PROIECT DIDACTIC

DATA: ...........
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ......................
DISCIPLINA: Limba şi literatura română
DOMENIUL: Limbă
SUBIECTUL: Tipuri de subordonate studiate
TIPUL LECŢIEI: de recapitulare şi evaluare
CLASA: ..............
PROFESOR: ..............
SPECIALITATEA: ............
GRAD DIDACTIC : ............
EXPERIENȚĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT: .....................
EXPERIENȚĂ LA CLASA DE ELEVI: ...........
DURATA: 50’

COMPETENŢE GENERALE:

3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse.

4. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse.

COMPETENŢE SPECIFICE:

1.4 sesizarea particularităţilor lexico-gramaticale ale unui mesaj ascultat;

2.3 utilizarea corectă a relaţiilor sintactice în textele orale proprii;
3.2 sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de îmbogăţire a
vocabularului şi a categoriilor semantice studiate;
4.2 utilizarea, în redactarea unui text propriu, a cunoştinţelor de morfo-sintaxă, folosind adecvat
semnele ortografice şi de punctuaţie;

VALORI ŞI ATITUDINI
 Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare scrisă prin conştientizarea
impactului limbajului scris asupra celorlalţi şi prin nevoia de a înţelege şi de a folosi
limbajul scris într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social.
 Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi recunoaşterea rolului acesteia
pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
La sfârşitul activităţii, elevii vor fi capabili:
Obiective cognitive:
O1 – să identifice toate tipurile de subordonate studiate;
O2 – să recunoască şi să analizeze elementele regente;
O3 – să recunoască şi să analizeze elementele introductive;
O4 – să alcătuiască enunţuri cu diferite valori ale unui cuvânt;
O5 – să formuleze fraze cu propoziţii introduse prin elemente de relaţie diferite;
O6 – să realizeze contrageri şi expansiuni;
O7 – să precizeze tipul de raport stabilit între propoziţii;
O8 – să creeze comunicări, respectând topica şi punctuaţia diverselor propoziţii subordonate;

EVALUARE:
- evaluarea orală făcută de profesor prin observarea şi analiza răspunsurilor;
- evaluare sumativă.

RESURSE PROCEDURALE:
I.EVOCARE: conversaţia, observaţia
II.REALIZAREA SENSULUI: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, observaţia
III.REFLECŢIA: conversaţia, exerciţiul, explicaţia, test grilă.

RESURSE MATERIALE:
- fişe de lucru

FORME DE ORGANIZARE:
- frontal, individual, pe grupe.

BIBLIOGRAFIE:
 Cântiuc, Rita, Planificare şi proiectare. Exemple de bune practici, Editura Nomina, 2012;
 Crişan, Alexandru; Dobra, Sofia; Florentina, Sâmihăian, Limba şi literatura română,
manual pentru clasa a VIII-a, Ed. Humanitas;
 Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Iaşi, Editura
Collegium Polirom, 1999;
 Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu- structuri didactice deschise, Ed.
Paralela 45, Piteşti, 2003;
 V. Guţu–Romalo (coordonator), Gramatica limbii române, Editura Academiei Române,
2005;
 Popescu, Ştefania, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii, E.D.P.,
Bucureşti, 1983.
 ANEXA 1

Captarea atenţiei:

Ziua de 13 mai - Ziua Internațională a Dorului – este dedicată românilor care vor să transmită un
mesaj celor de peste hotare, românilor care vorbesc rar la telefon cu părinţii sau celor care au tot
amânat să se vadă cu cel mai bun prieten.
Sărbătoarea se adresează tuturor celor care sunt departe de ţară, de copilărie sau de cei dragi.
Inițiativa aparține Oraşului Minunilor, o mișcare socială inițiată în 2016 de trupa VUNK. „În
Orașul Minunilor, emotiile sunt cele mai importante și, aici, după cum am văzut, se regăsesc
foarte mulți dintre români. Ziua Internațională a Dorului este propunerea noastră pentru a crea o
sărbătoare care poate fi celebrată și de restul lumii. Este o sărbătoare românească, ce vorbește
despre sufletul românesc și forța inventivă a poporului nostru. O sărbătoare durează o zi, dar
emoțiile ei pot dura o viață întreagă" a declarat Cornel Ilie, liderul Trupei VUNK și fondatorul
Oraşului Minunilor.

