Unitatea de învăţare I.7. Buna reputație a magistratului.

Cuprins
I.7.1. Care sunt faptele prin care magistrații pot aduce atingere probității profesionale ori
prestigiului justiției?
I.7.2. Ce presupune obligaţia de rezervă a magistratului?
I.7.3. Care sunt faptele care pot constitui atitudini nedemne în exercițiul funcției de
magistrat?

I.7. Buna reputație a magistratului.

Secţiunea permite familiarizarea studenţilor cu diferite aspecte legate de
buna reputație a magistratului.

I.7. Competenţele unităţii de învăţare

Aprofundarea tematicii permite intelegerea problematicii legate de buna
reputație a magistratului.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

I.7.1. Care sunt faptele prin care magistrații pot aduce atingere probității
profesionale ori prestigiului justiției?
Conform punctului 2.1. din Declaraţia privind etica judiciară de la Londra din 2010,
probitatea impune judecătorului să se abţină de la orice comportament lipsit de tact şi delicateţe
şi nu doar de la cel care este contrar legii. Este instituită astfel în sarcina magistraților o
obligație generală de a se abține de la orice fel de fapte care pot aduce atingere probității
profesionale ori prestigiului justiției, iar îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei obligații
urmează a se examina în fiecare caz concret în parte.
 În Ghidul practic de etică şi deontologie judiciară pentru magistraţii din România1se arată că
magistratul trebuie să fie conştient de modul in care activitatea sa profesională poate fi afectată
de anumite comportamente, cum ar fi: participarea la emisiuni de televiziune, ca, de exemplu,

Master Chef, Dansez pentru tine, Vocea României etc.; publicarea unor lucrări literare în care
apar diverse ideologii politice/lucrări religioase/lucrări literare cu un puternic conţinut erotic;
apartenenţa la organizaţii secrete, cum ar fi organizaţiile masonice, Clubul Rotary etc.;
deţinerea unor funcţii suplimentare, în măsura in care este permisă de lege, poate fi totuşi
inoportună dacă afectează buna administrare a justiţiei şi / sau încrederea în justiţie.
De asemenea, în același Ghid se mai arată că «Magistratul trebuie să acorde atenţie
sporită situaţiilor de tipul următor: magistratul este membru al unei formaţii de muzică / trupe
de dans care susţine frecvent reprezentaţii artistice în oraşul în care acesta este judecător /
procuror; fiul magistratului merge într-o excursie şcolară care este sponsorizată de un om de
afaceri binecunoscut în oraş;magistratul frecventează un club despre care s-a scris în mass-
media că este cunoscut pentru droguri şi prostituţie; relaţii tensionate cu vecinii (certuri, insulte
etc.); magistratul discută în diferite ocazii (instanţă/birou/petreceri/reţele de socializare etc.)
despre pregătirea slabă / prestaţia profesională necorespunzătoare a altor colegi; violenţa
domestică (verbală / fizică) la care vecinii sunt martori; publicarea unui articol într-un jurnal de
specialitate în care un magistratul critică o hotărâre judecătorească pronunţată într-un caz
mediatizat pe scară largă; magistratul face avansuri sexuale unei femei care este funcţionar al
instanţei (grefieră); participarea magistratului la diverse evenimente la care participă persoane
care aparţin unor clanuri interlope; consumul de băuturi alcoolice în timpul orelor de serviciu;
conflicte cu poliţia atunci magistratul este oprit în trafic de agenţii rutieri; magistrat împrumută
bani de la mai multe persoane, de obicei avocaţi, fără să îi retumeze la timp; magistraţii dezbat
între ei anumite probleme pe holul instanţei/în locuri accesibile publicului; magistratul nu
trebuie „să îşi etaleze" bogăţia în faţa celor prezenţi în sala de judecată, ca, de exemplu, atunci
când o judecătoare poartă bijuterii scumpe sau când un procuror poartă un ceas foarte scump.»
Desigur că nu toate aceste comportamente pot atrage răspunderea disciplinară a
magistratului pentru abaterea disciplinară constând în „manifestările care aduc atingere onoarei
sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara
exercitării atribuţiilor de serviciu”, reglementată în art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.
Unele dintre ele ar trebui să constituie doar abateri de la art. 17 din Codul deontologic al
judecătorilor şi procurorilor, conform căruia judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de
la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.
De pildă, prin Hotărârea nr. 446/09.09.2015, Secţia pentru procurori a constatat
încălcarea dispoziţiilor art. 17 şi 18 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor de
către domnul N. D. A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Secția a reținut în sarcina domnului procuror N. D. A. un comportament
necorespunzător statutului de magistrat, concretizat printr-o atitudine nedemnă şi lipsită de
respect faţă de colegul său, domnul procuror C. C., constând în întrebuinţarea de expresii

