Manualul de Bine

MANUALUL DE BINE
MANUALUL
DE BINE
24 de povești despre bullying și 1 set de bune practici
pentru combaterea bullying-ului
Proiectul de intervenție culturală „Poveștile

24 de povești
care ne fac despre bullying
bine. Exerciții și
de imaginație, scriere
creativă și teatru” este derulat de Teatrul Ion
1 setCreangă
de bune în practici pentru
parteneriat cu Direcția Generală de
combaterea bullying-ului Copilului Sector 5
Asistență Socială și Protecția
și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural
Național.
Proiectul de intervenție culturală „Poveștile care
ne fac bine. Exerciții de imaginație, scriere
creativă și teatru” este derulat de Teatrul Ion
Creangă în parteneriat cu Direcția Generală de
Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5
și co-finanțat de Administrația Fondului
Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național.

AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite.
Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național.
AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite.
Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
cuprins
PARTEA ÎNTÂI
Povești despre bullying
10 Bullying la școală 25 Bullying în familie

• Întâlnirea de Andrei Sandu • Bullying în familie de Roberta Maria Țicoi
• A fost odată ca niciodată de Nicoleta Iosif • Bullying între surori
• Un băiat pe nume Bullying Andreea și Silvana Petre
de Maria Negoiță și Raisa Caliu • Bullying între un frate și o soră
• Realizarea de Maria Ivanovici de Mihai Georgiana Petre
• Școala de Natașa Purcaru
• Fata domnului doctor de Alice Ali
• Bullying între colegi de Rebecca Dragne 29 Bullying în timpul liber
• De ce faci bullying?
de Antonio Juverdeanu și David Iftode • Bullying în parc de Zâna Zomanț
• Micul Petre și Alex de Anelis Bătănași • Fotbalistul supraponderal de Alex Stan
• Bullying-ul unei fete sărace • Bullying-ul la karting
de Ana Maria Turcitu de Mircea Rudaru și Sebastian Tomescu
• Liceul vechi și liceul nou • Alex și copilul din parc
de Florentina Iosif de Anelis Bătănași și Nicholas Costache
• Certărețul de Alex Niță • Bullying în vacanță de Rozalia Nicoleta
• Numele meu de Alexandru Ciupag • Darul bunătății de Alex Niță
• Culoarea mea / No hate!

de Ștefan Bătănași și Izabela Savu
• Nu pot să cred că s-a întâmplat asta!
de Alexandru Ciupag
PARTEA A DOUA
Set de bune practici pentru
combaterea bullying-ului
40 Fenomenul de Bullying 53 Prevenție și alte

• Concept
considerente despre
• Cele 4 tipuri de bullying fenomenul de bullying
• Rolurile participanților la acțiunea
de bullying • Cum prevenim bullying-ul
• Cele mai frecvente acțiuni de bullying • Construirea unei strategii de reacție
• Cauzele bullying-ului • la bullying
• Cum ne dăm seama că un copil este • Cum îl învățăm pe copil să acționeze
victima bullying-ului • Părinte-prieten sau părinte-autoritar
• Alte indicii pentru adulți • Sfaturi pentru părinți și cadre didactice
• Efectele bullying-ului • Conceptul de autoritate în educație
• Schimbările de comportament • Povestea personală
ale copilului-victimă și • Cum reacționează un copil respins de grup
ale copilului-agresor • Integrarea în grupul de prieteni
• Sfaturi pentru copii • Bullying-ul pe internet (cyberbullying)
• Copilul-problemă
• Atitudinea corectă în fața manifestărilor
de violență
• Frica – piedică în luarea atitudinii
• Concluzii și considerații finale
Cuvânt înainte
Poveștile sunt acele întâmplări pe care că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti, câțiva oameni
le auzim și ne călăuzesc pașii, pe care le trăim care au pus la cale un proiect prin care și-au
și care ne modifică, propoziții pe care le auzim dorit ca o lume întreagă să audă povești care
și ne fascinează, ne schimbă, ne uimesc și ne vorbesc despre lucruri cu însemnătate, care
fac să ne punem întrebări. Omenirea s-a hrănit aduc universuri învelite în spaima și în frica de a
din cele mai vechi timpuri cu narațiuni și a dat spune cuvinte care le-ar putea face mai mult rău
sens lumii prin acestea. Unele dintre ele au fost decât bine. Aceste povești și-au căpătat vocea
mărturii vii ale unor întâmplări, altele pur și și materialitatea prin intermediul copiilor din
simplu au înfricoșat sau au ascuns vorbe de duh centrele aflate în subordinea Direcției Generale
și adevăruri nestrămutate. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector
În literatură, textele s-au împărțit în 5 (DGASPC Sector 5), care și-au scris într-un
categorii ficționale și non-ficționale, în romane cotlon de suflet, bine zăvorât, cele mai puternice
și în snoave, în biografii și autobiografii, însă lucruri pe care le-au simțit sau văzut, le-au
orice am citi sau auzi, în final, tot povești le experimentat sau le-au practicat, fiind victime
numim. La fiecare pas urechile noastre ascultă ale fenomenului bullying, uneori găsind acest
aceste povești fie că sunt petrecute, inventate lucru drept armă, întrucât de cele mai multe ori
sau auzite de la altcineva. granița dintre opresor și opresat poate fi dificil
Într-un astfel de context a luat naștere de trasat.
și proiectul „Poveștile care ne fac bine. Exerciții Proiectul și-a căpătat numele de
de imaginație, scriere creativă și teatru”. Nevoia „Poveștile care ne fac bine. Exerciții de
care a dus la conturarea acestei „întâmplări” este imaginație, scriere creativă și teatru”, iar scopul
credința că ficțiunile trebuie auzite de cât mai lui este acela de a aduce un plus de valoare,
multă lume, indiferent de vârstă, sex sau mediul un spațiu sigur pentru copii, în care aceștia să
social și că ele vor contribui la o lume mai bună, își facă auzite vocile – și exact acest lucru l-au
însă pentru acest lucru ele trebuie spuse. făcut, pentru că arta facilitează comunicarea și
Astfel, a fost odată ca niciodată pentru încurajează empatia.
Ne-am imaginat că toți acești copii Acest manual reprezintă pagini ale
au multe de oferit pentru noi toți, însă trebuie unor mărturii fictive sau nu, metaforice sau
acționat într-un mediu controlat, sistematic hiperbolice, dar cu un singur scop: de a ne face
și explicat. În acest cadru am creat o serie de bine.
ateliere susținute de o echipă de experți care au
petrecut câte trei săptămâni în centrele implicate
în proiect. Primele două săptămâni de lucru au
fost dedicate scrierii creative și teatrului, ajutate
de activități de consiliere pentru dezvoltare
personală și art-terapie. De aici încolo poveștile
au început să apară, să se scrie, să se explice
indiferent dacă era vorba de realitate sau ficțiune.
Mai apoi, textele elaborate în cadrul atelierelor
de scriere creativă au fost utilizate în cadrul
atelierului de arte plastice, unde copiii au avut
posibilitatea să își transforme textele / poveștile
în colaje, acestea fiind cuprinse mai apoi într-un
album intitulat „Poveștile care ne fac bine”.
Prezentul manual cuprinde în paginile
sale 24 de povești care au fost selectate de un
juriu format dintr-un regizor de teatru, un
scenarist, un psihoterapeut și un reprezentat al
Teatrului Ion Creangă pentru a fi incluse în acest
„Manual de bine”, care conține și un set de bune
practici – o unealtă menită să vină în sprijinul
tuturor celor care întâmpină direct sau indirect
fenomenul de bullying.
PARTEA ÎNTÂI
Povești despre bullying
Întâlnirea
Bullying la școală
Era în anul 2086, 20 aprilie. Era târziu și noaptea era furtunoasă. Curios
de mic, am ajuns explorator. Singurul loc în care mai puteam spera să găsesc
forme de viață ale vechii lumi dinainte de dezastrul climatic care a distrus totul
în orașul acela era în subsolul vechii școli.
Apele s-au retras și mlaștina care a fost odată aici se uscase. Săpasem cu
echipa săptămâni în șir și cu ajutorul unor vechi hărți am reușit să dezgropăm
vechea școală a orașului și împrejurimile ei.
Am inspectat locul și într-un colț îndepărtat mi s-a părut că văd pe cineva
care se uita la mine din întuneric. Bineînțeles că pe moment mi-am imaginat tot
felul de lucruri, dar mi-am adus aminte de legenda veche spusă de bunicul meu,
pe care el și-o amintea din copilăria lui.
Pe vremea lui, în acea școală, era un copil bully care îi teroriza pe toți.
După ce a terminat școala, nu a reușit să facă nimic cu viața lui, așa că s-a ascuns
în subsolul școlii și speria băieții, elevi care se rătăceau pe acolo. Celor din școală
li s-a făcut milă de el și au încercat să-i ofere un loc de muncă - om la curățenie,
dar el a refuzat.
Omul s-a apropiat de mine: era îmbrăcat în zdrențe și era murdar din cap
până-n picioare.
- Eu sunt omul deșeurilor, mi-a zis. Eu... sunt ultimul bully.
Mie mi-a trecut un fior prin tot corpul. Tocmai făcusem o mare
descoperire științifică: descoperisem ultimul bully în viață!
Acesta s-a apropiat mai mult de mine. Îmi era teamă, dar eram și curios,
așa că mi-am făcut curaj și l-am întrebat:
- Care este povestea ta?
S-a uitat la mine și mi-a făcut semn să îi scot lumina lanternei din ochi.
Mi-am cerut scuze. S-a apropiat și mi-a făcut semn să iau loc pe niște bolțari
acoperiți de niște cârpe. Apoi a început să povestească.
10
A fost odată ca niciodată
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Will. Familia lui s-a mutat în
Franța, în căutarea unui loc de muncă mai bun. Bineînțeles că Will a trebuit să se
mute de la vechea lui școală, la noua școală, în Franța. În noua şcoală, a întâlnit
și colegi buni și colegi răi.
Will s-a împrietenit cu o fată pe nume Francesca, din clasa a XI-a. Într-o
zi, în timp ce vorbeau pe holul școlii, mergând spre clasă, un grup de băieți mai
mari s-a apropiat de cei doi și băieții au început să-l împingă pe Will de la unul
la altul. Will a amețit și, în timp ce un băiat îl împingea, un altul i-a pus piedică
și a căzut pe jos. Băieții au fugit, nu înainte de a-i spune lui Will că îl vor aștepta
afară, după terminarea orelor.
Francesca le-a povestit colegilor din clasa ei ce s-a întâmplat și i-a rugat
să vină în ajutorul lui Will. Vestea a circulat și a cuprins toată școala. La sfârșitul
orelor, Will a ieșit afară însoțit de toți elevii din liceu. Mulți dintre aceștia fuseseră
agresați de acei colegi mai mari și erau hotărâți să-l apere pe Will.
Colegii mai mari îl așteptau afară, dar spre marea lor surpriză, au văzut
multe fețe cunoscute. Și-i aminteau pe toți ceilalți copii pe care îi bătuseră pe
holurile școlii, în clasă, în toaleta școlii sau după ore, așa cum voiau să facă și cu
Will acum. Băieții care terorizau toată școala și-au dat seama că secretul le fusese
descoperit: ei erau mai puternici decât ceilalți pentru că acționau împreună.
Acum cei pe care i-au terorizat s-au unit împotriva lor și în apărarea lui
Will. Văzând că Will nu este singur şi că are toată școala de partea lui, gașca de
bully s-a destrămat și fiecare a fugit care încotro.
Din ziua aceea băieții aceia răi nu s-au mai luat de nimeni și, la scurt
timp, părinții lor i-au mutat pe fiecare la altă școală. Francesca și Will au rămas
prieteni buni și au dat la aceeași facultate, iar după terminarea facultății şi-au
întemeiat o familie.
11
Un băiat pe nume Bullying
A fost odată o fată căreia i s-a explicat de când era mică ce este bullying-
ul, iar când s-a făcut mare s-a decis să-și numească copilul Bullying. Când acesta
a crescut, și-a întrebat mama de ce a decis să-i pună numele acesta, iar explicaţiile
mamei au fost:
- Mama, ce este acela bullying?
- Stai, dragule, să îți spun, ascultă – bullying-ul este atunci când te bate
cineva sau îți zice vorbe urâte. Înțelegi?
- Da, mamă, cred că înțeleg.
Apoi Bullying a crescut mai mare și a mers la școală.
Într-o zi obișnuită de școală, Bullying a început să îl bată pe un băiat de
la el din clasă pentru că băiatul a luat o notă mai mare. Băiatul, deși se mutase
de la o altă școală, era premiantul clasei. Bullying, deși era în acea clasă de mai
mult timp, nu a luat o notă mare pentru că era rău: bătea copiii, mâzgălea caietele
colegilor de clasă.
Atunci Bullying s-a răzbunat pe băiat și a început să râdă de el pentru că
e mic de înălțime și pentru că poartă ochelari și a încercat să-i fure tema. Băiatul
cel mic nu l-a lăsat să i-o fure așa că Bullying i-a dat un picior în burtă. Atunci a
apărut o colegă, Raisa, care a zis:
- Stop!
Și a intervenit între ei: PING! A avut noroc că Bullying nu a lovit-o. Nu
a apucat să o lovească pentru că s-a speriat când Raisa a apărut brusc între el și
băiat, s-a tras în spate, și cum s-a tras în spate, a căzut și s-a lovit tare. Bullying s-a
dus apoi acasă la mama lui care l-a dus la spital, iar acolo doctorul i-a zis că nu
are nimic. Ea aflase ce s-a întâmplat de la învățătoare și i-a explicat că nu e bine să
lovească alți copii, că și ei au mamă și mama lor își face griji pentru ei.
- Am înțeles, zise Bullying.
- Ba văd că nu ai înțeles, i-a zis mama lui. Cred că de acum încolo o să îți
schimb numele. N-o să-ți mai zic Bullying, o să-ți spun băiat cuminte.
Și de atunci Bullying s-a făcut băiat cuminte.
12
Realizarea
Ea este Daniela. Daniela este o elevă în pragul adolescenței, iar în școala

