Capitolul 1

-Depozitele și Creditele-

1. Depozitele bancare
Depozitul bancar este reprezentat de o anumită sumă de bani depusă spre păstrare la o bancă
comercială pentru care aceasta plăteste o dobandă. Depozitele bancare sunt la vedere - caz in care sumele
pot fi retrase oricând sau la termen- caz în care sumele nu pot fi retrase decât la expirarea termenelor
pentru care au fost constituite.

Depozitele la vedere au o dobândă mai redusă decat cea aferentă depozitelor la termen. În cazul in
care un deponent decide să retragă suma depusă într-un depozit la termen înainte de maturitate, va
primi, de cele mai multe ori (depinde de contractul semnat), dobânda aferentă unui depozit la vedere
constituit pe aceeasi perioadă.

În funcţie de modalitatea de utilizare a disponibilităţilor băneşti, respectiv cu sau fără capitalizare,

dobânda aferentă unui depozit poate fi simplă sau compusă.

Dobânda simplă nu implică capitalizarea sumei constituite sub formă de depozit și se aplică la
valoarea sumei plasate de un investitor pe perioada de fructificare convenită în contract. Să presupunem
că un investitor dispune de o sumă inițială S0 cu care dorește să facă un depozit. Rata anuală a dobânzii
ester . Dobânda încasată D și implicit suma finală Sf depind de periada de timp a depozitului și pot fi:

Suma inițială Perioadă Dobândă Sumă finală

un an D=S 0∗r Sf =S0 + D=S 0 +S 0∗r=S0 ( 1+r )

S0

( )
S0∗r S 0∗r r
S0 o lună D= Sf =S0 + D=S 0 + =S 0 1+
12 12 12

( )
S0∗r S 0∗r r
S0 un trimestru D= Sf =S0 + D=S 0 + =S 0 1+
4 4 4

( )
S0∗r S 0∗r r
S0 un semestru D= Sf =S0 + D=S 0 + =S 0 1+
2 2 2

( )
S0∗r S 0∗r r
S0 o zi D= Sf =S0 + D=S 0 + =S 0 1+
365 365 365

doi ani D=S 0∗r∗2 Sf =S0 + D=S 0 +S 0∗r∗2=S 0 (1+r∗2 )

S0
 t ani D=S 0∗r∗t Sf =S0 + D=S 0 +S 0∗r∗t=S 0 ( 1+r∗t )
S0

*1 an = 12 luni = 4 trimestre = 2 semestre = 365 zile

Dobânda compusă presupune conceptul de capitalizare a sumei de bani depuse într-un depozit
bancar pe o anumită perioadă de timp. Practic, un investitor va primi dobânda aplicată la suma de bani
depusă, dar şi dobândă la dobânda pe care acesta o obţine pe perioada de depozitare.

Exemplul 1. Un investitor realizează un depozit în valoare de 100 lei cu capitalizarea dobânzii la o rată
fixă în valoare de 15% pe 6 luni, pe care îl retrage după 1 an. Care este dobânda obţinută de investitor?
Dar suma finală pe care acesta o ridică la scadenţa depozitului?

Se observă că într-un an există 2 perioade de fructificare a sumei investite, astfel:

Primul depozit: ian - iun Al doilea depozit: iul - dec

S0 S1 S2

După 6 luni suma finală va fi: S1=100+100∗15

%∗6
12
=100∗ 1+15
%∗6
12( )
. Acestă sumă va fi rulată

din nou sub forma unui depozit pe 6 luni. În aceste condiții, după un an de zile suma finală va fi:

( %∗6
) +100∗(1+15
S2=100∗ 1+ 15
⏟ 12 ⏟
%∗6
12 )∗15
%∗6
12
S1 S1

(
¿ 100∗ 1+15
%∗6 2
12 )
=115.5625lei .

Astfel, dacă rata dobânzii se menține constantă, în funcție de numărul de capitalizări dar și de
perioada de timp a depozitului, suma finală va fi:

Suma inițială Depozit Capitalizare Sumă finală

( )
12
r
S0 un an lunară Sf =S0 1+
12

( )
2
r
S0 semestrială Sf =S0 1+
un an 2

( )
4
r
S0 trimestrială Sf =S0 1+
un an 4
 ( )
365
r
S0 zilnică Sf =S0 1+
un an 365

S0 un an
continuă Sf =S0 e r

rt
S0 t ani
continuă Sf =S0 e

Exemplul 2. Un investitor deţine suma de 5000 lei şi doreşte să realizeze un depozit pe o lună cu
capitalizarea dobânzii la o rată fixă a dobânzii de 13.9433%. Calculaţi după cât timp ar trebui să retragă
investitorul suma depusă astfel încât randamentul său să se dubleze.

