I UNITATEA TEMATICĂ

REGLEMENTAREA MARITIMĂ

 Gestionează corect prevederile de reglementare impuse de autoritatea maritimă.

 Aplicați corect legea navigației 2.222

REGULAMENTE MARITIME

Pentru toate activitățile există un regulament stabilit de Autorită ți. Vă prezentăm aici organizarea
instituțiilor care reglementează activitatea pe mare (Marina), și organizarea Institu țiilor Statului
care reglementează activitatea pe mare, în ceea ce prive ște permisele de pescuit, sezoanele închise,
cotele etc.

Director. Director General al Teritoriului Maritim și Marinei Comerciale: Veghează,

controlează, judecă și supraveghează prevederile legale referitoare la activită țile pe mare.
Guvernator Maritim: Îndeplinește funcțiile delegate de Direcția Generală a Teritoriului Maritim și
Marina Comercială
Căpitanul de port: respectă funcțiile delegate de guvernatorul maritim referitor la un port al
Republicii Chile
Primarul Marii: Îndeplinește funcțiile delegate de Căpitanul Portului.
Comandant: Este persoana responsabilă pentru o navă sau navă și reprezintă Autoritatea
Maritimă de la bord.
Consuli: Sunt reprezentanții Directorului în problemele inerente sferei maritime.
ZIUA MAI: Semnal radiotelefonic de primejdie
PAN PAN: Semnal radiotelefonic de urgență
SEGURITE : Semnal radiotelefonic de securitate

Navele sunt clasificate:

 comerciant si special
 În funcție de mărimea lor, la navele mai mari și mai mici.

 Navele comerciale sunt cele care servesc transport, fie el national sau international.
 Navele speciale sunt cele care sunt utilizate în servicii, sarcini sau scopuri specifice, cu
caracteristici proprii pentru funcțiile cărora le sunt destinate, precum remorcherele, navele de
pescuit, dragele, ambarcațiunile științifice sau de agrement etc.
 Navele mai mari sunt cele de peste cincizeci de tone de registru brut,
 Sunt nave mai mici , cele de cincizeci sau mai puțin de tone brute.

de navigatie
Pentru a pleca la mare dintr-un port al Republicii, fiecare navă are nevoie de autoriza ția prealabilă
de plecare de la Autoritatea Maritimă, autorizație care se va numi „DISPACH ” și la aterizarea navei
se va efectua „ PRIMITARE” și întrucât toată documentația. se află în De regulă, se va acorda
„PLĂCĂ GRATUITA ” , care este autorizația de a naviga, inițierea sarcinilor, autoriza ția de
îmbarcare sau debarcare a personalului. Aceste autorizații vor fi acordate în conformitate cu
reglementările respective.

De poluare
A deversarii de hidrocarburi si alte substante nocive.
Este absolut interzisă aruncarea de balast, moloz sau gunoi și deversarea petrolului sau a
derivatelor sau reziduurilor acestuia, a apelor minerale de decantare sau a altor materiale
dăunătoare sau periculoase de orice fel, care cauzează pagube sau vătămări în apele supuse
jurisdicției naționale, precum și în porturi, râuri. si lacuri.

1
FUNCȚII ALE DIRECȚIA GENERALĂ A TERITORIULUI MARITIM ȘI A MARINEI MERCANTILE
(DGTM) SI MM.) sau (ADRESA)

Asigurarea siguranței navigației și protecția vieții umane pe mare, controlând respectarea

prevederilor naționale și internaționale în aceste aspecte; se ocupă de semnalizarea coastelor și a
rutelor maritime de pe litoralul Republicii; și deservesc telecomunica țiile maritime ale Portului M.;
Asigurarea dezvoltării și eficienței Marinei Comerciale Naționale , precum și studierea
organizării și dezvoltării transporturilor maritime, fluviale și lacustre;
Controlează și supraveghează materialul navelor și artefactele navale pentru a asigura
eficiența acestora și condițiile de navigabilitate ale acestora;
Controlează și asigură menținerea ordinii și disciplinei la bordul navelor comerciale și
speciale și artefactelor navale;
Judecă și pedepsește personalul Marinei Comerciale; personalului navelor speciale și, în general,
personalului care lucrează în sarcini pe care legile îi încredin țează să le controleze, pentru gre șeli
de natură profesională sau pentru lipsă de ordine, securitate și disciplină;
Amenda pe cei care încalcă legile și reglementările în vigoare și cele emise privind serviciile
Marinei Comerciale Naționale;
Asigurarea respectarii masurilor de securitate ale navelor in porturile Republicii si activitatilor
maritime, fluviale si lacustre;
Aceste facultăți se vor aplica cu privire la personalul navelor chiliane în raport cu situa ția
profesională și disciplinară, indiferent dacă evenimentele au loc în Chile sau în străinătate. În ceea
ce privește personalul navelor străine, aceste competențe se vor aplica numai dacă evenimentele s-
au petrecut în raza de competență a Direcției.
Directia Generala.al Teritoriului Maritim şi Marina M . nu își va exercita autoritatea în materie
de muncă a căror soluționare corespunde Curților de Justiție.
Acorda titluri, înmatriculări, licențe, permise și carnete de îmbarcare în condi țiile legii și, în alte
cazuri, permisiunea de securitate;
Exercitarea Poliției Maritime, Fluviale și Lacustre. Directorul și autoritățile maritime și ceilalți
funcționari cărora directorul sau autoritățile maritime le deleagă astfel de competen țe, pot efectua
percheziții, sechestre și arestări, în cadrul atribuțiilor ce le revin Poli ției maritime.
Exercitarea inspectiei si controlului plajelor si a terenurilor de plaja publica adiacente
acestora in mare, rauri si lacuri; a stâncilor, fundului mării și por țiunilor de apă din golfuri, râuri
și lacuri, precum și de-a lungul coastelor litoralului și ale insulelor, al căror control și supraveghere
sunt acordate prin lege Ministerului Apărării Naționale, Subsecretar al Marinei; și
Efectuează mobilizarea Marinei Comerciale Naționale și/sau preia controlul serviciilor
maritime atunci când Guvernul decretează stare de urgență națională sau interna țională care
amenință securitatea Republicii, în vederea menținerii eficienței serviciilor maritime.

Marea: sursă valoroasă de resurse naturale.

Apele interioare : corespund în general celor situate mai mult la uscat decât linia de bază de-a
lungul coastei și în profilul acesteia.
Marea teritorială : Pornește de la aceeași linie de bază și se extinde până la douăsprezece (12) mile
marine. În ea, deoarece face parte din teritoriul chilian, se aplică acelea și reguli ca și pe uscat și
reguli speciale legate de navigație. În Marea Teritorială, controlul de stat este aproape absolut,
recunoscându-se doar așa-numitul „Dreptul de trecere nevinovat” pentru navele cu pavilion străin,
sub rezerva regulilor speciale care există pentru exercitarea acestuia atât în dreptul interna țional,
cât și în cele dictate de propriul nostru. tara..

2
Zona Contiguă : Se naște dincolo de Marea Teritorială și se extinde paralel cu această ultimă zonă
maritimă. Extinderea sa măsurată de la coastă ajunge până la douăzeci și patru (24) de mile
marine; întinderea acestui spațiu, măsurată individual, ajunge la douăsprezece mile marine de la
marginea exterioară a Mării noastre
teritoriale. În Zona Contiguă Chileană, în
principal, efectuează sarcini de control
pentru a preveni încălcările reglementărilor
vamale, fiscale, de imigrare sau sanitare; De
asemenea, Chile poate sancționa în acest
spațiu acele infracțiuni în aceste fapte
săvârșite în teritoriu sau în Marea Teritorială.
Zona economică exclusivă : are o extindere
de două sute (200) de mile marine măsurate
de la linia de bază de coastă. Ca și în Zona
Contiguă, navele din toate țările pot naviga
liber. Pe această suprafață și pe întreaga sa
suprafață, Chile își exercită pentru sine
drepturile de explorare și exploatare, printre
altele, a tuturor resurselor naturale vii (de
pescuit) și nevii (miniere) care se găsesc acolo,
adoptând măsurile de conservare pe care le
consideră adecvate.
Marea liberă : este situat dincolo de Zona Economică Exclusivă și este de uz comun pentru toate
țările, unde egalitatea le guvernează pe toate. O astfel de utilizare include libertă ți precum
navigarea, survolarea și pescuitul.
Presencial Sea este un concept dezvoltat de marina chiliană la începutul anilor '90. Această cifră,
care este deja încorporată în legislația chiliană (Legea pescuitului), mai mult decât un spa țiu fizic
specific, exprimă voința statului Chile de a fi prezent, de a observa și de a participa la activită țile
desfășurate de alte țări în acea parte a marea liberă imediat învecinată cu marginea exterioară a
spațiilor în care se exercită drepturile suverane, atât continentale, cât și insulare, precum și cea
dintre teritoriul nostru continental și insulele de domeniu na țional. Obiectivul este în principal
conservarea speciilor migratoare și a acelor resurse care se află atât în interiorul, cât și în afara
zonelor în care Chile își exercită drepturile, pentru a evita exploatarea nediscriminată în
detrimentul țărilor riverane.

3
ORDIN ŞI DISCIPLINĂ (REGULAMENTUL GENERAL AL POLIŢIEI MARITIMA)
Abaterile disciplinare sunt considerate în jurisdicția maritimă și la bordul navelor aflate în
navigație. Acțiunile sau omisiunile săvârșite de orice persoană, încălcarea ordinelor și a
dispozițiilor legale sau de reglementare care, din cauza gravită ții lor, nu ajung să fie sanc ționate de
Codul penal. Fiecare activitate are nevoie de o reglementare care să garanteze ordinea în muncă
și conviețuirea navigatorilor. În acest scop, Autoritatea Maritimă a definit defec țiunile:
Defecte ușoare:
 Debarcare pe un site neactivat
 Obstrucționarea unui ordin superior sau a Autorității Maritime
 Nu vă reînnoiți înregistrarea
 Refuzul de a trece un control medical
 Pierdeți certificatul de înregistrare
 Promovați incidentele.
CONDUITĂ GRAVĂ:
 Recurente ale precedentului
 Părăsirea serviciului fără justificare sau autorizare
 Agresarea unui coleg de muncă
 Nerespectarea unui ordin al Autorității Maritime
 debarca fara permisiune
 Apare beat la îmbarcare (sau la serviciu)
 vinde pește stricat
Defecte grave:
 Recurența celor de mai sus
 Abandonați garda fără a renunța la ea în navigație
 Atacarea unui marinar sau a unui funcționar public.

În prezent, navigația este guvernată de Decretul Lege 2.222 din 21 mai 1976. Această lege
stabilește reglementări cu privire la:
 Înmatricularea și naționalitatea navelor
 Expedierea și recepția navei.
 A navigației în sine.
 De la practicarea pilotajului
 A proprietății și a persoanelor care participă la exploatarea navei
 Al personalului de la bord
 De disciplină ordine și securitate
 De la Poliția Maritimă
 din rezerva navală
 De riscurile navigaţiei
 a accidentelor maritime
 De poluare
 Dintre documentele pe care trebuie să le poarte o navă.

SI NU UITATI
 Responsabilitatea unei nave cu pânze este a comandantului, el este reprezentarea
autorității maritime și a responsabilului cu guvernul și conducerea navei și responsabilul cu
securitatea și echipajul acesteia.
 Înainte de a porni, comandantul are responsabilitatea de a informa autoritatea maritimă cu
privire la rolul echipajului, momentul în care acesta pleacă, locul în care urmează, precum
și data și ora sosirii.
 Înainte de a naviga, comandantul trebuie să verifice următoarele cerin țe:
 navă înregistrată
 dotare înregistrată,
 echipamente de navigație operaționale,
 masini in stare buna,
 toate elementele de securitate

4
 II UNITATEA TEMATICĂ

NAUTICĂ ȘI MANEVRE

ALPHA: AM UN SCAFANDRU SCUMERAT; STAȚI BINE DEPARTE DE MINE ȘI VITEZA LENTĂ.”

Spre bloc: Când un obiect se află pe partea laterală a unei nave.
Alături: Plasarea unei nave aproape de alta, astfel încât partea ei să o atingă sau aproape să o
atingă.
Imbarcare: Ciocnire cu o navă sau o ambarcațiune, deliberat sau accidental.
Adăpost: Pune un adăpost de barcă de vânt sau de mare, sau ambele în acela și timp.
Scurgere: Scoateți apa dintr-o navă.
A ancora: A lega o navă de pupa de un obiect plutitor sau de andocare pentru a o men ține în
această poziție.
În poziție verticală: îndreptați, îndreptați un obiect sau nava atunci când este întinsă sau
înclinată.
Alcázar: O parte a punții superioare dintre catargul principal și caca.
Aripioare: Direcția relativă a navei, între bloc și pupa.
Almanah nautic: Publicație anuală în care se găsesc datele astronomice ale soarelui, lunii,
planetelor și stelelor principale și care sunt folosite pentru a localiza nava și a ob ține date utile
pentru navigație.
Tack: Direcția relativă a navei, între prova și bloc.
Mers : Viteza masurata in noduri (1852 mts)
Ancoră: Piesă de oțel care permite ambarcațiunii să nu își schimbe pozi ția atunci când atinge
fundul în mări sau râuri din cauza efectului curenților și vântului.
Catarg: Este ansamblul de catarge sau bastoane.
Arganeo: Catena sau inel montat la capatul tijei ancorei pentru unirea acesteia.
Sosire: Sosirea unei nave într-un port, forțată sau voluntară.
Sheer: Când crestele valurilor susțin nava la prova și pupa
Scaun: Este diferența dintre pescajele de la prova și pupa. Dacă pescajul de pupa este mai mare,
se spune că trimurile sunt la pupa și înainte în cazul opus.

BRAVO : „ÎNCARCĂ, ATEREZ SAU TRANSPORT MARFURI PERICULOASE”.

Port : Banda sau partea stângă a unei nave care privesc de la pupa la prova.
Echilibru: Mișcare efectuată de o navă care se înclină alternativ într-o parte sau cealaltă.
Far : Semnal fix folosit pentru a indica marginile și axele canalelor navigabile, pericole, epave,
puncte de aterizare și altele de interes pentru navigator.
Bandă : Fiecare dintre jumătățile navei, numărate din planul vertical care trece prin centrul chilei
în direcția prua-pupa.
Rolling : Rol brusc sau rostogolire care dă brusc o navă pe o parte sau pe cealaltă, din cauza unei
lovituri de mare.
Barcă : Denumire generică a tuturor tipurilor de bărci, de la cele mai mici la cele mai mari, de și se
aplică de obicei celor de o anumită dimensiune.
Windward : Direcția din care vine vântul, față de un anumit punct.
Cârlig pentru barcă : Ax lung asemănător cu un stâlp, cu o ancoră sau cârlig metalic și un vârf la
un capăt și servește la apropierea navelor mai mici de docuri, în sarcina de andocare și
dezamorcare.
Bitta : Coloană din fier sau oțel de diferite forme, turnată pe un soclu, care se afirmă pe sol la
docuri și servește la așezarea spionilor unei nave atunci când aceasta este ancorată la sol. La bord
se folosesc turnate în perechi și sunt fixate pe punte, fie sudate, fie cu șuruburi.
Jurnal : Cartea in care sunt consemnate evenimentele, in timpul paznicilor maritime sau portuare.
Binnacle : Structură din lemn sau alamă, în general cilindrică sau prismatică, fixată pe punte,
unde busola magnetică este instalată prin intermediul suspensiei cardanului, pentru a-l men ține
orizontal în timpul balansărilor și tangirilor.
Bogar : Canotaj.
Borda : Marginea superioară a lateralului unei nave sau bărci.
Bornear : Întoarceți o navă ancorată în jurul ancorei sale.