1
Elaborat în cadrul proiectului Institutului Naţional al Magistraturii „Întărirea capacităţii sistemului
judiciar românesc de a răspunde provocărilor noilor schimbări legislative şi instituţionale”
jignitoare şi acte de violenţă fizică ( izbire cu umărul ), fapte săvârșite în incinta Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecinţă, Secţia a reţinut faptul că atitudinea
domnului procuror N. D. A. s-a poziţionat în afara standardelor de conduită impuse de statutul
magistratului, fiind depăşite limitele unei exprimări permise, care trebuie să se raporteze la
obligaţia de rezervă ce incumbă oricărui magistrat2.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 646/06.11.2014, Secţia pentru procurori a constatat că
doamna A. M. B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
în prezent suspendată din funcţie ca urmare a trimiterii în judecată, a încălcat dispoziţiile art.9
alin. (2) din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/24.08.2005, prin manifestările publice din perioada
în care îndeplinea funcţia de procuror şef al D.I.I.C.O.T. Secţia a reţinut că întâlnirea de la P….
din data de 14.02.2014 a doamnei procuror A. M. B. cu doamna deputat şi preşedinte de partid
politic E. U., conform unei înţelegeri anterioare, constituie o încălcare a normelor deontologice
ale magistratului din perspectiva felului în care imaginea procurorului a fost proiectată în zona
publică şi a efectelor pe care această imagine le-a produs în conştiinţa opiniei publice. Totodată
a constatat că, în acord cu reglementările legale în materie, simpla relaţie de prietenie dintre un
magistrat şi orice altă persoană, inclusiv oameni politici, nu constituie prin ea însăşi o încălcare
a normelor de conduită reglementate de Codul deontologic anterior menţionate3.
Prin Hotărârea nr. 646/06.11.2014, menţinută prin Hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 267/19.03.2015, Secţia pentru procurori a constatat că, prin
atitudinea şi comportamentul adoptat de domnul procuror P. D., în următoarele împrejurări: - la
date de 28.06.2013, în cadrul unei întruniri profesionale cu prim procurorul Parchetului de
lângă Judecătoria C…, prim procurorul Parchetului de lângă Tribunalul C… şi procurorul-şef
secţie urmărire penală din cadrul Parchetului de lângă Tribunalul C…, pe un ton ironic, a
afirmat tendenţios că, în activitatea de supraveghere soluţiile sunt cenzurate de către prim
procuror în timp ce în activitatea judiciară procurorul de şedinţă este liber să pună concluziile
pe care le consideră de cuviinţă, sugerând explicit că activitatea sa ca procuror de instanţă nu
poate fi cenzurată ierarhic; de asemenea, a mai afirmat că doamna procuror B. L. a greşit
încadrarea juridică dată în cauza asupra căreia se comportau discuţiile, fără a-şi argumenta
logico-juridic poziţia. - la data de 18.09.2013, în cadrul unei şedinţe la care au participat, prim
procurorul H. M., prim procurorul adjunct P. V. J. şi procurorii din sectorul judiciar – P. D. şi S.
C., a făcut afirmaţii defăimătoare cu referire la activitatea judiciara a Parchetului de pe lângă
Judecătoria C…, susţinând că „este debandadă” , „nu are încredere în nimeni” şi că „îl
deranjează” cu referire la exercitarea atribuţiilor de îndrumare şi control ale prim procurorului
adjunct (dubla verificare a soluţiilor dispuse de instanţă şi întocmirea corespunzătoare a fişelor
de şedinţă după modelul indicat de prim procurorul adjunct P.) - la data de 12.02.2014, în
cadrul şedinţei de lucru săptămânale a Parchetului de pe lângă Judecătoria C…, a generat un
schimb de replici cu prim procurorul unităţii H. M., atmosfera devenind tensionată. De
asemenea, a întrerupt deseori discursul prim procurorului unităţii, prin solicitări nestatutare . - la
data de 29.04.2014 a refuzat să semneze de luare la cunoştinţă a dispoziţiei prim procurorului
privind planificarea procurorilor din compartimentul judiciar nr……../2014 - la data de
17.07.2013 a refuzat să primească şi să semneze de primire a Dispoziţiei nr…. din data de
16.07.2013 emisă de prim procurorul unităţii, - la data de 04.02.2014 nu a respectat rezoluţia
prim procurorului unităţii refuzând să refacă motivarea unor căi de atac, conform noilor
2
Publicată la adresa de internet http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html , ultima vizualizare la 9.12.2016.
3
Publicată la adresa de internet http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html , ultima vizualizare la 9.12.2016.
prevederi legale intrate în vigoare la 01.02.2014 (lucrările nr……./2013, nr……./2013,
nr……../2013) au fost încălcate dispoziţiile art.18 din Codul deontologic al judecătorilor şi
procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
328/24.08.20054.
În doctrină s-a susținut că pot intra în sfera abaterii disciplinare reglementată în art. 99
lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor utmătoarele
comportamente: conduita agresivă (limbaj, violenţe fizice) a judecătorului/procurorului de
natură a contraria sau indigna opinia publică; frecventarea unor locuri cunoscute ca având o
reputaţie îndoielnică; legături cu persoane care au o proastă reputaţie (infractori notorii,
interlopi etc.); implicarea în controverse publice; denigrarea unor persoane; desfăşurarea unor
activităţi care, prin natura lor, pot crea îndoieli în rândul opiniei publice cu privire la
seriozitatea, independenţa, imparţialitatea sau integritatea magistratului (şantajarea unor
persoane, acţionarea în calitate de recuperator, implicarea în licitaţii asupra unor bunuri aflate în
litigiu la instanţa sau parchetul unde îşi desfăşoară activitatea, manifestări publice sau
exprimarea unor opinii pe site-urile de socializare cu conotaţii discriminatorii de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, cultură, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă
politică, avere, origine sau condiţie socială, apariţia magistratului în clipuri publicitare sau
electorale, apariţia în reviste pentru adulţi etc.).5
Într-o altă opinie doctrinară s-a susținut că nu constituie manifestări care aduc atingere
onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei următoarele fapte: punerea de către
magistrat în discuţia publică a unei chestiuni care priveşte sistemul judiciar şi care ar trebui să
fie deschisă unei dezbateri publice; călătoria cu un mijloc de transport în comun în care se află
şi persoane care au diferite afaceri judiciare la instanţa sau parchetul unde judecătorul sau
procurorul îşi desfăşoară activitatea; participarea magistratului la un eveniment (nuntă, botez
etc.) la care sunt invitate şi persoane de calitate îndoielnică (persoane cercetate penal, persoane
condamnate penal, interlopi etc.), în condiţiile în care nu interacţionează cu acestea etc.6
Relevante sub acest aspect sunt și soluțiile de practică judiciară adoptate de Consiliul
Superior al Magistraturii sau de instanța supremă în materie disciplinară.
În ce privește faptele comise de judecători, în practica judiciară s-a reținut că fapta
judecătorului care a atras atenţia unei grefiere, în incinta serviciul registratură, unde se aflau
mai multe persoane, să nu înregistreze cererile de strămutare pe care le prezentase sora unui alt
judecător, nu reprezintă o comportare corectă, demnă şi rezervată de natură a menţine neştirbit
prestigiul justiţiei, întrucât această atitudine a judecătorului a avut un mare potenţial de afectare
a justiţiei, ca valoare socială ocrotită de lege, având o influenţă negativă asupra încrederii
oamenilor în sistemul judiciar, inclusiv a magistraţilor. Totodată, s-a mai reţinut că refuzul de
participare a judecătorului la deliberare în mod direct, transmiţând colegilor, prin intermediul

4
Publicată la adresa de internet http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html , ultima vizualizare la 9.12.2016.
5
T. Manea, Despre abaterea disciplinară a magistraţilor privind manifestările care aduc atingere onoarei sau
probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, articol publicat pe site-ul www.juridice.ro , ultima vizualizare la
27.01.2012.