Rezolvare. Suma finală este descrisă de relaţia de mai jos, în care se cunosc toate elementele, mai puţin
scadenţa t:

( )
t⋅n
r
S f =S 0 1+
n
Prelucrând această relaţie şi aplicând logaritmul natural, rezultă:
Sf Sf
( ) ( )
t⋅n t⋅n
r r
= 1+ ⇒ ln =ln 1+
S0 n S0 n
Sf 2⋅S 0
ln ln
( ) r Sf S0 S0
t⋅n ln 1+ =ln ⇒ t = = =5 ani
n S0
n ln 1+ ( ) r
n (
12⋅ln 1+13 , 9433 %⋅
1
12 )
2. Creditele bancare

Creditul bancar este un instrument financiar prin care prin care o persoana fizică sau juridică (banca)
acordă un împrumut de bani unei alte persoane fizice sau juridice (debitor), cu obligația ultimului de a
rambursa suma imprumutata la maturitate impreuna cu o dobândă.

În practică există mai multe metode de rambursare a creditelor. Întocmirea unui grafic de
rambursare(scadenţar) presupune cunoaşterea unei terminologii specifice:

 Valoarea inițială (Vt) reprezintă soldul creditului și este valoarea la care se aplică rata dobânzii (r).
 Rata de principal - partea din credit care se rambursează în fiecare perioadă, Rt .
 Dobânda Dt = rVt.
 Anuitatea - suma de bani rambursată în fiecare perioadă; această sumă conţine atât principalul cât şi
dobânda aferentă perioadei, At = Rt + Dt.
 Valoarea rămasă de rambursat - partea de capital rămasă de rambursat. Este egală cu diferenţa dintre
valoarea rămasă în perioada precedentă şi rata de principal curentă, VRt = Vt – Rt =VRt-1 – Rt.
A. Rambursare în rate de principal constante

 Rt = R = C / n , unde: C = creditul, n = nr. de perioade.

Exemplu: Să se întocmească scadenţarul pentru un credit de 12.000 de RON, rambursabil în 6 rate de

principal lunare constante, rata dobânzii este egală cu 10% pe an şi constantă pe perioada rambursării.

Rata de principal = Rt = 12.000/6 = 2000 RON.

Valoarea Valoarea
Luna Dobânda Rata de principal Anuitatea
inițială Rămasă
1 12000 100,00 2000 2100 10000
2 10000 83,33 2000 2083,33 8000
3 8000 66,67 2000 2066,67 6000
4 6000 50,00 2000 2050 4000
5 4000 33,33 2000 2033,33 2000
6 2000 16,67 2000 2016,67 0
Total 350 12000 12350

B. Rambursarea principalului la sfârşitul perioadei

În acest caz dobânda se plăteşte în fiecare perioadă, iar principalul la scadenţă.

Exemplu: Să se întocmească scadenţarul pentru un credit de 12.000 de RON cu scadenţa 6 luni, rata
dobânzii 10% pe an în condiţiile în care dobânda se plăteşte lunar iar principalul la scadenţă.

Valoarea Anuitate Valoarea

Dobânda Rata de principal
Luna inițială a Rămasă
1 12000 100 0 100 12000
2 12000 100 0 100 12000
3 12000 100 0 100 12000
4 12000 100 0 100 12000
5 12000 100 0 100 12000
6 12000 100 12000 12100 0
Total 600 12000 12600

C. Rambursare în anuități constante (At = A)

În primul rând este necesară deducerea unei formule analitice pentru calculul anuităţii:

A t+1= At = A ↔ Rt+1 +D t+1=R t +Dt ↔ VRt =VRt−1−Rt ↔ Rt+1 +rVRt =Rt +rVRt−1
 t−1
↔ Rt+1 +r(VR t−1 −Rt )=Rt +rVRt−1 ↔ Rt+1 =Rt (1+r) ↔ Rt =R1 (1+r)

n n
(1+ r ) −1
∑ Ri =CREDIT → R1 +R1 (1+r )+. .. . .+R 1 (1+r )n−1 =R1 →
Dar, i =1 r
n
rCREDIT rCREDIT (1+r ) rCREDIT
A 1 =A=R 1 +D1 = n
+ rCREDIT = n
=
( 1+r ) −1 ( 1+r ) −1 1−( 1+r )−n ,

unde: A - anuitatea;
Dt - dobanda la momentul t; Rt - rata de principal la momentul t; VRt - valoarea
rămasă de rambursat la momentul t; r - rata dobânzii din contract.

