Reglementări privind supravegherea frontierelor maritime

la nivelul național

Realizat de Voiculeț Andrei-Maximilian

România, conștientă de existența factorilor de risc, generată de poziția geostrategică, a

dezvoltat politici interne, externe și de securitate pentru neutralizarea fenomenului infracțional,
respectiv pentru asigurarea securității a două mii de kilometri de frontieră, care reprezintă o parte
importantă a frontierei externe a Uniunii Europene. În scopul contracarării riscurilor și
amenințărilor, un rol deosebit de important îl are Poliția de Frontieră Română, ca principală
autoritate de aplicare a legii în România, pentru asigurarea unui înalt nivel de control a
frontierelor.
Politia de Frontiera Romana, structura a  Ministerul Afacerilor Interne, este instituția specializata
a statului care exercita atribuțiile ce ii revin cu privire la supravegherea si controlul trecerii
frontierei de stat, prevenirea si combaterea migrației ilegale si a faptelor specifice criminalității
transfrontaliere, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pașapoartelor si străinilor,
asigurarea intereselor statului roman pe Dunărea interioara, inclusiv brațul Macin si canalul
Sulina situate in afara zonei de frontiera, in zona contigua si in zona economica exclusiva,
precum și respectarea ordinii si liniștii publice in zona de competenta, in condițiile legii1.
Organism relativ tânăr, dar cu vechi tradiții de-a lungul veacurilor in asigurarea ordinii la
frontierele României, Politia de Frontiera se afirma ca o instituție cu personalitate proprie si
individualitate in executarea misiunilor, fiind in măsură să scoată in evidență, încă de la frontiera,
adevărata imagine a statului de drept si autentica democrație si civilizație a poporului român.
Cu aproximativ 3.150 kilometri de granița aflata in responsabilitate, Politia de Frontiera Romana
se confrunta permanent cu o problematica extrem de variata si cu diverse motivații ilicite de
tranzitare a frontierei romane, pornind de la migrația ilegala, traficul cu stupefiante, armament si
autoturisme furate si terminând cu contrabanda - sub toate formele ei de manifestare2.
Este organizată pe trei niveluri, astfel că la nivel central este Inspectoratul General situat
în București, la nivel regional sunt Inspectoratele teritoriale responsabile pentru frontiera cu

1
Ordonanta de Urgenta nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane
2
https://www.politiadefrontiera.ro/
statele vecine, precum și Garda de Coastă. Nivelul local de management este reprezentat de
Sectorul Poliției de Frontieră sau Grupul de Nave, responsabil pentru controlul în punctele de
trecere și supraveghere a frontierei.
Responsabilă pentru supravegherea frontierei maritime este Garda de Coastă. Înființată în
anul 2011, aceasta este o structură teritorială a Poliției de Frontieră, cu zona de competență pe
raza județelor Constanța și Tulcea și la Marea Neagră, are ca atribut principal asigurarea
supravegherii și controlului trecerii frontierei maritime, terestre și la fluviul Dunărea, în scopul
prevenirii trecerii neautorizate a frontierei, prevenirii şi combaterii migrației ilegale și a faptelor
circumscrise criminalității transfrontaliere, precum terorismul, traficul de persoane și droguri,
contrabanda cu produse accizabile, traficul cu armament.
Garda de Coastă, comparativ cu celelalte structuri teritoriale ale Poliției de Frontieră,
asigură implementarea funcțiilor Gărzii de Coastă promovate de către Forumul European al
Funcțiilor Gărzii de Coastă, direct sau în comun cu alte agenții naționale, precum supravegherea
maritimă, căutarea și salvarea de vieți omenești pe mare, securitatea maritimă, protecția și
conservarea fondului cinegetic și piscicol natural, a exploatării ilegale a altor resurse biologice și
nebiologice din apele aflate în zona de competență. Totodată, asigură respectarea regimului
juridic al frontierei de stat, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, canalul
Sulina, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă.
Dacă în capitolul anterior am prezentat, succint, cadrul legislativ european privind
supravegherea frontierelor maritime, în cadrul acestui capitol voi prezenta principalele acte
normative, strategii privind supravegherea spațiului maritim românesc pentru asigurarea unui
înalt nivel de securitate la frontiera maritimă externă a Uniunii Europene.