Ce este dorul?

O "pasiune a sufletului", ar spune Descartes. Lingviştii români afirmă că este un termen

intraductibil în alte limbi Dar sentimentul pe care acest cuvânt îl numeşte poate fi tradus în alte
suflete?!
Românul s-a născut nostalgic şi se spune despre dânsul că trăieşte în istorie şi în dor. Mai mult
decât atât, s-a afirmat că sufletul românesc este dorul însuşi, versificat şi cântat de nenumăraţi
poeţi ai României, una din cele mai frumoase definiţii aparţinându-i scriitorului Alecu Russo:
"Dar dorul, dorul, al doilea suflet ce a dat Dumnezeu românului, dorul numai nu se şterge!"
 GRUPA I
Citeşte cu atenţie textul:

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor
ce nu-i al meu.
Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
viata netrăită.
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?
( Lucian Blaga, Linişte)

Cerinţe:

1. Notează câte un sinonim potrivit pentru cuvintele din text: linişte, se izbesc, frânta.
2. Indicaţi funcţia sintactică a cuvintelor: de lună (razele de lună), cine (cine ştie?)
3. Delimitaţi primele şase versuri în propoziţii şi precizaţi felul lor.
4. Precizaţi tipul de raport existent între a cincea şi a şasea propoziţie.
5. Contrageţi a doua şi a patra propoziţie, precizând şi modificările survenite.
6. Construiţi patru fraze în care verbul a spune să fie element regent pentru o propoziţie SB,
CD, CŢ, CV.

7. Precizaţi, în 30-50 de cuvinte, semnificaţia titlului poeziei.

 GRUPA II
Citeşte cu atenţie textul:

“Niculăiţă Gropescu, feciorul lui neica Andrei Gropescu, din cătunul Manga, comuna
Măgureni, e un băiat cu judecată, blajin la vorbă, măsurat la mişcări şi, nu ştiu cum să zic: dar
sfios, ori prin urmare sfios.
În toate clasele primare, urmate la şcoala din Măgureni, a luat tot premiul întâi, spre
bucuria şi măgulirea părinţilor.
[…] Dar amărăciunea lui Niculăiţă a izvorât şi din firea lui iscoditoare, deosebită de firea
celorlalţi. […] De câte ori nu l-a urecheat tat-su pentru că-şi pierduse o jumătate de zi, uitându-se
cum mâncau ori cum îşi făceau gogoşile viermii de mătase pe care-i creştea maică-sa? De mai
multe ori a mâncat bătaie, pentru că – în vremea când el urmărea câte o gânganie – boii pe care
era trimes să-I păzească intrau din mirişte ori din izlaz în vreo holdă. […] Dar nici dojana aspră a
părinţilor, nici bătaia pentru plăţi de ispaşă nu l-au putut vindeca…astea însă le-a răbdat
Niculăiţă fără mare supărare. Ceea ce era greu de răbdat era batjocura. Că încet şi treptat a ajuns
de batjocură. […]
Într-o zi, cum sta pe un scăunel, crestând un băţ cu briceagul, văzuse în stratul de mărar
de lângă dânsul pisica lor, pe brânci, la pândă după un stol de vrăbii, care, la patru-cinci paşi de
ea, ciuguleau pe jos, ciripind, nişte mălai risipit. Uitându-se cu luare-aminte la pisică, o văzuse
făcând din gâtlej ca vrăbiile. Parcă ar fi vrut să le ademenească, să vie înspre locul unde era ea
pitită. Şi în adevăr, vrăbiile se duseseră după mălai înspre dânsa. O văzuse cum îşi încorda
picioarele, şi, când a judecat că sunt destul de aproape, hârşti! odată s-a repezit şi a prins una în
gheare.
Seara a povestit la poartă cele văzute şi auzite. Era de faţă şi Pârvu Miu şi fii-sa Salomia
şi lea Manda, mama Salomiei, şi moş Grigore, alt vecin.
-Cum le vezi şi le auzi numai tu pe toate, mă Niculăiţă? a întrebat moş Grigore zâmbind.
Iaca, eu sunt om de merg pe şaptezeci şi patru de ani, dar pisică să facă din gât ca vrabia n-am
auzit.
-Moş Grigore, nu ştiu alte pisici; dar a noastră face. Am auzit-o, uite, cum mă auzi
dumneata.
-Mă, o să-ţi scornească lumea o poreclă. O să te pomeneşti odată cu unul: «Niculăiţă
Minciună», şi aşa o să rămâi.”
(I.Al. Brătescu-Voineşti, Niculăiţă Minciună)