ei este foarte cunoscută. Dar nu pentru faptele ei bune... Puteți ghici?... Ei bine, ea
este cunoscută pentru că își agresează mereu colegii de clasă. Pe scurt, Danielei
nu-i plăcuse ceva la una dintre colegele sale, așa că a început să țipe și să îi
vorbească foarte urât... chiar jignitor. Oricum... foarte complicat și ciudat.
Daniela nu s-a oprit doar la colega ei. Nu, nici vorbă! Jignirile au
continuat, au început să se îndrepte și către ceilalți colegi... Ba chiar s-a ajuns și
la bătaie... Toate aceste probleme ale Danielei au continuat timp de un an școlar
până când, spre uimirea și ușurarea tuturor, Daniela s-a mutat la o altă școală...
În sfârșit, la noua școală, fiind într-un loc nou și necunoscut, Daniela era timidă
și anxioasă, deși foștii colegi nu ar crede asta niciodată despre ea. În noua ei clasă
colegii erau de treabă, liniștiți, dar Daniela întâlnea pe hol mulți alți copii, de la
mai multe clase, care nu erau toți la fel de liniștiți.
Într-o zi, unul dintre copiii aceștia mai neastâmpărați a împins-o pe
Daniela, accidental, într-un coleg de la o clasă mai mare, pe care ea îl știa din
vedere și îi păruse prietenos. Daniela a început să își ceară scuze, dar băiatul a
împins-o cu putere într-un perete. Multe vorbe, multe fapte... urâte toate. Iar
Daniela a devenit acum victimă... Băiatul prietenos era de fapt bully-ul noii școli.
Era versiunea ei de la vechea ei școală.
Băiatul a ținut-o minte și se lua de ea în fiecare zi, iar asta o făcea pe
Daniela să sufere, deseori fără să poată discuta cu cineva, deoarece în noua clasă
nu prea reușise să își facă prieteni, fiind așa timidă. Cel mai mult însă a afectat-o
pe Daniela când a realizat că... și ea și-a rănit colegii de la vechea școală, așa cum
o rănește acum băiatul pe ea.
13
Școala
A fost odată o fetiță mică de înălțime pe nume Anastasia. Era mult mai
scundă și firavă decât fetele de vârsta ei.
- Nu stați cu ea! Spuneau mereu copiii.
- Ești prea mică. De ce nu ai rămas la grădiniță?
- Dar am 6 ani. Sunt mare!
- Sigur minți! Nu vezi ce pitică ești?
- Dar nu este vina mea.
Așa continuau zilele fetei. Toți copiii stăteau departe de ea.
- Nu-i băga în seamă, îi spunea mereu mama ei.
- Nu mai veni pe lângă noi, pitico, îi spuneau în continuare colegii ei.
- Nu-i băga în seamă, mie mi se pare că ești chiar drăguță, îi spunea
colega ei, Eva.
- Mulțumesc, Eva!
Eva era singura ei prietenă. Amândouă erau victimele bullying-ului făcut
de colegii lor.
Ora de sport era cel mai mare chin pentru Anastasia. Trebuia să facă
ștafeta, să alerge cu mingea de baschet și multe alte exerciții pe care nu le putea
face la fel de bine ca ceilalți.
- Ești atât de înceată! Până și Eva este mai bună decât tine, îi strigau de pe
margine colegii ei.
Învățătoarea nu a băgat în seamă plângerile Anastasiei așa că ea a trebuit
să suporte bullying-ul până în clasa a V-a, când a început să se apere. Apoi a
plecat din școala aceea.
14
Fata domnului doctor
De mică am simțit efectele bullying-ului.

Am început să fiu agresată fizic prin clasa I sau a II-a. Când am venit în
România, am sperat că aici nu voi mai fi bătută sau agresată.
În țara mea natală, Siria, am avut profesori foarte violenți cu mine.
Violența lor nu era îndreptată doar împotriva mea, ci și împotriva celorlalți colegi
de clasă.
Mi se părea absurd, pentru că eram toți copii. Eu eram cunoscută ca fata
domnului doctor. Așa mă cunoștea toată lumea, ca fata domnului doctor. Nu-
mi spunea nimeni: A, tu ești Alice. Îmi spuneau: a, tu ești fata domnului doctor,
și, dacă aveam noroc, mă înjurau și scăpam doar cu atât. Nu îmi spuneau așa
ca să mă laude, ci ca să își bată joc de mine. Cumva că nu aș merita să fiu fata
unui doctor pentru că nu eram perfectă la învățătură. De parcă dacă eram fata
domnului doctor trebuia ca deja în clasa întâi să știu să operez.
Prin clasa a II-a situația a început să se înrăutățească pentru că eram mai
mari, deja aveam 8 ani, au început să apară și loviturile, și odată cu ele, și semnele
de la lovituri. Și pentru că eram lovită nu doar cu palma, ci și cu rigla – și de
lemn și de plastic (cea de plastic, deși nu pare, doare mai tare) și, uneori, chiar cu
bețe, semnele de la lovituri erau mai grave. Nu doar că erau mai vizibile, ci pur și
simplu erau mai grave, dureau mai tare.
După un an mă obișnuisem deja cu povestea asta, de a fi lovită și
agresată. Când se urla la mine sau când eram bătută mă uitam pe geam, undeva
în depărtare se vedea un bloc turn și, în timp ce se urla la mine sau eram lovită,
îmi imaginam că sunt acolo, și într-un fel, chiar eram, pentru că auzeam urletele
profesorului venind de undeva de foarte departe, și uneori, dacă mă concentram
suficient de mult, chiar nu le mai auzeam deloc.
Mă obișnuisem și cu durerea fizică și cu urletele. Întotdeauna îmi
spuneam că nu e atât de grav. Și cum vedeam asta peste tot îmi închipuiam că
așa este normal. Deja mă obișnuisem atât de mult cu toată violența îndreptată
împotriva mea încât puteam să jur că nu voi mai scăpa niciodată de treaba asta.
Prin 2016, când eram în clasa a III-a, familia mea a decis să facem o schimbare.
M-am mutat în România în vara aceluiași an. Mă bucur că am scăpat de violență.
E ok aici. Este mult, mult mai ok decât mă așteptam.
15
Bullying între colegi
A fost o zi de joi însorită. M-am trezit de dimineață să mă duc la școală.

După ce m-am spălat pe ochi și pe dinți, am început să mă îmbrac și am plecat
spre școală. Când am ajuns la școală m-am întâlnit cu o prietenă și eram gata să
intrăm în clasă, când dintr-o dată, izbucnește o ceartă foarte aprinsă între doi
colegi de-ai mei. Colegii mei au început să se certe pe holul școlii și au intrat
certându-se în clasă. Au început să se înjure între ei, unul a început să îl lovească
pe celălalt cu pumnii și cu picioarele, cel lovit a căzut pe jos, iar celălalt s-a aruncat
pe jos peste el și acolo au început iar să se zvârcolească și să se lovească unul pe
altul.
Eu am văzut bătaia și am fugit să anunț profesorii. Am anunțat toți
profesorii care mi-au apărut în cale și le-am explicat că un coleg (Matei) îl bate pe
un alt coleg (Antonio). Doamna învățătoare a luat-o la fugă înaintea mea, și când
a ajuns să-i despartă, Antonio - băiatul care căzuse, se lovise cu capul de bancă.
Ea a ajuns la timp să vadă lovitura și a spus că Antonio s-a lovit atât de tare încât
a crezut că n-o să se mai ridice de pe jos. Băiatul s-a ridicat totuși, din fericire, și
ne-a văzut pe toți cei din clasă șocați.
Doamna învățătoare ne-a rugat să luăm loc în bănci și să povestim ce s-a
întâmplat, de la ce a pornit cearta. Și colegii i-au povestit că: Matei auzise de la un
alt coleg, Andrei, care nu îl suporta pe Antonio pentru că avea note mai bune decât
el, că Antonio vorbise urât despre Matei. Și uite așa a pornit disputa. Antonio a
cedat provocărilor și l-a atacat la rândul lui pe Matei, astfel că s-a ajuns la bătaie.
Doamna învățătoare le-a spus să nu se mai repete, și dacă se mai întâmplă ca
între cei doi să apară un conflict, mai întâi să vorbească unul cu celălalt, și dacă
nu rezolvă problema să-i spună ei. Apoi ea i-a rugat să se împace. Matei și-a cerut
iertare și a promis că nu o să mai dea atenție bârfelor inventate de ceilalți copii.
Antonio a promis și el că nu va mai ceda provocărilor, iar doamna învățătoarea
i-a spus că dacă Andrei vrea să fie mai bun decât Antonio la învățătură el nu
trebuie să îl pună pe Matei să îl bată. Pur și simplu trebuie să învețe mai mult.
De atunci Matei nu l-a mai bătut pe Antonio și nici Andrei nu a mai fost
invidios pe Antonio. Andrei a început să învețe mai bine și acum e cel mai bun
din clasă. Antonio însă nu mai cedează provocărilor și toți trei au rămas prieteni
buni.
16
14
De ce faci bullying?
- Ce faci Alex, te simți bine?

