Utilizarea bacterilor în biotehnologii moderne

Eforturile pentru dezvoltarea unui model de agricultura durabilă trebuie sa vina din
toate sectoarele implicate în domeniu. Biotehnologia este doar unul dintre ele, o industrie
aflată încă în prima fază a dezvoltării, dar al cărei potențial va fi descoperit si exploatat de
generatiile urmatoare.
Pentru înțelegerea temei referatul voi prezenta definițiile generale:
Bacteriile sunt microorganisme procariote adică organisme microscopice vegetale și
animale de dimensiuni mici, a cărui celulă îi lipsește o membrană nucleară și care să
înconjoare informația genetică.
Biotehnologia este o știință nouă bazată pe biologie al cărei scop este utilizarea în
tehnică a microorganismelor sau a produselor derivate de la acestea pentru producerea
de substanțe utile în agricultură și în industria alimentară, farmaceutică etc. în folosul
activității umane.
Trebuie remarcat faptul că biotehnologia a fost multă vreme identificată cu microbiologia
industrială, incluzând doar aspectele legate de cultivarea microorganismelor, conservarea,
ameliorarea prin metode convenţionale (mutaţie şi selecţie a mutantelor de interes) şi
utilizarea lor practică pentru obţinerea unor produse specifice. Ulterior, domeniul
biotehnologiei s-a extins, incluzând şi plantele, animalele, virusurile şi culturile celulare
precum şi tehnologia ADN recombinant aplicată în scopuri industriale.
Odată ce un microorganism a fost selectat, fie prin metode clasice fie prin folosirea
tehnicilor moleculare de modificare şi „screening”, este necesară cultivarea sa în condiţii
care să asigure exprimarea caracteristicilor specifice, utile din punct de vedere practic. În
acest fel, folosirea unui microorganism în biotehnologia modernă se bazează pe principiile
clasice ale culturilor microbiene, cunoscute şi elaborate de multă vreme.
În cadrul biotehnologiei este foarte mult utilizat termenul de fermentaţie, acesta având
mai multe semnificaţii pentru specialişti şi nespecialişti:”se referă la orice proces ce
implică cultivarea unui microorganism, în condiţii de aerobioză sau de anaerobioză”;
“orice proces microbiologic ce se realizează în absenţa oxigenului”.
În condițiile schimbărilor climatice, a degradării avansate a solului și lipsei apei, sporirea
producției de alimente va fi aproape imposibil de susținut prin procese conventionale.
Problemele mondiale nu pot fi rezolvate pe o singura cale, însă ingineria genetică va
contribui semnificativ la remedierea lor. Deși ameliorarea clasică a făcut mari progrese,
tehnologia genica da specialistilor posibilitatea sa modifice genomul plantei în sensul dorit,
prin incorporarea cu mare precizie a genelor de interes, folosind suportul comun tuturor
organismelor vii al informației: acidul dezoxiribonucleic, sau ADN-ul.

Statisticile arată ca mai mult de 800 de milioane de oameni suferă de foame în lume, iar
24.000 mor în fiecare zi din cauza inanitiei. Până în 2050, pentru a acoperi nevoile unei
populatii mondiale în creștere, fermierii vor trebui sa producă cu 70% mai multe alimente,
sa foloseasca mai eficient resursele de apă și sa depinda din ce în ce mai puțin de
pesticide si ingrasaminte. Biotehnologia modernă poate contribui semnificativ la
abordarea acestor probleme. Cercetările în domeniu promit să ducă la crearea unor hibrizi
cu o rezistență mai mare la boli și daunatori, adaptabilitate sporită la soluri sărace în apă
și substanțe minerale, și din care sa rezulte chiar alimente cu conținut nutritiv crescut.
 Unele tari au anticipat potențialul biotehnologiilor verzi încă din 1996, iar acestea s-au
extins rapid pe milioane de hectare anual.
Datorită biotehnologiei, plantele capătă toleranta la erbicide sau rezistență la anumite
boli și daunatori, care, în alte condiții, ar provoca pierderi importante de recolta. Agricultorii
economisesc sume importante de bani prin folosirea unor substanțe erbicide neselective,
care elimina buruienile după o singura aplicare, iar, în cazul culturilor rezistente la
daunatori specifici, nu mai este nevoie de insecticide.Studiile arată că agricultura
biotehnologica, prin practicile agronomice pe care le permite (de pildă, lucrări minime ale
solului) induce economii semnificative de energie și reduce emisiile de gaze cu efect de
sera.
Într-un raport emis în 2009, World Wide Fund for Nature (WWF) identifica potențialul
biotehnologiei industriale și rolul ei în construirea unui viitor sustenabil. Studiul a ajuns la
concluzia că folosirea plantelor transgenice ar putea reduce emisia de gaze de sera cu o
cantitate între 1 și 2,5 miliarde de tone CO2 pe an până în 2030.

Realizat de Lupașcu Victoria cl.IX-B