Universitatea din București

Facultatea de Geografie
Specializarea Geodemografie și vulnerabilități socio-teritoriale

VULNERABILITĂȚI SOCIALE ÎN CADRUL

SECTORULUI 2 AL MUNICIPIULUI
BUCUREȘTI

Profesor coordonator: TALOȘ ANA-MARIA

Student :DRAGOMIR ANA-MARIA

GRUPA 412
ANUL I MASTER

București,
2023

1
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................3
METODOLOGIE.................................................................................................4
CAPITOLUL 1 . AȘEZARE ȘI CARACTERISTICI FIZICO- GEOGRAFICE
...............................................................................................................................5
1.1 Localizare și aspecte generale.................................................................5
CAPITOLUL 2. DOMENIILE PRINCIPALE ALE VULNERABILITĂȚII
SOCIALE.............................................................................................................6
2.1 Vulnerabilitatea socială..............................................................................6
2.2 Grupurile vulnerabile.................................................................................8
2.3 Incluziunea socială...................................................................................11
CAPITOLUL 3 . MODALITĂȚI DE COMBATERE A FACTORILOR
VULNERABILITĂȚII SOCIALE.....................................................................12
CONCLUZII.......................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE................................................................................................15

2
INTRODUCERE

În ultimele decenii, problematica tranziției de la regimul totalitar la cel democratic a

reprezentat un proces complex din punct de vedere al schimbărilor apărute în cadrul arealului
de referință, astfel, acesta integrând atât aspectele de factură socială, economică și politică, cât
și aspectele de factură culturală și istorică. Aceste schimbări apărute – de natură tranzițională
sau posttranzițională, au contribuit la procesul de modelare teritorială prin apariția unor
inegalități desfășurate pe mai multe dimensiuni de analiză.
În conformitate cu , procesele de tranziție au fost înțelese și realizate diferit, pe fondul
existenței unor inegalități importante, generate de condițiile geopolitice, economice și ale
configurației politice interne, specifice fiecărei țări în parte. Posttranziția a reprezentat un
proces complex, ce a implicat o serie de aspecte de natură strategică, prin încercarea de
adaptare a mecanismelor și instituțiilor specifice la un nou model socioeconomic, cu obiective
clar formulate: optimizarea economică, reducerea costurilor, păstrarea modelului capitalist și
a trecerii unui sistem social de la un mod de organizare la altul. Perioadele de tranziție și
posttranziție au reprezentat o provocare cu implicații la nivelul comunităților umane, ce a
evidențiat, în unele țări, capacitatea redusă de adaptare la schimbările socioeconomice.
Pe baza acestor procese, societatea contemporană a adoptat o anumită paradigmă –
conceptul de “ vulnerabilitatea socială”, prin care și-au definitivat aspirațiile și nevoile la
nivel social și economic. Astfel, definim conceptul de vulnerabilitate socială ca fiind
multitudinea de percepții atribuită indivizilor unei societăți contemporane, din punct de
vedere al aspectelor și situaților lor de natură socială, în cadrul unui sistem ce înglobează
valorile culturală în care aceștia își desfășoară existența, aceste aspecte fiind într-o continuă
dependență față de propriile trebuințe, standarde sau aspirații la un trai cât de poate de
echilibrat. De asemenea, acest concept reprezintă un concept multidimensional ale cărui
definiţii ilustrează varietatea punctelor de vedere care au acordat importanţă fie gradului de
expunere, fie contextului economic, accesului la resurse sau investigaţiilor sociale și se
identifică prin totalitatea condițiilor umane de integrare a vieții biologice, raportată la
satisfacerea ideologiilor de natură socio-economică din punct de vedere al nivelului de trai și
care să tindă spre un echilibru, având în vedere aspectele mediului înconjurător, mediului
social și cele ale populației reprezentative.
Acest concept s-a definitivat ulterior și prin folosirea unor presupuși indicatori aunt
definitorii în conformitate cu cerințele impuse de către la incapacitatea oamenilor, a
organizațiilor și a societăților de a rezista impacturilor negative ale multiplilor factori de stres
la care sunt expuși indivizii și abordează trei perspective, prin analiza datelor statistice, prin
analiza spaţială şi prin modelare.Astfel, indicatorii definitorii din punct de vedere ai
populației, sunt determinați în mod principal mișcarea naturală, migrația , structura
demografică și prezența unor grupuri etnice sau ideologice, indicatori definitorii din punct de
vedere ai așezărilor umane și ale dispunerii și disponibilității locuințelor prin distribuția
geografică a populației, ariile urbane și cele rurale , accesul la serviciile vitale ( apă,
electricitate, sanitare, transportul ).
Lucrarea este organizată în 3 capitole, primele 2 abordând o serie de probleme
teoretice legate de caracteristicile Municipiului București și aspectelor generale în abordarea
conceptului de vulnerabilitate socială în raport cu populația reprezentativă pentru Sectorul 2
al Municipiului București și în raport cu schimbările apărute la nivel micro și macro al
societății actuale .
În primul capitol al lucrării intitulat Așezare și aspecte fizico-geografice are la bază
prezentarea tuturor aspectelor de natură geografică – așezarea geografică și localizarea
3
arealului de studiu, aspectele de factură litologică, climatică, aspectele de factură hidrografică
și cele referitoare la relieful prezent . De asemenea, în cadrul capitolului al doilea – Domeniile
principale ale vulnerabilității sunt prezentate aspectele cu privire la grupurile vulnerabile,
incluziunea socială și vulnerabilitatea socială în sine, toate aceste aspecte fiind raportate direct
la populație și la activitățile zilnice pe care aceasta le desfășoară în cadrul societății actuale.
Al 3-lea capitol – modalități de combatere a vulnerabilității sociale , pune în evidență
aspectele referitoare la componentele societății în raport cu implicarea populației și a
autorităților sectoriale pentru menținerea unui echilibru, evidențiind aspectele legate de
gestionarea grupurilor vulnerabile raportate la societatea actuală.