6
I. Gârbuleț, P.A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor. (I) Manifestările care aduc atingere onoarei sau
probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu,
articol publicat on-line pe site-ul www.juridice.ro , ultima vizualizare la 27.05.2014.
grefierului, pe o foaie de hârtie, menţiuni cu privire la soluţia preconizată în cauză, dar care nu
îmbracă forma unei minute, situaţie ce a dus la repunerea cauzei pe rol, constituie o manifestare
de natură să ducă la subminarea demnităţii funcţiei sale şi a capacităţii sale de a o exercita. De
asemenea, s-a mai reţinut că prin prezentarea în şedinţă publică a aspectelor privind activitatea
sa şi raporturile existente între acesta şi conducerea instanţei, lipsa intranet-ului, împrejurarea că
la adresa judecătorului au fost făcute insinuări cu privire la existenţa unei boli psihice, precum
şi prezentarea unor aspecte privind deliberarea dintr-un dosar, acesta a încălcat obligaţia de
rezervă ce revine fiecărui magistrat. Această obligaţie presupune, prin însăşi natura sa,
moderaţie şi reţinere în ceea ce priveşte prezentarea opiniilor de către magistraţi. Prin încălcarea
acestei obligaţii, judecătorul şi-a asumat riscul de a fi pierdut respectul pentru instanţe şi
încrederea necesară în activitatea acestora precum şi de a se produce consecinţe în privinţa
recunoaşterii instanţelor ca unice organe calificate a decide în privinţa soluţionării proceselor.
Prin adoptarea acestei atitudini a fost încălcată solemnitatea şedinţei de judecată, prezentarea
aspectelor menţionate mai sus situându-se în afara cadrului legal ce reglementează judecata.
Prin comportamentul şi acţiunile întreprinse, judecătorul a adus atingere principilor morale cum
ar fi integritatea, etica şi buna credinţă, periclitând atât imaginea publică a magistratului, cât şi
prestigiul justiţiei, prin faptele sale contribuind la scăderea aprecierii publice pozitive asupra
sistemului judiciar din care face parte7.
Într-o altă cauză s-a reţinut că fapta judecătorului care s-a deplasat într-un alt birou şi pe
un ton imperativ, nepoliticos şi inadecvat, folosind expresii nepotrivite în raport cu atitudinea pe
care trebuie să o adopte un magistrat la locul de muncă, refuzând să părăsească biroul la
solicitarea expresă a colegilor, precum şi folosirea unui ton ironic la adresa vicepreşedintelui
instanţei care a fost chemat să aplaneze conflictul, nu întruneşte elementele constitutive ale
abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, întrucât fapta s-a
petrecut numai în raport cu colegii judecători, în incinta unui birou din sediul tribunalului,
incidentul neajungând la cunoştinţa publicului larg8.
Într-o speţă s-a reţinut că faptele judecătorului care pe parcursul a două zile a făcut
aprecieri nepotrivite statutului de magistrat la adresa unor avocaţi, a intrat într-un magazin din
centrul oraşului şi a făcut reproşuri fără nicio logică unei vânzătoare, iar la ieşirea din magazin,
a lovit cu poşeta portiera unei maşini şi un afiş publicitar, după care, traversând strada a intrat în
sediul poliţiei, au fost comise fără vinovăţie, întrucât atitudinea judecătorului a fost determinată
de o stare de boală cauzată de stres, astfel că nu a avut reprezentarea faptelor sale sau nu ar fi
putut avea posibilitatea reală de a conştientiza, atât din punct de vedere al deciziei de săvârşire a
faptei, cât şi din punct de vedere al urmărilor acesteia.9
În ce privește faptele comise de procurori, într-o cauză s-a reţinut că manifestările
procurorului constând în citarea în mod repetat a inculpatului la sediul unităţii de parchet, în

7
Hotărârea nr. 4J din 12 martie 2014, Secţia pentru judecători a C.S.M., pe www.csm1909.ro , apud. I. Gârbuleț,
P.A. Coțovanu, op.cit..
8
Hotărârea nr. 1J din 22 ianuarie 2014, Secţia pentru judecători a C.S.M., pe www.csm1909.ro , apud. I. Gârbuleț,
P.A. Coțovanu, op.cit..

