Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. ,, Își scoase batista și începu să se șteargă pe față. Asta îmi aduce aminte de
ceva, își spuse ca să-și dea curaj. Un mic efort, Gavrilescule, un mic efort de memorie. Undeva,
pe o bancă, fără un ban în buzunar. Nu era așa de cald, dar era tot vară. Privi în jurul lui strada
pustie, casele cu obloanele trase, cu storurile lăsate, parca ar fi fost părăsite. Pleacă lumea la
băi, își spuse, mâine, poimâine, plecă și Otilia. Și atunci își aminti: era la Charlottenburg; se
afla, tot ca acum, pe o bancă, în soare, dar atunci era nemâncat, fără un ban în buzunar. Când
ești tânăr și ești artist, le suporți pe toate mai ușor, își spuse. Se ridică și făcu câțiva pași în
stradă, să vadă dacă se zărește tramvaiul. Umblând, parcă arșița își pierdea din văpaie. Se
întoarse și, lipindu-se de zidul unei case, își scoase pălăria și începu să-și facă vânt.,, (Mircea
Eliade – La țigănci)
6. ,, Veni şi ziua următoare, rece, dar foarte senină. Marea Sală mirosea îmbietor, a
cârnăciori prăjiţi, şi răsuna de glasuri voioase, dornice să vadă un meci de Vâjthaţ cât mai reuşit.
- Trebuie să mănânci ceva!
- Nu vreau! Imposibil! Nu pot să înghit nimic!
Harry se simţea groaznic. În aproximativ o oră, urma să intre în teren.
- Harry, mănâncă, îl îndemnă şi Seamus Finnigan, trebuie să capeţi puteri. Căutătorii sunt
întotdeauna cotonogiţi de jucătorii din echipa adversă!
- Mulţumesc pentru încurajare, Seamus, zise Harry, uitându-se cum acesta îşi tot turna ketchup
pe cârnăciori.
Pe la unsprezece, întreaga şcoală era în păr, în jurul terenului de Vâjthaţ. Mulţi dintre privitori
aveau binocluri. Era adevărat că scaunele erau sus, în aer, dar uneori tot era greu să urmăreşti
toate fazele. Ron şi Hermione se alăturaseră lui Neville, Seamus şi Dean, pe cel mai de sus rând.
Harry fu uimit să constate că făcuseră un afiş mare, din unul dintre cearşafurile distruse de
Pungaşul. Pe el scria: ,,Harry Potter, preşedinte!” iar Dean, care era foarte bun la desen, făcuse
dedesubt emblema Cercetaşilor, leul uriaş. Hermione contribuise şi ea cu o mică vrajă, pentru
ca inscripţia să apară în mai multe culori, vii şi strălucitoare.( HARRY POTTER ŞI PIATRA
FILOZOFALĂ de J.K. Rowling)
10. ,, Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură; dar este o trestie cugetătoare.
Nu trebuie ca întregul univers să se înarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picătură de apă e destul
ca să-l ucidă. Însă, în cazul în care universul l-ar strivi, omul ar fi încă mai nobil decât ceea ce-
l ucide; pentru că el ştie că moare; iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers
nu-l cunoaşte. Astfel, toată măreţia omului stă în cugetare. De aici trebuie să purcedem, nu de
la spaţiu şi de la durată. Să ne silim a cugeta frumos. Iată ideea morală. […] Este bine ca omul
să-şi aprecieze valoarea. Să se iubească pe sine, întrucât are o fi re capabilă de bine. Dar să nu
iubească ceea ce-i josnic în el. Pentru aceasta să se dispreţuiască, fi indcă, altfel, toată puterea
lui este fără folos.” (Blaise Pascal, Cugetări)