METODOLOGIE

Studiul de față prezintă ca și obiectiv principal o analiză calitativă și complexă din

punct de vedere al vulnerabilității sociale a locuitorilor la nivelul Sectorului 2 al Municipiului
București, la baza căreia se află indicatori și principalele domenii de activitate a conceptului,
ce prezintă o importanță deosebită în acest sens. În acest sens s-a propus analiza fiecărui
factor determinant, astfel încât, pe baza rezultatelor obținute, să fie înțeles impactul pe care
unul dintre aceștia îl poate produce asupra unui individ și societății actuale, și cum pot fi
prevenite posibilele disfuncționalități ce pot apărea de pe urma acestora.
De asemenea, un alt obiectiv secundar al lucrării este reprezentat de analiza asupra
percepției personale a populației, astfel încât să se poată determina un anumit grad de
conștientizare și de instruire a populației, cu privire la sănătatea personală, pe baza datelor
obținute. La baza realizării lucrării de față, au fost utilizate diverse etape de lucru, printre care
se identifică: etapa de documentare, etapa de colectare a datelor, etapa de prelucrare a datelor
obținute și interpretarea primară a rezultatelor, și respectiv etapa de analiză a rezultatelor și
redactarea lucrării. Pentru realizarea acestei lucrări în primă fază, a fost efectuată consultarea
unui material bibliografic de specialitate, de natură geografică, statistică, și cartografică,
documentarea fiind realizată prin intermediul cărților, revistelor, și articolelor științifice, puse
la dispoziție atât fizic, cât și prin intermediul internetului.
Printre metodele specifice utilizate pentru realizarea lucrării de față, au fost utilizate
următoarele: metoda analizei, metoda comparativă, metoda observației, metoda statistică,
metoda cartografică. În ceea ce privește graficele prezența graficelor și tabelelor, datele pentru
acestea au fost introduse, și prelucrate în cadrul aplicației Microsoft Excel 2019, rezultând
grafice de tip linie sau pondere , pentru evidențierea evoluției fiecărui indicator în parte, în
intervalul anilor 2010-2020, astfel, în urma prelucrării răspunsurilor la întrebările prezentate
s-a realizat o statistică bine predefinită, având ca scop ulterior soluționarea tuturor
problemelor sau disfuncționalităților apărute în cadrul societății actuale și a populației
arealului de studiu prin care s-a urmărit evaluarea mediului de viață și calității acesteia
raportate la societatea actuală.

4
CAPITOLUL 1 . AȘEZARE ȘI CARACTERISTICI FIZICO- GEOGRAFICE

1.1 Localizare și aspecte generale

Sectorul 2 al Municipiului București reprezintă o subunitate administrativ-teritorială a

Municipiului București , fiind situat în partea de Nord-Est a Bucureștiului, cu anumite
prelungiri în cadrul Județului Ilfov. Astfel, acesta se învecinează în partea de Vest cu Sectorul
1 al Municipiului București, în partea de Nord și Nord- Est cu Județul Ilfov , iar în partea
sudică și sud-estică cu Sectorul 3 al Municipiului București, aceste aspecte fiind reprezentate
în cadrul Figurii nr. 1 .

Figura nr. 1 – Harta limitelor spațiale ale arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București (sursa
Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 )

Din punct de vedere al limitelor spațiale, în cadrul arealului de referință- Sectorul 2 al