9
I. Gârbuleț, P.A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor. (I) Manifestările care aduc atingere onoarei sau
probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu,
articol publicat on-line pe site-ul www.juridice.ro , ultima vizualizare la 27.05.2014.
condiţiile în care au existat zile în care acesta a fost prezent şi nu s-au efectuat acte procedurale,
iar dacă s-au efectuat, perioada de timp în care deţinutul a fost prezent în biroul procurorului, nu
justifică complexitatea actului; rămânerea fără pază a inculpatului în biroul procurorului, agenţii
de escortă fiind invitaţi să aştepte pe hol; primirea acestuia de nenumărate ori în audienţă;
purtarea unei vaste corespondenţe cu inculpatul prin intermediul SMS-urilor, în timp ce acesta
se afla în stare de deţinere în penitenciar, de cele mai multe ori iniţiată de către acesta, în cadrul
căreia îi dădea detalii cu privire la anumite activităţi procesuale pe care urma să le întreprindă,
în condiţiile în care cunoştea că este interzisă o astfel de atitudine, întrunesc elementele
constitutive ale abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.10
Într-o altă speţă s-a reţinut că fapta procurorului de a elabora şi semna un document,
care a fost remis unui ziarist şi publicat în presă, nu întruneşte elementele constitutive ale
abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, întrucât se încadrează în
limitele dreptului magistratului la liberă exprimare şi nu poate conduce la reţinerea unei
încălcări de rezervă de la orice manifestări care ar aduce atingere onoarei sau probităţii
profesionale ori prestigiului justiţiei11.
Într-o altă speţă s-a reţinut că afirmaţiile procurorului la un post de televiziune, în sensul
că: tinerii nu se mai duc la sfântul altar, ci stau împreună, ca animalele, că se mediatizează
vrăjitoria, credinţa în vrăjitorie, credinţa în horoscoape, că femeia se îmbracă în pantaloni,
reprezintă aprecieri de ordin personal, care nu au fost de natură să creeze îndoieli cu privire la
seriozitatea, independenţa, imparţialitatea sau integritatea acestuia şi, în consecinţă, nu au adus
atingere onoarei, probităţii profesionale şi prestigiului justiţiei, nefiind îndeplinite elementele
constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Prin
afirmaţiile sale, procurorul nu a încălcat obligaţia de rezervă impusă magistraţilor, obligaţie
care constituie o sinteză a principiilor generale ale deontologiei profesiei.
În aceeaşi cauză s-a reţinut însă că fapta procurorului care în spaţiul public, a făcut
afirmaţii referitoare la sistemul de justiţie care, în opinia sa, ar fi „prins în propriile nonvalori”,
cât şi aprecieri privind „starea de lehamite şi de dezgust faţă de un guvern absolut incompetent
şi ticălos”; s-a adresat celorlalţi magistraţi cu îndemnul „de a-i da jos pe aceşti criminali ai
ţării”, cât şi opiniei publice căreia i-a adresat îndemnuri mobilizatoare de genul „hai să
terminăm odată cu corupţia, cu hoţia şi să instaurăm un guvern nepătat politic, un guvern
cinstit, un guvern de oameni care sunt în stare să-şi dea şi viaţa pentru cei din jurul lor”,
întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea
nr. 303/2004, întrucât afirmaţiile mai sus expuse, făcute în spaţiul public, contravin obligaţiei de
rezervă impusă magistraţilor în exercitarea libertăţii de exprimare, în considerarea statutului lor,
fiind astfel încălcat echilibrul just între dreptul fundamental al individului la respectarea
libertăţii de exprimare, pe de o parte, şi interesul legitim al unui stat democratic de a veghea ca
funcţia publică să se conformeze scopurilor enunţate în art.10 par. 2 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului.12

10
Hotărârea nr. 3P din 3 septembrie 2013, Secţia pentru procurori a C.S.M., pe www.csm1909.ro , apud. I. Gârbuleț,
P.A. Coțovanu, op.cit..
11
Hotărârea nr. 8P din 10 octombrie 2012, Secţia pentru procurori a C.S.M., pe www.csm1909.ro , apud. I.
Gârbuleț, P.A. Coțovanu, op.cit..
12
Hotărârea nr. 5P din 2 mai 2012, Secţia pentru procurori a C.S.M., pe www.csm1909.ro , apud. I. Gârbuleț, P.A.
Coțovanu, op.cit..
 În ce privește faptele anterioare comise de candidați pentru funcția de magistrat, într-o
cauză soluţionată definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie13, s-a reţinut că îndeplineşte
condiţia bunei reputeţii o persoană care în urmă cu 6 ani a fost sancţionată cu amenda
administrativă în cuantum de 20 RON pentru că ar fi furat din incinta SC M.S. SRL două
ciocolate în valoare de 3,08 RON. Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători
constatase că reclamantul nu înseplinea condiţia bunei reputaţii pentru a fi numit magistrat, deşi
acesta trecuse examentul de intrare în magistratură, singurul motiv fiind acela că fusese
sancţionat cu amendă administrativă pentru fapta descrisă. Instanţa supremă a arătat în motivare
că buna reputaţie se construieşte în timp, printr-un întreg ansamblu de elemente care concură la
conturarea profilului său uman şi profesional, care nu pot fi evaluate în mod izolat, scoase din
context. C.S.M. trebuia să ia în considerare intervalul mare de timp scurs de la data presupusei
fapte, conduita ulterioară a recurentului-reclamant, aprecierile favorabile asupra activităţii
desfăşurate ca avocat şi inexistenţa, in concreto, a unor ecouri publice a faptei reţinute prin
ordonanţa Parchetului.

I.7.2. Ce presupune obligaţia de rezervă a magistratului?

Rezerva sau obligația de rezervă exprimă o sinteză practică a principiilor generale ale
deontologiei judiciare (independență, imparțialitate, integritate), cu care se asociază și care poate
fi valorizată și în raport cu încrederea publicului în justiție; în substanța ei, obligația de
rezervă reprezintă un comportament cvasi-ireproșabil care se așteaptă de la judecător, ce poate
privi exigențele de prudență și moderație asociate cu funcția de judecător, ceea ce înseamnă o
obligație de distanță pentru prezervarea imparțialității sale ce constă în alte obligații de abținere
în raport cu orice activitate profesională sau de altă natură estimate ca fiind incompatibile cu
funcțiunile sale.14
Nu pot fi enumerate toate situațiile concrete în care magistratul ar trebui să se abțină de la
orice activitate, profesională sau din afara profesiei, care ar fi incompatibilă cu funcția.
Respectarea sau încălcarea de către magistrat a obligației de rezervă se va examina în raport cu
fiecare situație concretă în care acesta acționează.
Obligaţia de rezervă a magistratului, deşi poate crea pentru acesta un dezavantaj faţă de
restul cetăţenilor, în special atunci când acesta este atacat pe nedrept în spaţiul public, îşi are
fundamentul în necesitatea menținerii încrederii populaţiei în justiţie.
Totuşi «Obligaţia de discreţie nu impune izolarea magistratului de societate şi de celelalte
profesii juridice, ci doar limitează sfera libertăţii sale de exprimare, lăsând actele judiciare pe
care le întocmeşte şi hotărârile judecătoreşti pe care le pronunţă “să vorbească”de la sine atunci
când procedurile se vor fi finalizat. Este firesc să fie aşa, limitarea libertărţii de exprimare a
magistratului prin impunerea obligaţiei de rezervă, respectiv a interdicţiei de a discuta despre
dosare aflate pe rolul său sau de a-şi justifica în mod public soluţiile pronunţate, constituind una