5
Geamandură : Corp de diverse forme, care plutește și este men ținut într-o pozi ție prin intermediul
unor ancore atașate cu ajutorul lanțurilor și servește la semnalizarea pericolelor subacvatice sau la
conducte sau pentru a fi legat de acesta.
Boyarín : Geamandură mică sau plutitor de orice fel, care este ancorat cu scopul de a semnala
ceva.
Busolă : Ac nautic, numit și busolă magnetică.

CHARLIE: „DA. AFIRMATIV

Pas: Mișcarea navei în direcția prua-pupa, în sus și în coborâre alternativ.
Corzi: set de funii ale unei nave.
Cabo: Snur care poate fi din cânepă sau metal care se folosește la efectuarea manevrelor la bord.
Troliu: Element mecanic folosit pentru deplasarea pieselor grele, cum ar fi ancora în manevrele de
ancorare.
Lanț: set de zale, legate între ele la capete.
Pescaj: Distanța verticală dintre linia de apă și chila unei nave sau bărci.
Candelabru: Orice suport de lemn sau orice bară de metal plasată vertical pentru a forma
balustrade.
Castelul: Structură deasupra punții superioare, de la catarg sau altceva înainte.
Clinometru: Instrument folosit pentru a măsura unghiurile de înclinare sau amplitudinea
ruliurilor unei nave.
Pupa: Piesă de metal sau lemn care termină nava la pupa.
Combés: Spațiu care este desemnat cu acest nume partea din punte care se află în mijlocul navei.
Master Compass: Busolă instalată într-o parte înaltă a suprastructurii și fără obstacole vizuale,
servește ca referință la alte busole instalate la bord.
Clemă: Piesă de lemn, fier, bronz sau alt metal cu o siluetă asemănătoare capului sau bra țelor de
sprijin ale unei cârje și care, fixată în locuri adecvate, serve ște la tură în jurul frânghiilor.
Jurnal: Dispozitiv destinat măsurării vitezei navei.
Midship: Linia centrală a unei punți, în direcția prova-pupa și paralelă cu chila.
Creasta: Fiecare dintre perechile de coaste care formează scheletul carenei unei nave.
Cuadra: Sector între sfert și prova și se află la 90º față de axa navei care merge de la prova la pupa.
Chicote: Extremitatea sau vârful oricărei frânghii sau cablu.
Duș: În general, orice fenomen atmosferic caracterizat prin începerea și sfâr șitul brusc și prin
schimbările bruște de intensitate pe care le experimentează în timpul dezvoltării sale.

DELTA: "FERI-TE DEMAT DE MINE; MANEVREZ DIFFICULT."

Deriva: Unghi format de chila cu linia de mișcare relativă a navei fa ță de fund.
Curs: Carte care conține o descriere foarte detaliată a litoralului sau coastelor, cu vederi frecvente,
precum și informații despre vânturi, curenți, direcții, pericole, sta ții de salvare, semnale și
semafoare, precum și nenumărate date utile pentru navigație.
Driza: Pelerina sau dispozitivul folosit pentru a ridica un obiect.

ECO: „CĂD ÎN TRIBOR”.

Catena: Imbinati sau asigurati doua bucati de lant, un lant si un inel, etc., cu ajutorul unei
catusi.
Grilă: Un set de bare și șipci pătrate încrucișate, destinate diverselor utilizări, cum ar fi acoperirea
fundului bărcilor pentru a le face plane și pentru a proteja carena din interior.
Entalingar: Unește biciul lanțului de lanțul ancorei.
Scandallo: Plumb bob la vârful căruia este atașată sonda sau cordonul, ceea ce îi permite să
ajungă pe fundul mării și astfel să măsoare adâncimea și să preleveze mostre de pe fund cu
ajutorul grăsimii plasate într-o cavitate de la bază.
Escobén: Conduct din oțel turnat sau fontă, care permite trecerea lanțului de ancorare.
Listare: Înclinarea navei spre o parte.
Trapa: Deschidere mare, în general dreptunghiulară, care există pe punte pentru a introduce și
extrage încărcătura din cale sau efecte prin acestea.
Legătură: Bară și formă ovală, din oțel, care se leagă de altele, formând un lan ț.

6
Cu cap: navă care se înclină mai mult înainte decât la pupa (prora este mai scufundată decât
pupa)
Lungime: Lungimea navei măsurată în planul său longitudinal între cele mai proeminente puncte
ale prova și pupa.
Spion: frânghie sau funie groasă folosită pentru acostarea navelor sau în manevrele de remorcare.
Espiche: Dop care servește la acoperirea orificiului care există în fundul bărcilor.
Etanșare: Impermeabilitatea unui compartiment etanș, nepermițând pătrunderea apei.
Wake: Brazdă sau semn lăsat în apă de o navă în timpul marșului său.
Stowage: Este plasarea convenabilă sau distribuirea greutăților sau încărcăturilor unei nave
pentru a-i oferi stabilitate.
Estimare: Calculul poziției unei nave, pe baza cursurilor și a distanțelor parcurse.
Tribord: Privind de la pupa la prova, partea dreaptă a navei.

FOXTROT: „Sunt DEFLICAT; COMUNICAȚI CU MINE.”

Lantern: Lanternă a unui far.
Far: Construcție de coastă care servește la menținerea unei lumini cu caracteristici particulare,
menită să ghideze navigatorii pe timp de noapte.
Ancoră: Aruncă sau aruncă ancora pe fundul mării, cu lanțul corespunzător.
Bord liber: Distanța dintre puntea principală și linia de plutire.

GOLF: „ Am nevoie de practică”. PRIN NAVE DE PESCUIT ÎNSEAMNĂ: „CULEGIG PLIELE”.

Garete: (Mergi la). Nava navighează guvernată de vânt sau curent, neavând nici un mijloc de
propulsie.
Garrear: În timp ce nava este ancorată, trageți ancora de-a lungul fundului, fără ca aceasta să
devină fermă față de ea.
Girocompas: Busolă giroscopică care, profitând de rigiditatea sa, gra ție revolu țiilor mari,
marchează nordul adevărat, spre deosebire de busola magnetică, care marchează nordul magnetic.
Guvernare: Dirijați nava cu ajutorul cârmei astfel încât să urmeze cursul dorit.
Guvern: Managementul cârmei pentru a direcționa nava către un anumit curs.
Catena: O bucata de fier sau otel indoita intr-un arc, U sau alta forma, cu capetele strapunse de
un bolt pentru a o fixa pe obiectul dorit.
Cireș: Înălțimea tachetului, de la linia de plutire până la vârful catargelor.

HOTEL : „AM EXERCIȚI LA BORD”.

Trageți: Trageți o frânghie sau orice alt obiect.
Hala: Tip de ancora, fara stocuri, folosita la anumite nave.
Elice: set de două sau mai multe aripioare sau pale elicoidale care se rotesc în jurul unei axe și fac
o navă sau o aeronavă să se miște.
Higrometru: Dispozitiv folosit pentru a măsura umiditatea aerului.

INDIA: „CĂD ÎN PORT”.

Scuppers: Deschidere care se practica pe lateralele navei, prin care apa evacua marea.
Insula: Insula.
Insular: Referitor la una sau mai multe insule.
Isobară: linii care unesc puncte de presiune egală, pe o diagramă meteorologică.
Isobath: linii care unesc puncte de adâncime egală în mare reprezentate într-o hartă nautică.
Palan: Ridicați un obiect, trăgând de frânghia de care este suspendat.

JULIET: „AM UN INCENDIU SI CARAC MARFURI PERICULOASE, ȚINE ȚI O FUN ȚIE DEPARTE
DE MINE”.
Tachelaj: set de accesorii și frânghii ale unei nave. Acest nume este dat și oricărei piese realizate în
întregime din frânghie.
Grădină: Baie într-o navă.

7
KILO: "VREAU SA COMUNIC CU TINE." Sau „INVITA ȚIE LA EMISIUNE”.
Caiac: canoe sau barcă folosită de eschimoși.

LIMA: „OPRITĂ. VASA DVS. IMMEDIAT”.

Largar: Aruncă totul și deodată.
Balast: Plasați balastul într-un mod convenabil, astfel încât nava să rămână cu o bună stabilitate.
Linia de plutire: Este intersecția planului de nivel liber al apei cu suprafața exterioară a carenei.

MIKE: "NAVA MEA ESTE OPRITA SI FARA VIADA".

Malecón: zid sau terasament pentru a se apăra împotriva daunelor cauzate de apă.
Peretă: despărțitor transversal sau longitudinal cu care interiorul navei este împăr țit în
compartimente.
Grinda: Măsură care indică lățimea unei nave.
Manevre: Artă care învață conducerea navelor și ambarcațiunilor, precum și a le duce pe o pozi ție
sau a le da o mișcare determinată, prin intermediul pânzelor, ma șinilor, cârmei, ancorelor etc.
Marea: Mișcare periodică și alternativă de urcare și coborâre experimentată de apele mării, produsă
de atracția pe care o experimentează de către masa soarelui și a lunii.
Gât: Băț.
Ziua Mai: Semnal internațional pentru a solicita ajutor prin radiotelefonie.
Milibar: Unitatea de măsură a presiunii atmosferice.
Milă nautică: unitate de lungime echivalentă cu 1.852 de metri distanță măsurată.
Grăniș: Mașină folosită pentru a întoarce lanțuri și frânghii și poate fi alimentată cu abur sau
electric.
Dock: Lucrare a porturilor al caror scop este sa ofere un perete vertical de pescaj suficient pentru
ca navele sa acosteze lateral, putand efectua operatiuni de incarcare si descarcare in aceasta
pozitie.

NOIEMBRIE: „NU. NEGATIV".

Naufragiu: Intră, se răstoarnă, se scufundă.
Navă: navă sau navă.

OSCAR: „Omul peste bord! ".

Deasupra: O parte a carenei de la linia de plutire până la val.
Lucrări live: O parte a carenei de la chilă până la linia de plutire.
Apus: Apus sau altă stea.
Vest: Vest. Vest.
Est: punct cardinal est. Am crescut.
Orto: Plecarea sau apariția unei stele la orizont.

PAPA : „TOT PERSONALUL TREBUIE SĂ ÎNTORCĂ LA BORD, PENTRU NAVA TREBUIE SĂ

MERGE LA MARE”. LA MARE POATE FI FOLOSIT CA SEMNAL SONOR CARE ÎNSEAMNA: „AM
NEVOIE DE EXERCIȚĂ”. FOLOSIT DE NAVELE DE PESCUIT PE MARE ÎNSEAMNĂ: „MRESELE
MELE AU FOST ANGAJATE ÎN O OBSTRUCȚIE”.
Depozitare: Compartimente de diferite dimensiuni unde se depoziteaza provizii, vopsele, piese de
schimb, tachelaj etc.
Davit: Numiți dispozitive montate în diferite părți ale navei, fie pentru suspendarea ancorelor,
ridicarea și coborârea bărcilor, porțile sau deplasarea greutăților, cu ajutorul tacklelor.
Fluier: Dispozitiv care produce un sunet.
Marea mare: starea mareei când atinge înălțimea maximă.
Pene: cuier care servește drept macara.
Strut: Măsura care merge de la chilă la prima sau puntea principală.
Vest: Vest. Punctul cardinal unde apune soarele. Vest.

8
Ponton: navă veche care acostat sau ancorat într-un port, servește drept depozit, spital sau
închisoare pentru prizonieri sau cazare pentru personalul aflat în tranzit către alte destina ții.
Pupa: Fața lucrării care închide o navă la capătul din spate, în care se află cârma.
Pod: Cea mai înaltă suprastructură a unei nave, de unde este guvernată nava.
Inch: măsurare engleză a lungimii echivalentă cu 2,54 cm.

QUÉBEC: „NAVA MEA ESTE SĂNĂTOSĂ ȘI CRED LIBERĂ DE CURSARE” .

Chila: Bucată de lemn sau fier, care merge de la prova la pupa de-a lungul fundului unei nave și
pe care se sprijină întreaga sa structură.
Pauza: Când creasta valului este în mijlocul navei

ROMEO: „PRIMIT” SAU „AM PRIMIT ULTIMUL TĂU SEMNAL”.

Rafală: rafală sau mișcare violentă a aerului sau vântului.
Aterizare: Sosirea navei într-un punct de pe coastă.
Roda: Piesa, cea mai proeminentă din față a navei.
Rolar: Merge vântul schimbând succesiv direcția.
Curs: Direcția în care se mișcă nava în raport cu suprafața pământului.

SIERRA: „MAȘINIUNILE MELE DAȚI ÎNAPOI” .

Sinus: Arc sau curbă formată din obiecte flexibile, atunci când sunt ținute la ambele capete.
Undă sinusoidală: parte adâncă a undei.
Servomotor: Dispozitiv care mișcă cârma unei nave, atunci când prime ște semnalele de la timonei
de direcție.
Șezut: navă al cărei pescaj de pupa este mai mare decât cel al prorei (poate fi prin proiectare sau
arimare slabă).
Sirena: Dispozitiv destinat producerii de semnale sonore.
Locație: punct de pe hartă care indică latitudinea și longitudinea poziției navei.
Socaire: Adăpost oferit de o navă pe sub vânt sau pe partea opusă vântului.
Sondă: Adâncimea apei într-un loc.
Sondă: Măsurați adâncimea fundului și determinați natura acestuia.
Leeward: Direcție opusă celei din care vine vântul.
Suprastructură: parte a navei situată deasupra punții principale.

TANGO: " ȚINE-TE DEPOZIT DE MINE; SUNT TRAULI DE PERECHI."

Cârmă: Bucătă de lemn sau metal care, articulată corespunzător, se poate roti un anumit unghi în
jurul axei sale pentru a da navei direcția în direcția dorită.
Timonier: Marinar care guvernează sau conduce cârma unei nave.
Copertina: Construcție situată la pupa pe puntea superioară.
Ton: Unitate de greutate sau capacitate folosită pentru a exprima deplasarea unei nave.
Trancanile: Fiare care se desfășoară în jurul contururilor unei nave, destinate să primească apa
de pe punți, deversând-o în lateralele scuperelor.

UNIFORMĂ: „TU DOMINĂ. CĂTRE UN PERICOL”.

Cuie: Capătul sau vârful fiecărui braț al oricărei ancore sau ancore sau grapnel.

VICTOR: „AM NEVOIE DE AJUTOR”.

Varadero: Loc unde o barcă sau o navă este uscată.
Strand: eșuat.
Varar: Este acțiunea de a intra în docul uscat.
Viraj: Schimbați direcția.
Turnul găsit: Situație în care două nave se găsesc atunci când navighează în direcții opuse.

Whisky: „Am nevoie de asistență medicală”.

Paznicul: Guachiman.

9
Troliu: Mașină cu abur, electrică sau hidraulică cu care navele efectuează opera țiuni de încărcare
și descărcare, ridică greutăți sau efectuează manevre de spionaj.

RADIOGRAFIE: „SUSPENDĂ-TE. CE FACEȚI ȘI FIȚI ATENȚIE LA SEMNALELE MELE.”

YANKEE: AL 25-lea STRAP AL CODULUI INTERNAȚIONAL DE SEMNALE. RIDICAT ÎN

IZOLARE ÎNSEAMNĂ: „MĂ GARE”.

Zulu: „Am nevoie de un remorcher”. Folosit de navele de pescuit: „Arunc plase”.

Zafarrancho: Acțiune de acoperire a posturilor atribuite pentru a îndeplini o anumită sarcină.
pornește: pune ancora și părăsește un port.

