sa traverseze incarcaturile

de carbon activ de absorbant in functiune. Carbonul activ retine moleculele de solvent pana la saturatie
(cand un absorbant este saturat el se regenereaza prin spalare cu vapori la 0,5 bar).

Schema de principiu a absorpitiei pe carbon activ

4.2 Procedee de reducere ale poluarii apelor

Prevenirea poluării apelor se face, mai ales, prin măsuri de supraveghere şi control, iar
combaterea poluării se realizează prin construcţii, instalaţii, echipamente, etc. prin aşa numitele staţii
de epurare a apelor uzate.
 Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri şi procedee prin care impurităţile de
natură chimică(minerală şi organică) sau bacteriologică conţinute în apele uzate sunt reduse sub
anumite limite, astfel încât aceste ape să nu dăuneze receptorului şi să aiba o utilizare
corespunzătoare.

In general, procesele de epurare sunt asemănătoare cu cele care au loc în timpul autoepurării,
numai că se desfăşoară sub control, fiind dirijate de om, şi cu o viteză mult mi mare.

Pentru fiecare constituient nominalizat mai sus trebuie conceput special un proces de reţinere
si neutralizare care să se desfăşoare în construcţii dotate cu instalaţii şi echipamente specifice capabile
să răspundă sarcinilor impuse de tehnologia de epurare. Epurarea se execută în instalaţii speciale
denumite staţii de epurare şi cuprinde mai multe etape.

La epurarea apelor uzate cu conţinut de metale se foloseşte precipitarea dirijată, la pH

controlat în mediu reducător (se aplică în cazul apelor cu conţinut mare şi variat de metale grele: Fe,
Cu, Ni, Co, Mn, Mo, V, Zn, Cu, Cd, Hg etc), realizându-se şi o recuperare de 98...99% a acestor metale,
procesul decurgand in doua etape:

o formarea combinatiilor insolubile si a combinatiilor organometalice care prin volatizare se

transforma in sedimente;
o acumularea metalelor prin absortie pe suprafata celulelor vii (biomasa).

Productia industriala necesita continuu solutii pentru epurarea apei uzate. Continutul si
incarcarile apei uzate provenita din industrie nu sunt similare cu cele ale apei menajere, iar epurarea
acesteia nu poate fi realizata de statiile de epurare orasenesti. In mod normal, apa uzata provenita din
industrie poate contine mai multe elemente periculoase pentru mediu decat apa uzata menajera. Din
aceasta cauza , tratarea apei uzate provenita din fabricare necesita mai multa atentie.

In cadrul epurarii apelor uzate industriale, se pot adopta solutii mai complexe. Modul de
epurarea apei pentru industrie depinde de tipul de industrie. Astfel, este folosita des o combinatie a
mai multor metode de epurare. O cerinta de baza in vederea selectionarii procesului de epurare optim
este aceea de a cunoaste productia industriala.

4.2.1 Decantarea (sedimentarea)

Decantarea este procesul fizic de separare din apele uzate a particulelor solide organice sau
anorganice prin depunere gravimetrica in spatii cu regim hidraulic controlat. Timpul de decantare este
dependent de dimensiunea particulelor dispersate in masa de apa.

Timp de sedimentare pentru 1m adancime apa

Dimensiunea maxima a
Particula Timp de sedimentare
particulei[mm]

Pietris 10 1 secunda

Nisip 1 10 secunde
 Nisip fin 10−1 2 minute

Argila 10−2 2 ore

Bacterii 10−3 8 ore

Particule coloidale 10−4....10−6 2...200 ani

Fig. 2.7. Schema unui decantor longitudinal si curatire mecanica:

1-canal de aductiune a apei uzate brute; 2-sistem de linistire; 3-antecamera; 4-conducta pentru
evacuarea grasimilor; 5-podul mobil; 6-lama impungatoare pentru spuma; 7-baza de namol; 8-zona
linistita pentru sedimentare; 9-lama racloare; 10-cochila pentru colectarea flotantilor; 11-canal
deversare pentru colectarea si evacuarea apei tratate; 12-namol; CA; CP-cursa activa si respectiv
pasiva; Q-debit; C-concentratie; QC-flux masiv (I-ape uzate; e-ape epurate; n-namol).
 Fig. 2.8. Schema de principiu a unei instalatii complexe de extragere a grasimilor din apele uzate:

1-conducta pentru admisia apei uzate; 2-comportament de admisie; 3-echipament de amestecare

rapid; 4-ulei separate; 5-pompa de evacuare uleiuri; 6-elevator hydraulic cu surub; 7-cuva; 8-placi
ondulate; 9-conducta de evacuare apa epurata; 10-conducta evacuare uleiuri.