13
ÎCCJ, SCAF, dec. nr. 2267/30.04.2010, dosar nr. 7495/2/2009, publicată în Revista formulul judecătorilor nr.
3/2010, p. 255.
14
Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, colectiv, coordonatori M.M. Pivniceru, C. Luca,
Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 38, apud. C.A. Domocos, Consideraţii privind infracţiunea de violenţă în familie
prevăzută de art. 199 C.pen.. Aspecte deontologice comune profesiei de judecător şi de avocat, articol publicet pe
site-ul www.universuljuridic.ro, ultima vizualizare la 16.12.2015.
dintre cele mai puternice garanţii de protecţie a drepturilor şi intereselor justiţiabililor, dar şi a
imparţialităţii şi independenţei judecătorilor şi procurorilor.»15
Obligația de rezervă a magistratului trebuie îndeplinită chiar și față de rudele apropiate
sau față de prieteni. Astfel, Ghidul practic de etică şi deontologie judiciară pentru magistraţii din România 16
obligă „magistratul să clarifice familiei şi prietenilor că aceştia nu trebuie să încerce să îi
influenţeze părerea într-un sens sau altul. De fapt, ei ar trebui să evite să vorbească despre
respectiva cauză câtă vreme acesta este în curs de soluţionare. A îi spune unui magistrat care se
ocupă cu un caz penal grav că suspectul ar trebui să fie aspru pedepsit este ceva nepotrivit.”
Obligația de rezervă nu îl împiedică pe magistrat să desfășoare unele activități care sunt
compatibile cu funcția.
Astfel, magistratul poate să dea scrisori de recomandare, cu următoarele precizări făcute
în comentariul 148 la Principiile de la Bangalore:
Judecătorul nu ar trebui să scrie recomandări în legătură cu o persoană pe care nu o
cunoaşte.
Judecătorul poate scrie scrisori de recomandare dacă acestea ar fi scrise în desfăşurarea
obişnuită a activităţii (de ex. un angajat al instanţei solicită referinţe privind activitatea sa la
instanţă). Scrisoarea ar trebui să cuprindă o declaraţie referitoare la sursa şi întinderea
cunoştinţelor judecătorului despre beneficiar, şi ar trebui adresată şi expediată direct persoanei
sau organizaţiei pentru care a fost scrisă. În cazul unui angajat personal al judecătorului, cum ar
fi un grefier care îşi caută un alt loc de muncă, se pot da referinţe generale şi adresate „Către cei
interesaţi".
Judecătorul poate da referinţe pentru cineva pe care îl cunoaşte personal însă nu
profesional, cum ar fi o rudă sau un prieten apropiat, dacă aceste referinţe îi sunt cerute în mod
normal în baza relaţiei personale.
În aceleași condiții judecătorul ar trebui să depună mărturie în instanță cu privire la
caracterul unei persoane, dacă i se solicită acest lucru.

I.7.3. Care sunt faptele care pot constitui atitudini nedemne în exercițiul funcției de
magistrat?
În art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
republicată este reglementată abaterea disciplinară constând în „atitudinile nedemne în timpul
exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului
în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii
altor instituţii”.
Pot fi considerate atitudini nedemne faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al
parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori
reprezentanţii altor instituţii următoarele fapte: apostrofarea judecătorilor din complet cu privire
la anumite atitudini ale acestora; proferarea unor acuzații nefondate cu conotații sexuale la
adresa colegilor; interzicerea grefierului de a manipula dosarele din ședința de judecată;
exprimarea unor păreri ofensatoare cu privire la pregătirea profesională a unor colegi
magistrați; adresarea unor blesteme colegilor; folosirea unui ton ridicat și autoritar față de

15 Daniela Pantazi: Obligaţia de discreţie nu impune izolarea magistratului de celelalte profesii juridice,
interviu publicat on-line, pe siteul www.juridice.ro , la data de 9.12.2015.

16
Elaborat în cadrul proiectului Institutului Naţional al Magistraturii „Întărirea capacităţii sistemului
judiciar românesc de a răspunde provocărilor noilor schimbări legislative şi instituţionale”.
colegi; folosirea unui ton ostil la adresa unor judecători; refuzul nejustificat de a preda dosarele
la studiu unui alt judecător; afirmațiile judecătorului în cadrul colegiului de conducere ”sunteți
o gașcă de hoți”, ”asta nu-i instanța lui mă-ta” etc.; formularea de cereri cu caracter șicanator la
adresa colegiului de conducere al instanței; smulgerea dosarului din mâinile președintelui de
complet; afirmațiile făcute în sala de judecată că președintele de complet nu este în stare să
conducă ședința de judecată; adresarea de întrebări direct părților, fără a-l consulta pe
președintele de complet; adresarea unor cuvinte precum ”nenorocit, falsificator, escroc”, ”ești
un infractor”; amenințarea că ”îl va aranja” pentru că este un mafiot etc.17
Relevante sub acest aspect sunt următoarele soluții adoptate în practica judiciară:
Atitudinea unui judecător concretizată în folosirea de expresii jignitoare față de colegii
judecători și față de personalul auxiliar al instanței, formularea unor petiții în scop șicanator,
practicarea unor ritualuri oculte la sediul instanței, constituie atitudini nedemne, incompatibile
cu ținuta de care trebuie să dea dovadă un judecător.18
Fapta judecătorului care în timpul desfășurării unei ședințe de recurs a contestat cu voce
tare anumite măsuri dispuse de către președintele de complet, iar, în unele cazuri s-a adresat în
mod direct, fără încuviințarea președintelui, părților din proces, grefierului de ședință și
avocaților, adresându-le reproșuri și observații nejustificate, a făcut observații în legătură cu
pregătirea profesională a președintelui de complet, a părăsit, în timpul derulării ședinței de
judecată, nejustificat sala, atitudini ce au provocat reacții de dezaprobare și zâmbete
disprețuitoare din partea publicului și avocaților prezenți în sală constituie atitudini neconforme
cu calitatea de magistrat.19
În practica judiciară s-a reținut că fapta procurorului de a se prezenta la serviciu sub
influența băuturilor alcoolice, împiedicând și celelalte persoane din unitate să-și desfășoare
activitatea, constituie o atitudine nedemnă a unui magistrat20.
S-a pus problema în doctrină21 care este natura juridică a faptei judecătorului sau
procurorului de a face afirmaţii în presă sau la emisiuni audio-vizuale cu privire la probitatea
profesională şi morală a colegilor. Într-o soluție de practică judiciară22 s-a reținut că aceasta
constituie abatere disciplinară doar dacă este săvârşită în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu. Art. 18 alin. (2) din Codul deontologic prevede că: „judecătorii şi procurorii nu îşi pot
exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor”. Deşi legea
conţine prevederile menţionate, care impun magistraţilor un comportament corespunzător
statutului acestora, faptele de natură să aducă atingere probităţii morale nu-şi găsesc