! Observatie: Daca dobânda se plateste lunar formula devine:

r
CREDIT
12
A=
r
1−(1+ )−n
12

Exemplu: Să se întocmească scadenţarul pentru un credit de 12.000 de RON cu scadenţa 6 luni, rata
dobânzii 10% în condiţiile în care rambursarea se face în rate lunare egale (anuităţi constante).

r
CREDIT
12
A=
r
1−(1+ )−n
12 =2.058,74 lei

Rata de Valoarea
Luna Valoarea inițială Dobanda principal Anuitatea ramasă
1 12000 100 1958,74 2058,74 10041,26
2 10041,26 83,68 1975,06 2058,74 8066,20
3 8066,20 67,22 1991,52 2058,74 6074,69
4 6074,69 50,62 2008,11 2058,74 4066,57
5 4066,57 33,89 2024,85 2058,74 2041,72
6 2041,72 17,01 2041,72 2058,74 0
Total 352,42 12000 12352,42
 Capitolul 2

- Evaluarea profitabilității activității bancare -

Aspecte teoretice

Ratele de evaluare a profitabilităţii bancare sunt utilizate pentru a evalua performanţele a două bănci
comerciale diferite în acelaşi moment sau pentru a evalua performanţele aceleaşi bănci comerciale în
perioade diferite de timp.

Ratele de evaluare a profitabilităţii bancare sunt următoarele:

 Marja de dobanda (Interest Margin)

Venituri din dobanzi-Cheltuieli cu dobanda
Active purtatoare de dobanda
 Rata medie activă sau rentabilitatea activelor purtătoare de dobânzi (Yield on earning assets)
Venituri din dobanzi
Active purtatoare de dobanzi
 Rata medie pasivă sau costul fondurilor imprumutate (Cost rate on interest bearing funds)
Cheltuieli cu dobanda
Pasive purtatoare de dobanda

 Spread = Rata medie activă – Rata medie pasivă

 Rata de utilizare a activelor (Asset utilisation)

Venituri totale
Active
 Rentabilitatea economică (Return on assets)
Profit net
Active
 Efectul de levier (Leverage multiplier)
Active
Capital propriu
!!!Reprezintă valoarea activelor sustinute de 1 RON de capital propriu.

 Rentabilitatea financiară (Return on equity)

Profit net
Capital propriu
!!! Reprezintă rentabilitatea acţionarilor şi principala măsură contabilă a averii acţionarilor.

 Rata profitului (Net margin)

Profit net
Venituri totale
!!!Arată ce procent din veniturile totale se transformă în profit pentru instituţia de credit.

Observații:

 Ratele de profitabilitate se studiază mereu în paralel cu ratele care măsoară riscul instituţiilor de
credit: riscul de rată a dobânzii, riscul de lichiditate, calitatea creditelor, rata de adecvare a
capitalului propriu.

 Componentele marjei nete de dobanda

Activitatea băncilor poate fi împărţită în două subactivităţi distincte: activitatea de colectare a fondurilor
(finaţarea activităţii bancare) şi cea de selectare a activelor aducătoare de venituri în care să fie investite
aceste fonduri. Sistemul de transfer al fondurilor (Funds Transfer Pricing) face posibilă obţinerea de profit
din ambele subactivităţi ale instituţiei de credit. Ca urmare marja netă de dobândă se compune din:

- spread-ul activităţii de creditare (credit spread);

- spread-ul activităţii de colectare a fondurilor (funding spread);
- spread-ul riscului de rată de dobândă (interest rate risk spread).

Exemplu: Departamentul de credite al băncii A acordă un credit de 1 milion RON pe o perioadă de 5 ani
percepând o rată de dobândă de 10,5%. În acelaşi timp, departamentul de finanţare atrage depozite în
valoare de 1 milion RON pe o perioadă de 1 an, la o dobândă egală cu 5%. Cele două tranzacţii nu au
legătură între ele, dar au loc în acelaşi timp.