10
 ESCOBEN (Ieșire lanțuri) CASTEL (partea din față a navei)

CHILĂ STEM

11
MIC DE STATURA

biți biți PIANȚEI SINGURI SAU DUBLI CLAPTE

ANCORE SI TIPURILE LOR

PĂRȚI ALE ANCOLOR ANCORA DE STOC

SAU AMIRALITATEA

12
 DANFORT HALL

NAVE ABARLOBADOS SUPERSTRUCTURA UNEI NAVE

LISTARE VASA DE DREPTARE VASA ASEZATA VASA ASEZATA

NAVA IN ARRUFO SI VASA IN QUEBRANTO

13
 INCLINOMETRUL BĂRCĂ
(măsoară gradele de înclinare ale navei)

PENE: Sunt umerașele din lemn sau fier care sunt folosite pentru a muta încărcătura sau orice
greutate dintr-un punct în altul din interiorul navei, morii sau debarcaderului.
AMANTILLO: Instalație care servește la variarea înclinării bra țului prin ridicarea sau coborârea
brațului. Această sarcină este necesară atunci când verticala etalonului nu cade pe locul dorit.
PENOL: Capătul superior al unei pene, stâlp sau biban, cu excepția anumitor bibani, unde este
folosit cu un alt nume pentru a desemna acest capăt.
TACHERIA: Este combinația a două blocuri sau blocuri cu o frânghie care lucrează prin
buzunarele sale, pentru a reduce efortul de a ridica o greutate. Ansamblul de șantiere și pânze pe
care le are o navă eoliană este, de asemenea, desemnat cu acest nume.
MOTON: Cunoscut și ca scripete sau scripete, prin care trec frânghiile pentru a schimba direc ția în
mișcarea lor. Pot fi din lemn sau metal și primesc acest nume atunci când au un singur sul,
pentru că cei cu două sau mai multe se numesc „Cuadernales”.
Un bloc obișnuit este alcătuit din corp sau cutie, care este piesa de formă ovală cu
deschidere
CATALINAS: Blocuri sau cuadernale cu falcă și roți de fier din o țel. Ele sunt utilizate în ridicarea
de vârf a brațului datorită rezistenței sale mai mari.
SINGLE - DUBLU - TRIPLU: Scurt pentru rig single, double sau triple, adică cu blocuri sau blocuri
cu două sau trei buzunare, sensul real fiind de câte ori puterea platformei cre ște în raport cu
efortul, care este direct proporţional cu scăderea vitezei.
Instalația triplă este folosită în PAM-uri în principal pentru a ridica panga la bord.

PARTES DE LA PLUMA DE CARGA

AMANTILLO DEL PENOL

PASTECA O MOTON

VIENTOS
MASTIL

PLUMA O TANGON
GUIA DEL BLOK
DE PODER

WINCHES

GANCHO
PINZOTE

TINTERO PESO O
CARGA
BASE FIRME
A CUBIERTA CORNAMUSAS

DISC PLIMSOLL
Indică limitele de încărcare în diferite mări și anotimpuri ale anului. Sarcina navei variază din
cauza densității apei, care nu este întotdeauna aceeași, în funcție de faptul că este rece sau caldă,
dulce sau sărată. Acest disc este înregistrat pe ambele părți ale navei, în centrul navei.

14
 III UNITATEA

NAVIGATIA DE COTOR

 Interpretarea corectă a unei hărți de navigație executând operațiuni, desenând traseu,

luând distanța de la puncte notabile și măsurând viteze.
 Definiți concepte generale de împărțire geografică a pământului (coordonate, triunghi de
poziție, hartă nautică, maree și curenți.
 Aplicați cunoștințele teoretice și practice pentru a efectua navigarea în siguran ță.

DEFINIȚII

Scandallo: Element care servește la măsurarea adâncimii și tipului fundului mării într-un mod
artizanal.
Ecosonda: Instrument electronic folosit pentru a măsura adâncimea sub chilă.
Navigație: Știință care permite orientarea în mare.
Meridiane: Cercuri imaginare care trec prin poli.
Paralele: cercuri imaginare care trec prin ecuator.
Navigație de coastă: este navigația care folosește puncte de coastă pentru a se orienta.
Navigarea după calcul: Este cea obținută de corpurile cerești de pe cer.
Prora: Este direcția către care se îndreaptă prova navei, adică orientarea chilei sau a liniei din
mijlocul navei.
Direcția : direcția în care nava se mișcă efectiv în raport cu suprafața pământului.
Demarcație: Direcție în care un obiect este văzut dintr-un anumit punct (navă).
Azimut : Direcția în care o stea este observată dintr-un anumit punct.
Traseul trasat: este ruta care este trasată pe harta nautică și pe care nava inten ționează să o
parcurgă de la punctul de plecare până la portul de sosire. Poate fi compus din mai multe
„cursuri”.
Pista navigată : Rută pe care nava a parcurs efectiv de la punctul de plecare la punctul de sosire.
Mila nautică: Măsoară 1.852 de metri și este folosită pentru măsurarea distanțelor pe mare.
Nod: Măsoară 1.852 de metri și este folosit pentru a măsura viteza pe mare.
Contracurent: curent care transportă direcția opusă curentului general.
Far: Element care emite semnale luminoase și sonore, pentru a indica pericolul.
Marea joasă: Nivelul minim atins de maree
Marea mare: Nivelul maxim atins de maree
Surf: Curent spre mare și lângă plajă, în mod normal apare după o furtună.
Dejecție: Deplasare suferită de o navă din cauza efectului vântului și al curenților.
Veriles: linii care unesc puncte de adâncime egală.

15
Girocompas: Instrument electromecanic care combinând gravitația, rotația terestră și proprietă țile
giroscoapelor permite stabilirea direcției meridianelor geografice, orientându-se spre Nordul
geografic sau nordul adevărat.
Magnetismul: este proprietatea de a atrage sau respinge particulele de metal. Magne ții se atrag
unul pe altul la polii lor opuși și se resping reciproc la polii lor de aceea și culoare.
Nordul geografic sau adevărat . Este cea determinată de meridianul care trece prin punctul
considerat.
nordul magnetic . Este cea determinată de direcția pe care o indică un ac magnetizat din punctul
considerat.
Magnetism: proprietate de a atrage sau respinge particulele de fier sau oțel
Cum poate fi dat magnetismul: Prin frecare cu un magnet natural sau artificial, prin percu ție în
interiorul unui câmp magnetic, prin curent electric trecut printr-un solenoid.
Cum afectează polii magneților: atunci când au polarități diferite, se atrag, iar când au aceea și
polaritate, se resping.
Cele mai importante elemente ale unei busole magnetice sunt: Magneti corectori, Ac magnetic,
Trandafir gradat.
Busolă magnetică: este o busolă care indică nordul magnetic.
nordul geografic
Declinația magnetică: Locația nordului geografic și a nordului magnetic nu coincid în acela și
punct. Hărțile sunt afișate orientate către nordul geografic, în timp ce acul busolei indică nordul
magnetic.
Diferența (unghiul) care există între aceste două „norduri” se nume ște declina ție magnetică.
Declinația este o dată variabilă în funcție de an și unde ne aflăm în lume, iar valoarea ei este
exprimată pe majoritatea hărților.

Părți ale unei busole magnetice : Trandafir, Spire, Style, Mortar, Cardano, Binnacle.
Utilizarea hărții de navigare: sunt trasate cursurile, distanța este măsurată și pozițiile sunt
stabilite.
Informații din hărțile de navigație : sonde, calitatea fundului, curenți, variație magnetică, faruri,
înălțimi de deal, balize, geamanduri, carene care se scufundă
Trandafir Sexagezimal: Este un trandafir nautic, care indică punctele cardinale gradate de la 60º
la 60º, până la completarea 360º.
True Heading: se referă la nordul adevărat (geografic). Este unghiul dintre linia golfului și
meridianul geografic.
Direcția magnetică: este cea care ia ca origine nordul magnetic. Este aproape întotdeauna diferit
de titlul adevărat.
Direcția busolă : se referă la nordul busolei magnetice a navei.

Măsuri
1 milă : 1852 metri.
1 nod : 1852 metri.
1 fir : 185,20 metri
1 grad : 60 mile
1 curte : 0,91 metri
1 Fathom : 1,82 metri
1 picior : 0,30 metri.
DIMENCIONES ELEMENTALES PARA DOMINAR DE TU EMBARCACION
360 000

PROA
AMURA DE BABOR AMURA DE ESTRIBOR

315 45

BABOR ESTRIBOR
Atención
a este
CUADRA DE BABOR CUADRA DE ESTRIBOR dibujo
270 90

ALETA DE BABOR
225 ALETA DE ESTRIBOR

POPA
135 16
180

HUGO VALENCIA V.
RELATOR DEL CURSO
 HARTĂ NAUTICĂ

Hărțile nautice: Denumite și hărțile de navigație sunt reprezentări plane, similare cu o scară a
unei părți a suprafeței pământului, fie ea mare sau mică.

Literele pot fi „General” sau „Particular”. Cele Generale sunt cele care reprezintă o mare parte din
suprafața globului terestru, cele Particulare doar o mică parte din acesta.
Exemplu:
„Scrisoarea generală” ar fi scrisoarea de la Arica către Valparaíso.
„Carta Particular” ar fi intrarea în canalul tenglo.

Hărțile dau mult mai multe date și care sunt folosite de Căpitan sau Pilot și pot fi consultate în
Manualele de Navigație ale Institutului Geografic al Marinei.

Un număr plasat în zona mării reprezintă adâncimea sau adâncimea

existentă în acel punct, exprimată în metri de la suprafa ța mării până
la fund, în ziua celei mai scăzute valize a anului. În acest caz, 12
metri.
O literă sub număr indică faptul că sunetul înseamnă „Natura
fundului” mării. Abrevierile sunt „a” = areba; „arc” = lut; "ca" =
pietriș; „r” = stâncă; etc

Cel mai bun ancoraj pentru nave de peste 1.000 de tone.

Cel mai bun ancoraj pentru nave sub 1.000 de tone.

17
 stâncă afloritoare

CUNOAȘTE GENERALE ALE DIVIZIUNEI

GEOGRAFIA PĂMÂNTULUI

PĂMÂNT: Planetă a sistemului solar, are forma unei sfere turtite la poli și bombată la Ecuator,
care se învârte în jurul unei axe imaginare care trece prin ea.

Pentru a localiza un punct și a localiza sau face referire la orice loc de pe pământ, acesta a fost
împărțit de Meridiane și Paralele.

Meridianele: Sunt „cercuri mari” imaginare care trec prin poli și merg în direc ția Nord-Sud. Se
spune că sunt cercuri mari, deoarece diametrul lor este diametrul pământului. Meridianele sunt
împărțite în 180 de meridiane de vest și 180 de meridiane de est, însumând 360 de meridiane.

Paralele: sunt cercuri imaginare care sunt paralele cu Ecuadorul Pământului, care este singurul
cerc mare și este perpendicular pe meridiane. Paralelele scad în diametru pe măsură ce se
deplasează spre poli, devenind doar un punct pe paralela de 90º Sud – Nord. Paralelele sunt
împărțite în 90 de paralele nordice și 90 de paralele sud, măsurate din Ecuador, un total de 180 de
paralele.

Originea meridianelor este cea care trece printr-un punct din Anglia numit Greenwich și se
numește meridianul 000º iar opusul său se numește meridianul 180º sau schimbarea datei.

Latitudinea: Este distanța de la un loc până la Ecuador măsurată pe meridianul „locului” sau
indică paralela care trece prin acel loc, pe lângă faptul că se stabile ște dacă este emisfera nordică
sau sudică.

Longitudine: Este distanța de la meridianul Greenwich sau meridianul 0º până la meridianul unui
anumit loc, măsurată pe Ecuator, sau exprimă care este meridianul care trece prin acel loc
determinat, indicând și dacă este la Est sau la la vest de la meridianul 0.

18
PĂRȚI ALE UNUI COMPAS MAGNETIC
Trandafir, Spire, Stil, Mortar, Cardano, Bușten, Magne ți de corec ție, Ac magnetic, Trandafir gradat

TRANDAFICUL NAUTIC SAU ROZA VANTULUI

Trandafir nautic: Pentru a obține direcțiile și orientările oricărui punct de pe pământ, există
busole, care poartă „Trandafirii nautici”. Trandafirul va indica în orice moment direc ția în care
sunt situate punctele cardinale și direcțiile intermediare.

Puncte cardinale: „Nordul”, în orice punct al pământului, este direc ția în care se află polul nord
geografic al Pământului, iar „Sud” este direcția opusă a acestuia, adică cea care îndreaptă către
polul sud geografic al Pământului. Pământ. Pământ.

19
Dacă ne îndreptăm spre nord, vom avea Estul la dreapta și Vestul la stânga. Această linie E – V
este perpendiculară pe linia N – S, care este direcția meridianului locului.
Trebuie clarificat faptul că punctul în care se află observatorul se nume ște „loc”.
Apoi cunoscând punctele numite „Cardinali”, adică N., S., E. și W., putem avea intercardinalele
învecinate între ele.

După modul în care sunt absolvenți, trandafirii nautici se clasifică astfel:

Trandafiri Sexagezimali
Trandafiri Cuadrantali
Trandafir în sferturi

Trandafirul Sexagezimal: Trandafirul se gradează în sensul acelor de ceasornic de la 00º (Nord) la

359º. In acest fel intreaga adresa va fi indicata in trei cifre.
Direcția nord va fi 000º sau „zero, zero, zero grade”, direc ția est va fi „zero, nouă, zero” sau 090º.
Acest sistem permite ca indicațiile să fie furnizate simplu, rapid și precis și este cel mai răspândit la
bord în Chile.

SCANDALE ECOSUNDERE

IV UNITATEA

REGULAMENT INTERN PENTRU A PREVENI COLIZIONAREA PE MARE

Navă: orice tip de navă care poate fi folosită ca mijloc de transport pe apă (inclusiv hidroavioane și
hovercraft).
Navă cu propulsie mecanică: navă deplasată de o mașină.
Nava cu pânze : Navă care navighează exclusiv sub vele.
Navă angajată în pescuit: navă care pescuiește cu unelte,
Hidroavion: aeronavă care poate manevra pe apă.
Navă nedirecționată: navă care, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate manevra
normal și, în consecință, nu poate ieși din calea altei nave.
Navă cu manevrare restricționată : o navă care, datorită naturii activității sale, are o capacitate
redusă de manevră și, prin urmare, nu poate să iasă din calea altei nave.
Navă restricționată de pescajul său: o navă care, datorită pescajului său mare, a limitat
capacitatea de a se îndepărta de calea pe care o urmează.
Nava în navigație: navă care nu este nici ancorată, nici ancorată la uscat, nici eșuată.
Lungimea și lărgimea: pentru regulamente sunt lungimea totală și lungimea maximă a bărcii.
Vas la vedere unul de celălalt: Vase care pot fi observate vizual.
Vizibilitate redusă: Condiție în care vizibilitatea este redusă de ceață, ceață, zăpadă etc.
CURS ȘI REGULI DE DIRECȚIE
CONDUCEREA NAVELOR ÎN ORICE CONDIȚIE DE VIZIBILITATE
Regulile acestei secțiuni se vor aplica în orice condiții de vizibilitate.

20
Toate navele vor menține o supraveghere vizuală și auditivă eficientă în orice moment.

Viteza de siguranta: fiecare nava va naviga in orice moment la o viteza de siguranta care ii
permite sa efectueze manevra corespunzatoare.

- Starea de vizibilitate. - Densitatea traficului.

- Manevrabilitatea navei. - Starea vântului, a mării și a curentului.
- Schita.
- La navele cu radar: acordați atenție performanței acestora, interferen țelor, limitărilor privind
capturarea navelor mici, gheții etc.

Risc de coliziune : dacă există vreo îndoială, se va considera că riscul există. Ipotezele vor fi
evitate. Riscul va fi considerat a exista dacă direcția sau direc ția unei nave care se apropie nu se
modifică în mod apreciabil.