17
I. Gârbuleț, P.A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraților (III). Atitudinile nedemne în timpul exercitării
atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori
judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, articol publicat pe site-ul
www.juridice.ro , ultima vizualizare la 10 iulie 2014.
18
Hotărârea nr. 5J din 27 aprilie 2006, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 2 din 19
februarie 2007 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro , apud. I. Gârbuleț, P.A. Coțovanu, op.cit..
19
Hotărârea nr. 5J din 23 aprilie 2008, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 8 din 17
noiembrie 2008 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro , apud. I. Gârbuleț, P.A. Coțovanu, op.cit..
20
Hotărârea nr. 5P din 29 noiembrie 2005, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin nerecurare, pe
www.csm1909.ro , apud. I. Gârbuleț, P.A. Coțovanu, op.cit..
21
F. Costniu, Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, de M.M. Pivniceru, C. Luca
(coordonatori), Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 142.
22
I.C.C.J. decizia nr. 6/2005, în F. Costniu, op.cit., p. 142.
corespondent printre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004,
republicată. Faptele ce constituie abateri disciplinare aşa cum rezultă din art. 98 din aceeaşi lege
privesc neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unor îndatoriri de serviciu precum
şi manifestări care aduc atingere prestigiului justiţiei. Deşi norma generală face referire la
afectarea probităţii profesionale cât şi a celei morale, în norma specială sunt incriminate faptele
care lezează probitatea profesională, iar dintre cele care aduc atingere probităţii morale şi
implicit prestigiului justiţiei este sancţionată doar participarea magistraţilor la jocurile de noroc
şi de tip piramidal, în cazul în care nu este asigurată transparenţa fondurilor. Orice alte
manifestări care lezează probitatea morală a magistraţilor (ca, de pildă, atitudinea judecătorului
în speţă) nu mai sunt sancţionate disciplinar. Aceasta deoarece legiuitorul a înţeles să nu mai
prevadă ca abatere disciplinară nerespectarea normelor Codului deontologic sau manifestările
care aduc atingere probităţii morale.23
Considerăm discutabilă această soluție, deoarece fapta ar putea aduce atingere probității
profesionale și prestigiului justiției, încadrându-se astfel în abaterea disciplinară reglementată în
art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, privind
„manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei,
săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu”.
Cu privire la fapte comise în exercitarea profesiri de magistrat, mai trebuie subliniat că în
jurisprudență s-a reținut că fapta procurorului care se afla în fața sediului Institutului Național al
Magistraturii, unde susținea un examen pentru numirea în funcții de conducere, și care i-a
adresat unui alt procuror o serie de expresii nedemne constituie o faptă comisă tot în exercitarea
unor atribuții de serviciu, având în vedere natura și finalitatea acestui examen24.

I.7.4. Ce înseamnă buna reputaţie a magistratului?

Buna reputație este o condiție esențială atât pentru accederea în profesia de magistrat, cât
și pentru menținerea în această profesie a unei persoane.
Pentru a determina dacă o persoană are au nu bună reputație trebuie avut în vedere un
examen de natură obiectivă, care să justifice o concluzie într-un sens sau altul. În Hotărârea
Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 724/13 octombrie 201525 s-a
statuat că „Reputația profesională este o consecință a integrității morale și profesionale de care
trebuie să dea dovadă fiecare judecător și procuror și oferă magistratului credibilitate și siguranță
în exercitarea profesiei, precum și autoritate în exprimarea opiniilor profesionale. Reputația
magistratului presupune două component esențiale: obligația magistratului de a avea o conduită
generală exemplară (care reprezintă și o condiție de acces în profesie, căreia îi corespunde
dreptul de a se bucura de reputație în fața societății din punct de vedere professional) și, de
cealaltă parte, obligația Statului de a garanta menținerea reputației magistratului, de fiecare data