Determinarea spread-ului activităţii de creditare: banca A ar fi putut să investească 1 milion RON în

titluri de stat emise pe 5 ani cu o dobândă de 7% pe an. În schimb a ales să acorde un credit cu risc mai
mare, diferenţa de 3,5 puncte procentuale (10,5%-7%) reprezentînd spread-ului activităţii de creditare.
Spread-ul de 3,5 puncte procentuale reprezintă compensaţia pentru faptul că departamentul de creditare
şi-a asumat un risc sumplimentar.

Determinarea spread-ului activităţii de colectare a fondurilor: banca A ar fi putut atrage fonduri prin
emisiunea de certificate de depozit de 5,5% (de unde provine diferenţa de rată de dobândă între
certificatele de depozit şi depozitele la termen?). ca urmare, spread-ul atribuit activităţii de colectare a
fondurilor este egal cu 0,5 puncte procentuale (5,5%-5%).

Determinarea spread-ului riscului de rată a dobânzii: diferenţa dintre rata dobânzii fără risc pe 5 ani (la
titluri de stat) şi rata dobânzii fără risc pe 1 an (la certificatele de depozit) este egală cu 1,5 puncte
procentuale (7%-5,5%) şi reprezintă spread-ul riscului de rată de dobândă. Riscul de rată a dobânzii
provine din faptul că active pe termen de 5 ani au fost acoperite prin pasive pe termen de 1 an (maturity
mismatch). Este posibli ca după un an sursele de finanţare să fie mai scumpe.

Atunci când rata dobânzii este variablă, în loc de titluri de stat se pot folosi ca referinţă împrumuturi pe
piaţa interbancară, iar în loc de certificate de depozit se pot folosi depozite atrase de pe piaţa
interbancară.

Ca rezultat al exemplului de mai sus, ratele de dobândă de pe piaţa bancară respectă următoarea relaţie:

Rata de dobândă activa practicată de bănci (rata la creditele acordate clienţilor nebancari)≥Rata de dobândă
practicată la credite interbancare (ROBOR)≥rata de politică monetară practicată de BNR ≥ Rata de dobândă
practicată la depozite interbancare (ROBID)≥ Rata de dobândă pasivă practicată de bănci (rata la depozitele atrase
de la clienţi nebancari)

Exemplul 1. Se cunosc următoarele informaţii cu privire la activitatea unei institutii de credit:

profitul net 500 u.m., capitalul propriu 2.500 u.m., rata utilizării activelor 15% şi rata
rentabilităţii economice 4%. Ştiind că veniturile din comisioane reprezintǎ 25% din veniturile
din dobânzi, care este nivelul veniturilor din dobânzi?

a)1.200 u.m. ; b) 1.500 u.m. ; c) 2.150 u.m. ; d) 975 u.m. ; e) 1.850 u.m.

Exemplul 2. 1. Rentabilitatea financiară a băncii comerciale X a fost de 2,5% anul trecut. Pentru a
o îmbunătăţi, managementul va modifica raportul capital propriu active la 8%, va obţine un
profit înainte de taxare de 2.000 RON şi va realiza o rată de utilizare a activelor de 12% la un
venit total egal cu 20.000 RON. Rata taxării este egală cu 16%. Cu aceste modificări, care va fi
ROE pentru banca X? Care va fi rentabilitatea economică?

Răspuns: ROA=1% și ROE=12.6%

 Capitolul 3

- Politică Monetară -

Corelarea lichidităţii dintr-o economie cu nevoile reale de monedă reprezintă premisa

fundamentală pentru atingerea obiectivului prioritar de asigurare a stabilităţii preţurilor.

Instrumentele politicii monetare reprezintă acele variabile utilizate si controlate direct de către
banca centrală pentru managementul/administrarea lichidităţii din economie. Eficacitatea utilizării
instrumentelor de politică monetară este determinată de modul de creare a monedei – de multiplicare a
creditelor.