Municipiului București se identifică în partea de Vest o limită impusă de aliniamentul stradal
format de Piața Nicolae Bălcescu – Bulevardul Nicolae Bălcescu – Strada C.A. Rosetti-
Strada Xenopol – Calea Floreasca – Șoseaua Pipera ( până la intersecția cu calea ferată
București -Constanța ), în partea de Nord limita impusă de prezența căii ferate București –
Constanța până la Gara Pantelimon, în partea de Est limita impusă de prezența căii ferate
Pantelimon -Bucur Obor până la Lacul Fundeni și Șoseaua Pantelimon , iar în partea sudică
limita impusă de aliniamentul stradal format din Pantelimon până la intersecția cu Șoseaua
Vergului – Piața Muncii-Calea Călărașilor- Strada Hristo Botev – Piața Nicolae Bălcescu.
Din punct de vedere al reliefului, Sectorul 2 al Municipiului București se
caracterizează printr-un relief de câmpie joasă – Câmpia Vlăsiei, cu o altitudine cuprinsă între
80-90 m și care fusese acoperită cu pădurile întinse ale Codrilor Vlăsiei. În ceea ce privește
caracterul geomorfologic, în cadrul arealului de referință – Sectorul 2, acesta se evidențiază
prin prezența unui relief format prin activități de eroziune, transport și depunere de aluviuni în
sol, datorate în mare parte prezenței cursurilor de apă – Râul Colentina, și care ulterior au dus
la formarea de terase.
Din punct de vedere al aspectelor climatice, arealul de studiu – Sectorul 2 al
Municipiului București se încadrează în clima temperat-continentală cu ușoare nuanțe de
ariditate și în cadrul căruia masele de aer provenite atât din partea vestică, cât și din partea
sudică definesc existența unor perioade de toamna lungi și călduroase, a unor zile de iarnă

5
blânde și a unor primăveri timpurii. În ceea ce privește hidrografia arealului de referință –
Sectorul 2 al Municipiului București, prezența Râului Colentina, principala arteră hidrografică
, a avut ca efect formarea unor forme de relief negative, precum văile și terasele , reprezentate
sub forma unor meandre - în zona Lacului Tei , și terase – în zona Parcului Plumbuita.

CAPITOLUL 2. DOMENIILE PRINCIPALE ALE VULNERABILITĂȚII

SOCIALE

2.1 Vulnerabilitatea socială

Vulnerabilitatea socială - produsul inegalităților sociale, acei factori sociali care

influențează sau modelează susceptibilitatea diferitelor grupuri de a face rău și care
guvernează, de asemenea, capacitatea lor de a răspunde 1(Cutter și colab., 2003) două dintre
principalele modele arhetipale de formă redusă ale vulnerabilității sociale, care au analizat în
cunoștință de cauză vulnerabilitatea: modelul Risk-Hazard (RH) și modelul Pressure and
Release.
Studiile despre vulnerabilități sociale au luat amploare în ultima vreme, mai ales în ceea ce
priveşte gestionarea riscurilor. Conceptul de vulnerabilitate a fost adus în atenție după anul 1970, când
cercetătorii au observat că pierderile din dezastre au crescut, deşi numărul dezastrelor a rămas
aceleaşi..
Analiza vulnerabilităţilor este de un real folos în managementul dezastrelor. Natura
vulnerabilităților sociale arată modul în care comunitățile sunt pregătite să facă faţă unor dezastre de
orice natură şi cum se pot reface dacă acestea se produc. Teoria vulnerabilității oferă posibilitatea de a
construi pe fundamentele ei diferite analize, contribuind astfel la reducerea pierderilor rezultate din
dezastre
Conform UNEP (2002) vulnerabilitatea este un concept multidimensional ale cărui definiţii
ilustrează varietatea punctelor de vedere care au acordat importanţă fie gradului de expunere, fie
contextului economic, accesului la resurse sau investigaţiilor social. Este considerat un concept
dinamic şi nu o etichetă, rezultată din procese de inegalitate socială şi modele istorice ale relaţiilor
sociale care se manifestă ca bariere sociale structurale rezistente la schimbare și „încorporată în relaţii
sociale complexe şi se află situată la intersecţia dintre om şi mediu, necesitând soluţii sociale pentru
reducerea cu succes a riscurilor.
Contextele sociale şi politice diferă de la o regiune la alta şi de la un loc la altul. Ruralul este
mai expus la riscuri decât urbanul, având în vedere calitatea infrastructurii, calitatea locuirii, care e
mai proastă, lipsa dotării spitalelor şi a personalului medical, îmbătrânirea demografică, migraţia forţei
de muncă tinere etc. Înţelegând distribuţia socială a riscului vis à vis de contextul socio-economic, se
pot identifica locurile expuse la risc, ajutând astfel la modul de distribuire a resurselor. Paradigma
vulnerabilităţii sociale ajută la identificarea factorilor sociali expuşi la risc şi a locurilor unde se poate
acţiona pentru a contracara potenţialele dezastre
Susceptibilitatea este definită de acelaşi autor ca „probabilitate a unor oameni de a suferi
prejudicii sau dificultăţi în urma unui dezastru. Unii autori consideră riscul ca fiind interşanjabil cu
susceptibilitatea” 2(Norris, Stevens, Pfefferbaum, Wyche şi Pfefferbaum, 2008, apud Zakour şi
Gillespie, 2013, 20).
De asemenea, o componentă importantă în analiza riscurilor sociale este modalitatea în care
populaţia locală foloseşte capacităţile şi capabilităţile în managementul dezastrelor. Pe lângă factorii