Sumar legislativ în domeniul securității maritime

În conformitate cu legea nr. 17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al apelor
maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale
României în zona economică exclusivă a României, care este instituită în spaţiul marin al
ţărmului românesc la Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent
acestora.
 În zona economică exclusivă România exercită drepturi suverane de explorare şi
exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a tuturor resurselor naturale biologice precum și
jurisdicţie privind protecţia şi conservarea mediului marin şi a faunei marine.
România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicole şi a altor resurse biologice, prin
luarea măsurilor tehnice sau de altă natură ce se impun cu privire la conservarea şi gestionarea
lor în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive. În
acest scop sunt adoptate măsuri pentru a asigura un pescuit raţional şi conservarea, protecţia şi
regenerarea resurselor biologice, asigurând respectarea legislaţiei române în materie privind
inspecția, reținerea, sechestrarea şi urmărirea judiciară a navelor de pescuit care încalcă
drepturile suverane ale statului român.
Se permite accesul navelor de pescuit ale altor state în zona economică exclusivă a
României, pe bază de acorduri, în condiţii de reciprocitate, cu respectarea legilor şi a
reglementărilor române, precum şi a normelor general recunoscute ale dreptului internaţional, în
scopul exploatării unui eventual excedent al volumului total autorizat al capturilor.
Jurisdicţia penală a României se aplică şi în cazul încălcării prevederilor cu privire la
zona economică exclusivă a României de către persoane îmbarcate la bordul navelor străine
folosite în scopuri comerciale, dacă faptele sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii
penale, sunt considerate infracţiuni.
În cazul încălcării drepturilor suverane ale statului român de protecţie, conservare şi
gestionare a mediului şi a resurselor biologice din zona economică exclusivă, autorităţile române
vor putea lua măsurile necesare pentru inspectarea sau reţinerea unei nave străine folosite în
scopuri comerciale.
O navă străină folosită în scopuri comerciale poate fi urmărită în afara mării teritoriale a
României şi poate fi reţinută pentru a fi trasă la răspundere, dacă există motive întemeiate să se
creadă că acea navă a încălcat legile şi reglementările române pe timpul cât s-a aflat în apele
maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a
României.
Urmărirea începe când nava străină nu se conformează semnalului de oprire şi poate
continua, fără întrerupere, până la intrarea navei urmărite în marea teritorială a propriului său stat
sau a unui alt stat. Nava reţinută conform prevederilor acestui articol poate fi condusă până la cel
mai apropiat port românesc, pentru cercetări şi aplicarea de sancţiuni. Dreptul de urmărire nu
poate fi exercitat de navele şi de aeronavele Ministerului Afacerilor Interne, autorizate în acest
scop. Dreptul de urmărire se aplică şi în cazul încălcării de către o navă străină, folosită în
scopuri comerciale, a legislaţiei române cu privire la zona economică exclusivă a României în
Marea Neagră. În acest caz, urmărirea poate începe numai când nava străină în cauză sau una
dintre ambarcaţiunile sale se găseşte în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona
economică exclusivă a României.
Conform ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea
şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Poliţia de Frontieră Română este instituţia
specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la asigurarea intereselor
statului român în zona economică exclusivă, în condiţiile legii.
În zona de competenţă pe apa Poliţia de Frontieră Română supraveghează şi asigura
respectarea drepturilor statului român în apele din zona de competenţă și participă la
supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului piscicol natural, prin
prevenirea şi combaterea pescuitului ilegal, precum şi a exploatării ilegale a altor resurse
biologice din apele aflate în zona de competență.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în zona de competență polițistul de frontieră este
investit cu exercițiul autorității publice şi are următoarele drepturi:
 să oprească, să controleze, să reţină, să conducă şi să cerceteze în porturile
României navele, ambarcaţiunile şi persoanele care au încălcat drepturile
României în zona economică exclusivă;
 să acţioneze pentru oprirea şi controlul oricărei nave suspecte, la solicitarea
organelor abilitate sau din proprie iniţiativă, în situaţia în care se deţin informaţii
referitoare la implicarea acesteia în activităţi ilegale în apele aflate în zona de
competenţă, informând de îndată celelalte instituţii cu competente în domeniu;
 să folosească armamentul de la bordul navelor proprii împotriva navelor şi
ambarcaţiunilor care au încălcat legislaţia română, în condiţiile prevăzute de
prezenta ordonanţa de urgenţă.
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul de frontieră poate folosi arme neletale,
dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene şi paralizante, precum şi alte mijloace de imobilizare
care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă. Folosirea acestora se va
face în mod gradual, după avertizarea prealabilă, atunci când timpul permite, asupra utilizării
unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea
la solicitările legale ale poliţistului de frontieră.
Pentru oprirea sau reţinerea navelor ori a ambarcaţiunilor care au încălcat legislaţia
României în apele din zona de competenţă, precum şi a celor care încearcă să fugă de sub
escortă, navele şi ambarcaţiunile Poliţiei de Frontieră Române pot folosi armamentul de bord sau
individual din dotare, în următoarele situaţii:
 pentru somarea de oprire şi reţinere a navelor şi ambarcaţiunilor;
 direct, fără somaţie, împotriva navelor şi ambarcaţiunilor în anumite situaţii
prevăzute de lege.
Executarea focului cu armamentul de bord, cu somaţie, se efectuează astfel:
 după ce au fost epuizate somaţiile legale transmise prin toate mijloacele de
comunicare radio, optico-vizuale şi acustice, iar nava sau ambarcaţiunea urmărită
continuă să le ignore, comandantul navei Poliţiei de Frontieră Române procedează
la executarea focului de avertisment;
 în cazul în care, după executarea somaţiei legale şi a focului de avertisment, nava
în cauză nu se supune, se va folosi armamentul de bord după ce în prealabil a fost
avertizat echipajul acesteia să se deplaseze spre partea din faţă a navei, prin
somaţia: "Părăsiţi pupa, vom deschide foc în plin!" După ce s-a convins ca
avertismentul a fost înţeles nava Poliţiei de Frontieră Române va deschide foc în
plin de la mică distanţă asupra părţii din spate a navei urmărite, căutându-se pe cât
posibil lovirea aparatului propulsor. Întreaga răspundere pentru nesupunerea la
somaţie şi pentru consecinţele ce decurg din ignorarea avertismentelor navei
Poliţiei de Frontieră Române revine comandantului navei urmărite sau
înlocuitorului legal al acestuia.
După executarea focului sau în cadrul activității de abordare a ambarcațiunii
comandantul navei Poliţiei de Frontieră Române se va conforma întocmai reglementărilor
internaţionale privind salvarea vieţii omeneşti pe mare sau pe fluviu. Uzul de armă executat în
condiţiile prevăzute de lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea civilă a poliţiştilor
de frontieră pentru pagubele produse.
În conformitate cu ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 23 din 5 martie 2008 privind
pescuitul şi acvacultura, responsabilitatea privind definirea şi implementarea politicii referitoare
la conservarea şi administrarea resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale, la
acvacultură, la procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti, la structurile de pescuit şi
acvacultură revine Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia
Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.
Braconajul piscicol reprezintă activitate ilegală care constă în pescuitul fără licenţă,
autorizaţie sau permis, pescuitul în perioada de prohibiţie sau în zone interzise pescuitului ori
pescuitul cu unelte interzise al peştilor şi al altor vieţuitoare acvatice vii din habitatele piscicole
naturale.
Pentru a se asigura de respectarea legislaţiei în domeniul pescuitului, Agenţia Naţională
pentru Pescuit şi Acvacultură organizează acţiuni permanente de control şi inspecţie prin
inspectorii piscicoli. Persoanele supuse controlului au obligaţia să permită accesul la toate
navele/ambarcaţiunile de pescuit şi să pună la dispoziţia personalului cu drept de inspecţie şi
control toate documentele şi mijloacele necesare îndeplinirii funcţiei de inspecţie şi
control.Următoarele fapte constituie infracţiuni:
 pescuitul comercial sau sportiv fără licenţă sau autorizaţie de pescuit;
 pescuitul cu alte unelte sau scule neautorizate.
 pescuitul ilegal şi pescuitul neraportat al calcanului..
Dacă la nivelul Uniunii Europene, dreptul de azil3 este garantat cu respectarea normelor
prevăzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi de Protocolul din 31 ianuarie 1967
privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, regimul juridic al străinilor care solicită o formă
de protecţie în România, regimul juridic al străinilor beneficiari ai unei forme de protecţie în
România, procedura de acordare, încetare şi anulare a unei forme de protecţie în România,
precum şi procedura pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil
sunt reglementate în România prin Legea nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România.
Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid,
aflat pe teritoriul României ori la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în
scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor
prevăzute expres de prezenta lege.