Instrumentele de politică monetară se pot clasifica în două categorii:

A. Instrumente directe - sunt acele instrumente de politică monetară prin care banca centrală exercită
un control direct asupra ratelor de dobândă şi asupra cursului de schimb(control de preţ) sau asupra
mărimii depozitelor şi creditelor(control cantitativ).
Avantaje:

 pot fi instrumente foarte utile pentru controlul dobânzilor şi a creditului în perioadele de criză;

 pot fi instrumentele cu cea mai mare eficacitate în cazul economiilor cu pieţe financiare slab
dezvoltate.
Dezavantaje:

 pot conduce la restrângerea competiţiei din sectorul bancar, dezavantajând atât debitorii cât şi
deponenţii;
 pot apărea distorsiuni pe pieţele financiare ca urmare a controlului selectiv al creditului.

B. Instrumente indirecte - sunt acele instrumente prin care banca centrală influenţează
comportamentul instituţiilor financiare, acţionând iniţial asupra propriului bilanţ sau asupra ratelor
de dobândă la facilităţile oferite de aceasta. Instrumentele indirecte de politică monetară cuprind trei
tipuri principale1:
B.1. Operaţiuni pe piaţa deschisă (engl.: open market operations)

B.2. Rezervele minime obligatorii

B.3. Facilităţi permanente (engl.: standing facilities)

t ani

( ) =S lim [ ( ) ] =S e
mt m rt
r r
S0 ⏞
1 rt
→.......... → lim S 0 1+ 0 1+ r
0
m→ ∞ m m→∞ m
Instrumente utilizate de că tre Banca Centrală Europeană – ECB
B.1. Operaţiuni pe piaţa deschisă
În accepţiunea europeană, operaţiunile pe piaţa deschisă se pot clasifica în funcţie de scopul urmărit,
frecvenţă şi procedura de execuţie în următoarele categorii:

Operaţiuni de refinanţare: împrumuturi colateralizate

repo şi reverse repo

swap valutar
Operaţiuni de reglaj fin:
tranzacţii definitive

atragerea de depozite

Operaţiuni structurale: emiterea de certificate de către banca centrală

De asemenea, operaţiunile open market se pot clasifica în funcţie de caracterul de reversibilitate în

următoarele categorii:

repo şi reverse repo

swap valutar

Operaţiuni reversibile: împrumuturi colateralizate

atragerea de depozite

emiterea de certificate de către banca centrală

vânzare – cumpărare de titluri de stat

Operaţiuni definitive:
vânzare – cumpărare de valută

Scadenta operaţiunilor de piaţa monetară nu poate fi mai mare de 90 de zile calendaristice, cu excepţia
celor care se efectuează pe baza tranzacţiilor care au in vedere emiterea de certificate de depozit, pentru
care scadenta maxima este de un an. Sunt implementate prin organizarea de licitaţii organizate regulat
sau prin proceduri bilaterale.

Operaţiunile de refinanţare sunt tranzacţii reversibile în cadrul cărora, în scopul injectării de lichiditate,
banca centrală acordă credite băncilor, acestea păstrând proprietatea asupra activelor eligibile aduse în
garanţie. Valoarea activelor eligibile aduse de bănci în garanţie trebuie să acopere în totalitate creditul
acordat şi dobânda aferentă. La scadenţă, banca debitoare va rambursa o sumă ce se determină după
formula:

t d
S t =S0 ×(1+ × )
360 100 , unde:

St – valoarea de rambursare a creditului;

S0 – valoarea creditului;

t – durata în zile a refinanţării;

d – rata dobânzii anuale percepute pentru creditele de refinanţare.

Acordurile repo (pensiune) sunt operaţiuni reversibile prin care se vinde un activ eligibil (de
regulă titluri de stat), vânzătorul fiind obligat să îl răscumpere, la o data ulterioara si la un preţ stabilit la
data încheierii tranzacţiei. Un acord repo reprezintă o cumpărare open market de active eligibile de către
banca centrală. Acordurile reverse repo se referă la vânzarea de către banca centrală a unor active
eligibile, cumpărătorul obligându-se să le revândă băncii centrale la o anumită dată. Pe perioada
tranzacţiei proprietatea asupra respectivelor active este transferata creditorului. În cazul acordurilor repo,
diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de răscumpărare reprezintă dobânda datorată (rata repo).

t R
D=S0 × × repo
360 100
S t =S0 + D , unde:

St – valoarea de răscumpărare;

S0 – valoarea creditului;

t – scadenta in zile a acordului repo(reverse repo);

D – dobânda aferenta tranzacţiei;

Rrepo – rata repo(reverse repo) in procente anuale.