Cerinţe:

1. Explicaţi rolul cratimei din structura: pentru că-și pierduse.

2. Precizaţi valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din secvenţa: Dar amărăciunea lui
Niculăiţă a izvorât şi din firea lui iscoditoare….
3. Precizaţi felul propozițiilor din fraza: Parcă ar fi vrut să le ademenească, să vie înspre
locul unde era ea pitită.
4. Realizaţi expansiunea cuvântului seara din enunțul Seara a povestit la poartă cele văzute
şi auzite în propoziţia subordonată corespunzătoare.
5. Construiţi cinci propoziţii subordonate diferite introduse prin pronumele relativ ce (SB,
PR, CD, CI, AT).

sbsb

6. Indicaţi genul literar în care se încadrează textul Niculăiță Minciună de I.Al. Brătescu-
Voineşti, precizând trei caracteristici ale acestuia şi exemplificând cu structuri din text.
 GRUPA III
SCENA IV

EFIMIȚA: Ai auzit?
LEONIDA: Ai auzit?
(Amândoi, d-odată, se ridică înfiorați. Zgomotul s-apropie)
EFIMIȚA (sărind din pat): E idee, Leonido ?
LEONIDA (cu spaimă): Aprinde lampa... (sare și el din pat)
(Zgomotul mai aproape)
EFIMIȚA (aprinzând lampa): E fandacsie, bobocule ?
LEONIDA (tremurând): Nu-i lucru curat, Mițule!
(Zgomotul tot mai tare)
EFIMIȚA: E ipohondrie, soro?
(Zgomotul crește mereu)
LEONIDA: E primejdie mare, domnule! Ce să fie?
EFIMIȚA: Ce să fie? dumneata nu vezi ce să fie? Revuluție, bătălie mare, Leonido!
LEONIDA (ciudindu-se): Bine, frate, revuluție ca revuluție, da' nu-ți spusei că nu-i voie de la
poliție să dai focuri în oraș?
(Zgomotul crește înainte)
EFIMIȚA (tremurând): Voie, ne-voie, auzi ?
LEONIDA (asemenea): Auz: da' nu e, nu se poate să fie revuluție... Câtă vreme sunt ai noștri la
putere, cine să stea să facă revuluție?
EFIMIȚA: De! întreabă-mă să te-ntreb... (zgomot mare) Auzi ?
LEONIDA: Unde mi-este gazeta? (nervos) că dacă o fi să fie revuluție, trebuie să spuie la
„Ultime știri". Unde mi-e gazeta? (merge la masă, ia gazeta, își aruncă ochii pe pagina a treia
și dă un țipăt) A!
EFIMIȚA: Ei!
LEONIDA (pierdut): Nu e revuluție, domnule, e reacțiune; ascultă: (citește tremurând)
„Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele
și așteptând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale… Națiune, fii deșteaptă!" (cu
dezolare) Și noi dormim, domnule!
EFIMIȚA (asemenea): Cine strică, soro, dacă nu mi-ai citit gazeta de cu seara!
(Zgomot tare)
LEONIDA (prăpădit): Și pe mine mă știu toți reacționarii că sunt republican, că sunt pentru
națiune.
EFIMIȚA (tremurând și începând să plângă): Ce-i de făcut, soro?
LEONIDA (stăpânindu-se ca să-i facă curaj): Nu te speria, Mițule, nu te speria...
(Salve și chiote foarte apropiate)
EFIMIȚA: Iute, soro, pune mâna.
(Amândoi trag cearșafurile din paturi în mijlocul casii, golesc dulapul, scrinul, și fac două
legături mari; apoi baricadează ușa cu paturile și cu mobilele).