1
Cutter și colab., 2003 - „Vulnerabilitatea socială la pericolele pentru mediu”. Social Science Quarterly . 84 (2): 242–261 ;
2
Norris, Stevens, Pfefferbaum, Wyche şi Pfefferbaum, 2008, apud Zakour şi Gillespie, 2013, 20;
6
economici şi de mediu, factorii sociali sunt de un real folos în ceea ce priveşte dezvoltarea sustenabilă,
se urmăreşte o analiză multidimensională a vulnerabilităţii comunitare, având în vedere factorii socio-
demografici, de capital uman şi în ceea ce priveşte sărăcia comunitară, dotarea locuinţelor şi accesul la
utilităţi publice, fiind evidențiată in cadrul arealului de referință.
Resursa umană este indispensabilă în analiza vulnerabilităţii comunitare. Scăderea populaţiei,
migraţia, îmbătrânirea populaţiei reprezintă în sine factori de risc comunitar care pot duce la
vulnerabilităţi în rândul populaţiei.Accesul la educaţie, la serviciile de sănătate sunt factori care ar
putea duce la o îmbunătăţire a calităţii vieţii comunitare. Accesul la serviciile de sănătate are o
importanţă deosebită în analiza vulnerabilităţilor, calitatea serviciilor medicale fiind relevantă în
studiul ex ante al riscurilor sociale. Accesul la utilităţile de bază (canalizare, energie, încălzire),
precum şi dotările locuinţelor sunt importante în analiza riscurilor de natură comunitară, reliefând
gradul de dezvoltare comunitară.

De asemenea remarcăm două dintre principalele modele arhetipale de formă redusă ale
vulnerabilității sociale, care au analizat în cunoștință de cauză vulnerabilitatea: modelul Risk-Hazard
(RH) și modelul Pressure and Release.
Modelele Risk- Hazard (RH) - Figura nr. 2 inițiale au căutat să înțeleagă impactul unui
pericol în funcție de expunerea la evenimentul periculos și sensibilitatea entitățiiexpuse.. Aplicațiile
acestui model în evaluările impactului asupra mediului și climatului au subliniat în general expunerea
și sensibilitatea la perturbații și factori de stres și au funcționat de la pericol la impact. Cu toate
acestea, au apărut mai multe inadecvări. În principal, nu tratează modurile în care sistemele în cauză
amplifică sau atenuează impactul pericolului.
Nici modelul nu abordează distincția dintre subsistemele și componentele expuse care duc la
variații semnificative ale consecințelor pericolelor sau rolul economiei politice în modelarea expunerii
și consecințelor diferențiale, astfel, nu abordează distincția dintre subsistemele și componentele expuse
care duc la variații semnificative ale consecințelor pericolelor sau rolul economiei politice în
modelarea expunerii și consecințelor diferențiale ,acest lucru ducând la dezvoltarea modelului PAR.

Figura nr. 2 – Modelul Risk-Hazard (RH)

Modelul Pressure and Releasze (PAR) – Figura nr. 2 înțelege un dezastru ca fiind intersecția
dintre presiunea socio-economică și expunerea fizică. Riscul este definit în mod explicit ca o funcție a
perturbării, stresului sau stresului și a vulnerabilității unității expuse. În acest fel, direcționează atenția
asupra condițiilor care fac expunerea nesigură, ducând la vulnerabilitate și la cauzele care creează
aceste condiții.
Utilizat în primul rând pentru a aborda grupurile sociale care se confruntă cu evenimente de dezastru,
modelul subliniază distincțiile de vulnerabilitate de diferite unități de expunere, cum ar fi clasa socială
și etnia. Modelul face distincția între trei componente pe latura socială: cauzele fundamentale,
presiunile dinamice și condițiile nesigure și o componentă pe partea naturală, pericolele naturale în
sine. Principalele cauze fundamentale includ „procesele economice, demografice și politice”, care
afectează alocarea și distribuirea resurselor între diferite grupuri de oameni.

7
 Presiunile dinamice traduc procesele economice și politice în circumstanțe locale (de exemplu,
tiparele de migrație). Condițiile nesigure sunt formele specifice în care vulnerabilitatea este exprimată
în timp și spațiu, cum ar fi cele induse de mediul fizic, economia locală sau relațiile sociale (. Deși
evidențiază în mod explicit vulnerabilitatea, modelul PAR pare insuficient de cuprinzător pentru
preocupările mai largi ale științei durabilității . Modelul tinde, de asemenea, să subestimeze feedback-
ul dincolo de sistemul de analiză pe care l-au inclus modelele integrative RH .

Figura nr. 3 – Modelul Pressure and Release.