23
Idem.

24
Hotărârea nr. 7P din 22 iunie 2010, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin decizia nr. 1 din 4 martie
2013 a Î.C.C.J., în Abaterile disciplinare ale magistraților (IV). Desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic
sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, publicată pe site-ul www.juridice.ro ,
ultima vizualizare la 19.03.2015.
25
Publicată la adresa de internet http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html , ultima vizualizare la 9.12.2016.
când se constată că faptele semnalate sunt de natură să îi afecteze prestigiul și, pe cale de
consecință, autoritatea în exercitarea profesiei.”
Prin această hotărâre a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a
reținut că Inspecția Judiciară, în cadrul verificărilor, din nota de relații dată de doamna judecător
S.A.M. și de petenta B.C., a constatat că între petenta B.C. și familia doamnei judecător a existat
o înțelegere cu părinții doamnei judecător în sensul încheierii unui contract de vânzare –
cumpărare fictiv a imobilului în care locuiește familia, cu scopul obținerii unei sume de bani prin
programul Prima Casă, sumă pe care împreună să o investească într-un proiect imobiliar, petenta
dându-le asigurări că imobilul va reveni la situația juridică inițială. Pentru că au existat
neînțelegeri și disensiuni relativ la această situație de fapt, între petenta B.C. și familia doamnei
judecător S.A.M., a avut loc o întrevedere la domiciliul familiei (imobil aflat în litigiu) între
membrii familiei – mama, doamna judecător S.A.M. și sora acesteia, S.D.O. – cu petenta B.C.,
întrevedere pe care toți cei trei membri ai familiei au hotărât să o înregistreze audio, fără a o
preveni pe petenta B.C. Inspecția Judiciară reține că discuția înregistrată a avut loc în imobilul în
care locuiește familia doamnei judecător, întrucât în acea perioadă petenta le vizita foarte des, cu
intenția de a le determina să îi remită o sumă de bani în schimbul imobilului. De asemenea, se
mai reține că mama doamnei judecător S.A.M. a formulat o plângere penală împotriva petentei
B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, dar și o acțiune civilă în simulație. Petenta
B.C., la rândul ei, a înregistrat pe rolul Judecătoriei ... o acțiune în evacuare, respinsă de instanță,
dar și plângeri penale împotriva doamnei judecător S.A.M. pentru pretinse infracțiuni de hărțuire,
tulburare de posesie, violarea vieții private – cu privire la aceste plângeri penale, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel ... a dispus clasarea reținând că scopul urmărit prin efectuarea
înregistrărilor ambientale a fost justificat de un interes legitim și “anume acela de a dovedi
caracterul simulat al contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu privire la imobilul situat în
C., str. N.R., nr. 33A”. Față de această situație de fapt, Secția pentru judecători a reținut, din
probele administrate, că acestea nu au relevant existența unor indicii privind neîndeplinirea de
către doamna judecător S.A.M. a condiției de bună reputație în condițiile în care conducerea
Judecătoriei … are aprecieri positive la adresa acesteia, presupusa faptă pe care ar fi comis-o
doamna judecător S.A.M. nu a produs consecințe juridice, nu a fost sancționată și nu a avut
vreun impact asupra opiniei publice, neexistând alte elemente care să determine o părere publică
nefavorabilă referitoare la activitatea profesională ori conduita morală a acesteia26.
Într-o altă cauză, prin Hotărârea nr. 449/15.09.201527, Secţia pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu există indicii privind neîndeplinirea
condiţiei de bună reputaţie de către domnul P. I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalul D…. Secţia pentru procurori a fost sesizată cu raportul Inspecţiei Judiciare nr.
…/IJ/…/DIJ/2015, în cuprinsul căruia s-a aratat că, prin sentinţa civilă nr…./14.10.2013 a Curţii
de Apel Bucureşti –Secţia …, rămasă irevocabilă prin decizia nr. …/26.02.2015 a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie – Secţia de …, s-a constatat calitatea de colaborator a securităţii în ceea ce îl
priveşte pe domnul P. I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D…. De
asemenea, s-a mai arătat că, în declarațiile date în conformitate cu dispoziţiile art.6 alin.1 din
Legea nr.303/2004 şi ataşate la dosarul profesional, domnul procuror P. I. a consemnat că nu a
făcut parte din organele de securitate ca poliţie politică, nu a fost agent sau colaborator al acestor

26
Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 724/13 octombrie 2015, publicată la
adresa de internet http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html , ultima vizualizare la 9.12.2016.
27
Publicată la adresa de internet http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html , ultima vizualizare la 9.12.2016.
organe. Secţia pentru procurori a reţinut că la momentul declanşării procedurii, domnul procuror
P. I. se bucura de o bună reputaţie, nu fusese sancţionat ori cercetat disciplinar şi nu au existat
alte elemente care să determine o părere publică nefavorabilă referitoare la activitatea
profesională ori conduita morală a acestuia. De asemenea, a constatat că la data furnizării
informaţiilor domnul P. I. nu avea calitatea de procuror, iar de la acea dată şi până în prezent a
trecut o perioadă de peste 20 de ani, astfel încât aplicarea unei sancţiuni atât de grave, cum este
excluderea din magistratură, în acest moment, ar fi disproporţionată şi excesivă. De asemenea,
Secţia a apreciat că prin adoptarea unei astfel măsuri, constând în excluderea din magistratură, s-
ar aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii consacrat de art.15 alin(2) din Constituţie,
potrivit căruia “ Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale
mai favorabile”, neputându-se pretinde cetăţenilor să aibă în vedere eventualele reglementări
viitoare. Această împrejurare echivalează practic, din punct de vedere al efectelor pe care le
poate produce, cu o veritabilă lustraţie, în condiţiile în care dispoziţiile Legii lustraţiei, privind
limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au
făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989 au fost declarate neconstituţionale. Secția a mai avut în vedere și
faptul că în momentul în care domnul procuror P. I. a aflat soluţia dispusă de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. …/2012 şi-a înaintat, de îndată, cererea de demisie din funcţia de
conducere pe care o deținea la acel moment, conformându-se astfel dispozițiilor art. 48 alin.(10)
din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, care prevăd că „ nu pot fi numiţi în funcţiile de conducere
judecătorii/procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au
colaborat cu acestea” fără a conţine o astfel de interdicţie și pentru judecătorii/procurorii care
ocupă funcţii de execuţie.
Magistraţii pot solicita Consiliului Superior al Magistraturii să le fie apărată reputaţia,
atunci când aceasta le-a fost afectată în vreun mod. Acest mecanism prevăzut de lege pentru
magistraţi a fost criticat de societatea civilă, unde s-a considerat că magistraţii ar trebui să
folosească instrumentele de drept comun pentru apărarea reputaţiei, afirmându-se că „După
părerea mea un magistrat nu ar trebui să beneficieze de așa ceva, de o apărare suplimentară a
reputației față de un om obișnuit. Dacă te simți lezat din punctul acesta de vedere, folosești
mecanismul justiției ca un justițiabil oarecare”28.
Nu poate fi primită această soluţie, deoarece, spre deosebire de restul populaţiei,
magistratul are obligaţia de rezervă care îl împiedică să folosească mecanismele obişnuite de
apărare a reputaţiei. Din acest motiv a fost nevoie de instituirea unui mecanism special prin care
acestuia să-i fie apărată reputeţia de către organismul abilitat de lege, respectiv Consiliul
Superior al Magistraturii.
În practica Consiliului Superior al Magistraturii au fost diferite cazuri în care s-a pus în
discuție apărarea reputației unui magistrat, afectată prin afirmații făcute în spațiul public
(inclusiv pe rețele de socializare). Astfel, în sedinta de azi, 21 ianuarie 2016, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii29 a constatat ca afirmatiile lansate in spatiul public referitoare la
conduita necorespunzatoare a domnului M.S., judecator in cadrul Judecatoriei Pătârlagele, prin
intermediul unui schimb de mesaje pe platforma de socializare Facebook, sunt nefondate si i-au
afectat reputatia profesionala. S-a arătat că Consiliul Superior al Magistraturii apara corpul