- Hei, ce faci Robert? Hei, de ce mă împingi?
- Gura, Alex, că te și bat.
- Hei, Robert, ce ai? De ce mă ameninți?
- Tu n-auzi să taci că te bat rău?
- Vezi că te spun lu’ doamna învățătoare.
- Mă doare undeva de tine că mă spui lu’ doamna învățătoare.
- Auu, de ce mi-ai dat un pumn în umăr fără să-ți fac nimic?
- Bla bla bla, vorbești ca și cum nu este nimeni aici.
- Mă duc la doamna învățătoare!
- Și ce, oricum o să-i spun că tu ai început primul.
- Stai băiatule, oprește-te, nu îl mai agresa, nu vezi că e un copil mai slab
decât tine? Nu mai fi rău cu cei din jur. Dacă tu continui să îi agresezi pe alții o să
pățești și tu la fel de la cineva mai puternic. Explică-mi de ce faci asta?
- Eu? Păi… mă comport așa deoarece a luat o notă mai bună decât mine
la test.
- Și de ce ai face asta pentru o notă? Altădată dacă mai faci așa, să știi că
nu merg doar la doamna învățătoare! O să te dau direct pe mâna directoarei.
Băiatul a înțeles. Vorbele spuse l-au convins și s-a hotărât să nu mai fie
bully. Cel puțin pe moment. Eu l-am luat pe băiatul care a fost agresat și l-am
condus spre casă, iar aici s-a terminat povestea. Deocamdată.
17
Micul Petre și Alex
Este o zi normală de luni, afară răsare soarele cel cald și strălucitor. Eu mă

trezesc și mă duc la școală după ce mă spăl pe față și pe dinți. Am ajuns la școală și
îl văd pe verișorul meu mai mic, Petre. El era într-un colț mic și întunecat, încerca
să plece, dar Alex care este în aceeași clasă cu mine, nu-l lăsa, îi spunea cuvinte
urâte și voia să-l bată.
În acel moment eu am alergat către ei și l-am oprit pe Alex care chiar
când am ajuns voia să-l lovească. Am sărit în fața lui Petre și i-am spus lui Alex:
- Oprește-te! Nu e bine ce faci!
În acel moment Alex s-a oprit și mi-a spus:
- Nu e treaba ta ce fac eu! Acum dă-te din fața mea!
- Nu! Nu te las să dai în el! Nu e în regulă ce faci!
Alex se calmează și îmi spune că nu o să îl bată de data aceasta. Se sună
de intrare și, în timp ce Petre se îndrepta spre clasa lui, eu și Alex am intrat în
clasa noastră pentru că începea ora de română. În pauză mă duc la banca lui Alex
și îi zic:
- Nu este bine ce faci! Nu este bine să dai în cei mai mici decât tine și nici
în ceilalți. Cum te-ai simți dacă un alt coleg mai mare s-ar lua de tine, te-ai simți
bine?
- Nu prea... Îți promit că nu mă voi lua de nimeni!
- Nu mie trebuie să-mi ceri scuze! Ar trebui să îi ceri scuze lui Petre!
- O să îi cer! Mulțumesc! Dar aș mai avea o rugăminte...
- Sigur, orice!
- Ai putea să vii cu mine la micul Petre să-i cer scuze? Acum sigur îi e
frică de mine!
- Sigur! Hai la Petre!
Am ajuns în dreptul clasei lui Petre care tocmai ieșea din clasă.
- Bună, Petre! Îmi pare rău că m-am luat de tine. Mă ierți?
- Sigur, te iert!
- Mulțumesc, Petre!
Eu și Alex am mers în clasă, iar după școală noi doi am mers prin parc
și astfel s-a încheiat ziua. A doua zi la școală, Alex și micul Petre se plimbau pe
holul școlii și vorbeau ca și cum erau cei mai buni prieteni.
18
Bullying-ul unei fete sărace
Odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, un miracol s-a întâmplat.

Iată că, după ani de rugăciuni, într-o familie săracă, s-a născut viitoarea
regină a Franței. Numai că nimeni nu știa asta. Încă. Nici măcar ea, și cu atât mai
puțin familia ei.
Venind dintr-o familie cu un venit redus, fata trebuie deocamdată să
îndure batjocura persoanelor din jur. Zilele trec și Elizabeth (căci așa o cheamă pe
viitoarea regină) își pierde și ultimele speranțe de a-și mai face un prieten, până
într-o zi, când în sat apare un băiat mărunt, cu ochi verzi și vise multiple, și totul
se schimbă. Acest băiat nu este orice băiat, ci băiatul Regelui și al Reginei.
Acesta vine dintr-o familie cu venituri mari, așa că, să nu vă faceți iluzii, el nu
cunoaște ce este bullying-ul, decât poate ca termen, adică din auzite.
Da, sigur, acum vă întrebați dacă vor fi împreună. Aveți răbdare, poate va
veni timpul și pentru asta.
El a remarcat-o pe Elizabeth și ea pe el. Tot el a observat și că există o
diferență mare între cei doi: ea provine dintr-o familie săracă și va rămâne o fată
de la țară. Diferența dintre cei doi există însă doar în capul lui. El uită de profeția
pe care magicianul castelului a făcut-o atunci când prințul s-a născut: soția lui va
fi regină, dar va fi și o fată de la țară.
În ciuda diferenței de statut dintre cei doi, prințul se împrietenește cu
Elizabeth.
O face însă pe ascuns, pentru că îi este rușine că el, viitorul rege al Franței,
s-a împrietenit cu o fată de la țară. Îi este rușine de glumele pe care prietenii lui
le fac pe seama sărmanei Elizabeth. Nu-și dă seama că dacă le-ar spune tuturor
că Elizabeth, o fată săracă, este cea mai bună prietenă a sa, asta va șterge nu
doar diferențele dintre ei doi, ci și dintre ea și ceilalți. Dacă recunoaște relația de
prietenie sinceră dintre el și ea, bullying-ul asupra lui Elizabeth ar înceta, arătând
falsitatea prietenilor săi, care îl respectă pentru veniturile părinților, nu pentru
cine este. Nu-și dă seama. Încă.
19
Liceul vechi și liceul nou
Liceul unde învăța Jade a luat foc și ea a fost nevoită să se mute la un alt
liceu. Școala unde învăța Jade se adresa celor care doreau să studieze științele
umaniste, dar pentru că era printre copiii cu rezultate bune la învățătură, ea a
putut să aleagă, și-a ales un liceu unde elevii învățau despre nutriție și alimentație
sănătoasă.
Acest lucru îi convenea de minune lui Jade, care deși avea 16 ani, își ajuta
părinții cu afacerea lor. Părinții lui Jade erau din China și aveau un restaurant cu
specific chinezesc. Se născuse aici și nu vedea nici o diferență între ea și ceilalți
copii de vârsta ei. La vechiul liceu, deși unii colegi mai făceau glume proaste pe
seama ei, se purtaseră în general bine cu ea, însă Jade nu știa la ce să se aștepte de
la noii colegii.
În prima zi la noua ei școală, fata intră pe poarta liceului și vede patru
băieți înalți care mergeau cu mâinile în buzunare. Aceasta aleargă ca să ajungă la
timp în clasă pentru că era în întârziere și când trece pe lângă băieții mai mari,
unul dintre ei îi pune piedică. Jade cade și își sparge telefonul, se ridică de jos
nervoasă și alergă să îl prindă din urmă pe acesta; îl ajunge din urmă, îl oprește și
îi arată telefonul:
- Ce-i asta? – îl întreabă Jade.
Băiatul ridică din umeri și spune:
- Un telefon cu ecranul spart!
Băiatul ridică din umeri și spune: - Un telefon cu ecranul spart!
În timpul liber, Jade livra mâncare făcută la restaurantul părinților ei și
într-o zi s-a nimerit ca ea să livreze fix băiatului care îi spărsese telefonul. Acesta
din nou s-a luat de ea: mai întâi a jignit-o, apoi a aruncat cu mâncare în ea. Jade
a început să plângă și a plecat. Pe drum ea s-a întâlnit cu un alt băiat din același
grup. Acesta văzând-o în ce stare era i s-a făcut milă de ea, a ajutat-o să se curețe
de resturile de mâncare și au vorbit, astfel că cei doi au rămas prieteni. La scurt
timp, băiatul care s-a luat de ea a venit să-și ceară scuze. După încă ceva timp,
băiatul care s-a purtat urât cu Jade a invitat-o în oraș. Acum cei doi sunt împreună
și sunt cel mai popular cuplu al liceului.
20
18
Certărețul
Era o elevă nouă în școală pe nume Sofia. Ea era timidă, iar un băiat
pe nume Vlad o teroriza. Sofia a decis să îi spună cuiva. Dar cui? Cum nu avea
părinți și de ea avea grijă bunicul ei, a hotărât să-i spună lui ce i se întâmpla la
școală și în pauze. Acesta a ascultat-o și drept răspuns a pus la fiert într-un vas un
ou, un morcov și un bob de cafea. Apoi acesta o întreabă:
- Știi ce o să se întâmple?
- Nu, răspunse Sofia.
- Oul, care este fragil va deveni tare și va rezista în orice situație; morcovul,
de unde era tare se va înmuia și va lăsa lucrurile să fie așa cum sunt, iar bobul de
cafea, deși este atât de mic, schimbă complet situația, continuă bunicul ei.
Apoi acesta adăugă:
- După cum vezi, toată apa s-a colorat de la un singur bob mic. Așa că
acesta este sfatul meu pentru tine: schimbă situația!
Noaptea, până să adoarmă, Sofia s-a gândit la ce i-a spus bunicul ei. Apoi
ea a adormit și a avut un vis. Se făcea că în fața ei, într-o apă care bolborosea, se
învârteau uriașul ou fiert, morcovul și bobul de cafea. Apoi ele au dispărut și pe
suprafața apei a apărut chipul lui Vlad, care râdea de ea. Sofia s-a trezit din vis
țipând și a hotărât să schimbe situația!
A doua zi la școală Vlad iar a început să se ia de Sofia, dar Sofia nu s-a mai
lăsat înjosită ca în alte dăți, pentru că deja ea a decis să fie asemenea unui ou tare
și să facă față situației. Așa că a stat dreaptă în fața lui Vlad și i-a spus:
- Lasă-mă în pace!
Colegii ei, văzând că Sofia îl înfruntă curajoasă pe Vlad au început și ei
să-i spună lui Vlad:
- Hei, las-o în pace! De ce te iei mereu de ea?
Vlad se făcu moale, ca un morcov fiert, și îi ceru scuze Sofiei.
Apoi Vlad și Sofia au devenit cei mai buni prieteni.
21
Numele meu
Totul a început în clasele a II-a și a III-a, când copiii au început să râdă de

