Subiectul 2 Eclesiologie

Întreita slujiree a lui HRISTOS-.Preeotia generala , preotia slujitoare...Rezumat

În Sfânta Scriptură, IIsus Hristos este considerat ca învăţător

 Profet (cf. Mate[28,18),
 ca Arhiereu (Evrei 9,11) şi
 ca împărat (Apocalipsa. 12,10; 11,15).

Puterile, demnităţile, calităţile sau slujirile prin care Mântuitorul şi-a exercitat acţiunea Sa
mântuitoare sunt de:
a. învăţător sau profet
b. arhiereu
c. împărat
Trebuie spus că aceste demnităţi n-au fost exercitate numai temporar, nu sunt misiuni temporare
ale Mântuitorului, ci sunt puteri şi calităţi pe care de lajritrupare-le-are fiinţial^organjc.
Si dupa Înaltarea la cer, Mantuitorul ramane in Biserica, in calitatea Sa de Arhiereu, si Se
jertfeste continuu, in calitatea de Invatator si de Conducator spre mantuire.

Mantuitorul ramane in continuare Invatatorul Bisericii si Isi asociaza Biserica in aceasta slujire,
pentru ca trupul sa marturiseasca “pe Tatal, pe Fiul si pe Sf. Duh, Treimea cea de o fiinta si
nedespartita”.
Ca Imparat, Mantuitorul biruieste pacatul care ne separa de Dumnezeu, asigurand astfel relatia
libera cu El, prin implinirea poruncilor Lui. Si noi suntem chemati sa ne impartasim de puterea
Lui imparateasca si sa imparatim impreuna cu El.
Ca Arhiereu, Mantuitorul Se jertfeste in continuare Tatalui, dar, prin umanitatea Sa, suntem si
noi adusi in fata Tatalui in stare de jertfa. Noi nu ne putem jertfi decat in Hristos sau prin Hristos.
Demnitatea profetică ( de învăţător)-TEXTEE SCRIPTURISTICE

Cuvântul Lui era ADEVAR SI MANTUIRE IN ACELASI TIMP

Constă din activitatea Lui de descoperitor şi învăţător al adevărului divin despre Dumnezeu şi
toată existenţa, al sensurilor prime şi ultime. în acest înţeles, Mântuitorul a putut spune în modul
cel mai real şi mai propriu că “EiLSunl Calea, Adevărul şi Viaţa..."şi “ Eu sunt Lumina lumii”
(Ioan 14,6; toan 8, 12).

Adevărul Lui este totuna cu puterea Lui: “Căci le vorbea ca Unul ce are putere" (Matei 7,29) şi
“Niciodată n-a vorbit un om ca Omul acesta!”IOAN 7,46.
Cuvântul Lui era ADEVAR SI MANTUIRE IN ACELASI TIMP
“Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28,20).
Demnintatea Sa profetică se împărtăşeşte într-un fel şi oamenilor, prin faptul că le dă puterea de
a urmări, a afla şi a stărui consecvent în Adevăr, ceea ce este totuna cu a trăi în Dumnezeu.

Demnitatea arhierească

Este activitatea prin care, prin toate încercările şi suferinţele^ deja întrupare la moarte.
Mântuitorul s-a adus pe Sine jertfă Tatălui, împăcând omenirea cu Dumnezeu. Această demnitate
şi activitate constituie centruLşL esenţa lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos şi se numeşte
Răscumpărare.
Demnitatea arhierească are 3 direcţii: spre Dumnezeu, spre Sine şi spre oameni, cf(Evrei 5,1
orice arhiereu, fiind luat dintre oameeni este pus pentru oameni, spre cele ce sunt ale lui
Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfi pentru păcate,,

Temeiuri biblice·. “Ca o oaie spre junghiere s-a adus şi ca un miel fără de glas, înaintea Celui
ce-L tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa; căci s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru
fărădelegile poporului meu a fost adus la moarte” (Jsaia 53,8]_
“Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul Său, preţ
de răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20,28).
Evrei 7, 26: “Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem...”
“Acesta este sângele Meu al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre
iertarea păcatelor.” (Matei 26, 28)

Demnitatea împărătească

Este activitatea prin care îi conduce pe oameni ca “oi” raţionale. în calitate de Păstor şi împărat
suprem, guvernând întreaga existenţă spre împărăţia Lui. Demnitatea împărătească nu înseamnă
numai cea pe care o are Fiul lui Dumnezeu de la crearea lumii, dintotdeauna, ci mai ales
demnitatea supremă pe care a primit-o ca om: “Ca întru numele lui Iisus toţ genunchiul să se
plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt” (Filip. 2,10). Demnitatea
împărătească a avut-o şi ca om de la început, dar ca om a experimentat efectiv o creştere a
acestei puteri după_înviere.
Conform cuvântului: “Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ!” (Matei 28,13) şi
cuvântului “pentru aceea Dumnezeu L-a înălţat şi l-a dăruit Lui nume care este mai presus decât
tot numele” (Filip 2,10

Temeiuri biblice '.

“Mesia este împărat veşnic” (Luca 1.,.33);
“Datu-mi-s-a toată puterea, în cer...” (Matei 28, 18)
“în numele lui Iisus Hristos tot genunchiul să se plece” (Filip. 2,10).
“El este împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor” (I Timotei 6.15

În timpul activitatii activităţii pământeşti, Mântuitorul şi-a manifestat demnitatea împărătească

prin minuni şi prin propria înviere, iar după aceea prin coborârea la iad şi înălţarea la cer. După
înălţare, El îşi m anifestă dem nitatea împărătească prin şederea de-a dreapta TatăluL prin
prezenţa în Biserică, prin Judecata universală şi prin domnia fără sfârşit în împărăţia lui. a se
autocontrola, pentru a învinge păcatul şi condiţia umană degradată de păcat.

DIN DOGMATICA STANILOAIE