2.2 Grupurile vulnerabile

Comunităţile care se confruntă cu lipsa utilităţilor şi cu un număr mic de locuitori sunt

considerate „zone marginalizate”, expuse riscului sărăciei. În zonele marginalizate, unde drumurile
sunt neasfaltate, impracticabile, iar locuinţele nu sunt dotate cu utilităţi publice, comunităţile sunt
expuse mai mult riscurilor de mediu, ca, de pildă, inundaţiile sau alunecările de teren.
Reliefarea comunităţilor vulnerabile şi identificarea problemelor cu care se confruntă acestea
reprezintă un reper pentru prioritizarea intervenţiilor în caz de urgenţă. Vulnerabilitatea joacă un rol
important în toate aspectele care ţin de dezvoltarea sustenabilă.Proiectele de dezvoltare pot reduce sau
creşte riscul la dezastre naturale prin impactul lor asupra rezilienţei sociale şi asupra mediului.
Obiectivele dezvoltării durabile presupun politici de îmbunătăţire a vulnerabilității sociale, de
reducere a sărăciei şi inegalităţilor sociale, pentru o mai bună gestionare a riscurilor pe termen lung.
Identificând provocările cu care se confruntă societatea, avem în vedere elemente-cheie care
orientează politicile spre nevoi fundamentale (de sănătate, educaţie, echitate, bunăstare etc.).
Vulnerabilitatea socială este legată de nivelul de bunăstare a indivizilor, comunităţilor şi societăţilor.
Ea include aspecte legate de educaţie, accesul la drepturile fundamentale, de bună guvernanţă, echitate
socială.
Noţiunea de vulnerabilitate stă la baza strategiei de reducere a riscurilor şi de combatere a
dezastrelor. Prin urmare măsurile de reducere a dezastrelor ar trebui să se bazeze pe o evaluare
continuă a vulnerabilităţilor, asigurând o înţelegere comprehensivă a riscurilor dezastrelor. Fără o
analiză a vulnerabilităţii este dificil pentru decidenții politici să construiască agendele legislative
pentru reducerea riscurilor .
   În cadrul arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București ,pentru identificarea
grupurilor vulnerabile sunt folosite de regulă  caracteristici sociodemografice precum sex, vârstă,
etnie, localizare geografică, educație, ocupație etc. De asemenea, există  situații exterioare, evenimente
8
la nivel macrosocial care pot transforma anumite persoane în persoane vulnerabile: cutremure,
inundații, războaie, crize economice etc.    Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea în
documente oficiale, documente legislative sau în rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup
defavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse în relație cu
fenomenul mai larg al sărăciei.  
Aceste grupuri sunt lipsite de suport, care se află adesea în stare cronică  de sărăcie, fiind în
incapacitate de a profita de oportunități sau de a se apăra în fața problemelor care pot apărea. Exemple
în acest sens sunt persoanele cu dizabilități, copiii abandonați, persoanele infectate cu HIV, vârstnicii,
minoritățile etnice, familiile monoparentale.
Astfel, la nivelul Tabelului nr.1 , sunt reprezentate tipurile de dizabilitate, raportate la totalul
numărului de locuitori din cadrul arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București. Se poate
observa o pondere ridicată a persoanelor care prezintă un grad ridicat de handicap locomotor , un
procent ce însumează valoare de 36,6 %, acest procent incluzând persoane cu handicap locomotor
al membrelor superioare – 11,3 %, și persoane cu handicap locomotor al membrelor inferioare
– 25,3%.
În ceea ce privește ponderea indivizilor cu handicap senzorial, ponderea atinge
valoarea de 38,9%, punând în evidență persoanele care au un handicap al vederii, fie total sau
parțial, persoanelor cu un handicap în vorbire, dar și cele cu un handicap auditiv.

Tabelul nr. 1 – Tabelul tipurilor de dizabilități raportate la numărul total al populației în cadrul
arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București

Tip de dizabilitate Procent (%)

Handicap locomor 36,6 %
Handicap senzorial 38,9 %
Întârziere mintală 13,9 %
Dizabilități multiple 10,4 %
sursa: www.wikipedia.org

De asemenea, întâlnim și persoane cu întârziere mintale sau dizabilități multiple, multitudinea

acestor dizabilități determină ca acești indivizi să fie catalogați ca persoane vulnerabile, cărora statul
român prin diferite mijloace și metode asigură un suport social la nivelul arealului de studiu prin
intermediul Sistemului de Asistență socială și a persoanelor cu dizabilități din cadrul Sectorlui 2 al
Municipiului București prin :
 indemnizație lunară în cuantum de 368 lei
 buget personal complementar lunar în cuantum de 158 lei
 legitimație de transport STB
 abonament Metrorex
 biete de călătorie transport interurban
 card de parcare
 rovinietă
 subvenționarea dobânzii pentru un credit în vederea achiziționării unui autoturism și
pentru adaptarea locuinței la nevoile individuale de acces
Multitudinea acestor norme implementate au ca scop fundamental evitarea procesului de
excluziune socială și realizând astfel un liant între populația cu dizabilități și indivizii societății
moderne, fără a crea senzația de marginalizare.