Schema de principiu a unei instalatii complexe pentru extragerea grasimilor din apele uzate se
prezinta in Fig.2.8. Apa uzata Au, intra pe conducta de admisie 1, in compartimentul de admisie 2, unde
un echipament de amestecare rapid 3, amplasat pe flotori creaza un vartej fortat care favorizeaza
separarea uleiului 4, de apa.

4.2.2 Oxigenarea apei cu oxigen pur

Folosirea oxigenului pur este un procedeu relativ nou si este mult mai economic decat
utilizarea aerului in vederea transferului de oxigen. Instalatia destinata tratarii cu oxigen pur are mai
multe bazine acoperite 1, 2 si 3, cu comunicatii intre ele, atat la partea superioara pentru gaze 4 si 5,
cat si la cea inferioara 6 si 7, destinate fluidelor polifazate. Oxigenul pur, O2 se introduce in bazinul 1
prin conducta 8, la o presiune mai mare decat cea atmosferica. Gazul trece dintr-un bazin in altul
datorita diferentei de presiune care impiedica formarea curentilor inversi. In fiecare bazin se asigura o
circulatie a amestecului (apa uzata – oxigen pur – namol) cu amestecatorul mecanic 9 si se reintroduce
O2 cu suflantele 10 si dispozitivele de dispersie 11. Pe conductele 12 si 13 se intoarce apa uzata,
respectiv namolul recirculat.
 Schema de principiu a unei instalatii de
oxigenare cu oxigen pur:

1,2,3-bazine acoperite; 4,5-orificii de

comunicatie intre bazine pentru gaze; 6,7-
orificii de comunicatie intre bazine pentru
fluidele polifazate; 8-conducta de admisie a
oxigenului pur; 9-amestecator; 10-suflante; 11-
dispozitiv de dispersie oxigen; 12-conducta
admisie ape uzate(Au); 13-conducta admisie
namol necirculat(Nr); 14-orificiu de evacuare
gaze;1 5-motoare electrice.

Bazinele se dimensioneaza pentru un timp de retentiende 15...30 minute si au o adancime de

3...9 m.

Avantajele folosirii oxigenului pur sunt axate pe transferul unei cantitati mari de oxigen in apa,
asigurarea unui grad inalt de purificare, cresterea vitezei de stabilizare a materiei organice, reducerea
costului de investitie, sedimentarea usoara a namolului activ si o cantitate redusa de namol
excedentar.

Schema de principiu a unei instalatii complexe de extragere a grasimilor din apele uzate:

1-conducta pentru admisia apei uzate; 2-comportament de admisie; 3-echipament de amestecare

rapid; 7-cuva; 8-placi ondulate; 9-conducta de evacuare apa epurata; 10-conducta evacuare uleiuri.
 Schema unei instalaţii de clorinare:

1-rotametru; 2-filtru, 3-filtru, 4-conducta, 5-dispozitiv de amestecare ,6-apa, 7-ajutaj evacuare; 8-

robinet reglaj apa, 9-robinet reglaj clor, 10-dispozitiv de destindere gaz(clor); 11; 12-manometre, 13-
robinet deschidere clor ,14-baterie de clor, 15-rezervor de apa.

Dezinfectarea se poate realiza prin:

o metode fizice: termice, electrice, lumina solara, expunere la radiatii ultraviolete, microunde;
ultrasunete, iradiere cu raze gamma etc.;
o metode chimice: cu oxidanti chimici; halogeni; compusi halogenati; ozom; permanganate de
potasiu; tratare cu ioni metalici etc.;
o metode combinate
Pentru distrugerea germenilor si pentru a obtine o apa perfect dezinfectata este necesar ca
apa sa fiarba circa un minut ,la presiunea atmosferica de la nivelul marii.Fierberea apei este un
procedeu sigur dar foarte costisitor ,de aceea se folosesc celelalte metode alese in functie de factorii
care influenteaza dezinfectia.

Deoarece metoda de dezinfectare cu clor si produsii lui este cea mai des folosita,in figura de mai sus
se prezinta o instalatie de clorinare.

Clorul este un dezinfectant si un oxidant puternic care asigura un standard ridicat de igiena la un pret
redus.