Manevre pentru evitarea coliziunii : manevra se va efectua în mod clar, cu preaviz și respectând
bunele practici de navigație. Modificările de curs și/sau de viteză care se fac vor fi suficient de mari
pentru a fi percepute clar și vor fi efectuate cu mult timp înainte. Ar trebui evitată o succesiune de
mici modificări. Manevra efectuată va fi astfel încât nava să treacă la o distanţă sigură de cealaltă.
Dacă este necesar, nava își va reduce viteza sau va suprima toate pornirile.
Canale înguste : navele care navighează de-a lungul unui pas îngust sau al unui canal vor
rămâne cât mai aproape posibil de limita exterioară a trecerii care se află pe partea tribordului.
Navele cu pânze, navele de pescuit și cele cu lungimea mai mică de 20 m, nu vor împiedica
tranzitul unei nave care poate naviga în siguranță doar în cadrul unui canal. Un canal nu trebuie
traversat dacă acest lucru interferează cu tranzitul unei alte nave care poate face acest lucru
numai în interiorul canalului. Navele vor evita ancorarea într-un canal îngust.

CONDUCEREA NAVELOR ÎN VEDEREA UNULUI AL ALELUI

Domeniul de aplicare : regulile din această secțiune se aplică numai navelor care sunt vizibile
una de alta, adică pot fi observate vizual.

Nave cu pânze : în cazul unui risc de coliziune între două bărci cu pânze, nava care:

a) Când fiecare dintre ei primește vântul din părți opuse, cel care îl prime ște din babord se va
ține departe de înfrângerea celuilalt;
b) Când amândoi primesc vântul de la aceeași bandă, nava care este pe vânt se va ține departe
de urma celei care este sub vânt;
c) Dacă o navă care este suflată spre babord vede o altă navă spre vânt și nu poate determina cu
certitudine dacă cealaltă navă este aruncată spre babord sau spre tribord, aceasta trebuie să
se țină departe de calea celeilalte.

Vas care ajunge : orice navă care ajunge, adică care ajunge la un rezemare mai mare de 22,5º în
spatele fasciculului, o alta va sta departe de traseul vasului atins. Când ave ți îndoieli, se va
comporta ca și cum ar fi avut loc o informare. Manevra continuă până când lasă nava lovită în
toată raza de acțiune.

Situație „întâlnire” : atunci când două nave cu propulsie mecanică navighează înapoi împreună
pe direcții opuse sau aproape opuse, cu risc de coliziune, fiecare dintre ele va cădea la tribord.

21
Atunci când o navă are îndoieli cu privire la existența unei astfel de situa ții, va presupune că
există.

Situație de „traversare” : atunci când două nave cu propulsie mecanică se încrucișează cu risc de
ciocnire, nava care o are pe cealaltă la tribord va rămâne în calea celeilalte și va evita să- și taie
prova.

Manevra navei care „cedează” : va manevra cu suficientă anticipare și hotărâtor pentru a se

îndepărta de cealaltă navă.

Manevra navei care „urmează cursul” : își va menține cursul și viteza. Trebuie să vă îndepărtați
din drum de îndată ce vă devine evident că nava care ar trebui să fie mutată din drum nu
acționează corect sau suficient de eficient. Nu își va schimba cursul spre port pentru a manevra o
navă care se află pe aceeași bandă dacă circumstanțele cazului o permit.

OBLIGAȚII ÎNTRE CATEGORIILE DE NAVE:

Fără
Restricţion guvernare
Când ▼ propulsie at de sau
Lumânare Pescuit Hidroavion
întâlnește ► mecanică proiectul manevră
său restricțion
ată
propulsie XXXXXXX urmați
Ceda Ceda Ceda Ceda
mecanică XX cursul
urmați XXXXXXX urmați
Lumânare Ceda Ceda Ceda
cursul XX cursul
urmați urmați XXXXXXX urmați
Pescuit Ceda Ceda
cursul cursul XX cursul
Restricţionat de urmați urmați urmați XXXXXXXX urmați
Ceda
proiectul său cursul cursul cursul X cursul
Fără guvernare
urmați urmați urmați urmați XXXXXXX urmați
sau manevră
cursul cursul cursul cursul XX cursul
restricționată
XXXXXXX
Hidroavion Ceda Ceda Ceda Ceda Ceda
XX

CONDUCEREA NAVELOR ÎN CONDIȚII DE VIZIBILITATE REDUSĂ :

Se consideră că această situație există atunci când navele nu sunt vizibile una de cealaltă atunci
când navighează în apropierea sau într-o zonă de vizibilitate redusă.
Acesta va naviga cu o viteză de siguranță adaptată circumstan țelor. Navele cu propulsie mecanică
vor avea motoarele pregătite.
Circumstanțele și condițiile de vizibilitate redusă vor fi luate în considerare pentru a respecta
regulile de conduită pentru navele în orice stare de vizibilitate.
În cazul în care prezența unei alte nave este detectată exclusiv prin radar, și există pericol de
coliziune, manevra se va efectua cu suficient timp înainte, ținând cont de faptul că se vor evita
următoarele: schimbarea cursului în babord pentru o navă situată înainte. a fasciculului, cu
excepția cazului în care cealaltă navă este lovită; o schimbare de curs îndreptată către o navă
situată de-a lungul traversei sau în spatele acesteia.

22
Orice navă care aude prin prova claxonul de ceață al altei nave trebuie să- și reducă viteza la viteza
minimă de guvernare și, dacă este necesar, să-și suprime pornirea, cu excepția cazurilor în care s-a
verificat că nu există risc de coliziune.

LUMINI SI MARCAJE
Domeniul de aplicare : Aceste Reguli vor fi respectate în toate condițiile meteorologice. Luminile ar
trebui folosite de la apus până la răsărit și dacă există vizibilitate redusă. Semnele trebuie purtate
în timpul zilei.
Lumină superioară : lumină albă pe axă care acoperă un arc de orizont de 225 de grade
longitudinal vizibil de la prova până la 22,5 grade în spatele fasciculului.
Lumini laterale : lumină verde pe tribord și lumină roșie pe acoperirea babord cu un arc de
orizont de 112,5 grade vizibil de la prova până la 22,5 grade în spatele fasciculului. La navele cu
lungimea mai mică de 20 de metri, luminile laterale pot fi combinate într-un singur felinar.
Lumină de rază – Lumină albă de pupa care acoperă un arc de orizont de 135 de grade vizibil
până la 67,5 grade de la pupa.
Lumină remorcă : lumină galbenă cu aceleași caracteristici ca și „lumina de gamă”.

Lumină pe tot orizont – Lumină vizibilă fără întrerupere pe un arc de orizont de 360 de grade.
Lumină sclipitoare : Lumină care clipește cu o frecvență de 120 sau mai multe fulgere pe minut.

VIZIBILITATEA LUMINILOR :
> 12 metri
> 50 de metri < 12 metri
< 50 de metri
5 mile
Stop Light 6 mile 2 mile
3 mile dacă < 20 m.
Stand lateral 3 mile 2 mile 1 milă
Domeniul de aplicare 3 mile 2 mile 2 mile
Remorcă 3 mile 2 mile 2 mile
lumină totală 3 mile 2 mile 2 mile

În nave neobservate și parțial scufundate sau obiecte remorcate, lumină albă, tot orizontul, 3 mile.

NAVE DE PROPULSIUNE MECANICĂ ÎN NAVIGAȚIE :

23
 < 50 de metri > 50 de metri

Lumină catarg din față + a doua lumină de cap de catarg la

lumini laterale pupa
lumina de acoperire și mai sus decât arcul
< 7 metri
< 12 metri
si < 7 noduri

toată lumina albă a orizontului toată lumina albă a orizontului

lumini laterale Dacă este posibil lumini din lateral

REMORCARE SI IMINGERE NAVE :

Remorcă Remorcă
set < 200 de metri set > 200 de metri

Două lumini de stop Trei lumini de stop

lumini laterale lumini laterale
lumina de acoperire lumina de acoperire
Lumina remorcă deasupra luminii de Lumină remorcă deasupra razei
acoperire marca biconica
Remorcat Remorcat
set < 200 de metri set > 200 de metri

24
 lumini laterale
lumini laterale
lumina de acoperire
lumina de acoperire
marca biconica
împingerea remorcii remorcă alături

Remorcă:
Remorcă:
Două lumini de stop
Două lumini de stop
lumini laterale
lumini laterale
lumina de acoperire
lumina de acoperire
Remorcat:
Remorcat:
lumina de acoperire
Lumini laterale înainte
Lumini laterale înainte

NAVE DE VÂLE ÎN NAVE DE NAVIGAȚIE ȘI DE VÂSLE :

Barcă cu pânze Barca cu pânze < 20 metri

lumini laterale Combinație de lumini laterale și lumină de

lumina de acoperire acoperire
Barcă cu pânze (opțional) Barcă cu pânze și vele

lumini laterale
lumina de acoperire Marca conică cu vârful în jos
Toate luminile roșii și verzi
Barcă cu pânze < 7 metri barcă cu vâsle

25
 Lanternă sau lanternă cu lumină albă Lanternă sau lanternă cu lumină albă

NAVE DE PESCUIT :

Trauler Trauler > 50 de metri

Lumini universale verzi și albe

+ lumina catargului la pupa mai mare decât
Marca a două conuri unite prin vârfurile lor
lumina verde generală
Cu lumini laterale rupte și lumină de gamă
Barca de pescuit nu trauleaza

Toate lumini roșii și albe

Marca a două conuri unite prin vârfurile lor
Cu lumini laterale rupte și lumină de gamă
Cu instalație > 150 de metri:
un alb total
un con cu vârful îndreptat în sus
atât în direcția platformei

26
 NAVE FĂRĂ GUVERNAMENT SAU CU ABILITATE RESTRICȚĂ DE MANEVRĂ:

manevra restrânsă
nici un guvern
(minus dragătorii de mine)

Trei lumini universale: roșu, alb și roșu

Două lumini roșii universale
marca de două mingi
Cu lumini laterale rupte și lumină de gamă
Manevră restrânsă dedicată scufundărilor
care nu poate prezenta marcaje generale
Trei mărci: ball, biconic și ball
Cu pornire: una sau mai multe lumini de catarg,
lumini laterale și o lumină de pupa
Ancorat: lumini de ancorare

Trei lumini universale roșu, alb și roșu

Steagul „A” al Codului Internațional

NAVE DE PROPULSIUNE MECANICĂ RESTRICȚIONATĂ DE CANTAJUL LOR :

Restricţionat de proiectul său

Pe lângă cele ale navelor cu propulsie mecanică

Poate afișa trei lumini roșii sau un cilindru.

27
 BĂRCI PILOT :

Practic
NAVE

Două lumini albe și roșii universale

În navigație lumini laterale și lumini de gamă
Ancorat: lumini de ancorare
ANCORAȚE ȘI NAVE PE PLAJ
:

Ancorat < 50 de metri Ancorat > 50 de metri

+ lumină albă integrală sau o minge pe pupa

Lumină albă integrală sau o minge pe partea
Dacă este > 100 de metri, trebuie să vă iluminați
arcului
punțile
Eșuat bărci mici

+ două lumini roșii universale
< 7 metri lungime când sunt ancorați într-un loc
care nu este o treaptă nu vor avea obligația de a
afișa lumini sau marcaje
< 12 metri lungime atunci când sunt eșuați, nu
vor avea obligația de a afișa lumini sau semne
ale unei nave eșuate (da, dacă este cazul, ale
28
 unei nave ancorate)

V UNIT

METEOROLOGIE

Meteorologia este studiul vremii într-un anumit moment și într-un anumit loc.
Climatologia este tipul de vreme caracteristic unei zone a Pământului.

Studiul meteorologic se bazează pe diferite elemente, cum ar fi : Temperatura, presiunea și

umiditatea.
Și, de asemenea, în vânturi, relieful, distribuția maselor solide și lichide pe suprafa ța planetei.

Diferite trăsături fizice influențează meteorologia, pe care o numim factori; și le împăr țim în două
tipuri, după natura și scopul lor:
Factori meteorologici astronomici: Luna, satelitul natural al Pamantului, datorita proximitatii
si miscarii sale. Pământul, datorită formei, dimensiunilor și mi șcărilor sale în cadrul Sistemului
Solar. Soarele, steaua noastră.
Factori meteorologici geografici: Relieful, forma suprafeței planetei, meteorologia și clima zonelor
montane, care este întotdeauna diferită de cea a regiunilor inferioare. Latitudine (NS). Altitudinea
(înălțimea față de nivelul mării). Distribuția maselor solide (pământului) și lichidelor
(apa); Regiunile interioare au o climă diferită de zonele de coastă. Indiferent dacă în apropiere este
sau nu un râu sau un lac, vremea se schimbă și ea.
Vegetația influențează și interacționează cu clima și meteorologia. Masele de verde atrag în mod
normal mai multe precipitații decât zonele fără copaci abunden ți.
Și în sfârșit, acțiunea umană poate fi considerată drept cel mai important accident geografic,
datorită intervenției sale în clima și meteorologia multor locuri.

Presiunea atmosferică: Este greutatea aerului; Datorită gravitației Pământului, aerul pe care îl
respirăm sau, cu alte cuvinte, atmosfera (care este un grup de gaze) are o greutate; această
greutate este ceea ce numim presiunea atmosferică.
În prezent, se folosesc în mod normal și alte tipuri de unită ți de măsură, care sunt milibari (mb.) .
Milibarul este aproximativ egal cu un gram pe cm2. (Este o unitate de greutate pe unitatea de
suprafață) .
Presiunea normală de 760 mm. este egal cu 1.013 mb.

Temperatura atmosferică este cantitatea de căldură conținută în aer. Și variază în func ție de
locația fiecărui punct de pe planetă, în funcție de înălțimea fa ță de nivelul mării, în func ție de
diferitele caracteristici geografice (mări, pământuri interioare, mun ți, câmpii, teritorii mai mult sau
mai puțin deschise, înconjurate sau nu de mai mult sau mai putin munti).mai putin inalte etc.
Se obișnuiește să se măsoare în grade Celsius.

Umiditatea atmosferică se referă la cantitatea de vapori de apă pe care o con ține atmosfera la un
moment dat. În aerul pe care îl respirăm există întotdeauna o anumită umiditate sub formă de
vapori de apă. În funcție de temperatura la care se găse ște o masă de aer, aceasta poate con ține
mai mult sau mai puțină cantitate de umiditate.
Cu cât este mai fierbinte, cu atât poate avea mai mul ți vapori de apă.
Alți factori fundamentali în Meteorologie sunt vânturile: vântul este aerul în mi șcare. O masă de

29
aer, dacă se mișcă, o numim vânt.
Vântul provine din presiunea diferită la care se află o masă de aer în fiecare moment.

Masa de aer: Este o porțiune de atmosferă care are o anumită temperatură, o anumită presiune și
o anumită umiditate absolută. Fiecare masă de aer este înconjurată de altele care au temperaturi,
presiuni și umiditate diferite.

Front: Este zona de unire dintre două mase de aer.

Presiuni înalte și joase: Fiecare masă de aer are o presiune diferită; dacă aceasta este mai mare
decât ceea ce considerăm mediu (1013 mb.) îl numim ridicat; iar daca este mai jos spunem ca este
o presiune joasa.
Presiunile înalte ( A ) sunt numite și centre de presiune înaltă sau anticicloni.
Iar presiunile joase sunt numite centre de joasă presiune (B); Ele mai sunt numite cicloni (C),
depresiuni (D) sau squalls (B). Sunt de fapt nume diferite pentru acela și lucru.
La presiuni mari, aerul are moleculele foarte strânse, densitatea este foarte mare și de aceea
cântărește mai mult decât aerul la presiuni joase, care are atomii mai dezintegra ți, este mai pu țin
dens și mai ușor.
Vântul merge întotdeauna de la presiune mare la presiune scăzută. Se poate spune că presiunile
mari sunt un fel de ventilatoare, pentru că „suflă vântul” și că presiunile joase sunt ca
aspiratoarele, pentru că „sug aerul”.
Cu cât aerul este mai umed, cu atât este mai ușor, deoarece vaporii de apă cântăresc mai pu țin
decât aerul.
Inainte de a porni, afla-te despre serviciile de informatii meteorologice ale zonei in care urmeaza sa
operezi, prin intermediul statiilor de coasta sau posturilor de radio comerciale, sau farurilor.

