Nuvela este o specie a genului epic in proza de dimensiuni medii, aflata intre schita si

roman cu un singur fir narativ si un numar redus de personaje care graviteaza in jurul
protagonistului.
Opera “Alexandru Lapusneanul” scrisa de Costache Negruzzi, un scriitor pasoptist
cunoscut pentru alte lucrari compuse cum ar fi “Sobieski si romanii”, este o nuvela istorica
aparuta in anul 1840 in ziarul “Dacia literala”. Nuvela a fost apreciata si de alti critici ca George
Calinescu care afirma ca “nuvela istorica Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o scriere celebra
ca Hamlet daca ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale”.
Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica, antiteza romantica domina
textul, pusa mai ales in evidenta prin relatiile dintre personaje: Lapusneanul-Motoc (Calaul si
victima) si Lapusneanul-Ruxanda (Demonul si ingerul).
Alexandru Lapusneanu este un erou romantic prin calitati de exceptie si defecte
extreme, caracter realizat pe baza antitezei romantice. Cu alte cuvinte, Lapusneanu este un
personaj exceptional pus in situatii exceptionale. Spre deosebire de Letopisetul Tarii Moldovei
de Grigore Ureche din care s-a inspirat Negruzzi, in care este prezentat domnitorul Lapusneanu,
in nuvela lui Negruzzi este prezentat personajul cu acelasi nume. Autorul pastreaza date
istorice, cum ar fi anumite scene si replici (scena ospatului, piramida). Abaterile de la
documentele istorice sunt intentionate si au rol in construirea personajuluI ca de exemplu
boierul Motoc murise inainte de intoarcerea in tara a lui Lapusneanu sau Spancioc si Stroici
fugisera din tara in Polonia
Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei
de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul care a revenit pentru razbunare.

Structura narativa a nuvelei este simetrica, fiind alcatuita din patru capitole, fiecare precedata
de cate un moto semnificativ pentru capitolul respectiv: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu” reprezint
cuvintele lui Lapusneanul adresat boierilor cand protagonistul ii intampina langa comuna Tecuci, “Ai sad
ai sama, doamna” vorba a unei vaduve a carei sot a fost ucis de Alexandu Lapusneanul, adresata
Ruxandei, “Capul lui Motoc vrem” sunt cuvintele multimii de tarani, veniti la Curtea domneasca sa se
planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foamete, de viata lor devenita insuportabila, "De ma voi
scula, pre multi am sa popesc si eu " - sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de
suferinta, ca o amenintare impotriva celor care-l calugarisera.

Alexandru Lăpuşneanul este o nuvelă romantică cu un subiect inspirat din istoria naţională.
Epoca surprinsă este reînviată prin valorizarea şi transfigurarea adevărului istoric. Costache Negruzzi
face din personajul Alexandru Lăpuşneanul un domnitor crud, un tiran, sugerând astfel caracterul
excepţional al domniei sale.