3
Conform art. 18 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;
 Strategia Națională de Management Integrat al Frontierei de Stat a României în perioada
2018 – 2020
În momentul în care ne raportăm la asigurarea securității frontierelor, la nivel național, putem
menționa Strategia Națională de Management Integrat al Frontierei de Stat a României în
perioada 2018 – 2020, care are ca principal obiectiv dezvoltarea conceptului de management
integrat al frontierei de stat în vederea îmbunătățirii capacității de asigurare a unui nivel înalt de
securitate la frontiera externă a UE, precum și adoptarea și implementarea politicilor comune în
domeniu.
Ca și obiective specifice, Strategia se axează pe asigurarea și menținerea unui nivel înalt
de supraveghere și control la frontieră și în spațiul de liberă circulație, inclusiv prin introducerea
și utilizarea unor tehnologii moderne, la nivelul standardelor europene, în funcție de necesitățile
operative, consolidarea capacităților de prevenire și combatere a migrației ilegale și a
criminalității transfrontaliere, precum și pe consolidarea cooperării la nivel național între
instituțiile/autoritățile cu competență în domeniul managementului frontierei pentru asigurarea
unei coerențe sporite în domeniul legislativ, operativ și instituțional.4
În vederea îndeplinirii cerințelor acquis-ului UE în scopul asigurării securității
frontierelor externe ale acesteia s-a instituit sistemul integrat pentru securitatea frontierei (SISF).
Acest sistem este parte componentă din sistemul național de apărare al țării, fiind compatibil cu
sistemele similare din țările vecine, dar și cu diferite platforme și baze de date internaționale.
Programul SISF reprezintă un instrument dihotomic, având o componentă operativă și
una tehnică. Componenta operativă este constituită din cadrul legislativ specific, resursele umane
alocate în scopul utilizării sistemului și procedurile operaționale aplicabile, în vreme ce
componenta tehnică se fundamentează pe o serie de subsisteme – suport. Aceste subsisteme sunt
reprezentate de subsistemul supraveghere (mijloacele tehnice destinate observării frontierei),
control (efectuarea controlului identității persoanelor și al bunurilor), comunicații fixe
(ansamblul rețelelor de transport de date de bandă largă, securizată), radiocomunicații mobile
profesionale (suport tehnic pentru realizarea schimbului de informații, voce și date),
infrastructură (ansamblul construcțiilor civile necesare proiectului SISF), informatic (ansamblu
de aplicații informatice), mobilitate (platforma terestră – navală – aeriană a sistemului, implicit