Vânturi între 20 și 33 de noduri. Vânturi între 34 și 47 de noduri.

Valuri de la 2 la 3 metri înălțime. Valuri de la 6 la 9 metri
înălțime.

DEFINIȚII
Vânturile care generează presiunile mari sunt: Sud, Sud Vest și Vest
Norii sunt clasificați după forma lor: Cirrus, Nimbus și Cumulus.
Cei mai importanți parametri meteorologici pentru prognoza meteo sunt: Presiunea,
temperatura și umiditatea
Nori înalți: Cirrus, Cirrus cumulus, Cirrus ascuțiți, Cirrus stratus
Nori joase: Cumulus, Cumulus nimbus, Stratocumulus, Stratus, Fractocumulus
Izobare: linii care unesc puncte de presiune egală
Pe măsură ce un front de vreme rea se apropie de barometrul citind: Scăzut
Diagrame sinoptice: Sunt diagrame de suprafață care arată situația meteorologică a orei.
Pământ: atmosfera este compusă din oxigen, azot, dioxid de carbon, argon, ozon, alte gaze în
cantități mai mici și vapori de apă.

30
Presiunea atmosferică: presiunea atmosferică și se măsoară în hectopascali.
Clasificarea norilor: ridicat, mediu și scăzut.
Nori asociati cu vremea rea: Stratus, Stratocumulus si Nimbustratus
Vânturi de nord: indică vreme rea.
Cu vânturi : Nord - Vest - Nord-vest presiunea scade.
Vânturi de vară: Sud - Sud-Vest.
Fără instrumente la bord: Parametrii meteorologici ai vântului, starea mării, vizibilitate,
înnorărire trebuie respectați.
Barometrele: Cu vreme rea presiunea scade, cu vreme bună presiunea crește.
Două lampioane roșii noaptea: temporar
O sferă neagră: vreme rea.
Valurile Coastei: în general apar dinspre vest
Vântul de suprafață: diferența de presiune și forța Coriolis
Ceață sau ceață: apare atunci când sunt condiții meteo bune, temperatură bună și umiditate
ridicată.
Cicloni tropicali: sunt centre de joasă presiune.
Termometru: Măsoară temperatura ambiantă.
Psicrometru: Măsoară umiditatea relativă.
Vane: Măsoară viteza și direcția vântului.
Cataviento: Indică direcția din care vine vântul
Termometru maxim: Măsoară temperatura maximă a zilei.
Termometru minim: Măsoară temperatura minimă a zilei.
Pluviometru: Măsoară cantitatea de apă căzută.
Barometru: Măsoară presiunea atmosferică.
Heliograf: Înregistrează orele de soare
Temperatura: senzație mai mare sau mai mică de căldură în aer
Presiunea atmosferică: este greutatea pe care aerul o exercită asupra pământului
Vânturi: Mase de aer care se mișcă din cauza diferenței de presiune atmosferică
Umiditate: Cantitatea de vapori de apă în aer
Nori: Particule de apă și/sau gheață vizibile și suspendate în aer
Precipitații: căderea apei din nori
Front fierbinte: masa de aer cald acționează asupra masei reci
Front rece: masa de aer rece deplasează și înlocuiește masa de aer cald.
Ocluzia: este punctul în care frontul rece se întâlnește cu frontul cald.
Forța Coriolis: este generată de rotația pământului și de fapt este o forță aparentă, derivată din
mișcarea menționată.
Marea ondulată: Când se formează valuri mici din cauza vântului care cad sub formă de bucle și
în direcția vântului dominant.
Marea deasă Este combinația dintre marea proastă și împădurită, nu atât de întinsă ca prima și
nici la fel de inovatoare ca a doua, dar mult mai violentă.

FORTA CORIOLIS

31
MARE CALMA MARE PLATĂ

MARE CRETĂ MARE DE URBANĂ

MARE GRESĂ

INSTRUMENTE

TERMOMETRE ANEMOMETRUL HELIOGRAF

32
NORI
Masă de vapori de apă condensați, care este suspendat în atmosferă. Sunt formate din picături
minuscule de apă care, datorită volumului lor mic, plutesc în aer la fel ca fumul sau praful suflat
de vânturile de pe suprafața pământului.
Există patru forme fundamentale a căror combinație are ca rezultat un set destul de complet, care
a fost adoptat oficial în conferințe internaționale și ale căror nume sunt:

Cirrus: nori albici care apar ca filamente separate sub formă de pene sau smocuri de lână cardată.
Acestea rămân la altitudini mari (6.000 până la 10.000 de metri) și sunt formate din particule mici
de gheață.
Cumulus: Sunt nori rotunjiți deasupra și aproape plati dedesubt; au aspectul unor mase mari de
bumbac și sunt
adesea văzute în
după- amiezele de
vară doar pentru a
dispărea la căderea
nopții. Acesta este
un nor tipic de
vreme bună și are
o înălțime
între 600 și 3.000 de
metri.
Nimbus: Sunt nori

caracteristici de ploaie; au aspectul unor mase

informe de culoare gri închis cu contururi nedefinite. Uneori acopera orizontul, iar inaltimea lor
variaza intre 500 si 2.000 de metri.
Stratus: Sunt nori orizontali care se formează în regiunile inferioare ale atmosferei și adesea în
contact cu solul, motiv pentru care sunt uneori confundați cu cea ța. La răsărit și la apus ele sunt
vopsite în roșcat (arreboles), apărând la răsărit și dispărând la apus.

33
Pentru a indica înnorabilitatea cerului în orice moment, se consideră împăr țită în opt păr ți, fiecare
număr corespunzând optimilor de cer acoperite de nori; de exemplu:

În general, norii nu apar în formele lor simple deja descrise, ci în combina ție. Astfel, de exemplu,
există: Cirrus Stratus; Stratus Cumulus; Cumulus Nimbus etc

Prognoza norului. În general se spune că cumulușii care sunt albi și cu contururi bine definite
sunt norii caracteristici „vremii bune”, iar în schimb Nimbus și Cumulus Nimbus, nori gri și sunt
caracteristici „ploii și vremii rea”.

Norii stratificat (care înseamnă „extins”), sunt formați din straturi joase de nori care acoperă de
obicei întregul cer și blochează lumina Soarelui. Acești nori provoacă zile gri. Când cade ploaia din
ei, se numesc nori Nimbostratus.

STRATUS nori cumulus

CUMULUS NIMBUS STRATUS CUMULUS

nori de nivel mediu

Acești nori cu prefixul „înalt” au baza de 2 până la 6 km. Și se numesc Altostratus sau
Altoscumulus

STRATUL ÎNALT CUMUL MARE

34
Cirrus : (Nori înalți) Sunt nori albi, transparenți, fără umbre interne care au aspectul unor
filamente lungi și subțiri, trec peste 6 km.

CIRRUS PHILOSUS CIRRUS CUMULUS

Orice PROGNOZA
Prognoza meteo se bazează pe studiul și cunoștințele științifice ale fenomenelor atmosferice. Odată
cu progresul științei, aceste fenomene pot fi măsurate și prezise.

DIAGRAMA SINOPTICĂ
Este o ilustrație sau diagramă care prognozează condițiile meteorologice pe baza presiunii,
vântului, umidității, soarelui etc.
Aceste informații sunt produse de instituții care au stații meteo.

CICLOANE TROPICALE

Ciclonii tropicali contribuie la transportul de căldură din mările supraîncălzite. Ei bine, în diferite
regiuni, același mecanism servește ca bază pentru diferite cicloane cunoscute (uraganul din
Atlantic, ciclonul din Oceanul Indian și taifunul din Pacific). Ele se formează numai la temperaturi
extrem de calde, la cel puțin 27° temperatura apei și mai ales la sfâr șitul verii.

FRONT CALDO
35
În acest caz, aerul cald înaintează peste aerul rece, dar, deoarece acesta din urmă este mai greu,
se lipește de pământ și, în ciuda îndepărtării masei reci, nu este complet dislocat, astfel încât aerul
cald se ridică lin peste suprafata.front care actioneaza ca rampa.

FRONT RECE
Când o suprafață frontală se mișcă în așa fel încât aerul rece este cel care deplasează aerul cald de
la suprafață, se spune că ne aflăm în prezența unui front rece.

SEMNALE DE URGENȚĂ DE LA CAPITANIILE PORTURILOR

Acest steag indică Acest steag indică faptul

faptul că traficul că toate sarcinile de
ambarcațiunilor mici trafic și de încărcare și
în golf este descărcare sunt
suspendat din cauza suspendate, iar bărcile și
vremii nefavorabile remorcherele trebuie să
fie ancorate

36
 ZIUA TIMP DE NOAPTE

VARIABIL VARIABIL
1 Fanion 1 Lanterna
Verde

VREME REA VREME REA

1 sferă 1 Lanterna Rosie

TEMPORAR TEMPORAR
2 sfere 2 Lampioane Roșii

UNITATEA VI

PRIM AJUTOR

PROCEDURI DE IDENTIFICARE SI PRIM AJUTOR

Obiectivele primului ajutor

Este atenția imediată și tranzitorie care se acordă victimei accidentului în acela și loc al accidentului
sau leziunilor cauzate și care afectează una sau mai multe persoane și au următoarele
caracteristici:

 Sunt acțiuni care sunt furnizate oamenilor chiar în locul în care a avut loc evenimentul.
 Ele trebuie să fie acțiuni imediate și deci oportune să fie o contribu ție reală la salvarea vie ții
persoanei.
 Sunt acțiuni simple și ușor de aplicat.
 Este vorba despre acțiuni al căror scop este oprirea procesului de agravare a răni ților, în timp
ce ambulanța sosește și/sau este transferată la cel mai apropiat Centru de Asisten ță.

Obiectivele primului ajutor sunt

 Salvați viața răniților
 Evitați complicațiile ulterioare.

Cerințe ale persoanei care acordă primul ajutor

37
 Aveți cunoștințe clare și exacte
 au autocontrol
 A putea da ordine

Un pacient cu o fractură a coloanei vertebrale: Un pacient cu o fractură a coloanei vertebrale nu

ar trebui să fie transferat decât dacă o fac specialiștii.
Funcția aparatului respirator este: Să efectueze schimbul de gaze între organism și mediu
Funcțiile vitale ale unui pacient sunt verificate deoarece: El poate fi conștient sau inconștient,
El respiră și temperatura lui este normală, Are puls
Sângerare arterială: pierderea volumului circulant este dăunătoare unui pacient și foarte
periculoasă.
Șocul hipovolemic: este deprimarea tuturor funcțiilor organismului, din cauza defec țiunilor
sistemului circulator și dacă provine din pierderea volumului circulant, se nume ște:
Simptome Stare de șoc: Puls slab și ușor perceptibil, paloare, febră și inconștiență, persoana
trebuie să fie înfășurată și să își aseze picioarele sus pentru irigarea sângelui în tot corpul.

Câteva măsuri preventive pentru a evita otrăvirea prin efectul hidrogenului sulfurat, la
segregarea (distribuirea în cală) peștilor de la bord sunt: Curățenie bună la pivnițe,
umplerea completă a pivnițelor odată; ventilație, înghețare a peștilor
Hemoragie radială: sângele curge de la încheietura mâinii pacientului și este de culoare ro șu
aprins și stropi (pulsatil).
Proceduri în stare de șoc: Înfășurați pacientul, limitați durerea, plasați-l în pozi ție semi șezând,
Opriți sângerarea dacă există.
Entorsă: O distensie violentă a unei articulații, care produce impotență funcțională
Fractura de claviculă, cea mai vizibilă extern este: Căderea și imobilitatea umărului accidentat
Sistemul respirator format din: nări, faringe, laringe, trahee, bronhii și plămâni
Pentru a controla sângerarea arterială: Aplicați un pansament direct pe rană și aplicați un
bandaj
Sângerare la un braț: Dacă există sângerare arterială la un braț, comprimați artera humerală.
Artera carotidă: Corespunde gâtului și capului
În accidentele colective: Persoanele care au stop respirator sau cardiac trebuie să fie îngrijite
mai întâi.
Stop respirator: Tratamentul adecvat în prima etapă este de a face resuscitare gură la gură.
Pacient asfixiat: simptome de cianoză a feței (violet)
Puls: produs de mișcarea sângelui în artere
Tratamentul plăgii: Spălați rana cu apă și săpun, peroxid de hidrogen și/sau povidonă și acoperi ți
rana.
Plăgi abrazive sau erozive: sunt cauzate de frecarea de suprafețe aspre
Severitatea unei arsuri: arsurile sunt leziuni ale pielii și severitatea lor depinde de extinderea,
adâncimea și locația.

Venele: fac parte din sistemul cardio-vascular, sunt:

la.- Tuburi care părăsesc inima și sunt distribuite în tot corpul
b.- Conducte care ajung la inimă din cele mai diferite părți ale corpului
c.- Tuburi mici care servesc ca legătură între artere și vene
d.- Tuburi care transportă sânge pur de la plămâni către restul corpului

Pasul de urmat cu respirația gură la gură este: curățarea gurii și a căilor respiratorii ale
pacientului, îndepărtarea protezelor, guma de mestecat și alte
Fractura coloanei vertebrale: simptome, deformarea zonei fracturate, pierderea senzației, lipsa
controlului sfincterului
Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă, sânge și vase de sânge.
Fractură vertebrală: Simptome, sensibilitate la picioare, relaxarea sfincterului.
Fractura craniului: Simptome, există sângerare de la urechi.
Dacă există sângerare de la urechi, ne confruntăm cu una:
Fracturat: ameliorează durerea și adăpostește-o
Fractură de femur: șoldul, coapsa și piciorul trebuie imobilizate
Pentru a echilibra umiditatea pacientului deshidratat: Trebuie sa administram apa cu sare.
Tratamentul la un ars este: Calmeaza durerea, Previne socul, previne infectia
38
Manifestările sângerării interne masive sunt: Creșterea temperaturii corpului
Într-o arsură de tip B: A pielii și a țesutului adipos
Semnele vitale ale unei persoane sunt: Temperatura 37°, pulsul 60 - 80 pe minut, respirația 16 -
20 pe minut
Funcția aparatului respirator este: Să efectueze schimbul de gaze între organism și mediu.
Pe măsură ce verifică semnele vitale: Pentru că are puls, respiră.
Dacă se detectează că o persoană nu respiră, ne confruntăm cu: Stop respirator
Confruntat cu stopul respirator, lucrul corect de făcut este: să exersați respirația gură la gură
Daca te afli in fata unei persoane care nu are puls sau respiratie, atunci ai: Stop cardiac
respirator
Care este procedura de urmat în caz de stop cardiorespirator? Se efectuează resuscitare gură
la gură și masaj cardiac.
Se va folosi garoul: Numai când există sângerare arterială sau amputație
De unde știi că există o fractură? Când există durere severă, imobilitatea sau osul este vizibil
Insolația poate afecta o persoană prin: Expunerea excesivă și prelungită la lumina soarelui
Hipotermia este cauzată de: Frig în exces
Transferul unui pacient cu o probabilă fractură a coloanei vertebrale ar trebui să fie: Dacă
este posibil, transferați-l în aceeași poziție în care a fost găsit.
Unele simptome ale hipotermiei pot fi: scăderea căldurii corporale, frisoane, aritmie cardiacă,
pierderea reflexelor corporale
Tehnica de vindecare a rănilor de prim ajutor are în vedere următorii pa și: Spălați, dezinfectați
și acoperiți rana
Modul inițial de îngrijire a unei persoane leșinate este următorul: culcat în poziție de șoc,
slăbiți hainele strâmte și calde.
Nu trebuie să administrați niciun lichid unei victime a accidentului care este incon știentă
sau semiinconștientă, deoarece: Există paralizie a gâtului și lichidul poate fi inhalat prin căile
respiratorii și provoacă sufocare.
Când o singură persoană efectuează resuscitare cardiopulmonară, aceasta ar trebui: să
comprima pieptul de 5 ori și să ofere 3 respirații.