Apa uzata,in special cea menajera ridica probleme privind coroziunea suprafetelor metalice cu care
intra in contact.Toate suprafetele metalice ale statiei in contact cu apa uzata ,trebuie protejate
anticoroziv.De aceea se recomanda utilizarea materialelor moderne gen polistiren ranforsat cu fibra
de sticla .Conducta de evacuare a apei uzate cuprinde un tronson de inox in zona instalatiei de clorinare
iar tevile ce transporta namolul trebuie sa aia grosime supradimensionata pentru a face fata uzarii
abrazive.
 4.3 Metode de reducere a poluarii solului
Din pacate, solul poluat cu un agent poluator, poate rămâne poluat zeci sau chiar sute de ani,
fără posibilitatea depoluarii. Expresia ‘pământul suportă orice’ , cu particularizarea ‘solul suportă orice’
nu mai poate fi deloc acceptată deoarece poluarea intensa a acestuia conduce la distrugerea vieţii pe
pământ. De aceea, se impun cu necesitate o serie de măsuri de prevenire a poluării solului, măsurii
care trebuie să fie reglementate prin lege de fiecare ţară. Aceste măsuri trebuie să fie stabilite în funcţie
de:

o modurile de poluare ;
o natura substanţelor poluante ;
o natura activităţilor poluante ;
o întelegerea mecanismelor care reglează viaţa pe Terra ;
o natura surselor de poluare şi gradul de educaţie şi înţelegere a locuitorilor zonelor respective
şi gradul de dezvoltare economică.
Principalele măsuri ce trebuie să devină obiecte de politică economică şi socială pentru fiecare
ţară sunt :

 redimensionarea creşterii economice, în sensul conservării resurselor naturale

 modificarea calitativă a proceselor de creştere economică ;
 asigurarea unui nivel de creştere controlată a populaţiei ;
 restructurarea tehnologică şi ţinerea sub control a riscurilor ce însoţesc aceste
tehnologii ;
 integrarea deciziilor economice şi a celor referitoare la protecţia mediului ;
 întărirea cooperării internaţionale, în vederea soluţionării problemelor globale cu care
se confruntă omenirea ;
 reducerea dependenţelor de petrol şi promovarea resurselor eco-energetice ;
 intensificarea, colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor după cele mai noi
tehnologii ;
 limitarea păşunatului intensiv şi plantarea de produse forestiere ;
 limitarea defrişatului şi creşterea procentului de împădurire ;
 noi tehnologii de prevenire a eroziunii solului ;
 utilizarea pe scară largă a produselor de recuperare, recondiţionare şi reciclare a
deşeurilor ;
 experimentarea şi definitivarea tehnologiilor de recultivare a terenurilor degradate
din diverse cauze (exploatări miniere, halte de steril) ;
 experimentarea şi definitivarea tehnologiilor de refacere ecotehnologicş a solurilor
afectate cu petrol şi apă sărată ;
 fundamentarea măsurilor de refacere a solurilor poluante cu metale grele ;
 brevetarea tehnologiilor de fertilizare a culturilor şi solurilor în condiţii de protecţie a
mediului ambiant ;
 realizarea unui monitoring-integrat al solului ;
 supravegherea şi controlul aplicării îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor ;
 administrarea deşeurilor retroactive şi reprocesarea combustibilului nuclear uzat să se
facă în conformitate cu normativele internaţionale în vigoare ;
 controlul şi monitorizarea permanentă a surselor de poluare ;
 utilizarea eficientă a unor noi resurse energetice, nepoluante.
 În concluzie se poate spune că la proiectarea oricărui ecoprodus, oricărui ecoproces de
prestare servicii sau oricărei activităţi rezultate în urma unui ecoproces tehnologic trebuie avute
în vedere următoarele elemente :

• Planul calităţii
• Traseul tehnologic
• Diagrama flux a procesului tehnologic
• Etapele şi momentele de impact asupra mediului
• Natura substanţelor poluante
• Modul de acţiune asupra mediului
• Înlocuirea fazelor sau operaţiilor cu poluare mare
• Indicatorul de calitate al mediului
• Măsurile de recondiţionare şi reciclarea deşeurilor
• Măsurile de recuperare , tratare şi reciclarea reziduurilor secundare
• Măsurile de integrare în mediu a deşeurilor
• Costurile cu reducerea poluării
• Costurile cu prevenirea poluării
• Conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice
Costurile implementării unui sistem de management de mediu .

Capitolul 5:Bilantul de mediu

RAPORT ASUPRA BILANTULUI

DE MEDIU NIVEL II

PENTRU

S.C. OMV Petrom S.A.

BENEFICIAR : S.C. OMV Petrom S.A.

ELABORAT: S.C AUDITECO Global Environmental Services S.R.L., inscris in Registrul National al
elaboratorilor de studii pentru protectia mediului la pozitia nr. 12 pentru intocmirea Bilanturilor
de mediu
 CUPRINS

INTRODUCERE
I. IDENTIFICAREA AMPLASAMENTULUI ŞI LOCALIZARE

1. Date generale

2. Amplasarea

3. Profilul de activitate

II. DESCRIEREA REZULTATELOR INVESTIGATIILOR REALIZATE

1. Solul

2. Panza freatica

3. Aer

4. Apa

III REZUMATUL ASPECTELOR DE NECONFORMARE SI CUANTIFICARE A ACESTORA

1. INTRODUCERE

Bilanţul de mediu, conform O.U.G. nr. 195/2005, este definit ca procedurã de a obţine informatii
asupra cauzelor şi consecintelor efectelor negative cumulate anterioare, prezente şi anticipate ale
activitatii, in vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament.