Acestea reprezintă o categorie care cumulează riscuri pe toate dimensiunile vieții, incapabile

de a face față dificultăților.   O accepțiune alternativă  a vulnerabilității se referă  la expunerea la
riscuri care pot conduce la un nivel de bunăstare plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi

9
acceptabil/dezirabil . În această  accepțiune mai largă pot fi vulnerabile  şi grupuri precum femeile
aflate în perioada maternității, tinerii absolvenți debutanți pe piața muncii, persoanele care
migrează pentru muncă etc. În prima accepțiune, vulnerabilitatea este mai degrabă o stare
problematică  permanentă. În al doilea caz, vulnerabilitatea este legată  de un eveniment, de o
intervenție sau de eşecul unei strategii şi este mai degrabă o stare tranzitorie.  
Şi în legislația românească se pot identifica o serie de termeni care vizează  grupurile   
vulnerabile, în relație cu incluziunea/ excluziunea socială: persoane defavorizate, persoane
marginalizate, persoane excluse social sau supuse riscurilor de excluziune socială  sau persoane
vulnerabile. Mai jos sunt prezentate câteva exemple de definiții explicite sau implicite ale familiei de
termeni din documente legislative sau de politică socială.   În OUG nr. 137/2000 privind prevenirea  şi
sancționarea tuturor formelor de discriminare, categoria defavorizată este definită ca fiind „acea
categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor din
cauza diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi
marginalizare” 3.   În Legea nr. 116/2002 privind prevenirea  şi combaterea marginalizării sociale,
persoanele marginalizate sunt definite ca având „poziție socială  periferică, de izolare, cu acces limitat
la resursele economice, politice, educaționale şi comunicaționale ale colectivității, manifestată prin
absența unui minimum de condiții sociale de viață” . 4
Grupurile vulnerabile sunt considerate o  țintă  în care economia socială poate avea un rol
important. Obiectivul specific al întreprinderilor sociale este de a promova incluziunea socială a
grupurilor aflate în dificultate prin creşterea oportunităților de angajare. În acelaşi timp, întreprinderile
sociale oferă  servicii personalizate, asigurând tranziția de la o stare de vulnerabilitate la o piață a
muncii normale.
În privința măsurilor de suport, majoritatea inițiativelor legislative au fost orientate către
reglementarea accesului pe piața muncii, salarizare egală, formare profesională, promovare în carieră,
prevenirea  şi combaterea hărțuirii sexuale, reconcilierea vieții de familie cu viața profesională.  
Din analiza situației prezentate anterior, putem identifica mai multe categorii problematice din
punct de vedere al ocupării:
− femeile cu nivel scăzut de pregătire  şi/sau calificare neadecvată pe piața muncii;  
− femeile cu mulți copii, fără experiență pe piața muncii sau cu o perioadă îndelungată de
pauză  care face extrem de dificilă reintegrarea;
− femeile rome, în special cele din comunități tradiționale: nu reprezintă  o categorie
problematică  în sine, ci prin cumulul de problemele identificate şi la celelalte categorii – sunt adesea
fără educație şi calificare, au mulți copii şi trăiesc în mediul rural.  

Populația de romi reprezintă  un grup vulnerabil comparativ cu ansamblul populației pe mai

toate dimensiunile vieții: standard de viață, educație, ocupare, locuire, sănătate, participare socială.
Această  minoritate etnică  se confruntă  cu probleme generalizate, care încep de la lipsa documentelor
oficiale de identificare şi se continuă cu lipsa educației, şomaj, stare precară  a sănătății şi a locuirii,
discriminare şi chiar segregare 5(Ionescu şi Cace, 2006; Preda şi Duminică, 2003)
Poziția de relativă  excluziune a romilor pe piața muncii are drept explicație un complex de
factori, atât la nivel individual 
‐  educație şi aspirații scăzute, stare de sănătate proastă, condiții de locuit precare, familie
numeroasă, nivel de trai foarte scăzut, mobilitate scăzută ,cât şi la nivelul instituțiilor responsabile sau
al angajatorilor
– interesul scăzut al angajatorilor pentru romi, stereotipurile negative asociate, angajarea
preponderent la negru, practicile discriminatorii sau implicarea redusă  în viața comunității.
3
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 2 aprilie 2013;

4
Legea nr. 116/2002, art. 4 - 1) Armonizarea politicilor destinate cunoașterii și prevenirii situațiilor care
determină marginalizarea socială se realizează cu participarea instituțiilor publice, a comunităților locale, a
reprezentanților organizațiilor patronale și sindicale și a reprezentanților societății civile ;
5
Ionescu, Mariea, & Cace, Sorin. (2006) - Politici publice pentru romi . Evoluții și perspectiv, București;
10
 Tabelul nr. 2 – Tabelul grupelor de vârste a populației rome raportate la numărul populației în
cadrul arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București

Populația romă Populația totală a Sectorului

Vârsta 2 al Municipiului București

Număr Procent Număr Procent

sub 18 ani 6,465 41,6% 32,879 24%

18-24 ani 3,261 19,1% 23,654 10,4%
25-34 ani 2,278 16,9% 27,987 16,2%
35-44 ani 951 6,6% 24,123 12,3%
45-54 ani 1,021 11,1% 25,001 13%
55-64 ani 775 2,6% 22,087 10,2%
peste 65 ani 556 2,1% 25,001 13%
Total 15,307 100 180,732 100
sursa: www.wikipedia.org