CONGELARE
Este actiunea de rigiditate care are loc in tesuturile organice din cauza impiedicarii aportului de
sange, care este produsa de temperaturi extrem de scazute (-0 grade) determinand cristalizarea
sangelui si a tesuturilor celulare.

simptomatologie
 Paloare intensă a părții înghețate, în general este vorba de extremită țile superioare, fa ța
inferioară;
 furnicături sau mâncărimi în zona înghețată;
 Scăderea sensibilității;
 Somnolenţă;
 letargie;
 Dificultate în a face mișcări care în circumstanțe normale le fac în mod natural.

Tratament
 Adăpost într-o unitate temperată;
 Protejați zona înghețată cu pături sau îmbrăcăminte călduroasă, protejând-o de lovituri, frecări
sau căldură directă precum guateros sau căldură directă care poate duce la cangrenă;
 Dacă este conștient, dați lichide fierbinți, nu fierbinți;

LEZIUNI
Plăgi deschise: În acest tip de răni se observă separarea țesuturilor moi. Ele sunt astfel
mai susceptibile la contaminare.

răni închise:
Sunt acelea in care nu se respecta separarea tesuturilor, sunt produse in general prin
lovituri; sângerarea se acumulează sub piele (hematom), în cavită ți sau în vizere. Acestea
trebuie tratate rapid deoarece pot compromite funcția unui organ sau circula ția sângelui.

39
Răni simple: Acestea sunt răni care afectează pielea, fără a provoca leziuni organelor
importante.

Exemplu: zgârieturi sau tăieturi superficiale.

Plăgi complicate: Sunt răni extinse și profunde cu sângerare abundentă; există de obicei
leziuni ale mușchilor, tendoanelor, nervilor, vaselor de sânge, organelor interne și perforarea
viscerală poate sau nu să apară.

CLASIFICAREA UNOR RĂGI DUPA ELEMENTUL CARE LE PRODUCE

Răni tăiate sau incizate: Produse de obiecte ascuțite precum conserve, sticlă, cuțite.
Plăgi prin perforare: sunt produse de obiecte ascuțite, cum ar fi unghiile, ace, cârlige sau
mușcături de șarpe.
Rănile prin perforare: sunt produse de obiecte ascuțite și ascuțite, cum ar fi foarfece,
pumnale, cuțite sau un os fracturat.
Răni lacerate: Produse de obiecte cu margini zimțate (fierăstraie sau conserve).
Leziuni provocate de arme de foc: produse de proiectile.
Zgârieturi, excoriații sau abraziuni: Produse prin frecarea sau frecarea pielii cu
suprafețele dure.
Răni contondente: produse de pietre, bastoane, pumni sau obiecte dure.
Vânătăi: Sunt răni închise cauzate de lovituri.
Amputația: este îndepărtarea completă a unei părți sau a întregului membru.
Zdrobire: Când părți ale corpului sunt prinse de obiecte grele.

SÂNGERARE
Constă în pierderea de sânge, produs din ruperea vaselor de sânge. Ele pot fi interne sau externe:

Hemoragie internă

Simptome :
 Echimoze ale sectorului (hematom).

40
 Puls slab și palid.
 Respirație rapidă, superficială.
 Sete.

Tratament :
 Puneți un pachet de gheață sau echivalent pe partea afectată.
 Verificați dacă persoana rănită are sânge care iese din orificiile corpului (gura, nasul etc.)

Sângerare externă
Pot fi arteriale, cele mai periculoase, dar din fericire mai pu țin frecvente, și venoase,

Simptome :
arterial :
 Flux de sânge roșu aprins.
 Jet intermitent (bătăi ale inimii).

Venos:
 Ieșire de sânge întunecat.
 Curge continuu.

Tratament:
 Nu folosi bumbac.
 Nu atingeți interiorul rănii (nu împingeți rana).
 Nu încercați să introduceți organe care ar putea fi ieșit din rană.
 Nu încercați să îndepărtați obiectele care pot fi încorporate în rană.
 Apăsați în jos cu mâna și aplicați un alt pansament.
 Dacă sângele continuă să curgă, aplicați un alt pansament fără a îndepărta interiorul,
continuați să aplicați presiune cu mâna.

Șocul hipovolemic este o stare clinică în care cantitatea de sânge care ajunge la celule este
insuficientă sau inadecvată pentru ca acestea să își îndeplinească funcția normală.

Simptomele sunt:
 Piele palidă, rece, moale.
 neliniște, sete
 Puls slab și rapid.
 Respirație lentă și profundă, uneori zgomotoasă.
 obtuziare
 Și, dacă persistă, declanșează o comă.

Primul ajutor pentru șoc hipovolemic:

 Slăbiți hainele sau obiectele care vă asupresc gâtul, pieptul sau talia.
 Poziție antișoc, culcat pe spate, cu picioarele ridicate nu mai mult de 45º.
 Evitați pierderile de căldură.
 Insistați asupra controlului sângerării.
 Transfer la un centru de sănătate, monitorizarea semnelor vitale.

FRACTURILE
Sunt oase rupte.

Simptome:
 Multă durere.
 Echimoze ale locului (hematom).
 Umflare rapidă.
 Deformarea și incapacitatea de a mișca membrul afectat (impotență func țională).

Tratament general:
 Nu mutați niciodată partea afectată și nu încercați să o puneți la locul ei,

41
 Nu-l masa.
 Nu mutați inutil persoana afectată.
 Nu vinde sau leagă cu forță.
 Dacă există și răni, aplicați mai întâi pansamente.

Dacă fractura este la extremități (brațe sau picioare):

 Imobilizați cu o atela. Pentru aceasta:
 Izolați pielea victimei de atelă.
 nu reduce
 Nu strângeți prea mult.
 Transportați-l cu grijă, evitând mișcările bruște.

Dacă fractura este a gâtului sau a coloanei vertebrale (trebuie menționat că acestea sunt foarte
grave):
 Deplasați-vă cu extremă grijă, cel puțin între șase persoane, doar dacă este necesar.
 Așezați-l orizontal pe o suprafață tare, netedă.

INFECȚIA RESPIRATORIE:
Este oprirea totală și absolută a funcției de bază a respira ției, actul de a aduce oxigen în plămânii
persoanei, permițându-i acestuia să trăiască cu el.

Cauze:
 Asfixierea cu gaze.
 Imersiune
 droguri.
 Soc electric.
 Hituri.
 Obiecte străine în căile respiratorii.

Simptome:
 pierderea conștienței
 Culoare cianotică în față, unghii sau limbă.
 Absența mișcării pieptului. Nu poți auzi respirația.
 Pacientul nu expiră, nu încețoșează o oglindă când este plasată lângă gură.

Tratament:
 Începeți rapid respirația artificială.
 Cea mai rapidă și de încredere metodă este cuvântul în gură.

DIN GURA IN GURA

 Stați lângă persoana afectată;
 Pune mâna stângă sub gât și ridică-o astfel încât tuburile de respira ție să fie cât mai drepte;
cu mâna dreaptă, presă cu degetul mare și arătător închizând nările;
 Respirați adânc, deschideți gura larg, puneți-o pe cel rănit și suflă puternic;
 Observ daca reusesc sa fac ca toracele persoanei asistate sa se dilate, imediat ce se intampla
acest lucru, ii scot gura si ii las sa respire in continuare;
 Repetați operația sincron de 10 până la 12 ori pe minut; în cazul adulților; și mai mult sau
mai puțin 20 la copil;
 Dacă nu a reușit, trebuie să presupunem că există obstruc ție din cauza căderii limbii; dacă
acesta este cazul, scoateți mâna de pe gât, introduceți degetul mare în gură și ține ți-l pe
maxilarul superior.

42
 Dacă nu există răspuns la Resuscitarea Pulmonară și este detectat ARESTAT CARDIAC ,
procedați fără a pierde timp la RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE , deoarece vă
confruntați cu un ARESTAT CARDIO-RESPIRATOR.

ATAC DE CORD
Inima se oprește.

Masaj cardiac:

Ar trebui aplicat atunci când:

 Persoana afectată nu respiră.
 Nu are puls.
 Este inconștient.
 Piele de culoare violet.

Tratament:
 Așezați persoana afectată orizontal pe o suprafață netedă.
 Stați în lateral, la înălțimea pieptului.
 Dă-i 4 respirații artificiale. (din gura in gura).
 Localizați mijlocul sternului (centrul toracelui), la nivelul mameloanelor.
 În acea zonă așezați călcâiul mâinii; celălalt peste primul.
 Cu brațele drepte, fără să îndoiți coatele, apăsați puternic și apoi mic șora ți presiunea, fără a
îndepărta mâinile de pe piept.
 Faceți 10 masaje în 10 secunde, urmate de 2 respirații artificiale: și repeta ți seria după cum
este necesar.

Tehnici de respirație artificială:

 Se aplică atunci când persoana vătămată prezintă:
 Dificultăți mari de respirație sau nu respiră.
 pierderea conștienței
 Pielea de o nuanță violet.

Tratament
 Așezați-l orizontal, cu capul pe spate și bărbia sus.
 Deschideți gura și îndepărtați orice obstacol.
 Strângeți nasul persoanei afectate.
 Respirați adânc și puneți gura peste cea a pacientului, astfel încât să fie închis ermetic. (Po ți
pune o batistă sau o bucată de pânză pentru a evita contactul direct).
 Umflați (suflați) aer cu forță în gura persoanei afectate până când toracele (pieptul) se ridică.
 Faceți 12 până la 15 respirații pe minut.

ARSURI
Este distrugerea pielii cauzată de expunerea la temperaturi mai mari decât capacitatea naturală de
rezistență (rezistă până la 40º Celsius) în funcție de intensitatea căldurii primite, aceasta poate fi:
superficială sau profundă. Originea acestor leziuni este caldura produsa de razele solare, foc,
lichide, solide, gaze fierbinti sau vapori fierbinti. Trebuie adaugat ca si energia electrica produce
aceste leziuni, substante chimice, corozive si/sau frig. Mai mult de 50% din corpul compromis
este fatal.
Simptome: durere în zona afectată.
Tratament:
Evaluați severitatea arsurii pe baza:

1.- Prelungire;
2.- Adâncime; REGULA DIN 9
3.- Localizare;
43
 4.- Prelungire .-

Cap și gât 9%
fiecare membru superior 9%
fiecare membru inferior 18 %
Organele genitale 1%
Spatele portbagajului 18 %
Fața anterioară a trunchiului 18 %

GRADU SIMPTOME PROCEDURĂ PRECAUȚII

L
 Înroșirea pielii (eritem)  Eliminați agentul cauzal;  Transfer la Centrul de
Afectarea primului strat
Eu al pielii.  Scufundați zona sub un jet Asistență, când zona
blând de apă rece; compromisă este
"LA"  Durere. extinsă.
 Acoperiți cu pansament,
cârpă curată;
Transfer la Centrul de
Asistență.
 Apariția veziculelor  Cufundați zona afectată sub  Nu spargeți și nu goliți
(flyctenas) din cauza un jet blând de apă rece. flacoanele.
II
"AB"
compromisului celui de-  Acoperiți rapid zona  Nu aplicați unguente
al doilea strat al pielii afectată cu un pansament sau soluții.
(derm). curat.
 Durere intensă. Transfer la Centrul de
Asistență pentru atenție
profesională.
 Distrugerea pielii și a  Acoperiți imediat cu un  Nu îndepărtați
țesuturilor, putând pansament ușor curat sau o îmbrăcămintea lipită de
II ajunge la os. cârpă. piele.
"B"  Aspect rigid, alb sidefat.  Transfer imediat la un Centru  Acoperiți zonele rănite
 Amorțit în centrul de Asistență pentru atenție de având grijă să nu
arsurii, treptat dureros către profesioniști. contactați direct două
în zona înconjurătoare.  Dacă Centrul de Asistență suprafețe compromise:
este departe și victima este de ex. Gât; axile; pliul
conștientă, dați lichide de anterior al cotului; pliul
băut în înghițituri scurte în posterior al genunchiului.
mod continuu.

RĂNIRI CAUZATE DE CURSUL ELECTRIC

44
Electricitatea provoacă arsuri, dar de obicei provoacă și leziuni grave ale sistemului nervos,
inhibând sau „interferând” sistemul nervos vegetativ, provocând stop respirator și cardiac dacă
curentul persistă.

Umiditatea pardoselilor și pereților și propria noastră rezisten ță internă determină intensitatea care
va circula prin corpul nostru.

Ca regulă generală, vom respecta aceste îndrumări:

- Deconectați alimentarea înainte de a atinge victima.
- Dacă acest lucru nu este posibil, izolați-ne cu bețe, frânghii etc. fără a atinge direct victima.
- Verificați semnele vitale și începeți RCP . Dacă este necesar, chiar și pentru câteva ore, deci vor
trebui planificate ture.
- Acoperiți zona afectată (găurile de intrare și de ieșire).
- Transfer la spital chiar dacă leziunile sunt minime: pot apărea modificări tardive.

Și, în plus, stabiliți o relație și, dacă este cazul, vom căuta și alte posibile victime în interiorul
portbagajului vehiculului sau în împrejurimi.

Observați dacă pe hainele victimei există o scurgere de lichide inflamabile, materiale toxice sau
corozive, obiecte ascuțite sau ascuțite care ne pot răni. Toate acestea vor servi pentru a ajuta

HIPOTERMIE
Este scăderea temperaturii corpului sub normal, mai ales când vine vorba de căderi în apă (mare,
lacuri sau râuri) în funcție de temperaturile din fiecare caz.

TIMPUL DE SUPRAVIEUTIE ESTIMAT TIMP ESTIMAT ÎN ORE

AL OAMENILOR ÎN TEMPERATURA
APEI ÎN Cº
-2 -3/4 (45 MINUTE)
2 la 4 -1.30
4 la 10 -3
10 la 15 -6
15 până la 20 -12
+20 Va depinde de condiția fizică, până când vei obosi
și vei scufunda.

Simptomatologie progresivă:
 Frisoane (senzație de cald și frig);
 Senzație de confuzie și dezorientare;
 Aritmii cardiace;
 inconştienţă;
 Absența reflexelor;
 Fibrilație cardiacă care duce la stop cardiac; și
 Moarte.

Tratament:
Supraviețuitorii care nu prezintă semne evidente de probleme cardio-respiratorii, dar au
manifestări de frisoane, conștiență compromisă, ar trebui să fie scufunda ți sau expu și sub apă
temperată la aproximativ 28 de grade. În caz de urgen ță, introduce ți pacientul cu haine și odată ce
45
începe să reacționeze, scoateți-le, tăiându-le dacă este necesar. Dar, nu ajunge niciodată la nivelul
în care individul transpira de la căldură.

Apoi uscați-le fără frecare tare, deoarece frecarea poate abraza pielea care este moale din cauza
timpului în exces expus la contactul cu apa.
În mod ideal, poți să te întinzi într-un pat cald sau să stai într-o cameră încălzită.

STARE DE ȘOC
Este o stare de depresie acută care împiedică funcționarea sistemului circulator.

Cele mai frecvente cauze sunt:

 rani grave.
 Arsuri severe.
 hemoragii.
 fracturi severe.
 deshidratare.
Simptome:
 Transpirație rece.
 Paloare extremă.
Tratament:
 Izolați trecătorii.
 Slăbiți hainele strâmte ale persoanei afectate.
 Pune capul mai jos decât restul corpului, sau dacă nu, ridică picioarele la 40 cm. sol.
 Evitați să răcească pacientul. înfășurați-l
 Dacă este conștient, administrați lichide.