Bilanţul de mediu va identifica şi cuantifica rãspunderea pentru starea mediului în zona de

impact a activitatii analizate, pentru a stabili asumarea unor obligaţii sau acordarea unor compensatii,
potrivit prevederilor legale, pentru refacerea calitatii mediului.

Bilanţul de mediu este întocmit în conformitate cu:

- Ordinul nr.184/1997 al M.A.P.P.M. privind procedurile de realizare a bilanţurilor de mediu,

completata de Ordinul nr. 709/1999

- Ordinul nr. 756/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Reglementãrii privind evaluarea poluarii
mediului, completata de Ordinul nr. 1144/2002 si Ordinul nr. 592/2002

Bilanţul de mediu nivel II a fost cerut întrucât bilanţul de mediu nivel I a indicat calitativ şi
cantitativ un anumit nivel al poluării pe amplasamentul analizat fiind necesare clarificãri privind
confirmarea / infirmarea poluãrii identificate şi nivelul la care acesta se situeazã în raport cu limitele
maxime admise pentru poluanţi prin legislaţia în vigoare.

Bilanţul de mediu nivel II prezintã investigaţiile asupra amplasamentului şi a zonei de impact

pentru a determina intensitatea poluãrii prin prelevãri de probe şi analize fizico-chimice ale factorilor
de mediu apă, aer şi sol.
 I. IDENTIFICAREA AMPLASAMENTULUI ŞI LOCALIZARE
1. DATE GENERALE

Denumire: S.C. OMV Petrom S.A.

Adresa : localitatea Bucsani , comuna Bucsani, jud. Dambovita

Telefon: 0245212455/ 0245212446

E-mail: omv-petrom.@petrom.com

Website: https://www.omvpetrom.com/portal/01/petromcom/header/Home

Nr. Reg. Comerţ: J 04/1393/21.01.1998

C.U.I. : RO9018613

Forma de proprietate: societate comercialã pe actiuni, cu capital integral privat

2. AMPLASAREA
In conformitate cu Planul de încadrare în zonă (anexa la BM II), societatea este amplasata in
intravilanul localitatii Bucsani , pe partea stanga a drumului national DJ 720 , în sensul de mers Bucsani-
Adanca , la o distanta de cca. 20 km vest fata de municipiul Targoviste . Conform Planului de situatie,
societatea are urmãtoarele vecinatati:
Nord – S.C. Romarm S.A

Sud – DJ 720 si parc proprietate Primarie

Est - Padurea Bucsani

Vest - pasune proprietate Primarie

Accesul în societate se realizeaza printr-un drum Asfaltat , racordat la drumul judetean Dj 720

3. PROFILUL DE ACTIVITATE

Activitatea principalã desfãşuratã de S.C. OMV Petrom S.A. conform Certificatului de

inregistrare este :
 Cod CAEN 2811 - Extractia de petrol si gaze

II. DESCRIEREA REZULTATELOR INVESTIGATIILOR REALIZATE

1. SOL

11..11 N
NEEC
CEESSIITTA
ATTEEA
A EEFFEEC
CTTU
UÃÃR
RIIII IIN
NVVEESSTTIIG
GAAŢŢIIIILLO
ORR

Din informatiile furnizate de societate, in data de 18.05.2010 a fost un eveniment de poluare a

albiei raului Ialomita pe o lungime de cca. 10 km, in urma antrenarii de apele pluviale a pacurei si
titeiului de pe platforma de depozitare temporara a containerului metalic cu Pacura
In urma evenimentului, societatea a luat urmatoarele masuri:
- s-a executat rebord din beton in jurul spatiului de depozitare;
- s-a acoperit depozitul
- s-a inlaturat urmarile poluarii din raul Ialomita prin utilizare de materiale absorbante
Prin masurile luate a fost stopata posibilitatea de continuare a poluarii.
În vederea stabilirii gradului de poluare a solului in urma evenimentului produs, s-au recoltat
probe de sol de la adancimea de 5 cm si 30 cm de pe malul drept al raului Ialomita , in locul unde a fost
antrenat titeiul si pacura .

In proba de sol prelevata s-a analizat indicatorul “Continutul total de hidrocarburi din petrol”
avand in vedere ca sunt materiale petroliere .

Locul de prelevare a probei de sol este prezentat în Planul de prelevare probe (anexa la BM
II).