Romii prezintă, comparativ cu populația majoritară, un pattern paradoxal: generațiile mai

tinere au un nivel de educație şi calificare mai scăzut, comparativ cu generațiile mai vârstnice, care au
reuşit să  dobândească  o calificare în timpul regimului comunist. Aproape 10% dintre cei din
generația matură au reuşit să  termine o  şcoală  profesională .
Gospodăriile de romi sunt numeroase, adesea pe mai multe generații. Căsătoria timpurie şi
naşterea la vârste fragede stopează partici‐ parea  şcolară  în special a femeilor, contribuind la
menținerea unui stoc educațional scăzut la nivelul etniei.
Factorii care duc la căsătoria  şi naşterea timpurie în comunitățile de romi sunt atât de natură 
culturală, cât  şi de natură  economică, accentuând acelaşi cerc vicios semnalat  şi în cazul educației.  
Modelul tradițional al familiei favorizează problemele cu care se confruntă  populația romă: sărăcie,
educație scăzută, lipsa ocupării. Ideologia de gen de tip tradițional întreține poziția de inferioritate a
femeii în familie  şi vulnerabilitatea sa crescută de pe piața muncii.

2.3 Incluziunea socială

Incluziunea socială se bazează pe accesul indivizilor și al familiilor la un set de

standarde sociale, sub formă de drepturi sociale. Altfel spus, conceptul incluziunii sociale se
referă la egalitatea în ceea ce privește oportunitățile cu scopul de a obține drepturi egale.
Într-o abordare mai concretă, incluziunea socială se referă la apartenența simultană a
individului la patru sisteme:
• Sistemul democratic si legal, care presupune integrarea civică;
• Piața muncii, care promovează integrarea economică;
• Sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce poate fi numit integrare
11
 socială;
• Sistemul familiei si comunității, care promovează integrarea interpersonală.

Elaborat și aprobat în cadrul organismelor europene cu impact la nivel național,

conceptul de incluziune socială este definit ca fiind un set de masuri și acțiuni
multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii,
educației, sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii,
destinate combaterii excluziunii sociale.
În limbajul instituțional românesc, conceptul de incluziunea și dezvoltare socială a
intrat în uz începând cu anul 2001, odată cu adoptarea H.G. 829/2002, privind Planul Național
Anti - Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale – PNA. Lupta împotriva excluziunii sociale
și a sărăciei este o nouă modalitate de abordare care încurajează cooperarea în domeniu,
combinând obiectivele comune ale Uniunii Europene cu ale țărilor membre, respectiv comple
men taritatea planurile naționale de acțiune cu programul de acțiune al Comisiei Europene.6
Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni
multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii,
educației, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii,
destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate
aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății. (conform art. 6 lit. cc) 7din
Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței sociale.
Așadar, incluziunea socială își propune să sprijine oamenii săraci și marginalizați
pentru a profita de oportunitățile globale și să asigure că aceștia au o voce în ceea ce privește
deciziile care le afectează viața și că se bucură de acces egal la piețe, servicii și spații politice,
sociale și fizice. La nivelul arealului de studiu – Sectorlui 2 al Municipiului București, a fost
detectată problema excluziunii sociale, analizată și redată astfel: „excluziunea socială se
referă la factorii multipli și schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la
participarea la interacțiunile sociale normale, practicile și drepturile societății moderne.

CAPITOLUL 3 . MODALITĂȚI DE COMBATERE A FACTORILOR

VULNERABILITĂȚII SOCIALE

Prin modalități de combatere a vulnerabilității sociale, înțelegem ansamblul tuturor

ideilor, conceptelor și modalităților posibile pentru diminuarea tuturor disfuncționalităților
apărute în cadrul societății actuale, atât din cadrul arealului de referință – Sectorul 2 al
Municipiului București, cât și la nivel local sau regional. Astfel, pentru stoparea acestor
impedimente am regăsit o serie de metode de combatere precum:
• dezvoltarea unei societăți  incluzive, prin acordarea de servicii de incluziune socială 
integrate, având la bază  o evaluare reală  a nevoilor individului, prin dezvoltarea
sectorului terțiar  şi prin asigurarea oportunităților egale pentru toți, cu accent deosebit
pe grupurile vulnerabile;
• promovarea egalității de gen  şi combaterea excluziunii sociale a femeilor si
dezvoltarea unui sistem eficient de servicii sociale destinate reducerii riscului de
marginalizare şi excluziune socială;
6
H.G. 829/2002, privind Planul Național Anti - Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale – PNA
7
Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței sociale.
12
 • creşterea șanselor de ocupare pentru grupurile vulnerabile se face prin promovarea
dimensiunii incluzive a pieței muncii  şi a educației şi formării profesionale inițiale şi
continue;
• integrarea pe piața muncii şi combaterea discriminării si îmbunătățirea accesului şi
participării la educație inițială şi continuă pentru grupurile vulnerabile.