numele meu.
Pe mine mă cheamă Ciupag Alexandru, iar copiii fac tot felul de glume
pornind de la numele Ciupag. De exemplu, copiii îmi spun chupacabra și râd toți.
Apoi spun: chupacabra abracadabra. Îmi spun: Alexandru Chupacabra, Alexandru
Abracadabra. Sau îmi spun ciupercă. Și apoi zic: ghici, ciupercă, ce-i? Și un coleg
spune: Chupacabra! Ciupercă Chupacabra, Ciupercă Abracadabra. La început a
fost amuzant. Dar ei continuă să râdă de numele meu chiar și după ce îi rog să se
oprească.
Și când continuă, eu încerc să râd cu ei, dar nu pot să spun că mă simt bine
în momentul acela. Uneori îmi vine să plâng de ciudă. Dar știu că dacă o să plâng,
ei or să se amuze și mai mult pe seama mea. Așa că nu am ce să fac.
Pe lângă faptul că râd de numele meu, ei mai râd și de pielea mea. De
culoarea pielii mele. Eu am o culoare a pielii mai închisă, iar acest lucru îi face pe
copii să râdă de mine. Asta nu mai e amuzant, așa cum e atunci când se amuză pe
seama numelui meu. Uneori mă fac că nu aud. Sau alteori mă fac că nu vorbesc
despre mine, ci despre alți colegi care au o culoare a pielii mai închisă. Uneori le
spun să se oprească, dar ei nu se opresc și îmi fac în ciudă. Lucrurile acestea nu le
fac doar copii din clasa mea, ci și de la alte clase.
Eu consider că aceste lucruri sunt tot o formă de bullying. Chiar dacă altor
colegii li se întâmplă să fie bătuți, sau să li se arunce mâncarea la gunoi, să râdă de
numele lor mai urât decât de numele meu sau de culoarea pielii lor și să le spună
lucruri mai urâte decât cele pe care mi le spun mie.
Eu cred că bullying-ul este atunci când faci pe cineva să se simtă îngrozitor
pentru că are un nume mai altfel sau arată mai altfel decât ceilalți. Cred că
atunci când îi rog pe colegii mei să nu mai facă mișto de mine ei ar trebui să se
oprească.
Nici lor nu le-ar plăcea să râdă cineva de ei când sunt chemați la tablă, să
le pună piedică pe hol sau să le pună gumă pe scaun.
22
Culoarea mea / NO HATE!
Acum un an am venit într-o școală nouă. Majoritatea copiilor aveau

pielea de culoare deschisă, mai ales în clasa mea. Mi-a fost greu să mă acomodez,
deoarece pielea mea era de culoare închisă.
Așa sunt unii oameni: îi judecă pe alții. De exemplu, unii români îi judecă
pe romi „după haine, după port”, cum se spune, adică după aparențe.
Dar romii nu sunt așa cum par. Ei arată diferit, însă asta nu înseamnă
că sunt mai puțin educați decât românii. Dimpotrivă, ei sunt foarte educați și
sinceri. Ca peste tot. Nici nu jignesc, nici nu judecă omul fără motiv.
La școală, din cauza culorii pielii mele, copiii se amuzau pe seama mea,
aruncau mereu cu hârtie în mine, îmi lipeau gumă în păr, îmi puneau piedică pe
holuri, unii chiar mă înjurau și unul chiar m-a și lovit. Aproape toți colegii mei
s-au luat de mine, în afară de un coleg pe care-l cheamă Edi.
Edi îmi lua mereu apărarea și le spunea copiilor să nu mai arunce cu
hârtie în mine și să nu-mi mai lipească gumă în păr. Când același băiat care mă
lovise a vrut să mai dea în mine, el l-a înfruntat, iar băiatul acela nu a mai avut
curaj să dea în mine. Din fericire pentru mine, atunci când el era de față, colegii
mei nu se mai purtau urât, dar când Edi nu venea la școală, ei se luau iar de mine
- îmi făceau numai amintiri groaznice.
După o lună, Edi a plecat din școală pentru că tatăl lui a primit o slujbă
nouă în altă parte a țării. Mi-a părut tare rău că a plecat. Nu doar pentru că îmi
lua apărarea, ci și pentru că era singurul meu prieten de acolo.
După încă o lună, copiii m-au lăsat în pace și nu m-au mai umilit. Acum
am devenit prieten cu unii dintre ei și am încercat să îi înțeleg, deși nu le-am greșit
cu nimic. Băiatul care a vrut să mă lovească a venit într-o zi și și-a cerut iertare.
Mă bucur că și-au schimbat comportamentul față de mine.
#rasism #stoprasism #stopbullying #nohate
23
Nu pot să cred că
s-a întâmplat asta!
Totul a început în dimineața când am plecat la noua școală. Tatăl meu a

primit o slujbă în alt oraș așa că eu și mama am mers cu el acolo. Sunt elev la o
nouă școală și îmi este dor de vechii mei colegi, chiar dacă uneori aceștia mă mai
necăjeau.
În prima mea zi, în noua școală, când am ajuns, doamna învățătoare m-a
prezentat noilor colegi, iar din acel moment a început bullying-ul.
De ce? Pentru că atunci când m-a prezentat, aceasta le-a explicat colegilor
câteva lucruri despre mine, printre care și faptul că eu am fost dat la orfelinat când
eram mic. Aș fi vrut să nu le fi spus asta!
Din acel moment, copiii au început să râdă de mine. De fiecare dată când
mă vedeau strigau: copilul dat la orfelinat și alte lucruri pe care nu cred că trebuie
să le mai spun pentru că au fost destul de dureroase atunci.
Acum, am ajuns după ore acasă și aștept ca părinții mei să se întoarcă de
la serviciu ca să le spun ce s-a întâmplat. Când vor ajunge acasă, o să le spun că nu
vreau să mai merg la școală pentru că ceilalți colegi râd de mine.
Gata! Le-am spus părinților mei că nu mai vreau să mă mai duc la școală,
pentru că noii mei colegi se iau de mine. Mi-au spus că or să vadă ce pot să facă.
Așa a mai trecut o zi. Același lucru.
Mă întorc acasă. Părinții mei mi-au spus că au vorbit la școală și li s-a spus
să facă o cerere către doamna directoare să intru la cursurile școlii online. Aștept
să li se aprobe cererea. Nu e chiar ceea ce mi-am dorit de la noii mei colegi, dar
poate că e mai bine așa.
Azi părinților mei li s-a aprobat cererea. De mâine încep școala online.
Asta a fost prima mea experiență de bullying.
24
22
Bullying în familie
Andreea era o fată în vârstă de 16 ani. Ea mergea la un liceu foarte bun,

chiar unul dintre cele mai bune din București. Locuia împreună cu tatăl ei și
mama vitregă, care mai avea un băiețel în vârstă de 10 ani. Mama Andreei a murit
când ea avea 12 ani, iar pierderea aceasta a fost foarte dureroasă, atât pentru ea,
cât și pentru tatăl ei.
La doi ani de la moartea soției sale, tatăl s-a recăsătorit cu o femeie foarte
rea, care se comporta foarte urât cu Andreea - uneori o și lovea. Mai mult decât
atât, ea o amenința pe Andreea că dacă îi va spune tatălui ei că o lovește și îi
vorbește urât, situația se va înrăutăți și mai tare.
Andreea a îndurat cât a îndurat, dar văzând că situația se agrava oricum
de la o zi la alta și jignirile deveneau tot mai grele și loviturile tot mai dese, și-a
luat inima în dinți și a hotărât să-i spună tatălui ei tot.
La început acesta nu a vrut să creadă că soția lui se purta urât cu fiica
sa. S-a gândit probabil că Andreea este supărată pe el pentru că și-a găsit o nouă
soție, că este geloasă, poate, pe noua ei mamă, așa că a încercat să o convingă pe
fiica lui că poate e doar o impresie și că mama ei vitregă nu se poartă rău cu ea.
Într-o zi, fata era afară cu prietenele ei, când mama ei vitregă, care aflase
de la tatăl Andreei că aceasta se plânsese de comportamentul ei, a sunat-o să vină
acasă „în momentul acesta”. Andreei nu prea i-a convenit că a fost chemată așa
brusc de la întâlnirea cu prietenele ei, așa că atunci când a ajuns acasă a întrebat-o
pe mama ei vitregă de ce i-a făcut una ca asta. Aceasta i-a răspuns: „pentru că așa
am avut eu chef ”. Cele două au început să se certe și mama vitregă a început s-o
lovească pe Andreea și s-o tragă de păr, încercând să-i smulgă acesteia din mână
telefonul mobil cu care Andreea o filma.
Nu a putut, iar Andreea a reușit să fugă de acasă. L-a sunat speriată pe
tatăl ei și i-a povestit tot ce s-a întâmplat. Când cei doi s-au întâlnit, ea i-a arătat
tatălui filmarea. Acesta s-a îngrozit de cele aflate și i-a spus mamei vitrege să-
și facă bagajele și să plece. Apoi și-a cerut scuze pentru că nu a observat mai
devreme comportamentul acelei femei.
25
Bullying între surori
Silvana: O să povestim acum despre bullying-ul pe care Andreea mi-l aplică mie.
Andreea: Ba nu, despre bullying-ul pe care mi-l face Silvana mie.
Silvana: Hai să scriem pe rând.
Andreea: Bine! Încep eu!
Silvana: Ba nu, încep eu!
Andreea: Hai să ne hotărâm care începe că nu mai terminăm niciodată.
Silvana: Bine, hai să rupem în două o bucată de hârtie, care are jumătatea mai
mare scrie prima.
Andreea: Bine! Hai! Am câștigat!
Silvana: Ba nu, a mea e mai mare.
Andreea: Hai să o întrebăm pe Denisa!
Andreea: Andreea e Regina, Andreea a câștigat! Andreea e Regina, Andreea scrie
prima!
Silvana: Bine, hai scrie odată!
Andreea: Au fost odată ca niciodată două surori care se certau: Andreea și Silvana.
Andreea avea 13 ani și Silvana avea 10 ani.
Silvana: Într-o zi frumoasă de vară am intrat la sora mea Andreea în cameră și ea
s-a strâmbat la mine așa că ne-am certat.
Andreea: După 6 secunde Andreea a tras-o de păr pe Silvana și a început…
Silvana: BULLYING-ul!
Andreea: După, vine și Denisa, verișoara noastră, aflată în vizită, care îi ia apărarea
Andreei.
Silvana: ...mințind că de fapt nu s-a întâmplat nimic.
Andreea: Denisa a plecat liniștită înapoi în camera ei, așa că...
Silvana: ...Andreea mi-a mai tras o palmă ca să tac. Eu am început să plâng, Denisa
a venit iar în cameră și de data aceasta a țipat la Andreea.
Andreea: Așa că Andreea i-a dat o palmă și Denisei.
Silvana: Denisa și-a dat seama că a greșit pentru că Silvana avea dreptate, astfel că
26
cele două au devenit cele mai bune prietene. Acum își iau apărarea una
celeilalte și Andreea nu mai este bully.
Andreea: Dar și Andreea a devenit prietenă bună cu Silvana și Denisa și
au trăit până la adânci bătrâneți.
Silvana: Dar Silvana a trăit cel mai mult, că era mai mică!
Andreea: Ba nu! Andreea a trăit cel mai mult, că era mai mare!
Silvana: Ba nu, Denisa a trăit cel mai mult!
Andreea: Andreea, Silvana și Denisa au trăit toate trei la fel de mult.
27
Bullying între un frate și o soră
Eu și sora mea ne certăm.