11..22 D
DEESSC
CRRIIEER
REEA
A IIN
NVVEESSTTIIG
GAAŢŢIIIILLO
ORR ŞŞII A
A TTEEH
HNNIIC
CIILLO
ORRD
DEE LLU
UCCR
RUU

Tehnicile de prelevare a probelor de sol au respectat recomandãrile anexei A.3 din Ordinul nr.
184/1997, şi anume:

- vegetaţia a fost complet îndepãrtatã de pe aria de prelevare a probei;

- s-a utilizat un instrument de prelevare care a asigurat prelevarea unui volum de mostrã suficient
analizei;
- prelevarea s-a realizat de la douã adâncimi diferite, reprezentând adâncimile situate la 5 cm şi
respectiv 30 cm de suprafaţa solului;
- conservarea probelor s-a realizat conform procedurilor standard.
Prelevarea probelor de sol a fost efectuata în data de 27.09.2010 de catre responsabil protectia
mediului a S.C. OMV Petrom S.R.L. si in prezenta evaluatorului.

Descrierea locului de prelevare

Locul de prelevare a probei de sol si tipul de teren supus investigaţiilor analitice sunt prezentate în
tabelul urmator:
 Cod probă Amplasare Tip teren

Malul drept al raului Ialomita in imediata apropiere a pamant

Proba 1 si 2 podului

Tehnicile de lucru

- Modul de lucru: conform SR 13511/2007

- Aparatura folosita: conform SR 13511/2007

11..33 IIN
NTTEER
RPPR
REETTA
ARREEA
ARREEZZU
ULLTTA
ATTEELLO
ORR

Interpretarea rezultatelor în stabilirea nivelul de poluare s-a realizat în conformitate cu

reglementãrile în vigoare, şi anume:

- Ordinul nr.184/1997 - Ordin pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu;

- Ordinul nr. 756/1997 - Ordin pentru aprobarea reglementãrii privind evaluarea poluãrii mediului.

Valorile de referinţã pentru proba de sol prelevata sunt stipulate în Ordinul nr.756/1997.

Conform acestui Ordin, folosinţa terenului este clasificatã astfel:

- folosinţã sensibilã a terenurilor este reprezentatã de utilizarea acestora pentru zone rezidenţiale
şi de agrement, în scopuri agricole, ca arii protejate sau zone sanitare cu regim de restricţii, precum
şi suprafeţele de terenuri prevãzute pentru astfel de utilizãri în viitor;

- folosinţã mai puţin sensibilã a terenurilor include toate utilizãrile industriale şi comerciale
existente, precum şi suprafeţele de terenuri prevãzute pentru astfel de utilizãri în viitor.

Zona amplasamentului societatii este încadrata în zonă de teren cu folosinţă mai puţin
sensibilă
 Nivelul poluãrii funcţie de concentraţiile poluanţilor evacuati în mediu este dat de Ordinul
nr.756/1997, şi este definit astfel:

“Poluarea potenţial semnificativã - concentraţii de poluanţi în mediu, ce depãşesc pragurile

de alertã prevãzute în reglementãrile privind evaluarea poluãrii mediului. Aceste valori definesc nivelul
poluãrii la care autoritãţile competente considerã cã un amplasament poate avea un impact asupra
mediului şi stabilesc necesitatea unor studii suplimentare şi a mãsurilor de reducere a concentraţiilor
de poluanţi în emisii/evacuãri.”

Prag de alertã - concentraţii de poluaţi în sol , care au rolul de a avertiza autoritãţile

competente asupra unui impact potenţial asupra mediului şi care determinã declanşarea unei
monitorizãri suplimentare şi / sau reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuãri.

“Poluarea semnificativã - concentraţii de poluanţi în mediu, ce depãşesc pragurile de

intervenţie prevãzute în reglementãrile privind evaluarea poluãrii mediului”.

Prag de intervenţie - concentraţii de poluanţi în sol, la care autoritãţile competente vor

dispune executarea studiilor de evaluare a riscului şi reducerea concentraţiilor de poluanţi din
emisii/evacuãri.

Valorile de referinţă normate de Ordinul nr. 756 / 1997 pentru indicatorul analizat “ Total
hidrocarburi din petrol” sunt prezentate în tabelul urmator:

Prag de alertã Prag de intervenţie

Valori (mg/kg subst. usc.) (mg/kg subst. usc.)

Indicator normale folosinţă

folosinţă folosinţă mai folosinţă
(mg/kg s.u.) mai puţin sensibilă a puţin sensibilă sensibilă a
sensibilă a terenului a terenului terenului
terenului

Total hidrocarburi < 100 1000 200 2000 500

din petrol (THP)

Analiza asupra investigaţiilor analitice realizate a urmărit stabilirea gradului de poluare al

solului, datorat poluarii accidentale din data de 18.06.2009.