De asemenea, au mai fost regăsite diferite concepte pentru dezvoltarea unor norme
legislative, precum realizarea de proiecte pilot de economie socială, care ulterior pot fi
replicate la nivel național, în zone identificate ca fiind cu probleme sociale, • formarea în
domeniul economiei sociale a profesioniștilor din sistemul social, a managerilor de
întreprinderi sociale şi a persoanelor din grupurile dezavantajate, dezvoltarea unui Centru
Național de Resurse pentru consultanță  şi sprijin destinat inițiativelor de economie socială.
Totalitatea acestor disfuncționalități au ca scop fundamental diminuarea procesului demografic de
vulnerabilitate socială, integrând partea socio-economică cu cea legislativă pentru indivizii care dețin
un anume factor de risc în nucleu societății prin conștientizarea și întelegerea acestei problematici
necesită mai mult decât simpla înțelegere a relațiilor prezent-trecut cu privire la dezastru și
dezvoltare a societății actuale moderne.

13
CONCLUZII

Studiul realizat la nivelul Sectorului 2 al Municipiului București din punct de vedere al

conceptului vulnerabilității sociale a atins toate punctele de interes prezentate ulterior,
evidențiind într- o manieră personală atât problematica impusă de societatea actuală în raport
direct cu individul în scopul creării unui spațiu propice dezvoltării personale și stabilirii
relațiilor interpersonale, astfel, având la bază caracteristicile obținute în cadrul capitolelor
ulterioare a fost schițată o imagine de ansamblu privind atât aspectele pozitive în raport cu
societatea și individul de referință, cât și aspectele negative privind prezența
disfuncționalităților prezente în cadrul arealului de studiu, în urma analizelor realizate.
Astfel, în cadrul primului capitol au fost conturate aspectele de natură fizico-
geografice precum localizarea geografică, analiza factorilor climatici, hidrologici și
geomorfologice în conformitate cu cadrul natural în care populația își desfășoară activitățile și
gradul de impact asupra aspectelor existențiale ale acestora, pe când în cadrul capitolului al
doilea a fost realizată analiza tuturor aspectelor din punct de vedere al principalelor domenii
de activitate ce integrează conceptul de vulnerabilitate socială într-o manieră cât mai
obiectivă, punând accentul pe raportarea directă a populației la diferiți factori de influență ,
conturând și menținând, de asemenea, echilibrul social al individului prin potențarea la
capacitate maximă în cadrul societății actuale.
De asemenea, ultimul capitol al acestui studiu de față realizat s-a adresat într-o
manieră cât mai subiectivă și directă populației reprezentative pentru zona de referință a
Sectorului 2 al Municipiului București cu privire la modalitățile de combatere a tuturor
acestor disfuncționalități, raportate direct la tendințele actuale existente .
Așadar, percepțiile cu privire la conceptul de vulnerabilitatea socială diferă de la
individ la individ , în raport cu societatea actuală prin intermediul căruia au fost conturate și
definite aspirațiile și nevoile umane actuale, în cadrul unui sistem ce înglobează valorile
morale, sociale și culturale, aflându-se într-un plin proces de dezvoltare și într-o continuă
relație de interdependență față de propriile trebuințe, standarde și aspirații la un trai mai bun și
o bunăstare interioară cât mai echilibrată.

14
BIBLIOGRAFIE

• Cutter și colab., 2003 - „Vulnerabilitatea socială la pericolele pentru mediu”. Social

Science Quarterly . 84 (2): 242–261 ;
• Ianoş, I. și colab, Spaţiu, economie şi sisteme de aşezări, Bucureşti , Editura Tehnică,
2006.
• Ionescu, Mariea, & Cace, Sorin. (2006) - Politici publice pentru romi . Evoluții și
perspectiv, București;
• Hoogeveen, Johannes;  Tesliuc, Emil; Vakis, Renos; Dercon, Stefan, A Guide to the
Analysis of Risk, Vulnerability and Vulnerable Groups, World Bank,
http://siteresources.worldbank.org/ INTSRM/Publications/20316319/RVA.pdf
• Ianoş, I., Dinamica urbană, Bucureşti , Editura Tehnică, 2004.
• Jaliu, D., Dezvoltare regională şi fonduri structurale, Bucureşti , Editura Economică,
2012.
• Norris, Stevens, Pfefferbaum, Wyche şi Pfefferbaum, 2008, apud Zakour şi Gillespie,
2013, 20;
• UNEP (2002), Assessing Human Vulnerability due to Environmental Change:
Concepts, Issues, Methods and Case Studies, http://anyflip.com/ycww/lvnf/basic.
• *** Guvernul României (2005), Memorandumul comun în domeniul incluziunii
sociale.  
• H.G. 829/2002, privind Planul Național Anti - Sărăcie și Promovare a Incluziunii
Sociale – PNA
• Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței sociale.
• egea nr. 116/2002, art. 4 - 1) Armonizarea politicilor destinate cunoașterii și
prevenirii situațiilor care determină marginalizarea socială se realizează cu
participarea instituțiilor publice, a comunităților locale, a reprezentanților
organizațiilor patronale și sindicale și a reprezentanților societății civile ;

15