O bat, dar și ea îmi mai dă câte una.
Sau arunc cu ce nimeresc. Sau aruncă ea.
Despre mine pot spune că mă supăr des.
Dar îmi trece repede!
***
Mergeam odată la școală și l-am văzut pe fratele meu care
era Monstrul verde.
Și el dădea cu dovleci în oameni și în Păienjenel, care eram eu.
Și Păienjenel și-a chemat echipa și l-au prins.
***
M-am dus la Andreea acasă și Andreea mi-a zis că sunt proastă.
Și am luat un pistol de jucărie, am tras în ea și ea m-a împins.
Și ne-am împăcat și am trăit fericite până la adânci bătrâneți.
***
Eu dormeam și fratele meu a venit și a turnat apă pe mine.
Eu am luat un ciocan de jucărie și am chemat fantomele.
Fantomele au venit și l-au bântuit până și-a cerut scuze.
***
A fost odată un frate care era o pisică și pisica voia să mănânce.
Și fugărea un șoricel, acela eram eu – sora lui.
Și șoricelul a mâncat multă brânză și s-a făcut mare și a
mâncat-o pe pisică.
26
Bullying în parc
Bullying
în timpul liber
Într-o zi am mers într-un parc, mă dădeam în leagăn, când a apărut o

fetiță. După ce am coborât din leagăn a venit la mine și m-a împins. Eu am căzut,
m-am ridicat și m-am dus la tati, căruia i-am spus că:
- După ce am coborât din leagăn o fetiță m-a împins, am căzut și după ce
m-am ridicat, am venit acasă să-ți spun.
- Bine, hai înapoi în parc să vorbesc eu cu părinții ei, a spus tati.
După ce a vorbit cu ei ne-am întors acasă. Se făcuse seară așa că m-am
dus la culcare. A doua zi începeam școala. Eram în clasa I. Am ajuns la școală și
când am intrat în clasă am văzut-o. Ea venea spre mine, iar eu i-am spus:
- Ce vrei?
Ea a spus că vrea doar să-și ceară scuze:
- Îmi cer scuze că te-am împins.
Eu i-am zis:
- Te iert.
- Pe mine mă cheamă Ana, mi-a spus.
- Și pe mine Zâna, i-am răspuns.
Și am devenit prietene.
După doi ani, i-am cunoscut și prietena cea mai bună:
- Bună, eu sunt Zâna, mă bucur să te cunosc.
- Eu sunt Andreea. Și eu la fel.
- Vrei să ne jucăm.
- Sigur că da.
- Bine, hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea.
Într-o zi Ana m-a mințit că se duce la fotbal. Dar eu știam că urăște
fotbalul așa că am urmărit-o și am descoperit că de fapt s-a dus la volei. Era cu
Andreea, vechea ei prietenă, vorbeau. Am surprins doar momentul în care Ana
zicea că a trebuit să mă mintă pentru că nu voia să vin și eu cu ele. Așa că am
început să plâng și am fugit plângând acasă. Tati m-a întrebat ce-am pățit.
29
Și i-am povestit ce s-a întâmplat.
După câteva zile, i-am spus Anei că știu că a fost la volei și că nu o să mă
mai împac cu ea niciodată.
- Scuză-mă, spune Ana.
- Nu te iert niciodată. Noapte bună, la revedere, prietenia noastră nu mai
există.
30
Fotbalistul supraponderal
Bullying
în timpul liber
Era odată un băiat pe nume Lucian, care din cauza unor probleme
de sănătate a fost diagnosticat cu obezitate. Părinții lui încercau să-l ducă la
diverși doctori pentru tratament, dar nimic nu a funcționat. Nici schimbarea
alimentației nu dădea roade.
Deși Lucian era supraponderal, îi plăcea foarte mult să se uite la fotbal
și își dorea să practice acest sport. La școală juca pe post de portar, iar colegii lui
îi spuneau „rață”, pentru că atunci când Lucian încerca să alerge după minge,
acesta „lipăia”.
Într-o zi când se juca singur după ore în curtea școlii și trăgea la poartă,
un băiat mai mare, care era unul din băieții ăia de care te ferești, acesta se lua
deseori de Lucian din cauza aspectului său fizic, a venit, a tras un șut în minge
cât a putut de tare, iar mingea s-a dus departe. După care a venit la Lucian și i-a
dat un șut în stomac atât de tare încât i s-a tăiat răsuflarea și a căzut pe jos. Așa
că Lucian nu s-a mai jucat cu colegii lui.
În fiecare vacanță de vară însă, acesta se întâlnea cu verișorul lui, Radu,
care se juca fotbal cu el. Radu juca fotbal și nu îi spunea lui Lucian nici „rață”,
nici că „lipăie” atunci când alerga după el. Pur și simplu avea foarte multă
răbdare și îl încuraja mereu.
Părinții lui Lucian au observat cât de fericit era când se întorcea din
vacanță, după întâlnirile cu verișorul său. Aceștia s-au gândit să-l dea pe
Lucian la un club de fotbal, cu toate că băiatul nu era tocmai în cea mai bună
formă fizică. La început, colegii lui văzându-l așa plinuț credeau că nu o să
reușească niciodată. În ciuda dezavantajului său fizic, Lucian se antrena din
greu. Într-o zi, când băiatul ieșea de la antrenament, colegii lui s-au gândit să-l
necăjească, așa că în timp ce băiatul aștepta autobuzul, colegii lui au început
să se amuze pe seama acestuia. Au început să-i strige: „obezul, obezul”, și apoi
să-l agreseze. Câțiva băieți îl țineau de mâini ca să nu poată să riposteze în
timp ce alți trei băieți au început să îl lovească.
31
A doua zi, Lucian a venit iar la antrenament și a continuat să se
antreneze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Peste zece ani, eroul nostru
a ajuns pe stadionul Santiago Bernabéu, în echipa Real Madrid. Cei trei
băieți au mai încercat să vorbească cu el, iar el le-a zis că i-a iertat, dar tot îi
va rămâne în memorie ce i s-a întâmplat.
Lucian este un exemplu acum pentru ceilalți copii ca el: cu voință
și motivație poți ajunge acolo unde îți dorești, fără să ții cont de ce spun cei
din jurul tău.
Aceasta a fost povestea fotbalistului supraponderal.
32
Bullying la karting
Bullying
în timpul liber
La școală, de multe ori am văzut niște băieți mai mari care își băteau joc
de un copil mai mic.
Acesta, în pauză, se pregătea să-și mănânce mâncarea pusă la pachet. Nu
avea mare lucru: o banană, un sendviș și un măr.
Băieţii au vrut să-și bată joc de el în fața mai multor copii și au început
să-i ia mâncarea și să i-o arunce la coșul de gunoi. După aceea au început să
vorbească urât despre el și despre părinții lui. Astfel de fapte se petrec, din păcate,
aproape în fiecare zi.
Din păcate bullying-ul îl urmărește și în alte locuri, nu doar la școală. Să
îi ascultăm povestea:
Ieri a fost prima zi de karting.
Am plecat cu părinții mei. Eram nerăbdător să ajung acolo. Am luat
taxiul și duși am fost. Când am ajuns ne-au spus că mai trebuie să mai așteptăm
câteva minute. Ne-am dus prima dată să mâncăm, iar după am așteptat să-mi iau
cagula și casca.
Ne-au scris numele în tabel și au început să ne explice regulile. Apoi am
urcat în kart. 3, 2, 1, start! Cursa a început! Eram pe traseu, și mai mulți copii au
început să mă șicaneze. Asta este un fel de bullying între mașini. Asta se întâmplă
și la cursele de Formula 1 de la televizor. S-au lovit de kart-ul meu în timpul
cursei. Noi nu eram însă într-o cursă la televizor. Eu eram pentru prima dată
acolo. Ceilalți copii mai făcuseră asta.
Mi se părea periculos ce se întâmplă, așa că m-am dat la o parte, m-au
depășit unul câte unul. La finalul cursei am ieșit pe ultimul loc. Toți ziceau că nu
știu să conduc. Toți ma ridiculizau, ziceau că nu sunt bun de nimic. Apoi părinții
mei au zis că vom merge și a doua zi la karting.
Azi am ajuns la karting la timp, iar mi-am luat cagula și casca, m-am
urcat în kart, l-am pornit. 3, 2, 1! Start! Pe traseu am mers mai repede decât toți
ceilalți.
33
De data aceasta nu s-au mai putut apropia de mine. Nu mi-au mai lovit
kart-ul când luam curbe. La finalul cursei am terminat pe locul I. Iar cei care au
râs de mine și au intrat cu kart-ul în mine la cursa trecută au fost pe ultimele
locuri. Au venit să-și ceară scuze și m-au felicitat, iar părinții mei m-au lăudat.
Asta mi-a dat încredere. O să le spun și colegilor mei mai mari de la școală
să se ia de cineva la fel de puternici ca ei, dacă au curajul. Nu de cineva mai slab.
Nu este frumos să te comporți așa.
Alex și copilul din parc
Bullying
în timpul liber
Era o zi frumoasă de vară, o după-amiază plină de soare. Eu cu vărul meu