Analizele la probele de sol recoltate au fost efectuate in perioada 20.09 – 05.10.2009 si au fost
efectuate de Laboratoarele TONNIE Ploiesti, care a eliberat Raport de incercare nr.1617/05.10.2009
(anexa la BM II).
 In tabelul urmator se prezintă valorile măsurate la cele două adâncimi de prelevare, pentru
indicatorul analizat în probele de sol prelevate

Indicatori Sol recoltat de la 5 Sol recoltat de la 30 cm

cm adancime adancime

Total hidrocarburi din petrol (THP), 20 40

mg/kg s.u.

Caracterizare nivel de poluare al solului de pe amplasamentul statiei

Valorile obtinute pentru cele doua probe de sol se incadreaza in valorile normale, conform
Ordinul 756/1997.

CONCLUZII

Conţinutul de “Total hidrocarburi din petrol” din arealul investigat încadrează poluarea la un
nivel nesemnificativ.

Rezultatele analizei indica faptul ca titeiul fiind un produs petrolier greu nu a percolat stratul
de sol din zona afectata, acesta fiind preluat de materialele absorbante, iar o parte fiind antrenat de
apele raului Ialomita .
2. PANZA FREATICA

2.1 NECESITATE EFECTUĂRII INVESTIGAŢIILOR

În vederea stabilirii influenţei activitatii desfasurate de societate asupra panzei freatice, in

cadrul Bilanţului de mediu nivel II s-au realizat investigaţii analitice asupra calitatii apei dintr-o fantana
situata in imediata vecinatate, in aval de societate.

Investigaţiile analitice s-au efectuat pentru a confirma / infirma nivelul de poluare a panzei
freatice.

Intrucat potentiali poluanti pot fi: titeiul si pacura depozitate s-a stabilit ca indicatorul analizat
in apa din fantana sa fie “ substante extractibile “

Analiza probei de apă prelevata din fantana s-a realizat de către Laboratorul de calitate a
apelor, A.N. “Apele Romane”.

Amplasarea locului de prelevare a probei de apa este prezentat în Planul de amplasare (anexa
la BM II).

5.2 DESCRIEREA INVESTIGAŢIILOR ŞI A TEHNICILOR DE LUCRU

Tehnicile de prelevare probe ape au respectat reglementările în vigoare

• luarea probelor:
In data de 28.09.2009 s-a prelevat o proba de apa, din fantana sapata in imediata vecinatate a
societatii, in aval.

• conservarea probelor:
Proba a fost conservata în vederea determinãrii indicatorilor chimici.

Metodele de analize utilizate:

- Substanţe extractibile cu solventi organici SR 7587 / 96
5.3 INTERPRETAREA REZULTATELOR

Interpretarea rezultatelor s-a făcut pe baza urmãtoarelor reglementãri şi normative:

- Ordinul nr. 184/1997 - Ordin pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu;

- Ordinul nr. 756/1997 - Ordin pentru aprobarea reglementãrii privind evaluarea poluãrii mediului;

- H.G. nr. 352 / 2005 - Hotărâre privind modificarea si completarea HG nr. 188/2002 pentru
aprobarea unor norme privind conditiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, intrucat in
Legea 311/2004 privind calitatea apei potabile nu este prevazut indicatorul “substante
extractibile” si nici indicatoprul “produs petrolier”.

Valorile de referinta conform NTPA 001 din H.G. nr. 352 / 2005 sunt prezentate in tabelul
urmator:

Nr. Crt Indicator de calitate U.M. Valori max. admise

1 Substante extractibile cu solventi organici mg/dm3 20

RReezzuullttaatteellee iinnvveessttiiggaattiieeii
Laboratorul de Calitatea apelor – A.N. “Apele Romane”, Administratia Bazinala de Apa SIRET a
efectuat analize la proba de apa prelevata din fantana aflata in aval de societate, valorile obtinute in
urma analizelor fiind consemnate in Raport de Incercare nr. 2072/29.09.2010 (anexa la BM II).

Indicatorul analizat si valorile obtinute sunt prezentate in tabelul urmator:

Nr. U.M. Rezultatele incercarii Valoare

Crt.
Indicator de calitate informativa

1. Substante extractibile cu solventi mg/dm3 < 20 2,6

organici

Conform Ordinului 756/1997 – Ordin pentru aprobarea reglementãrii privind evaluarea

poluãrii mediului, impactul produs de apele epurate evacuate in emisar – paraul Ghertu este prezentat
in tabelul urmator:
 Concentratii Prag de Prag de alertã
realizate intervenţie 70% CMA
Indicatori U.M. Nivel al poluãrii
CMA
chimici analizaţi

Substante extractibile cu mg/l 2,6 20 14 Poluare

solventi organici nesemnificativã

CONCLUZII

Valoarea obtinuta la indicatorul analizat “Substante extractibile “ in apa prelevata din

fantana situata in aval de societate nu depaseste limitele prevazute de NTPA 001/ HG 352/2005,
ceea ce indica o poluare nesemnificativa a acesteia.