Swap-ul valutar reprezintă o vânzare (cumpărare) spot a unei valute contra monedă naţională combinată
cu o cumpărare (vânzare) forward a aceleiaşi valute contra monedă naţională. Acest tip de operaţiune
poate fi utilizat atât absorbţia pentru de lichiditate în sistem cât şi pentru injecţia de lichiditate. Prin
swap-ul valutar participanţii fixează punctele swap ca diferenţă între cursul de schimb forward şi cursul
de schimb spot.

ps=F−S , unde:
ps – punctele swap;

F – cursul la termen (forward) exprimat in număr unităţi moneda naţionala la o unitate moneda străină;

S – cursul de schimb pentru tranzacţia la vedere.

Prin tranzacţie la vedere se înţelege operaţiunea in care data decontării este: value today, value tomorrow
si spot.

Tranzacţiile definitive se referă la operaţiunile prin care banca centrală vinde sau cumpără active
eligibile, implicând un transfer definitiv al proprietăţii de la vânzător la cumpărător. Sunt folosite atât
pentru absorbţia de lichiditate în sistem cât şi pentru injecţia de lichiditate. Desfăşurarea operaţiunilor cu
titluri (de regulǎ titluri de stat) pe piaţa deschisă (open market) de către banca centralǎ prin tranzacţii
definitive determinǎ modificarea portofoliului de titluri al băncilor comerciale şi ca urmare şi a
posibilităţilor lor de creditare.

Atragerea de depozite reprezintă o tranzacţie cu scadenta prestabilita in cadrul căreia, in scopul

absorbţiei de lichiditate, Banca Centrala atrage depozite de la băncile – participanţi eligibili. Dobânda este
calculata după formula:

t d
D=Depozit× ×
360 100 , unde:

D – dobânda aferenta tranzacţiei;

Depozit – valoarea depozitului constituit la Banca Centrala;

t – scadenta in zile a depozitului;

d – rata dobânzii anuale fructificate pentru depozit.

Emiterea de certificate de depozit de către Banca Centrala reprezintă tranzacţia in cadrul căreia, in scopul
absorbţiei de lichiditate, se vând băncilor certificate de depozit. Certificatele de depozit sunt emise cu
discont si sunt răscumpărate la scadenta la valoarea nominala. Valoarea plătita de cumpărător se
calculează după formula:

VN
V=
t RD
1+ ×
360 100 , unde:

V – valoarea plătita de cumpărător;

VN – valoarea nominala a certificatului de depozit;

RD – rata discontului in procente anuale;

t – scadenta in zile a certificatului.

Operaţiunile pe piaţa deschisă reprezintă instrumentul de politică monetară cel mai folosit, el având o
serie de avantaje ca:

 sunt iniţiate de banca centrală, dar cu participarea voluntară a celorlalte bănci;

 pot fi implementate rapid, fără întârzieri de ordin administrativ, banca centrală doar transmiţând
dealerilor ordinele de executare;
 au un grad ridicat de flexibilitate, putând fi utilizate frecvent şi în orice cantitate;
 se pot inversa uşor, o cumpărare în cantitate prea mare, putând fi contracarată imediat printr-o
vânzare.

B.2. Rezervele minime obligatorii

Politica rezervelor obligatorii constă în obligaţia pe care Banca Centrală o impune băncilor comerciale de
a deţine o parte din activele lor sub formă de depozite la banca centrală. Datorită faptului ca o anumită
fracţiune din resursele lor sunt imobilizate sub forma de rezerve în monedă legală, capacitatea băncilor
comerciale de a acorda credite este diminuată.

Efectele utilizării ratei rezervei minime obligatorii ca instrument de politica monetara se manifesta atât
cantitativ (efect bilanţier), cât si calitativ (efect de preţ sau de exploatare):

Modificarea rezervei minime obligatorii conduce la nivelul bilanţului unei

bănci comerciale atât la modificarea nivelurilor deţinerilor de rezerve la
Banca Centrală cât şi a nivelului creditelor. Majorarea rezervelor minime
Efectul cantitativ
obligatorii conduce la reducerea posibilităţilor de creditare a economiei,
iar diminuarea lor duce la creşterea posibilităţilor de creditare a
economiei faţǎ de o situaţie iniţialǎ datǎ.