Important :
 Nu mutați pacientul în mod inutil.
 Opriți sângerarea dacă există.
 Ușurează durerea, pe cale orală, dacă este posibil.

46
 picioarele mai
sus decât capul
Inspiră încredere în
acțiunile tale

adăposteș

Hainele largi și
descheiate confort si protectie

TRANSPORTUL ACCIDENTELOR

La transportul unei persoane rănite sau grav bolnave trebuie să se asigure că leziunile nu vor
crește, nici nu se vor produce noi leziuni sau recuperarea lor se va complica din cauza deplasărilor
inutile sau a transportului inadecvat.

Sarcina brațului cu 2 ajutoare Încărcarea brațului cu 3 ajutoare

UNITATEA VII

INCENDII

ECHIPAMENT DE RESPIRATIE AUTONOM

LUPTA IMPOTRIVA FOCULUI

Incendiile pot distruge fabrici întregi și odată cu ele, surse de muncă în detrimentul muncitorului
și al economiei țării.
Pentru a le evita, lucrătorii sunt obligați să respecte normele de siguran ță care le împiedică în caz
de incendiu.
De aceea, este esențial instruirea personalului pentru selectarea și utilizarea echipamentelor de
stingere a incendiilor.

Obiectiv general
Aflați care sunt cele trei elemente care pot provoca un incendiu și, de asemenea, cunoa ște ți
comportamentul lor.

47
CE ESTE FOCUL
Focul, după o zicală veche, este un slujitor bun, dar un stăpân rău, pruden ța cuprinsă în aceste
cuvinte arată prea mult, de multe ori în raportările de incendii care au ca rezultat pierderea vie ții
sau pagube bunurilor. Focul, stăpânul rău, este un risc constant la locul de muncă, ca și acasă, și
în activitățile noastre de agrement.

Focul este rezultatul căldurii și luminii produse în timpul reac țiilor chimice, numite ardere. În
majoritatea incendiilor, reacția de ardere se bazează pe oxigenul din aer care reac ționează cu un
material inflamabil, cum ar fi lemnul, îmbrăcămintea, hârtia, uleiul sau solven ții, care intră în
foc.clasificarea chimică generală a compușilor organici; De exemplu compu șii de carbon.

Majoritatea persoanelor care mor în incendii mor ca urmare a efectului toxic al fumului și gazelor
fierbinți, și nu ca o consecință directă a arsurilor.

Arderea benzinei într-un motor de mașină este un bun exemplu de reac ție de ardere incompletă,
monoxid de carbon, dioxid de carbon, apă și fum sunt toate emise din țeava de e șapament,
depunând o cantitate bună de carbon sau funingine. Pentru ca amestecul de aer/benzină să se
„aprindă” trebuie să aveți o bujie eficientă ca sursă de aprindere.

Combinația de combustibil, oxigen și căldură furnizează cele trei componente ale reac ției de ardere
care pot da naștere la incendiu.

TRIANGUL DE FOC

Cele trei elemente ale focului pot fi reprezentate prin triunghiul prezentat mai jos.

Dacă triunghiul este incomplet, „focul” nu poate fi produs. Baza pe care se sprijină prevenirea
incendiului și lupta împotriva acestuia constă în spargerea triunghiului de foc.

Posibilitatea arderii unui material depinde de proprietățile sale fizice, precum și de proprietă țile sale
chimice, ca regulă generală materialele sunt inflamabile doar în stare de vapori, pu ține solide sau
lichide ard direct. Formarea aburului din solide sau lichide este u șor controlată de temperatura
acestora. În prevenirea incendiilor, cunoașterea capacității unui material de a forma vapori și a
temperaturii necesare pentru ca astfel de vapori să se aprindă este foarte importantă.Fără căldură
sau o sursă de aprindere, materialul inflamabil poate fi folosit în mod normal cu toată
forța.siguranță în ceea ce privește riscul de incendiu. .

O observare a ușurinței cu care arde aburul oferă și un mijloc de reducere a pericolului de incendiu
asociat cu diferite substanțe.

Persoanele care detectează incendiu trebuie:

- suna alarma
- Evacuați oamenii
- începe dispariția

Combustibil
48
Acesta poate fi orice material combustibil, fie solid, lichid sau gazos. Cele mai multe solide și
lichide se transformă în vapori sau gaze înainte de a arde.

Oxigen
Aerul pe care îl respirăm este format din 21% oxigen. Focul necesită o atmosferă de cel pu țin 16%
oxigen. Oxigenul este un combustibil, adică activează arderea.

Căldură
Este energia necesară pentru a crește temperatura combustibilului până la punctul în care sunt
eliberați suficienți vapori pentru a permite aprinderea.

Reactie chimica
O reacție în lanț poate avea loc atunci când celelalte trei elemente sunt prezente în condi ții și
proporții adecvate. Incendiul apare atunci când are loc această oxidare sau ardere rapidă.

Toate tipurile de incendii necontrolate, indiferent dacă produc sau nu daune directe, sunt
considerate incendii.

CLASIFICAREA INCENDIILOR

tipuri de incendii

O clasa"
Sunt incendiile care implică materiale organice solide, în care se pot forma jar, de exemplu, lemn,
hârtie, cauciuc, materiale plastice și țesături.

clasa B"
Sunt incendii care implică lichide și solide ușor topibile, de exemplu, etan, metan, benzină,
parafină și ceară de parafină.

clasa "C".
Sunt incendii care implică echipamente electrice sub tensiune, cum ar fi aparate, întrerupătoare,
cutii de siguranțe și unelte electrice.

Clasa "D"
Acestea implică anumite metale combustibile, cum ar fi magneziu, titan, potasiu și sodiu. Aceste
metale ard la temperaturi ridicate și degajă suficient oxigen pentru a sus ține arderea, pot reac ționa
violent cu apa sau alte substanțe chimice și trebuie manipulate cu grijă.

SURSE DE CĂLDURĂ ȘI CUM SE IMPIEȘTE DECEPREA INCENDIILOR

Căldura

Energia necesară pentru ca combustibilul să se vaporizeze și focul să pornească și să sus țină se

numește „căldură”.

Căldura necesară pentru a aprinde un incendiu provine, în general, de la o sursă externă care
vaporizează materialul combustibil și ridică temperatura gazelor la punctul lor de aprindere. Apoi,
aceeași căldură degajată de combustibilul care arde este folosită pentru a vaporiza și a aprinde mai
mult combustibil.

Există diverse surse de căldură și variază de la cele foarte evidente la cele nebănuite.

căldură de convecție
Când este încălzită, o masă de aer se extinde și tinde să crească și este înlocuită cu aer rece. Acest
aer se va încălzi și se va ridica. Așa se formează curenții de aer cald care transportă căldură.
49
Într-un incendiu, aerul este încălzit de temperaturi ridicate și curen ții de aer forma ți vor usca
combustibilii din calea lor, favorizând răspândirea incendiului.

căldură prin radiație

Căldura trece prin aer, fără a-l deplasa, până când se ciocne ște de un material. Acest fenomen are
loc doar pe distanțe scurte și afectează combustibilii care sunt aproape de flăcări.

căldură de conducție
Acest fenomen permite transmiterea căldurii de la un corp solid la altul prin contact fizic într-un
incendiu, acest fenomen apare atunci când există contact între plante, arderea materialelor
lemnoase (rădăcini, trunchiuri, ramuri.)

surse de căldură
flăcări deschise
Flăcările deschise, cum ar fi torțele, trebuie avute grijă ca acestea să nu fie în apropierea unor
produse inflamabile, cum ar fi orice depozit de combustibil.
S-ar părea că pericolul incendiilor deschise și scânteilor lângă materiale combustibile este atât de
evident încât orice persoană cu discernământ ar acționa în consecință; dar adevărul este că
cazurile de incendiu arată contrariul. Cu excepția anumitor ocazii cu adevărat imprevizibile,
incendiile din cauza acestor situații sunt complet imprevizibile. Utilajele de taiere si sudare care se
folosesc fara precautia cuvenita, sunt o cauza serioasa, care degaja un strat mare de scantei, astfel
incat in zonele in care se folosesc aceste echipamente sa nu manipuleze materiale usor
combustibile, sa fie folosite ecrane. realizate din material incombustibil pe baza de azbest si
curatenie riguroasa trebuie mentinuta in zona de lucru, evitand scurgerile de ulei si alte produse
usor combustibile.

Trabucuri, chibrituri și fumat

Pentru a preveni ca acestea să fie un pericol, locurile în care se poate fuma trebuie să fie perfect
definite, întrucât țigările și chibriturile provoacă un procent mare de incendii.
An de an, un sfert de incendii sunt cauzate de folosirea neglijentă a chibriturilor și neglijen ța în
stingerea trabucului sau a cenușii țevii.
Pașii pe care inginerul sau tehnicianul în siguranță industrială trebuie să îi facă pentru ca această
problemă să nu mai existe sunt:

Găsiți locurile cele mai predispuse la foc.

Puneți semne care spun că nu fumatul, în fiecare loc cel mai predispus la foc.
Pune anunţuri acolo unde a fost stabilit, iar muncitorii în general sunt obligaţi să accepte
prevederile, care vor fi respectate la litera, atât de către supraveghetori şi directori, cât şi de către
directorul fabricii şi vizitatori.
De asemenea, ca chibriturile sau brichetele să fie purtate în zonele deja considerate pentru
nefumători.

INSTALATII ELECTRICE SI APARATE ELECTRICE

Există două tipuri de instalații electrice: temporare și fixe

instalatii electrice provizorii

50
Sunt cele care au îmbătrânit și materialul izolator care le acoperă este deteriorat, pot provoca
incendii din cauza unui scurtcircuit sau prin ridicarea sarcinii de energie electrică în liniile de
distribuție, dând foc structurii pe care sunt montate conductoarele, chiar și cu atât mai mult dacă
structura este din lemn sau dintr-un material similar.

instalatii fixe
Acestea sunt conductoarele care trebuie intubate iar calitatea materialelor trebuie sa respecte
standardul oficial corespunzator, in principal in acele locuri in care se manipuleaza lichide si gaze
inflamabile, caz in care prizele si registrul trebuie sa fie antiexplozive.

Echipamentele electrice defecte sunt, de asemenea, o cauza frecventa de incendiu din cauza unui
scurtcircuit in acesta si a transmiterii incendiului la materialele combustibile din vecinatatea sa,
atat echipamentele electrice cat si cablurile de alimentare ale acestuia trebuie sa fie in perfecta
stare.

TIPURI DE SCÂNTEI

Există două tipuri diferite de scântei: scântei electrice și mecanice.

scântei electrice
Sunt cele care apar la deconectarea unui întrerupător, la conectarea sau deconectarea unui
ștecher, la aprinderea sau stingerea luminii, sunt periculoase dacă se manipulează materiale
inflamabile, deoarece există riscul de explozie. Pentru a evita acest lucru, liniile, conexiunile și
întrerupătoarele trebuie să fie ermetice pentru ca scânteile care pot apărea să nu intre în contact.

scântei mecanice
Sunt cele care sunt produse prin frecare. Un rulment fără lubrifiere care alunecă poate provoca un
incendiu, așa că aceste anomalii trebuie corectate, ele pot fi provocate și de lovituri, precum cu
daltă, frecare excesivă la tăierea a ceva cu șmirghel.
Trebuie prevenit ca aceste scântei să cadă în apropierea materialelor combustibile, sau ca mediul
în care se desfășoară lucrările este încărcat.

LICHIDE INFLAMABILE

Nu lichidele inflamabile ard, ci vaporii sunt cei care se aprind si daca acesti vapori sunt amestecati
cu oxigenul in proportia corespunzatoare, arderea este atat de rapida incat provoaca o explozie,
chiar si atunci cand se produce presiune si nu ajunge. cel dezvoltat de substan țe explozive de mică
putere.

Se spune că oriunde sunt vapori ai acestora va exista un risc considerabil de explozie și incendiu,
motiv pentru care trebuie tratat și manipulat cu precau ția cuvenită, deoarece chiar și în cazul unor
cantități relativ mici de substanțe volatile, atunci când sunt vaporizate. iar atunci când este
amestecat cu oxigen în proporții adecvate poate provoca daune.

Acestea sunt câteva măsuri de precauție care trebuie luate atunci când utiliza ți lichide
inflamabile:

- Alegeți întotdeauna lichidul cel mai puțin inflamabil.

- Păstrați toate lichidele inflamabile în recipiente construite conform standardelor de siguran ță.
- Limitați furnizarea de lichide inflamabile în zonele de lucru, la nevoile unui singur schimb, cel
mult.
- Elaborați și aplicați proceduri de lucru la nevoile unui singur schimb
- Pământați toate echipamentele metalice dacă sunt staționare.
- Utilizați numai echipamente electrice aprobate de direcția generală de standarde.
- Asigurați ventilație sau aerisire eficientă a rezervoarelor de stocare.

51
- Furnizați echipamentul adecvat, pregătiți și aplicați proceduri sigure pentru cură țarea și
repararea containerelor sau rezervoarelor care conțin solvenți.
- Asigurați-vă că nisip sau orice alt material incombustibil este întotdeauna la îndemână pentru
a vă ajuta în cazul izbucnirii unui incendiu.

CĂLDURĂ SPONTANĂ

Este o sursă rară de căldură, dar extrem de periculoasă din cauza nea șteptatului. Poate fi produs
de deșeuri sau de alte lucruri precum cârpe impregnate cu combustibil, pe care persoana le poate
îngrămădi. Și așa se întâmplă o neglijență sau o scânteie de la orice sursă de căldură.

Materialele combustibile pot fi de trei tipuri:

- solid
- gazos
- lichide
-
Pentru a exista ardere este necesar ca materialele să fie gazoase, sau ca solidele și lichidele să
emită gaze sau vapori datorită influenței căldurii.

Cu toate acestea, nu este suficient ca combustibilul să fie sub formă gazoasă pentru ca acesta să
ardă, acesta trebuie depozitat într-un punct de aprindere numit „punct de aprindere”, această
temperatură fiind diferită pentru fiecare tip de combustibil.

CUM SĂ IMPIEȘTI DECEPREA INCENDIILOR

Eliminarea combustibilului
Utilizarea pe scară largă a materialelor inflamabile este ceea ce face imposibilă eliminarea
combustibililor, care se încadrează în clasificarea Triunghiului de Foc.

Riscul unui incendiu grav poate fi redus prin menținerea la minimum a cantită ților de materiale
inflamabile. În laborator sau atelier, în multe cazuri este suficient să ave ți sticle de 0,5 litri de
solvent. Această limită este esențială în cazul în care se folosesc mul ți solven ți diferi ți.

Gunoiul este o sursă de combustibil care poate fi eliminată; Este foarte frecvent ca de șeurile de
hârtie, pânză, plastic sau lemn să fi alimentat combustibilul cu care au început incendiile mari.
Această formă de prevenire a incendiilor trebuie inclusă în programele de cură țare

Recomandări:
- Păstrați zonele de lucru și depozitare fără gunoi.
- Puneți cârpe grase în recipiente acoperite

eliminarea oxigenului
Acest lucru se poate face doar în circumstanțe foarte speciale. Aerul (oxigenul) poate fi îndepărtat
din conducte sau din spațiul de deasupra lichidelor inflamabile din rezervoarele de stocare folosind
azot, dioxid de carbon sau argon.

Aceasta se întoarce în spațiul inert. Ca regulă generală, trebuie acceptat faptul că oxigenul din aer
este disponibil gratuit în orice situație în care există un incendiu.

