STATUTUL MAGISTRAȚILOR.

CONDUITA PUBLICĂ

Studenta,
Pap Beatrix-Patricia
MP anul II
 Statutul profesiei
• Judecătorii, alături de procurori şi de magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, au calitatea de magistraţi şi fac parte din corpul magistraţilor,
avand rolul de a înfăptui justiția în numele legii. Aceştia sunt obligați să respecte
drepturile și libertățile persoanelor, egalitatea acestora în fața legii și să asigure un
tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare,
indiferent de calitatea acestora, așa încât, prin activitatea lor, să asigure
supremația legii
 • Judecătorii au calitatea de a fi independenti si datoria de a se supune
legii si de a fi impartiali. Este de retinut faptul ca judecătorii nu pot refuza
să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
 • Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili. Acest
lucru inseamna ca pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau
promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din
funcţie in anumite condiţii.
 • Obligațiile pe care le au magistrații în general și judecătorii în particular
sunt de ordin profesional, menite să garanteze buna exercitare de către
aceștia a funcției judiciare și de ordin social. Printre obliga ții se numără:
rezolvarea lucrărilor în termenele stabilite și soluționarea cauzelor în
termen rezonabil, obligația de a păstra secretul profesional, obliga ția de a
păstra secretul deliberării, ținuta vestimentară adecvată, declara ția de
avere, declarația de interese și alte declarații, obliga ția de a se ab ține de la
orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și
în societate, obligația de formare profesională continuă.
 • În ceea ce priveste incompatibilitățile și interdicțiile, putem menționa faptul că
funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu
excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
 • Interdicțiile ce ii privesc pe magistrați urmaresc aceleași scopuri ca și
incompatibilitățile, respectiv asigurarea independenței și imparțialității acestora,
dar și acela al asigurării unui prestigiu justiției.
 Categorii de interdictii: interdicția de a desfășura activități comerciale, direct sau
prin persoane interpuse sau de a deține anumite calități în cadrul societăților
comerciale, interdicția de a desfășura activități politice, interdicția desfățurării
unor activități politice paralele, interdicția de a declara grevă sau de a se organiza
sindical.
 • În cazul unor erori, judecătorii sunt obligați saă răspundă civil,
disciplinar, administrativ şi penal, în condiţiile legii. Statul răspunde
patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea
statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea
judecatorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă. Judecatorii răspund disciplinar pentru abaterile de la
îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul
justiţiei.
 Abaterea disciplinară a magistraților

• Recentele modificări legislative ale Legii nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor şi Legii 317/2004 privind funcţionarea
Consiliului Superior al Magistraturii [1] , printre altele, au lărgit sfera
abaterilor şi sancţiunilor disciplinare aplicabile magistraţilor.
 Se poate regăsi și un exemplu de abatere disciplinară prevăzută în art.99 lit.a
care încriminează “manifestările ce aduc atingere onoarei sau probităţii
profesionale, ori prestigiului justiţiei săvârşite în exercitarea sau în afara
exercitării atribuţiilor de serviciu.”
 Conţinutul acestei abateri reprezintă şi o dezvoltare a două dintre valorile
fundamentale ale sistemului judiciar consacrate de Principiile de la Bangalore
privind conduita judiciară [6], respectiv: integritatea şi eticheta.
 Limitele ale răspunderii disciplinare
 Acestea sunt impuse de necesitatea respectării dreptului magistratului la
viaţa privată şi de familie precum şi la libertatea de exprimare, consacrate
de art. 26 şi art. 30 din Constituţia României precum şi de dispoziţiile art.
8 şi 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

 Obligaţia de rezervă a magistraţilor exprimă o sinteză practică a

principiilor generale ale deontologiei profesiei (independenţă,
imparţialitate, integritate). Aceasta presupune moderaţie şi reţinere în
prezentarea opiniilor.

 În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a hotarat că o

persoană care îndeplineşte o funcţie publică, a acceptat anumite restricţii
ale exerciţiului libertăţii de exprimare, restricţii care sunt inerente însăşi
Prin urmare,
acestei în sfera manifestărilor intră atingerea onoarei,
funcţiei 
probităţii profesionale sau prestigiului justiţiei exprimarea de către
magistrat a acelor opinii care unui observator rezonabil (persoană
de bună-credinţă, dezinteresată şi informată) cea ce îi pot crea
îndoieli cu privire la independenţa, imparţialitatea şi integritatea
 Urmarea produsă prin săvârşirea acestei abateri constă în deteriorarea
încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de magistrat cu consecinţa
afectării imaginii justiţiei ca sistem şi serviciu public.

 În cadrul acestei abateri disciplinare, vinovăția magistratului va fi

apreciată atât în raport de standardele de conduită impuse de profesie, cât
şi în raport de cerinţele societăţii concretizate în respectarea unor valori
morale unanim acceptate.