MOTIVAȚIA ȘI SPECIFICUL

ÎNVĂȚĂRII LA ȘCOLARUL MIC

 INTRODUCERE

Motivația este o sursă de activitate și de

aceea este considerată ”motorul” personalității.
Acest proces psihic are rol deosebit de
important în activitatea de învățare a elevului și în
consecință în formarea personalității acestuia.
CAPITOLUL I:
Motivația învățării – definiție și formare
Ce este motivația?
Noțiunea de motivație a fost introdusă în
psihologie la începutul secolului al XX-lea. Derivă
din adjectivul latin motivus = care pune în mișcare
Motivația este o pârghie importantă în
procesul autoreglării individului, o forță motrice a
întregii sale dezvoltări psihice și umane.
Esențial pentru motivație este faptul că ea
impulsionează, declanșează acțiunea, iar acțiunea,
prin intermediul conexiunii inverse influențează baza
motivațională și dinamica ei.
Teorii ale motivației:
Piramida trebuințelor a lui Maslow

Autorealizare
(autoimpunere)
________________
Nevoia de ordin estetic
(frumusețe, simetrie)
_____________________
Nevoia cognitive
(nevoia de cunoaștere)
________________________
Nevoia de stimă
(din partea celorlalți)
___________________________
Nevoia de apartenență
(de a oferi și primi dragoste, afecțiune)
_______________________________
Nevoia de siguranță
(adăpost, protecție, securitate)
________________________________
Nevoi fiziologice
(hrană, apă, odihnă)
 Forme ale motivației
1. Motivația pozitivă – motivația negativă
2. Motivația intrinsecă și motivația extrinsecă
3. Motivația cognitivă și motivația afectivă

Raportul dintre motivație și performanță

Performanța este un nivel superior de îndeplinire a
scopului.
Relația dintre motivație și nivelul de performanță
este dependentă de complexitatea activității pe care
subiectul o are de îndeplinit.
Motivația învățării
Formarea și dezvoltarea unei motivații adecvate și
dinamice este una din cele mai importante probleme
ale învățării.
”Cunoscând natura și varietatea motivelor, precum
și legile după care se manifestă, putem prevedea,
influența și direcționa conduita” (Alexandru Roșca).
O formă superioară a motivației în învățarea
școlară o constituie motivația intrinsecă. Ea constă
din acele motive care nu depind de o recompensă din
afara activității de învățare. O astfel de învățare este
foarte eficientă deoarece conduce la obținerea unui
randament sporit.
ÎNVĂȚAREA– FACTORI ȘI CONDIȚII
Învățarea umană
La om învățarea capătă noi sensuri și noi
calități, apare astfel învățarea intelectuală, generatoare
de structuri logice, inteligente și motivația învățării
generatoare de sensuri și atitudini cognitive.
Forme ale învățării umane:
a) Învățarea spontană, neorganizată care are loc în
familie, în grupurile de joacă, în timpul executării
profesiunii;
b) învățarea sistematică realizată în școală.
Învățarea școlară
Este o formă a învățării umane, o învățare
sistematică realizată în cadrul procesului instructiv-
educativ, acoperind limitele vârstei școlare.
Are ca scop însușirea de informații și formarea
de abilități necesare formării continue a personalității.
Condiții ale învățării:
1. condiții interne
2. condiții externe
MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII LA
ȘCOLARUL MIC
Vârsta școlară mică este o perioadă marcată de
modificarea statutului social.
Dezvoltarea fizică la această vârstă este foarte
complexă.
Vârsta la care se poate opera cel mai bine cu o
strategie depinde de tipul sarcinii în care se aplică
strategia (repetiția, elaborarea sau organizarea).
Specificul învățării la școlarul mic:
Se formează premisele trecerii de la activitatea de joc
la învățare, dar trecerea și adaptarea la noua situație pot să
decurgă inegal de la un copil la altul. La fel cum și
volumul de cunoștințe diferă de la un copil la altul.
Motive ale învățării:
După Neacșu, motivația se clasifică în:
1. a) motivație intrinsecă
b) motivație extrinsecă
2. a) motive stimulatorii
b) motive inhibitive
3. Motive adaptive și dezadaptive
4. motivație înaltă, medie și redusă
 Principalele aspecte ale dezvoltării personalității
școlarului mic
 Aptitudinile se exprimă mai clar în rezultate.
 Se dezvoltă noi trăsături caracteriale stimulate de
învățarea școlară
 Noua fază a dezvoltării conștiinței morale
 Imaginea de sine se cristalizează mai bine
 Imaginea de sine poate influența autoaprecierile
 Cei buni la învățătură sunt aleși lideri
 Cei slabi la învățătură sunt marginalizați