Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prinţesa Elena Ghica a fost un copil minune. S-a născut în Bucureşti pe 3 februarie
1828, într-o familie nobilă, fiind nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica.
Mama ei a fost Catinca Ghica prima femeie româncă care a publicat o carte tradusă
din limba franceză şi numită “Pentru educaţia copiilor”. Prinţesa Elena a crescut
într-un mediu propice pentru dezvoltarea spirituală şi inteligenţa ei a uimit de la
vârste fragede.La vârsta de cinci ani învaţa deja limbile greaca, latina, franceza,
italiana, engleza şi germana.
La 11 ani a scris prima nuvelă, iar la 14 ani traducea ”Iliada” lui Homer din
originar în limba germană. Pictoriţă cu talent înnăscut, Elena şi-a expus primele
tablouri la vârsta de 16 ani. La vârsta adolescenţei vorbea fluent nouă limbi
străine: italiană, engleză, germană, franceză, română, greacă, latină, rusă şi
albaneză. A studiat la Viena, Veneţia şi Berlin.
S-a întors în ţară, la Iaşi, împreună cu familia la vârsta de 21 de ani. De farmecul
prinţesei cu origini româneşti a fost vrăjit ofiţerul rus Alexandr Kolţov Masalski.
Elena Ghica s-a căsătorit în 1849, la Iaşi, şi a părăsit ţara cu soţul rus pentru a se
stabili la Sankt Petersburg.
„Dora D`Istria urmă pe bărbatul său în Rusia unde a stat vreo 5-6 ani până când în
timpul războiului din Crimeea, opţiunile sale foarte liberale făcură pe miniştrii să-i
spună neted că altă ţară, nu imperiul lui Nicolae I s-ar potrivit mai bine cu
obiceiurile şi pornirile spiritului ei”, scrie Ionescu Gion în ”Portrete istorice”, în
capitolul alocate prinţesei Ghica.
În timpul Războiului Crimeii, românca şi-a arătat simpatia pentru Franţa şi Anglia
şi nu s-a sfiit să-şi expună convingerile. A fost pedepsită de oficialităţile ruse şi în
1856 a ajuns să fie bătută la palatul gubernial din capitala rusă. Izgonită din
Rusia , s-a separat de soţ. Nu a divorţat şi, oficial şi a rămas principesa Kolţov-
Masalski.
Dora D`Istria
După plecare din Rusia s-a lansat ca scriitor în lumea artistică sub pseudonimul
Dora D`Istria. Se spune că a ales Istria pentru că ar fi vrut să-şi sublinieze
apartanenţa balcanică, familia sa având origini albaneze. S-a mai spus că ”Dora” ar
veni de la cuvântul ”dor” şi poate acesta a fost modul în care prinţesa, care a trăit
departe de ţară, a vrut să-şi exprime sentimentele constante de dor faţă de patria sa.
Prinţesa s-a stabilit în Elveţia, la Arau. Aici a escaladat vârful Moench din Alpii
elveţieni, unde a înfipt tricolorul pe care era brodat numele României, devenind
astfel prima femeie din istorie care a reuşit această performanţă. Şi-a expus
experienţa în cartea ”La Suisse allemande et l’ascension de Moench, publicată la
Paris şi Geneva, în 1856. A scris articole şi studii despre literaturã, geografie,
istorie, artă la publicaţii de renume din străinătate. S-a spus despre Dora d'Istria că
a fost şi un jurnalist strălucit.
„Nu e departe ziua când, de la culmile Carpaţilor la ţărmurile Mării Egee, steagul
principelui român Mihai Viteazul ca şi cele ale lui Caragheorghe, Scanderbeg şi
Canaris vor fâlfâi liber peste frumoasele ţinuturi unde aceşti vajnici patrioţi şi-au
vărsat sângele”, scria românca.
Elena Ghica şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii sale a trăit-o în Italia, la Florenţa.
A murit la 17 noiembrie 1888, în casa din Florenţa, numită Villa D`Istria. Şi-a lăsat
averea Primãriei din Bucureşti cu menţiunea de a fi folosită pentru administrarea
spitalului Pantelimon, unitate care a fost ctitoria familiei Ghica.
„Prin testamentul olograf ce s-a găsit după moarte, Dora D`Istria, după mici
legături lăsate fraţilor şi servitorilor săi, instituie moştenitoare a averii sale din
România pe Primăria Bucureşti, însărcinează pe Primăria Florenţa a vinde Villa
D`Istria în folosul institutului de surdo-muţi”,