Lichide și gaze inflamabile

Nu alimentați echipamentele într-un spațiu închis, mai ales dacă există o flacără deschisă de la un
cuptor sau un încălzitor de apă.
Nu alimentați echipamentele care sunt încă fierbinți.
Păstrați lichidele inflamabile depozitate în recipiente etan șe, etan șe. Turna ți doar cantitatea de care
aveți nevoie din rezervoare.
Depozitați lichidele inflamabile departe de sursele de scântei.
Folosiți lichide inflamabile numai în zone bine ventilate.

52
Eliminarea surselor de căldură și aprindere
Eliminarea elementului de căldură din triunghiul de foc este, desigur, cel mai important aspect al
prevenirii incendiului, deoarece combustibilul și oxigenul sunt întotdeauna la îndemână și gata să
fie aprinse.

Riscurile apariției scânteilor electrice sunt reduse prin utilizarea fitingurilor și echipamentelor
ignifuge, iar electricitatea statică poate fi descărcată în siguran ță prin utilaje de împământare sau
prin utilizarea de încălțăminte antistatică de către personal, zonele pot fi rezervate pentru
utilizarea substanțelor inflamabile, în care fumatul va nu este permisă, folosirea flăcărilor
deschise, sau utilizarea suprafețelor cu temperaturi ridicate, de exemplu plite încălzite. Este
important ca regulile aplicabile acestor zone sa fie mentinute, nu doar din cauza riscului de
incendiu, ci si din cauza raspunderii legale a tehnicianului, intrucat impotriva lui se poate demara
o actiune in justitie, indiferent daca se produce sau nu incendiul. foc.

Sticlele de sticlă nu trebuie depozitate acolo unde sunt concentrate razele soarelui. Ar trebui
evitată aruncarea neglijentă a chibriturilor aprinse, a trabucurilor sau a cenu șei de pipă în zonele
în care este permis fumatul.

Dacă nu sunt disponibile scrumiere, tehnicianul trebuie să găsească o metodă potrivită pentru
acest scop.

ECHIPAMENT ELECTRIC

În echipamentele electrice, identificați cablurile vechi, izola ția uzată și păr țile electrice rupte.
Raportați orice situație periculoasă managerului dvs.

Evitați supraîncălzirea motoarelor menținându-le curate și în stare bună. O scânteie de la un motor

defect poate aprinde uleiul și stâlpul care se află în motor.
Luminile auxiliare ar trebui să aibă întotdeauna un anumit tip de protec ție. Căldura produsă de
luminile neacoperite poate aprinde cu ușurință combustibilii obișnuiți.
Nu instalați niciodată o siguranță cu un amperaj nominal mai mare decât a fost specificat pentru
circuitul în cauză.
Inspectați orice scule electrice sau echipamente care au un miros ciudat. Anumite mirosuri
neobișnuite pot fi primul semn că există un incendiu.
Nu supraîncărcați întrerupătoarele de perete. Două prize nu trebuie să aibă mai mult de două
dispozitive conectate.

ECHIPAMENTE PENTRU COMBATEREA INCENDIILOR SI CLASIFICAREA ACESTORA

furtunuri
În mod obișnuit, despre tactica pompierilor cu furtunuri de a lupta împotriva incendiilor se
vorbește cu aceeași simplitate cu care se întreabă ora; Cu toate acestea, la atacarea unui incendiu
nu se folosește o singură tactică, ci mai degrabă un proces care necesită aplicarea unei serii de
tactici care vor fi mai importante, deoarece la fel ca în buna func ționare a unui ceas, nu se poate
determina care este este piesa cea mai importantă; Astfel, în stingerea incendiilor, toate tacticile
folosite sunt la fel de importante pentru realizarea cu succes a acestuia.

Stăpânirea tacticii în avans, evoluțiile, manevrele și retragerile cu furtunuri, fac parte din acel
angrenaj complicat care este folosit pentru a lupta împotriva incendiilor, de la cel mai mic până la
cel mai complicat, făcând o manevră complicată și sigură în sine fericită și sigură. .

extinctoare
Stingătoarele, după cum știm deja, sunt dispozitive special concepute pentru a permite
descărcarea unei anumite cantități de agent de stingere, depozitat în interior în func ție de nevoile
operatorului acestuia.
Stingătoarele, trusa de prim ajutor pentru stingerea incendiilor, sunt destinate a fi folosite
împotriva incendiilor mici și incipiente.
53
CLASIFICAREA STINGENTELOR
După cum știm cu toții, nu există un singur tip de stingător pentru toate tipurile de incendiu, de
aceea există o clasificare a stingătoarelor.

- Extinctoare clasa "A".

- Extinctoare clasa "B".
- Extinctoare clasa "C".
- Extinctoare clasa "D".

Extinctoare clasa "A".

Incendiu de clasa A: incendiile de acest tip sunt atacate prin răcire. Pentru aceasta, cel mai bun
element de stingere este apa. Extinctoarele recomandate pentru acest tip de incendiu sunt:
- Apa sub presiune.
- Spumă.
- Soda – acid.

Extinctoare clasa "B".

Incendiu clasa B: Incendiile de acest tip se sting prin sufocare, folosind următoarele stingătoare:
- Dioxid de carbon.
- Pulbere chimică uscată.
- Spumă.
- Halon.

Extinctoare clasa "C".

Foc de clasa C: În acest tip de incendiu, apa sau elementele cu apă nu trebuie folosite din niciun
motiv. Extinctoarele recomandate pentru acest incendiu sunt:
- Dioxid de carbon.
- Pulbere chimică.
- Halon.
Extinctoare clasa "D".

Cu care putem stinge toate tipurile de foc cu metale, precum Magneziul, Titanul, Potasiul și Sodiu,
cu agenți de stingere cu pulbere uscată, special concepute pentru aceste materiale. În cele mai
multe cazuri, acestea absorb căldura din material, răcindu-l sub temperatura sa de aprindere.

Extinctoarele chimice universale lasă reziduuri care pot fi dăunătoare echipamentelor sensibile,
cum ar fi computerele sau alte echipamente electronice.
REȚINEȚI CĂ ELIMINAREA UNUI DIN CEI TREI FACTORI:
COMBUSTIBIL – CĂLDURĂ – OXIGEN; NU ESTE FOC.

Cum sunt eliminați acești factori?

- Combustibilul poate fi îndepărtat prin amestecarea acestuia.
- Oxigenul este eliminat prin sufocare.
- Căldura este îndepărtată prin răcire.

Aplicând aceste principii, au fost fabricate stingătoare.

Tipuri și culori de extinctoare portabile

Stingătoarele au fost vopsite anterior în roșu, culoarea tradi țională pentru echipamentele de
stingere a incendiilor. Odată stabilită clasificarea incendiilor, și necesitatea utilizării tipului corect
de stingător, a fost necesară crearea unui cod de culoare aplicabil cazului.

Cum se identifică stingătorul adecvat

54
Toate categoriile sunt indicate pe plăcuța de identificare a extinctorului. Unele stingătoare sunt
marcate cu mai multe categorii, cum ar fi AB, BC și ABC. Aceasta înseamnă că aceste stingătoare
pot stinge mai mult de o clasă de incendiu.

Extinctoarele din clasa "A" și clasa "B" includ o categorie numerică care indică magnitudinea
incendiului pe care o persoană cu experiență îl poate stinge în siguran ță folosind respectivul
stingător.

Extinctoarele din clasa „C” au o singură literă care indică faptul că agentul de stingere nu
conduce curentul electric. Extinctoarele din clasa „C” trebuie să fie, de asemenea, marcate cu
notificări pentru clasa „A” sau „B”.

Extinctoarele din clasa „D” includ o singură literă care indică eficacitatea lor cu anumite
cantități de metale specifice.

Reguli de utilizare a extinctoarelor

În caz de incendiu, luați stingătorul cel mai potrivit sau indicat în func ție de incendiul în cauză,
luați-l pe cel mai apropiat, asigurați-vă că este încărcat și fără a scoate siguran ța, sau a interveni în
aparat, sau a trage cartușul, duceți-l la locul incendiului.
Continuați să atacați focul, ori de câte ori este posibil să ataca ți focul, întorcându-vă spatele la
curenții de aer.

Descărcarea stingătoarelor trebuie să se facă la baza flăcărilor, folosi ți încărcarea completă a

stingatorului până sunteți sigur că focul este stins complet.
Odată stinsă flacăra, nu vă întoarceți cu spatele la locul focului, retrage ți-vă cu ochii a ținti ți asupra
locului, pentru că uneori focul poate reporni.
Raportați ce s-a întâmplat la departamentul de securitate, indicând loca ția exactă, pentru ca
echipamentul de stingere a incendiilor care a fost folosit să poată fi înlocuit în cel mai scurt timp.
Amintiți-vă că eficacitatea stingătoarelor va depinde de manevrarea lor corectă, nu ataca ți
incendiul într-un mod alergat, gândiți-vă să acționați în prealabil.
Amintiți-vă că eficiența unui stingător depinde de capacitatea acestuia, de între ținerea lui și de
managementul acestuia, atacul de incendiu va fi mai eficient, cu atât mai bună organizarea luptei
cu focul.

Cum se utilizează un extinctor portabil

- Trage cuiul
- Îndreptați duza extinctorului spre baza flăcărilor.
- Apăsați trăgaciul, ținând stingătorul în poziție verticală.
- Mutați duza dintr-o parte în alta, acoperind zona incendiului cu agentul de stingere.

tine minte
- Dacă ruta ta de evacuare este amenințată.
- Dacă rămâneți fără agent de stingere.
- Dacă utilizarea extinctorului nu pare să dea rezultate.
- Dacă nu poți continua să lupți cu focul în siguranță.

PĂRĂSIȚI IMMEDIAT ZONA!!!

NU PROVOCA PANICĂ!!!

PLAN DE ACȚIUNE DE URGENȚĂ

Un plan scris de acțiuni de urgență special conceput pentru zona dvs. de lucru este esen țial în
cazul unei urgențe. Asigurați-vă că ați citit și înțeles Planul de acțiune de urgen ță al companiei dvs.

Planul trebuie să conțină informații despre evacuarea clădirii, inclusiv cine este responsabil cu
dirijarea evacuării.

55
Căile de evacuare primare și secundare trebuie indicate pentru fiecare zonă a clădirii. Deoarece
scările sunt calea principală de evacuare în multe clădiri cu mai multe etaje, acestea nu ar trebui
folosite pentru niciun tip de depozitare.

Persoanele desemnate ca lideri în caz de urgență trebuie să aibă responsabilită ți specifice, cum ar
fi verificarea faptului că toți lucrătorii au fost evacuați.

Planul trebuie să arate clar unde sunt situate zonele în care lucrează angaja ții cu dizabilită ți.

Trebuie stabilite exerciții de incendiu pentru a verifica eficacitatea planului de ac țiuni de urgen ță.
Permiteți ca aceste practici să fie utilizate pentru a identifica probleme poten țiale înainte de apari ția
unui incendiu și apoi faceți modificările necesare.

Evacuare dintr-un loc incendiat

- Ultima ieșire nu ar trebui să închidă ușa, ci doar regla ți-o. Închiderea u șii împiedică eforturile
de căutare și salvare ale pompierilor.
- Mergeți la ieșire așa cum este indicat în planul de acțiuni de urgență.
- Rămâi jos la pământ pentru a evita fumul și vaporii toxici. Cel mai bun aer este aproape de
podea, așa că târați-vă dacă este necesar.
- Dacă este posibil, acoperiți-vă gura și nasul cu o cârpă pentru a vă ajuta să respira ți.
- Odată ieşit din loc, prezentaţi-vă în zona prestabilită pentru a facilita numărarea personalului.

Ce să faci dacă ești prins într-o clădire în flăcări

- Dacă încercați să scăpați dintr-un incendiu, nu deschideți niciodată o u șă închisă fără a o sim ți
mai întâi. Folosește dosul mâinii pentru a evita arderea palmei, dacă u șa este fierbinte, găse ște
o altă cale de ieșire. Dacă nu există altă cale de ie șire, calafătează crăpăturile din jurul u șilor și
ferestrelor cu orice este la îndemână.
- Dacă îți este greu să respiri, încearcă să aerisești încăperea, dar nu a ștepta o urgen ță pentru a
descoperi că nu poți deschide ferestrele.
Când nu ar trebui să lupți cu focul.

nu lupta niciodată cu un foc

- Dacă focul se extinde dincolo de locul de unde a început.

- Dacă nu poți lupta cu spatele la o ieșire de urgență.
- Dacă nu aveți echipamentul adecvat pentru a stinge incendiile.

În oricare dintre aceste situații:

„NU LUPȚI CU FOCUL SINGUR. Apelați IMMEDIAT PENTRU AJUTOR”

Ce să faci dacă tu sau partenerul tău sunteți prinși de flăcări

- Stop
- cade la pământ
- răsturnează-te pe podea

Acest lucru va stinge flăcările și vă poate salva viața. Aminti ți-vă întotdeauna ace ști trei pa și deja
stabiliți.
Dacă partenerul tău este cuprins de flăcări
Focul din hainele partenerului dvs. trebuie stins cât mai curând posibil. Făcându-l să cadă la
pământ și astfel îl faceți să se rostogolească, sau, de asemenea, învelindu-l cu o pătură, pătură sau
covor.

Acest lucru vă poate salva de arsuri grave și chiar de moarte.

Primul ajutor pentru cineva care a fost ars

56
- Scoateți victima dintr-o zonă din apropierea incendiului pentru a evita răniri suplimentare.
- Răspândiți hainele pe foc sau stropiți cu apă rece.
- Nu încercați să îndepărtați hainele care sunt lipite de piele (mai bine tăia ți în jurul păr ților
blocate și nu trageți, deoarece acest lucru va deteriora pielea).
- Îndepărtați bijuterii, cum ar fi inele, lanțuri, brățări etc., din zona arsă cât mai curând posibil,
deoarece reține căldura și inflamația ar putea îngreuna îndepărtarea ulterioară.
- Scufundați zona arsă în apă rece timp de aproximativ 10 minute, acest lucru este eficient în 30
până la 45 de minute imediat după rănire.
- Nu aplicati la rece pe suprafete mari arse
- Nu spargeți nicio vezicule.
- Acoperiți arsura cu tifon uscat și steril; zonele mari pot avea nevoie de o cârpă curată (de
exemplu, o față de pernă, un prosop sau cearșaf). Nu puneți tifon umed pe o arsură, deoarece
se usucă rapid și se lipește de arsura pe măsură ce se usucă. De asemenea, tampoanele de
tifon umede pe o suprafață mare pot induce hipotermie. Compresele umede trebuie limitate la
răcirea unei arsuri, nu servesc ca protecție. Nu folositi o protectie ocluziva (singurul ei avantaj
este ca nu se lipeste de arsura), deoarece previne pierderea umiditatii si este un loc optim
pentru dezvoltarea bacteriilor, acest lucru poate provoca infectii.
- Nu puneți pe pielea arsă niciun fel de unguent, grăsime, lo țiune, unt, antiseptice sau remedii
casnice. Aceste metode nu sunt sterile și pot provoca infecții. De asemenea, se pot bloca în
căldură, provocând mai multe daune. Adesea, un medic va trebui să le răzuie pentru a aplica
tratamentul adecvat.
- Tratează victima cu șoc, ridicându-i picioarele cu 20 până la 30 cm și ținându-l cald.
- Victimele arsurilor sunt susceptibile la hipotermie, deoarece pierd cantită ți mari de căldură și
apă prin țesutul ars. Ține victima la cald.

Concluzie
În orice loc, fie că este acasă, serviciu, companie, institu ție etc., este esen țial ca to ți oamenii să
cunoască elementele de bază ale a ceea ce este focul, prevenirea și combaterea acestuia. Doar
astfel vom pune bazele pentru a preveni orice tip de accident, prin urmare vom preveni orice
deteriorare a persoanelor și a instalațiilor.

57