Ștefan ne-am decis să mergem în parc. Aici l-am găsit pe colegul nostru Alex, care
era pe terenul de fotbal cu un copil mai mic. Alex îl încolțise pe acesta la marginea
terenului. Copilul voia să scape, dar el tot nu îl lăsa să plece și îl înjura și îi vorbea
foarte urât. La un moment dat a început să-l bată, cu pumnii.
Atunci eu și vărul meu am fugit la el și i-am despărțit. Cu toate acestea,
Alex încă voia să-l bată, dar Ștefan, care era mai mare, îl ținea strâns și a renunțat
să-l mai șicaneze. Eu și Ștefan i-am explicat lui Alex că nu este bine ce face, astfel
încât vărul meu l-a pus să-i ceară scuze copilului. Alex era roșu de furie dar și-a
cerut scuze, după care i-a promis că nu se va mai lua de el sau de vreun alt copil.
Apoi eu și cu Ștefan l-am condus pe copilul bătut acasă, care ne-a povestit ce i s-a
întâmplat.
- Eu jucam fotbal cu prietenii mei și băiatul ăsta a venit să ne strice nouă
joaca. La început doar ne înjura. A stat cât a stat și ne-a tot înjurat și, în sfârșit,
a plecat și noi ne-am continuat joaca. Peste o jumătate de oră a venit din nou și
de data asta a intrat pe teren când jucam fotbal și ne-a pus piedică când alergam;
un băiat a căzut și s-a lovit și ne-am dus la el să-i zicem să ne lase în pace, dar el
ne-a împins și ne-a înjurat. Un alt băiat a căzut pe jos când l-a împins, iar eu i-am
spus că nu e frumos să ne înjure și să ne lovească, dar el mi-a spus că sunt urât, că
suntem proști și ne-a luat mingea, a trimis-o în stradă, a trecut o mașină peste ea
și s-a spart. I-am spus să ne cumpere altă minge, dar el a fugit.
După asta prietenii mei s-au dus să facă rost de o altă minge și m-au
lăsat pe mine să stau pe teren să nu vină alți băieți să ne ocupe terenul cât sunt ei
plecați. El a revenit, m-a şicanat, ameninţat, iar restul poveştii îl ştiţi şi voi întrucât
ați fost martori. Bine că ați venit că nu știu ce mi se mai putea întâmpla…
35
Bullying în vacanță
Bullying
în timpul liber
În vacanța de iarnă eu și câțiva prieteni ne-am hotărât să mergem în

minunatul oraș din China, Shanghai.
Odată ajunși acolo ne-am cazat la o cabană. Afară era o furtună de zăpadă
îngrozitoare și am fost nevoiți să ne petrecem toată vacanța în interiorul cabanei,
așa că în afară de drumul de la aeroport spre cazare nu am văzut prea multe. Ne-
am petrecut timpul cu diverse activități, dar chiar și așa era plictisitor și de multe
ori era o liniște apăsătoare.
În locul în care stăteam noi se cazaseră și niște elevi de liceu, iar eu m-am
împrietenit cu o fată pe nume Ziaoyou. La câteva zile după ce am ajuns, m-am
dus la prietenii mei care degustau ceaiuri și i-am întrebat unde este Ziaoyou, dar
ei nu știau. Mi-am îndreptat atenția către colegele de liceu ale lui Ziaoyou, care
nu o suportau și se purtau foarte urât cu ea, mai ales pentru faptul că iubitul ei era
cel mai popular băiat din liceul lor. Ele mi-au spus că Ziaoyou este afară cu iubitul
ei – urma să aflu mai târziu că de fapt, mă mințiseră.
Auzind una ca asta m-am speriat destul de tare pentru că afară era
furtună de zăpadă, așa că am vrut să ies imediat să o caut. Când să ies, le-am auzit
râzând în urma mea, dar nu le-am băgat în seamă și mi-am văzut mai departe de
drum.
Căutările au fost destul de grele: nu vedeam nimic din cauza viscolului și
abia mă țineam pe picioare din cauza vântului; o strigam pe Ziaoyou cât puteam
de tare, dar tot ce auzeam era vântul care urla mai tare ca mine; nu vedeam decât
alb peste tot și când să mă dau bătută… Deodată văd în fața mea o umbră care se
vedea pe zăpadă. Am pășit cu greu prin nămeții care îmi ajungeau până la brâu.
Spre marea mea uimire era chiar Ziaoyou, care s-a bucurat să mă vadă. Ne-am
târât cu chiu cu vai, mai mult căzând prin zăpada înaltă, până la cabană; ajunse
aici ușa cabanei s-a deschis și a apărut Daoming Si, prietenul lui Ziaoyou, care
ieșise în căutarea noastră. Și de parcă nu era suficient, colegele ei au început să
râdă și să glumească pe seama noastră.
În tot acest timp, un alt prieten, a ieșit să ne caute pe amândouă.
36
După ce ne-am încălzit și ne-am liniștit puțin, am întrebat-o pe Ziaoyou
ce căuta afară pe vremea aceea. Ea mi-a spus că ieșise să mă caute pentru că a
aflat de la colegele ei rele, în frunte cu Huoze Lei, că am ieșit afară. I-am spus că și
mie mi-au zis același lucru despre ea, așa că am hotărât să mergem să le întrebăm
de ce au făcut asta. Huoze Lei s-a enervat și a aruncat cu paharul de ciocolată
caldă după Ziaoyou. Apoi celelalte fete au început să mă ironizeze și să-mi spună
că sunt scundă, că sunt urâtă, că am fața mică. Eu le-am întors spatele. Tocmai
atunci a apărut Doaming Si care auzise tot și le-a pus să-și ceară iertare și să facă
curat în toată cabana.
Am trecut cu bine peste această întâmplare.
37
Darul bunătății
Bullying
în timpul liber
Într-o seară un băiat pe nume Vlad a venit de la muncă nervos pentru că

fusese dat afară; fusese concediat pentru că o clientă îl enervase, iar el se certase
cu ea. Nu i se părea corect că a fost forțat să demisioneze pentru atâta lucru.
Considera că lucrase în acel loc de prea mult timp ca să fie tratat în acest mod
pentru o asemenea greșeală, iar când a ajuns acasă s-a gândit toată noaptea cum
să se răzbune pe cei de la muncă pentru ce îi făcuseră.
S-a așezat în pat și încerca să adoarmă, dar nu putea din cauza furiei. Nu
se putea gândi decât la faptul că trebuie să se răzbune pe colegii lui și mai ales pe
șefa lui, care nu i-a luat deloc apărarea, ba chiar l-a și certat înainte să-l dea afară.
A adormit obosit de toate aceste gânduri de răzbunare.
A doua zi, costumat într-un răufăctor, cu pelerină și cagulă, pentru a nu
fi recunoscut, s-a dus la vechiul loc de muncă. Acolo a luat-o prizonieră pe șefa
lui, doamna Sofia, și a început să o terorizeze pentru ce i-a făcut. Brusc în biroul
ei își face apariția – Eroul-Bun-La-Inimă. Vlad a încercat să-l atace pe eroul care
venise să îl oprească, dar acesta reușea să se ferească de toate loviturile lui. Într-
un final Vlad căzu în genunchi obosit și Eroul-Bun-La-Inimă reuși să o scoată pe
doamna Sofia din birou, iar mai apoi l-a căutat pe Vlad pentru a sta de vorbă cu
el, care, între timp, fugise.
Eroul-Bun-La-Inimă l-a căutat și acasă pe Vlad, însă acesta l-a văzut și a
fugit din nou. De fiecare dată când se întâlneau, Vlad ori era nervos și încerca să
îl atace pe Erou, ori fugea, astfel încât Eroul-Bun-La-Inimă nu putea vorbi cu el.
Până într-o zi, când obosit de atâta luptă și de atâta fugă, Eroul l-a găsit pe Vlad
lipsit de puteri şi mai calm putând să vorbească cu el, să-i spună că nu e vina
nimănui că el a fost concediat și că poate așa o să fie mai bine pentru el. Vlad l-a
ascultat, iar Eroul-Bun-La-Inimă i-a putut da în dar ceva de preț: Bunătatea.
Și de atunci, de fiecare dată când dădea peste ceva greu și se enerva, darul
bunătății îl ajuta pe Vlad să se calmeze. Acum își dădea seama că în orice situație
are de ales între a fugi și a lupta, însă, în orice situaţie trebuie să rămână calm.
Darul bunătății l-a făcut un om mai bun.
38
PARTEA A DOUA
Set de bune practici pentru
combaterea bullying-ului
Psiholog Lorena Diaconescu
39
Concept
Fenomenul de bullying
Bullying înseamnă agresiune fizică, verbală și psihică. Despre bullying se

vorbește foarte des în ultima perioadă și asta pentru că fenomenul a luat amploare,
iar evenimentele neplăcute nu contenesc să se producă în rândul copiilor. Aflăm
despre ele din discuțiile cu copiii, cu cadrele didactice, cu părinții și chiar din
știrile de la televizor, ceea ce ne arată necesitatea clarificării unor aspecte legate
de evoluția copilului, parte din conflict, și oferirea unor explicații care să fie utile
tuturor.
Creșterea agresivității și libertatea greșit înțeleasă duc de cele mai multe
ori la manifestări care afectează echilibrul psiho-emoțional al copiilor și climatul
în care aceștia relaționează. Uneori adulții sunt tentați să afirme că fenomenul de
bullying nu este nou, că a existat întotdeauna. Și totuși ce este diferit astăzi? Este
vorba de mult mai multă agresivitate, de comportamente violente, de abuzuri și
de încălcarea regulilor morale și sociale.
Concret, putem defini bullying-ul ca un comportament ostil manifestat
față de o persoană, prin umilirea, hărțuirea, rejectarea sau excluderea acesteia din
grup. Acest fenomen duce la abuz fizic sau emoțional.
Nu toate conflictele iscate între copii reprezintă bullying, pentru că
interacțiunea dintre ei duce adesea la neînțelegeri și certuri sau chiar la lovituri,
în anumite cazuri.
Pentru a defini un comportamnet ca fiind bullying, acesta trebuie să
îndeplinească 3 condiții:
- acțiunea să fie repetitivă;
- să fie intenționată;
- să existe inegalitate de forță (agresarea unui copil mai slab, mai mic
sau vulnerabil, care nu se poate apăra singur).
Bullying-ul se poate produce între copii, între un adult și un copil sau
chiar între adulți.
În general, bullying-ul apare între copii atunci când adulții nu sunt de
față, respectiv în pauzele de la școală dintre ore, în toalete, în curtea școlii sau pe
drumul de întoarcere acasă.
40
Cele 4 tipuri de bullying
1. Bullying-ul verbal
2. Bullying-ul fizic
3. Bullying-ul social
4. Cyberbullying-ul
Bullying-ul verbal se referă la violență verbală, denigrare, amenințare:
- insulte / injurii;
- acuze nefondate cu scopul de a marginaliza sau denigra;
- acordarea de porecle sau etichete neplăcute;
- amenințare verbală;
- hărțuire / tachinare permanentă;
- jigniri legate de trăsăturile fizice;
- comentarii de natură sexuală.
Bullying-ul fizic constă în:
- lovire;
- îmbrâncit;
- gesturi prin care copilul, în rolul de victimă, este bruscat (împins, tras de
păr, etc.);
- amenințare fizică prin ridicarea pumnului sau palmei;
- gesturi obscene;
- distrugerea lucrurilor personale;
- bătaie.
41
Bullying-ul social se manifestă prin:
- excluderea repetată din grup și izolarea (nu îl primesc să se joace

în pauză, nu se așază cu el în bancă, nu îi dau voie să stea în
proximitatea lor etc.);
- excluderea din grupurile de lucru în care sunt de rezolvat sarcini
comune (de exemplu proiectele pentru școală);
- lansarea și răspândirea zvonurilor;
- bârfa;
- denigrarea;
- influențarea altora pentru a-l marginaliza pe copilul-victimă;
- umilirea în public.
Cyberbullying-ul este un fenomen foarte periculos care se referă la:
- denigrarea pe rețelele sociale;

- crearea conturilor false în scopul trimiterii de amenințări sau
postări de mesaje denigratoare la adresa copilului, în rolul de victimă;
- transmiterea de mesaje de amenințare;
- trimiterea de mesaje insultătoare;
- răspândirea unor imagini sau informații defăimătoare.
42
Rolurile participanților
la acțiunea de bullying
Când vorbim despre bullying trebuie să ne raportăm la toți participanții

implicați în acest fenomen, precum și la rolurile acestora:
- copilul hărțuit (victimă);