4
Hotărârea nr. 486/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale de management integrat al frontierei de stat a României în perioada
2018 – 2020.
toate mijloacele de transport utilizate), suport logistic integrat (asigurarea operațiunilor de
întreținere a capabilităților SISF).
Având în vedere faptul că, managementul frontierei este un proces în continuă
desfășurare, ce evoluează atât odată cu dezvoltarea tehnologiilor, cât și cu perfecționarea
metodelor de săvârșire a infracțiunilor transfrontaliere, este necesară întreprinderea de măsuri
menite a crește nivelul de securitate al frontierei și adaptarea la noile provocări.5

Cadrul procedural la nivelul INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI DE

FRONTIERĂ privind controlul la frontierele României
De asemenea, în vederea implementării la nivel național și aplicării reglementărilor
europene privind supravegherea frontierelor, la nivelul Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră a fost elaborat un cadru procedural constituit din: Concepția privind controlul la
frontierele României, proceduri de sistem, proceduri operaționale pentru implementarea aquis
Schengen.
Obiectivul Concepției inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră privind controlul la frontierele României îl constituie stabilirea cadrului general optim
și unitar de organizare, planificare, coordonare și verificare a modului de realizare a controlului
la frontiere, în funcție de tipul frontierei și de particularitățile acesteia, în vederea unui înalt nivel
de control la frontiere, respectiv prevenirii și combaterii eficiente a migrației ilegale și a
infracționalității transfrontaliere în zonele de competență, conform standardelor europene și în
raport de evoluția situației operative la frontieră, la nivel strategic, operațional și tactic.
Adițional Concepției, mai-sus menționate, în vederea îndeplinirii scopului principal de asigurare
a securității frontierei, la nivelul Poliției de Frontieră Române există Ordine ale Ministerului
Afacerilor de Interne, Proceduri de sistem ale Ministerului Afacerilor de Interne, precum și
proceduri interne care reglementează activitatea specifică de supraveghere maritimă.

Implementarea CISE la nivel național

Bugetul total al proiectului este de aproximativ 17 milioane euro, iar bugetul Poliției de
Frontieră Române este de 180000 euro.
Implicarea Poliției de Frontieră Române, în calitate de partener, a fost acceptată de
Comisia Europeană și managerul de proiect în urma implicării active a instituției și în proiectul

5
Idem.
precursor Cooperation Project. Proiectul EU CISE 2020 se desfășoară la nivel național sub
coordonarea Direcției de Supraveghere și Controlul Trecerii Frontierei / Serviciul de
Supraveghere și Control Naval. Proiectul este implementat în trei etape:

1. Faza 1 (Faza inițială - Definiţii): Identificarea elementelor care necesită cercetare și

dezvoltare, pentru care trebuie testare și validare în cooperare
2. Faza 2 (Pregătirea validării şi validarea): Punerea în aplicare a planului de strategie și
acțiune în modul stabilit de către autoritățile care au participat la faza 1
3. Faza 3 (Faza de evaluare Finală): printr-o evaluare a performanței rețelei de sisteme, pe
baza unui set de criterii de performanță definite în comun.

Activitățile în cadrul proiectului EU CISE 2020 sunt împărțite în 10 Pachete de Lucru, în

funcție de specificul de activitate (Coordonare, Cercetare, respectiv Comunicare și Diseminare).
Poliția de Frontieră Română își desfășoară activitatea în 8 Pachetele de Lucru din cele 10.