(I.L.Caragiale, Conu Leonida faţă cu reacţiunea)

Cerinţe:

1. Menționați rolul virgulei din enunțul: E primejdie mare, domnule!

2. Alcătuiți enunţuri care să demonstreze polisemia cuvântului sare.
3. Precizaţi valoarea morfologică şi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: cine să stea să
facă revuluție?

4. Realizaţi contragerea celor două subordonate în părți de propoziţie corespunzătoare:

Și pe mine mă știu toți reacționarii că sunt republican, că sunt pentru națiune.

5. Construiţi o frază alcătuită din două propoziţii în care să existe o propoziţie subordonată
circumstanţială de mod, având ca regent verbul a trăi.

6. Scrie în spaţiul punctat din coloana B tipul subordonatei din coloana A:

A B

că nu-i voie de la poliție …………………..

dacă o fi .........................

să te-ntreb... ........................

să spuie la „Ultime știri" ………………….

7. Completează organizatorul grafic descriptiv cu trăsăturile genului dramatic, plecând de la
fragmentul din Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L.Caragiale.

Genul dramatic
ANEXA 2
Extrageţi câte un proverb din coşul proverbelor, delimitaţi-l în propoziţii şi precizaţi felul lor:

1. Câinele care latră nu muşcă.

2. Cine ştie carte are patru ochi.

3. Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi.

4. Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi.

5. Cine se-ncălzeşte la soare nu-i pasă de lună…

6. Unde nu e, nici Dumnezeu nu dă…

7. Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm.

8. Bine faci, bine găseşti…

9. Dracu, de-i drac, şi tot nu-i aşa de negru…

10. Cum e turcul şi pistolul…

11. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

12. Nu mor caii când vor câinii.

13.Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă.

 TEST GRILĂ
Alegeţi varianta corectă:
1. Propoziţiile regente pot fi:
a) numai principale;
b) numai secundare;
c) principale şi secundare.

2. Una dintre întrebările propoziţiei subordonate subiective este:

a) cine?
b) pe cine?
c) cu cine?

3. În enunţul: Problema este cine e autorul articolului. PR este introdusă prin:

a) pron. relativ;
b) adverb relativ;
c) pron. nehotărât.

4. Elementul regent pentru AT din enunţul: M-au supărat toţi cu care m-am întâlnit este:
a) un substantiv;
b) numeral cu val. substantivală;
c) pronume nehotărât.

5. În textul: Îi părea rău de câte făcuse propoziţia subordonată este:

a) SB
b) CD
c) CI

6. Adverbul relativ cum din enunţul: Cum auzi una ca asta, o luă la fugă introduce o :
a) CM
b) CL
c) CT

7. Subordonata circumstanţială din enunţul Ca să ia premiul I, învaţă zi şi noapte este:

a) CZ
b) CS
c) CM

8. Conjuncţia subordonatoare deşi este specifică numai:

a) CŢ
b) CNS
c) CV

9. În fraza: Am plecat la ţară, deşi plouase mult, ca să văd ce mai este prin grădină avem:
d) PP + CNS + CS + CD
e) PP + CŢ + CS + CI
f) PP + CV + CS + CD
9 puncte, timp de lucru 7 min.
1 punct din oficiu