Acesta constă în modificarea relativa a preţului creditului ca urmare a

modificării în acelaşi sens a ratei rezervei minime obligatorii. O creştere a
nivelului ratei rezervei minime obligatorii conduce la scumpirea relativă
a creditelor – a ratei dobânzii, in ipoteza in care băncile doresc un cont de
Efectul de preţ
profit şi pierdere cel puţin echilibrat. In aceste condiţii, un nivel al
creditelor mai mic trebuie sa fructifice prin dobânda cel puţin nivelul de
venit pe care îl obţineau băncile înainte de majorarea ratei rezervei
minime obligatorii.
B.3. Facilităţi permanente

Facilităţile de creditare şi depozit sunt operaţiuni care se desfăşoară la iniţiativa băncilor comerciale şi
poartă o dobândă penalizatoare, atitudinea băncii centrale fiind una de limitare a acestor facilităţi. Există
două tipuri de facilităţi:

Este folosită pentru acoperirea nevoilor de lichiditate pe termen foarte scurt, având
Facilitatea de regulă scadenţă overnight şi fiind garantate cu active eligibile (credit lombard).
de creditare Dobânda (rata lombard) este stabilită de Banca Centrală şi reprezintă, de regulă,
nivelul maxim al ratei dobânzii practicate în sistemul bancar.

Facilitatea Se referă la posibilitatea pe care o au băncile comerciale de a plasa overnight

de depozit depozite la banca centrală, la o rată de dobândă stabilită de banca centrală.

Dobânda la facilitatea de creditare se calculează după formula:

t d
D=Credit × × L
360 100 , unde:

D – dobânda aferenta creditului lombard;

Credit – valoarea creditului acordat de Banca Centrala;

t – scadenţa în zile a creditului (de regulă, t=1);

dL – rata lombard (procente anuale).

Dobânda la facilitatea de depozit se calculează după formula:

t d
D=Depozit× × FD
360 100 , unde:

D – dobânda aferentă depozitului constituit;

Depozit – valoarea depozitului constituit la Banca Centrala;

t – scadenţa în zile a depozitului (de regulă, t=1);

dFD – rata dobânzii anuale fructificate pentru facilitatea de depozit.

Exemplul 1. Banca Centrală determină faptul că trebuie să sterilizeze 8 mld RON din economie.
Ce operaţiuni de piaţă poate să realizeze în acest scop ştiind următoarele informaţii: preţul
curent al titlurilor de stat este 97% din valoarea nominală (VN=10.000 RON), rata dobânzii de
politică monetară este 8,5%, cursul spot RON/EUR este 4,23, certificatele de depozit pe care le
emite Banca Centrală au maturitatea de 60 de zile şi valoarea nominală de 10.000 RON.

Rezolvare: Sterilizarea presupune retragerea excesului de lichiditate din sistemul bancar.

Operaţiunile de piaţă care pot fi realizate în acest scop sunt:

a) vânzarea de titluri de stat la preţul de 9.700 RON 82.474 de titluri;

b) reverse repo – la încheierea contractului Banca Centrală vinde titluri de stat la preţul
de 9.700, urmând ca la maturitatea contractului să le răscumpere;

c) swap valutar – la încheierea contractului Banca Centrală vinde valută în valoare de 8

mld/4,23=1,9 mld EUR la cursul spot 4,23 urmând ca la maturitate să răscumpere valuta;

d) atragerea de depozite în valoare de 8 mld RON la o rată a dobânzii apropiată de 8.5%;

e) emisiunea de certificate de depozit la valoarea nominală de 10.000 RON. Preţul de

emisiune aferent acestor certificate este. În consecinţă, Banca Centrală va emite 8
mld/9860.31=811333 certificate de depozit.

Exemplul 2. Considerăm că piaţa monetară este în echilibru. De asemenea, considerăm că

cererea de bani pe piaţa monetară este descrisă de relaţia:

M D =300−200 r în care r este rata
dobânzii, iar MD este cantitatea de bani cerută pe piaţa monetară. Oferta de bani pe piaţa
monetară este de 250 mil. RON. Dacă banca centrală doreşte reducerea ratei dobânzii pe piaţa
monetară la 15% si ştiind ca multiplicatorul monetar este 4, să se determine volumul şi sensul
(vânzare sau cumpărare) operaţiunilor pe piaţa monetară cu titluri de stat pe care trebuie să le
efectueze banca centrală.

a) cumpăra 1 mil; b) cumpăra 5 mil; c) vinde 2 mil; d) cumpăra 2 mil.; e) vinde 5

mil.