28
[Cum a fost] Cristian Tudor Popescu la conferința „Manipularea și Persuasiunea” – 23 februarie 2016, Bucureşti,
publicat pe site-ul www.universuljuridic.ro , ultima vizualizare la 25.02.2016.
29
Publicat pe site-ul www.csm1909.ro
magistratilor impotriva oricaror acte de natura sa aduca atingere reputatiei profesionale a
acestora. Astfel, prin cererea din data de 11 decembrie 2015, domnul judecator M.S. a solicitat
apararea reputatiei sale profesionale in raport de schimbul de mesaje postate pe un cont al retelei
de socializare Facebook in perioada 30 - 31 octombrie 2015, pretins apartinând unor reclamante
din cadrul a doua dosare aflate in curs de solutionare pe rolul Judecatoriei Pătârlagele, repartizate
aleatoriu, în sistem informatizat, completului avand titular pe domnul judecător. Verificarile
Inspectiei Judiciare au relevat ca in cadrul schimbului de mesaje mentionat s-a facut referire
expresa si explicita la cele doua dosare, precum si la domnul judecator M.S., în sensul că
reclamantele, prin alte persoane, ar fi intervenit pe langă acesta în vederea obținerii unor soluții
favorabile, fiind evocate si alte situatii in care magistratul ar fi procedat în sensul pronunțării
unor soluții favorabile altor părți. În cursul verificărilor efectuate, inspectorii judiciari au
constatat inexistența datelor si indiciilor din care să rezulte o conduită neconformă legii și
normelor de deontologie profesională a domnului judecator M.S.. Mai mult, pretinsul schimb de
mesaje al părtilor nu se coroboreaza cu nici un element de fapt din care să se nască în mod
întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului. Cu toate acestea, conținutul
discutiilor menționate difuzate în spațiul public virtual, deși nu corespunde realității, creează o
aparență de imparțialitate a judecătorului ce trebuie înlaturată, din considerente de deontologie
profesională, dar și pentru evitarea afectării reputației profesionale a magistratului.
Reputația profesională constituie o valoare fundamentală în exercitarea funcției de
magistrat si reprezintă, totodată, percepția creată în conștiința colectivă asupra modului în care
sunt exercitate responsabilitățile profesionale, iar libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea și nici dreptul la propria imagine. Publicarea pe o rețea se socializare
accesibilă publicului larg a unei discuții care creează aparența comiterii de către magistrat a unor
abateri judiciare sau chiar savârșirea unor fapte penale, este de natură a pune în discuție modul
de exercitare a funcției de magistrat. Aparența astfel creată, a unui magistrat care nu este
imparțial, care pronunță hotărâri în funcție de intervențiile realizate de părți sau interpușii
acestora și care ar fi procedat în mod similar și în alte cazuri, se rasfrânge negativ asupra
percepției pe care publicul o are cu privire la activitatea si probitatea profesională a respectivului
magistrat.
In acest context, Plenul Consiliului a constatat că postarea unui dialog, chiar pretins
purtat între părțile unor dosare în curs de soluționare, în legătură cu o posibilă influențare a
judecătorului, pe rețeaua de socializare Facebook, deschisă accesului mai multor persoane și care
a ajuns la cunoștința publicului, este de natură să afecteze reputația profesională a domnului
judecator M.S..

Exemple de citate relevante:

Vitejia nu slujește decât în vreme de război, în timp ce dreptatea este
folositoare în vreme de război și pace (Aristotel, în A. Aman, Logică
judecătorească sau Tratat de argumente legale urmată de logica conștiinței, Ed.
Sim Art, 2007, p. 58)30.
Tăria de caracter aduce un spor sănătății sufletești a omului (N.
Mărgineanu, Psihologia persoanei, Sibiu, 1941, p. 467).
Judecătorii să aibă totdeauna legea în mâini și duhul legii în inimă
30
Într-o pictură apare pe un perete o alegorie la „Buna guvernare”, care are în centru judecătorul, și pe un alt perete
o alegorie la „Reaua guvernare”, care are în centru războinicul.
(Bacon, în A. Aman, Logică judecătorească sau Tratat de argumente legale
urmată de logica conștiinței, Ed. Sim Art, 2007, p. 58).

Să ne reamintim...
Art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor prevede că judecătorii
şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să
compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.

Rezumat
Reputația profesională constituie o valoare fundamentală în exercitarea funcției de
magistrat si reprezintă, totodată, percepția creată în conștiința colectivă asupra
modului în care sunt exercitate responsabilitățile profesionale, iar libertatea de
exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea și nici dreptul la propria imagine.

Test de evaluare a cunoştinţelor

X este judecător la Tribunalul B şi candidat pentru Consiliul Superior al

Magistraturii. Pentru că a observat că la instanţa unde activează nu este respectată
procedura de vot, în sensul că nu există cabine de vot, ci judecătorii votează la o
masă, X a înregistrat cu telefonul mobil modul de desfăşurare a alegerilor, pentru
a putea folosi înregistrarea ca mijloc de probă în contestaţia pe care a formulat-o
cu privire la aceste alegeri. A încălcat X deontologia profesională?