3. AER

În cadrul Bilanţului de mediu nivel I, s-a reliefat ca din activitãtile desfãsurate în cadrul societatii
emisiile rezultate sunt nesemnificative.

4. APA

4.1 NECESITATE EFECTUĂRII INVESTIGAŢIILOR

În cadrul Bilanţului de mediu nivel I, s-a relevat:
- apele uzate menajere rezultate de la grupurile sanitare sunt preluate de sistemele de canalizare
interioare ale halei de productie, evacuate in canalizarea exterioara cu deversare in statia de epurare.
Apele epurate sunt evacuate in emisar – paraul Ghertu.
- apele pluviale de pe acoperisul halei si de pe o parte din aleile de acces betonate sunt preluate
prin guri de scurgere de reteaua de canalizare pluviala, si impreuna cu apele epurate sunt deversate
printr-o gura de varsare in paraul Ghertu.

În vederea stabilirii influenţei poluantilor in apele evacuate, in cadrul Bilanţului de mediu nivel
II s-au realizat investigaţii analitice asupra apelor epurate evacuate in emisar, paraul Ghertu.
 Investigaţiile analitice pentru factorul de mediu apă au urmărit confirmarea / infirmarea
nivelului de poluare a apelor epurate evacuate in emisar.

Analiza probei de apă s-a realizat de către Laboratorul de calitate a apelor, A.N. “Apele
Romane”.

Amplasarea locului de prelevare a probei de apa este prezentat în Planul de amplasare (anexa
la BM II).

4.2 DESCRIEREA INVESTIGAŢIILOR ŞI A TEHNICILOR DE LUCRU

Tehnicile de prelevare probe ape au respectat reglementările în vigoare

• luarea probelor:
In data de 09.09.2009 s-a prelevat o proba de apa, de la gura de evacuare in Raul ialomita ,
conform SR ISO 5767

• conservarea probelor:
Proba a fost conservata în vederea determinãrii indicatorilor chimici.

Analizele s-au realizat în conformitate cu H.G. nr. 352 / 2005 - Hotărâre privind modificarea si
completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descărcare în mediul
acvatic a apelor uzate.

Metodele de analize utilizate:

- pH SR ISO 10523 / 97

- Suspensii STAS 6953 / 81

- Substanţe extractibile cu eter de petrol SR 7587 / 96

- CCO Cr SR ISO 6060 / 96

- CBO5 STAS 6560 / 82

- Detergenti anionici SR ISO 7875/1-96; SR ISO 7875/2-96;

4.3 INTERPRETAREA REZULTATELOR

 Interpretarea rezultatelor s-a făcut pe baza urmãtoarelor reglementãri şi normative:

- Ordinul nr. 184/1997 - Ordin pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu;
- Ordinul nr. 756/1997 - Ordin pentru aprobarea reglementãrii privind evaluarea poluãrii mediului;
- H.G. nr. 352 / 2005 - Hotărâre privind modificarea si completarea HG nr. 188/2002 pentru
aprobarea unor norme privind conditiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate.

Valorile de referinta conform NTPA 001 din H.G. nr. 352 / 2005 sunt prezentate in tabelul urmator:

Nr. Crt Indicator de calitate U.M. Valori max. admise

1 pH unitati pH 6,5 – 8,5

2 Materii in suspensie mg/dm3 35

3 Substante extractibile cu solventi organici mg/dm3 20

4 Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) mgO2/dm3 25

5. Consum chimic de oxigen –CCOCr mgO2/dm3 125

6. Detergenti anionici mg/dm3 0,5

RReezzuullttaatteellee iinnvveessttiiggaattiieeii
Laboratorul de Calitatea apelor – A.N. “Apele Romane”, a efectuat analize la proba de apa
epurata prelevata de la gura de evacuare.

Valorile obtinute in urma analizelor au fost consemnate in Raport de Incercare Nr.

1997/20.09.2010 (anexa la BM II).
Indicatorii analizati si valorile determinate sunt prezentate in tabelul urmator:

Nr. U.M. Valori

Crt.
Indicator de calitate determinate

1. pH unitati pH 7,582

2. Materii totale in suspensie mg/dm3 9,0

3. CBO5 mg/dm3 3,42

4. CCOCr mg/dm3 38,7

5. Substante extractibile cu eter de petrol mg/dm3 8,8

6. Detergenti anionici mg/dm3 < 0,3

 Conform Ordinului 756/1997 – Ordin pentru aprobarea reglementãrii privind evaluarea
poluãrii mediului, impactul produs de apele epurate evacuate in emisar – Raul Ialomita este prezentat
in tabelul urmator:

Concentratii Prag de Prag de alertã

realizate intervenţie 70% CMA
Indicatori U.M. Nivel al poluãrii
CMA
chimici analizaţi

pH mg/l 7,582 6,5 – 8,5 <6,5 Poluare

nesemnificativã
>8,5

Materii in suspensie mg/l 9,0 35 24,5 Poluare

nesemnificativã

Substante extractibile cu mg/l 8,8 20 14 Poluare

solventi organici nesemnificativã

Consum chimic de oxigen mgO2/dm3 38,7 125 87,5 Poluare

– CCO- Cr nesemnificativã

Consum biochimic de mgO2/dm3 3,42 25 17,5 Poluare

oxigen la 5 zile (CBO5) nesemnificativã

Detergenti anionici mg/l < 0,3 0,5 0,35 Poluare

nesemnificativã

CAPITOLUL 6
Elaborarea unui model de organizaţie ecotehnologica

1.Iniţierea implementării modelului organizaţiei ecotehnologice

Fiecare tip de organizaţie are specificul ei de organizare şi funcţionare şi din acest punct
de vedere, este dificil să se recomande o metodologie comună, aplicabilă oriunde şi oricând şi
al cărei succes este garantat Întotdeauna. Deşi consultanţii dispun adeseori de metodologii
vproprii, uneori chiar foarte performante, bazate pe o bogată experienţă profesională, totuşi nu
se poate spune că există o singură cale de reuşită. în continuare se vor preciza câteva idei şi
indicaţii care să folosească celor ce doresc să implementeze sau să menţină un astfel de sistem.
Crearea unui climat al schimbării. în cadrul organizaţiilor au loc o serie de schimbări;
unele sunt de mică anvergură, influenţând un individ sau un grup restrâns de indivizi, ca de
exemplu schimbări mici În organizarea muncii la un loc de muncă; altele sunt de amploare
mare, influenţând organizaţia În ansamblu ei sau domenii majore ale acesteia, (ca de exemplu
asimilarea unui nou produs sau implementarea unui nou sistem de management)
Schematic, procesul schimbării se prezintă În figura 12 o organizaţie trebuie să fie conştientă
de presiunile existente pe piaţă şi să dezvolte strategii corespunzătoare pentru a câştiga clienţi
pe baza criteriilor de competitivitate existente pe piaţă în acel moment.
Realitatea este că, doar criteriile de competitivitate conduc piaţa. Organizaţia nu poate modifica
aceste criterii, iar mediul care creează presiunile exteme nu se va modifica. De aceea,
schimbarea trebuie să vină din partea organizaţiei. În figura 13 se ilustrează consecinţele
rezultate în urma ignorării forţelor prezente pe piaţă şi a evitării acţiunilor de schimbare.
Există nenumărate exemple de organizaţii care au plătit scump ignorarea
modificării condiţiilor pieţelor ezitând sau refuzând să se adapteze la aceste
schimbări. Schimbările sunt modificări reale care se aplică în orice parte
componentă a organizaţiei: planuri şi programe de activitate, domeniul de actiune al
managementului, maşini şi utilaje, echipamente, structura de organizare oamenii înşişi etc.

Forte pentru schimbare Forte care se opun schimnbarii

Figura 20. Procesul schimbarii organizationale

Figura 21. Consecintele ignorarii schimbarii

Figura 22. Factorii interni si externi ai schimbarii
În figura 22 se reprezintă schemele factorilor interni şi externi care pot
produce schimbări într-o organizaţie .
Factorii externi ai schimbării derivă din factorii mediului organizaţional
extern: general şi specifici.

2.Conştientizarea necesităţii implementării managementului mediului.

Managerii din diverse organizaţii recunosc, în general, nevoia pentru schimbare, ca pe o

modalitate de a face faţă presiunilor cornpetitive, dar mulţi nu înţeleg cum trebuie să fie
implementată schimbarea.
Cheia către succes este de a integra angajaţii, rolurile şi responsabilităţile acestora din
cadrul organizaţiei, în cadrul unei structuri de procese. O abordare bazată pe procese şi începând
cu declararea viziunii şi misiunii, analizând factorii critici de succes şi identificând procesele
de bază, este cel mai eficient mod de angajare a personalului în procesul schimbării (tabel 1).
Tabelul 1. Actiunile necesare schimbarii
Managementul superior trebuie să înceapă dezvoltarea noii structuri
orientate pe proces prin angajamentul la toate nivelurile respectând anumite etape. Punctul de
start trebuie să fie o analiză generală a organizaţiei şi a transformărilor solicitate de echipa
managerială, Prin realizarea acestei analize diagnostic asupra schimbărilor impuse, asupra
problemelor care există şi asupra domeniilor care trebuie imbunătăţite, se obţine un angajament
iniţial, vital pentru începerea procesului de transformare.