- agresorul;
- martorul.
Fiecare dintre aceste roluri aduc la suprafață realități dureroase cu care

copiii se confruntă astăzi.
Tocmai de aceea ar trebui să analizăm fiecare rol cu efectele sale, cu
impactul asupra dezvoltării psiho-emoționale a copilului și mai ales să identificăm
metodele optime prin care să-i ghidăm pe copii în experiența de a relaționa cu
semenii lor. Evident, pentru a putea oferi înțelegere și suport copiilor noștri,
trebuie să cunoaștem premisele unei comunicări sănătoase între părinți și copii (în
diferite etape ale dezvoltării lor) și cât este de importantă dezvoltarea abilităților
sociale.
Copilul-victimă este cel care suferă cel mai mult în această situație
întrucât acesta nu știe și nu poate gestiona agresivitatea îndreptată împotriva lui,
se simte neajutorat și crede că toată lumea este împotriva lui. Efectele psihologice
sunt devastatoare: depresie, ideație suicidară, concept de sine negativ, anxietate,
vinovăție, retragere socială etc. Trebuie menționat și faptul că printre urmările
negative se numără nu doar afectarea sănătății mintale a victimei, ci și scăderea
performanței școlare, precum și lipsa motivației de a merge la școală și de a învăța.
Copilul-agresor, deși se spune adesea că este și el o victimă la rândul său,
în sensul că și el ar fi fost agresat de cineva, adoptă acest comportament și din lipsa
unor reguli trasate de un adult, dar și prin imitarea comportamentului observat
frecvent în jurul său (în familie, la școală, pe stradă etc). Copilul-agresor este și
el expus la riscuri mari de a manifesta, ca adolescent, comportament antisocial și
delincvent, dar și la implicarea în comiterea de infracțiuni cu caracter penal, în
43
viața sa de adult.
Adesea, copilul martor este neglijat în cazurile de bullying, însă ar
trebui să conștientizăm teama pe care acesta o resimte și tendința de a reacționa
în favoarea agresorului numai pentru a se simți în siguranță, crezând că astfel
nu va ajunge el însuși ținta agresiunii. Însă frica este o emoție negativă care îi
poate ghida comportamentul și modul în care își construiește relații. Acesta este
încă un motiv în plus de a înțelege cât este de importantă comunicarea cu copiii,
stimularea acestora să povestească întâmplări în care au fost implicați sau la care
doar au asistat pentru că e nevoie să înțelegem cum se raportează la anumite
situații și să îl putem sfătui cum ar trebui să se descurce în fața unor provocări.
Așadar, copilul-martor este și el victimă, iar dezvoltarea sa socio-
emoțională este afectată de o cultură a pasivității, fricii și vinovăției difuze,
deopotrivă.
Cum intervenim ca adulți în situațiile de bullying? Cine este responsabil?
Înainte de toate este necesar să conștientizăm faptul că prevenția ne costă mai
puțin decât tratarea problemei și că educația pe care o facem copiilor de la vârste
mici poate preveni conflicte dureroase, suferințe și dezechilibrul psiho-emoțional
al copilului. Atunci când conflictul s-a stârnit și copilul victimă cere ajutor,
părintele trebuie să fie receptiv, să îl asculte fără să-l critice, să îl ajute pe copil să
înțeleagă contextul și să îl învețe cum să procedeze pentru aplanarea conflictului.
Uneori părinții acționează impulsiv și îl învață pe copil cum să facă față
conflictului, cum să aibă un comportament similar cu cel al agresorului, fără să
conștientizeze teama și umilința prin care copilul a trecut și că nu mai dorește să
treacă prin aceeași experiență.
În cazul cadrelor didactice, rolul de „mediator” pe care trebuie să îl joace
nu este unul ușor pentru că presupune mediere și în cazul copiilor și în cazul
părinților și, din păcate, discuția se focusează adesea pe „cine este de vină” în
loc de „cum aplanăm conflictul / cum rezolvăm problema”, iar ulterior, după
detensionarea situației, urmând să fie abordată cauza care stă la baza problemei.
44
Responsabilizarea adultului vine din conștientizarea efectelor bullying-
ului asupra copilului: un copil hărțuit devine trist, anxios, manifestă o stimă de
sine scăzută, nesiguranță, neîncredere și, adesea, apare abandonul școlar, fuga
de acasă, consumul de substanțe interzise și alte comportamente de risc.
45
Cele mai frecvente
acțiuni de bullying
• Amenințarea
• Excluderea din grup sau marginalizarea
• Umilirea în fața colegilor
• Injuriile sau denigrarea în mediul de la
școală sau în mediul virtual (cyberbullying)
Cauzele bullying-ului
Una dintre cele mai frecvente cauze ale bullying-ului o reprezintă

modelul de comportament preluat de acasă sau din alte medii pe care copilul
le frecventează. Astfel, comportamentul agresiv se manifestă atât în comunitate,
cât și la școală, nu numai dacă există violență între membrii familiei sau dacă se
exercită violență asupra copilului, ci și dacă în preajma acestuia se folosește un
limbaj trivial, dacă sunt violenți verbal cu alte persoane, dacă sunt conflictuali
etc. În general, un astfel de comportament al copilului reflectă dezechilibrele
din familie. Copilul învață că violența îl face de temut de către ceilalți și că asta
înseamnă putere, însă este o iluzie, iar aceste credințe false nu-i aduc beneficii.
De asemenea, lipsa educației și a inteligenței emoționale duce la lipsa de
empatie astfel încât copilul-agresor nu înțelege emoția pe care o produce și nici
nu reușește să se pună în locul celuilalt. Uneori orgoliul și egocentrismul îl fac
pe copilul-agresor insensibil și răutăcios, urmând să se pună într-o postura de
superioritate prin agresiune asupra altuia sau să atragă atenția asupra faptului
că e puternic, acesta fiind decident în grupul său de prieteni. Mai mult, reacția
martorilor poate fi interpretată ca o încurajare a agresorului pentru că râsetele
sau tăcerea îl fac pe copilul-victimă să se simtă și mai vulnerabil și să trăiască falsa
impresie că toată lumea este împotriva lui.
46
Cum ne dăm seama că
un copil este victima
bullying-ului
Este important ca adulții (părinții și cadrele didactice), să cunoască

anumite elemente sau indicii care conduc la identificarea unor situații de bullying.
În cazul în care copilul este timorat, rușinat, se închide în sine și nu comunică
problema, putem observa următoarele aspecte:
- leziuni fără a avea o explicație;

- tendința de izolare;
- îndepărtarea de prieteni;
- scăderea stimei de sine;
- scăderea performanței școlare;
- pierderea interesului pentru activitățile obișnuite;
- somatizare (stare de rău, dureri de cap, diverse probleme invocate
privind starea de sănătate, tulburări de somn și chiar tulburări ale
conduitei alimentare);
- obiecte personale rupte sau lovite (de exemplu un telefon spart, o carte
ruptă, un ghiozdan mâzgălit etc.);
- uneori comportamente de risc (fugit de acasă, absenteismul școlar sau,
mai rău, abandon școlar ori consum de substanțe interzise sau alcool).
47
Alte indicii pentru adulți
Lucruri pe care adulții le mai pot observa (părinți și cadre didactice) în

comportamentul de fiecare zi al copiilor sau le pot afla din poveștile celor mici
care au fost în rolul copiilor martori:
- un copil este mereu cauza amuzamentului colegilor lui atunci când este
îmbrâncit sau insultat de către aceștia;
- copilul este permanent exclus din grupurile de lucru atunci când au
activități comune;
- un copil este umilit în mod repetat prin afirmații defăimătoare sau
rușinoase pe seama unor însușiri fizice (de exemplu: copiii
supraponderali sau copiii scunzi, cei care poartă ochelari etc.);
- copilul care este amenințat sistematic cu bătaia sau deposedat de
lucruri personale.
Astfel, toate aceste lucruri afectează dinamica relațională a copiilor fiind

comportamente care generează stres, suferință, teamă, disconfort, nesiguranță.
Dezvoltarea psiho-emoțională a copilului agresat este direct afectată și
imediat, dar și pe termen lung.
48
46
Efectele bullying-ului
În situațiile de bullying există efecte pentru toți participanții, indiferent

de rolul lor: copilul-victimă, copilul-agresor și copilul-martor.
În ceea ce îl privește pe copilul-victimă, efectele imediate sunt
următoarele:
- anxietate în preajma colegilor;

- furie;
- depresie;
- tendința de izolare;
- probleme de sănătate (somatizare);
- scăderea performanței școlare;
- atitudine negativă față de mediul școlar (considerat nesigur);
- gânduri sau acțiuni autodistructive.
Pe termen lung pot apărea efecte diverse:
- comportament evitant (tendința de însingurare în viața de adolescent

și de adult);
- scăderea stimei de sine;
- scăderea încrederii în alte persoane;
- dezvoltarea unor fobii sociale;
- posibile probleme în plan relațional;
- sentimente de furie și nemulțumire permanentă;
- victimizare continuă.
49
Efectele bullying-ului asupra copilului-agresor:
- iluzia popularității;
- impresia falsă de a fi mai puternic și de a-i pune în inferioritate pe
ceilalți;
- riscul de a normaliza violența în viața lui, în relațiile personale din
viața de adult;
- riscul de a acționa dincolo de limitele legii.
Efectele bullying-ului asupra copilului-martor:
- simpla asistare la o situație de bullying, chiar din postura de martor,

poate constitui o traumă care să genereze efecte similare cu cele ale
copilului-victimă;
- posibilitatea de a deveni mediatori în astfel de situații;
- evitarea implicării active din cauza fricii.
50
Schimbările de comportament
ale copilului-victimă și
ale copilului-agresor
Copilul-victimă:
- se izolează;
- scade interesul pentru învățare;
- vine cu obiectele personale distruse (sparte, rupte);
- afișează tristețe și este tăcut;
- se retrage din activitățile care altădată îi făceau plăcere;
- manifestă stimă de sine scăzută și lipsă de încredere în propria persoană;
- are tulburări de conduită alimentară (fie mănâncă în exces, fie prea
puțin);
- cere bani mai mulți fără un motiv aparent (fără o destinație declarată).
Copilul-agresor:
- are manifestări de furie fără un motiv aparent;

- este dezinteresat de școală și are o atitudine negativă la adresa cadrelor
didactice;
- încearcă să atragă atenția asupra sa;
- își schimbă anturajul;
- refuză să își îndeplinească sarcinile de la școală sau de acasă;
- își bruschează frații;
- manifestă irascibilitate.
51
Sfaturi pentru copii
• Nu răspunde la hărțuire prin luptă! (trebuie sa știi că o

reacțieviolentă poate înrăutăți situația)
• Evită-l pe agresor și nu sta în preajma lui!
• Stai împreună cu alți colegi și evită să rămâi singur în proximitatea
agresorului!
• Controlează-ți furia! (încearcă să nu reacționezi la impuls indiferent
de gradul de încărcare emoțională, o reacție de furiefiind rezultatul
pe care îl urmărește agresorul)
• Fii îndrăzneț, ferm și ignoră-l pe agresor!
• Vorbește cu adulții! (povestește părinților, profesorului-diriginte /
învățător sau consilierului școlar sau altor adulți cu care te simți în
siguranță)
Cea mai importantă măsură pentru copil:

Comunicarea cu adultul, fie cu părintele sau cu persoanele resursă,
reprezintă pasul cel mai important în rezolvarea problemei. Pentru aceasta este
necesar să le explicăm copiilor că nu trebuie să se teamă, să aibă rețineri în a-i
aborda pe adulți și că multe dintre probleme pot fi rezolvate prin comunicare și
prin înfruntarea situației care produce îngrijorare.
Încurajarea copiilor trebuie făcută de la vârste fragede pentru ca ei să își
dezvolte controlul emoțional și abilitatea de autoapărare verbală, fără însă a se
folosi de violența verbală.
Cum prevenim bullying-ul
Prevenție și alte
considerente despre
fenomenul de bullying
„Violența psihologică-bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice,

verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat,
săvârșită cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință
atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,
umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup
de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi
legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie
socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea
sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce
se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și
formării profesionale.” (Legea nr. 221/2019)
Implementarea planului de prevenire și combatere a bullying-ului, la
nivelul fiecărei unități școlare, presupune:
a) activități de informare și conștientizare asupra fenomenului de bullying pentru
personalul școlii, copii și părinți;
b) măsuri de comunicare și informare internă, la nivelul unității de învățământ,
cu privire la procedurile de prevenire, identificare, raportare și intervenție a
situațiilor de bullying în spațiul școlar;
c) proceduri de intervenție în situațiile de violență psihologică-bullying;
d) responsabilizarea cadrelor didactice în scopul intervenției imediate în cazurile
de bullying semnalate sau identificate;
e) organizarea unor activități, precum concursuri, teatru forum s.a., în scopul
încurajării respectării valorilor și misiunii declarate a școlii, participarea la
identificarea, medierea sau raportarea situațiilor de bullying;
f) atragerea părinților în participarea la dezbateri și sesiuni de informare cu
privire la bullying;
g) activități de măsurare a impactului acțiunilor cuprinse în planul anti-bullying
și ale eficienței grupului de acțiune;
h) orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullying-ul.
53
Construirea unei strategii
de reacție la bullying
Prevenție și alte
considerente despre
Construirea unei strategii de reacție la bullying poate fi de ajutor întrucât

aceasta constă în pregătirea copilului pentru o astfel de situație. Concret, pregătirea
se bazează pe abordarea temei comportamentelor de bullying, în discuția dintre
părinți și copii, prin explorarea capacității lor de percepție și de semnificație a
lucrurilor.
Set de întrebări adresate copiilor pentru identificarea bullying-ului:
- Cum te-ai simțit astăzi?

- Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut la școală?
- Ce tip de comportament consideri că e urât sau agresiv?
- Ai văzut pe cineva făcând asta? Ce părere ai?
- Ce faceți în pauzele dintre ore?
- Cum este drumul spre casă?
- Dacă s-ar întâmpla ca cineva să se comporte urât cu tine, care ar fi
persoanele de la școală la care ai apela pentru a cere ajutor?
Așadar, prin doar câteva întrebări îl ajutăm pe copil să-și clarifice ideea de
agresiune sau de comportament indezirabil și îl facem să construiască printr-un
scenariu ipotetic o adevărată strategie de reacție în cazul producerii unui astfel de
incident.
54
Cum îl învățăm pe copil
să acționeze
Prevenție și alte
considerente despre
• Să evite anturajele în care nu se simte în siguranță.
• Să nu stea în preajma agresorului.
• Să aibă o replică pregătită pentru retragere atunci când simte că
este atacat.
• Să riposteze atunci când nu se simte în siguranță.
• Să apeleze la persoanele resursă.
• Să discute cu adulții (părinții, familia, profesorii) despre
problemă.
• Să echilibreze balanța prin pozitivitate atunci când simte că este
protejat de grup, respectiv să ofere o replică împăciuitoare.
• Să nu manifeste teamă sau slăbiciune care poate alimenta
comportamentul agresorului.
• Să nu considere că toată lumea este împotriva lui, în cazul în
care colegii lui fie tac fără să intervină, fie râd de el împreună cu
agresorul.
Adulții ar trebui să le explice copiilor că martorii acestor comportamente

râd pentru că se tem să nu fie ei înșiși în rolul celui agresat, dar asta nu înseamnă
că sunt împotriva copilului-victimă. Clarificând acest lucru, copilul-victimă chiar
dacă va fi lipsit de sprijin, nu va trăi impresia falsă de ostilitate a întregului grup
îndreptată asupra sa.
Sunt necesare metode eficiente pe care adulții să le practice și prin care
să ofere copiilor educația socio-emoțională de care au nevoie pentru a dezvolta
relații sănătoase. Aceste demersuri pot fi făcute numai prin implicarea triadei
școală-familie-copil pentru obținerea unui climat pozitiv în școală, locul unde se
întâmplă de obicei cele mai multe acțiuni de bullying între copii.
Pentru a nu ne focusa pe tratarea problemei, ci pe ceea ce este cel
mai important - prevenția, ar fi necesare exerciții efectuate în grupul de copii,
coordonate de un adult, prin care să se realizeze coeziunea de grup, iar copiii să
învețe că fiecare dintre ei are rolul său.
Oferim mai jos câteva exemple sumare de exerciții care pot fi la îndemâna
55
adulților – părinți sau cadre didactice.
Nu de puține ori, în colectivul de elevi sau în grupul de prieteni, mulți
își doresc să fie lideri și, astfel, luptă pentru popularitate și întâietate, de cele mai
multe ori ajungându-se la conflicte între copii. Pentru această situație, recomand
adulților (învățător / profesor-diriginte / profesor-consilier) să lanseze un joculeț
în cadrul căruia copiii ar trebui, în deplină discreție, să completeze pe un bilețel
următoarea afirmație:
„Dacă nu aș fi eu liderul clasei, consider că ar trebui să fie …”.
În general, exercițiile de tipul „Cum ar fi dacă…” îi stimulează pe copii să ia
în considerare și alte scenarii sau posibilități, astfel încât să nu mai fie încrâncenați
pe o idee fixă.
De asemenea, analizarea corectă a propriilor însușiri îl conduce pe copil
la conștientizarea calităților sale care-l fac diferit de ceilalți și, mai mult, ajunge
să accepte că toți cei din clasă au însușiri pozitive și sunt diferiți. Astfel, copiii vor
ști că fiecare instrument are rolul său într-o orchestră la fel cum și fiecare elev are
rolul său într-o clasă. A înțelege și a accepta diferențele dintre ei îi ajută pe copii să
relaționeze armonios și să fie mai toleranți unii cu ceilalți.
Un alt exercițiu recomandat este schimbarea colegului de bancă pentru o
perioadă limitată, în mod aleatoriu, copiii ajungând să interacționeze mai bine și
să se descopere unii pe ceilalți.
Tot din prevenția bullying-ului face parte și oferirea de feedback-uri
pozitive. Atunci când copiii se obișnuiesc să își ofere aprecieri, să spună „te rog”,
„mulțumesc”, dinamica relației se schimbă fără a presupune în mod greșit că nu
vor mai exista conflicte între copii. Vor fi certuri sau discuții conflictuale, dar mai
puțin probabil bullying.
Cum procedăm cu acest feedback pozitiv? La fiecare final de semestru, în
ultima zi de participare la ore, copiii ar trebui să ofere fiecărui coleg din clasă un
bilețel în care să îi transmită mulțumiri pentru un gest făcut în timpul semestrului
sau să îi ofere o apreciere pentru un lucru făcut sau spus în acestă perioadă.
Exercitiul, coordonat de cadrul didactic, presupune ca niciun coleg să nu fie
56
omis, fiecare trebuie să plece acasă cu un feedback pozitiv primit de la fiecare
dintre colegii lui. Acest exercițiu presupune pe de-o parte oferirea unei emoții
pozitive și mulțumirea faptului de a fi apreciat și, pe de altă parte, copiii reușesc să
treacă peste neînțelegerile avute între ei pe parcursul semestrului. Chiar dacă au
existat conflicte, certuri diverse, prin acest exercițiu ele vor avea o finalitate sau o
„vindecare”.
Astfel, se îmbunătățesc relațiile la nivel de grup, fiecare simte că are
suport și apreciere din partea celorlalți, nimeni nu se mai simte total neapreciat
sau singur în fața unor agresiuni.
57
Părinte-prieten sau
părinte-autoritar
Prevenție și alte
considerente despre
O afirmație pe care o aud adesea de la părinți sună așa: „eu vreau să fiu
prieten cu copilul meu”. Ce este în spatele afirmației? Setarea rolurilor? Nicidecum!
Dorința părintelui este de a avea o bună comunicare cu copilul și așa este firesc,
însă modul în care este enunțată, propoziția distorsionează sensul, producând
modificări și la nivel comportamental, decizional etc.
Constatăm că părintele îi cere copilului să ia parte la luarea deciziilor
familiei chiar și în chestiuni care nu-l privesc neapărat pe acesta. Părinții și bunicii
îl întreabă pe copil ce-și dorește să mănânce la micul dejun sau la cină și, pentru
că cel mic care nu știe ce este bine pentru el, ce este sănătos, ci numai ce este
gustos, va cere să mănânce junk-food sau diverse dulciuri. În acest fel, conduita
alimentară nu este cea corectă, apar creșteri în greutate, tulburări de somn și,
inevitabil, mai târziu apar conflictele privitoare la refuzul copilului de a mânca ce
este sănătos sau de a respecta un program normal de masă. Așadar, a fi prieten
cu copilul nu înseamnă a-l trata ca pe un adult și a-i da libertate totală de decizie,
ci înseamnă să cultivăm comunicarea, să nu-l judecăm, să încercăm să înțelegem
cum gandește și ce nevoi apar pe parcursul dezvoltării sale.
Una din nevoile importante ale copilului este să fie ascultat și acceptat.
Atunci când îi vom oferi copilului confort emoțional și siguranța că vom avea
mereu disponibilitate să vorbim atunci când are nevoie, ne face să fim suficient de
„prieteni” cu copiii noștri.
Problema recunoașterii autorității reprezintă o temă importantă pentru
că este necesar să înțelegem de ce părintele trebuie să fie perceput ca autoritate și
cum se reflectă acest lucru în relația cu copilul, cu școala și, ulterior, cu societatea.
Pe măsură ce ne întrebăm cum să diminuăm riscurile și efectele negative ale
fenomenului de bullying, ne dăm seama că problema este extrem de complexă
și că multe lucruri ar fi de analizat: cauze, factori favorizanți, reacțiile societății,
efectele imediate, dar și cele pe termen lung. Agresiunea verbală sau fizică
repetată îndreptată asupra unui copil produce o emoție negativă intensă care nu
trece repede. Emoția generată de umilință, hărțuire între copii, etichetări dure și
altele asemenea lasă urme adânci și contribuie la modelarea comportamentului
copilului.
58
Sfaturi pentru părinți
și cadre didactice
Prevenție și alte
considerente despre
Modul în care vor relaționa copiii în viitor, ca adolescenți și adulți, este

modelat de relația dintre părinte și copil pentru că aceasta este fundația pe care
se construiesc toate relațiile viitoare ale acestora. Astfel, părintele trebuie să se
pregătească pentru a înțelege abordarea optimă a comunicării cu copilul său
înainte ca fenomenul de bullying să apară.
Părinților le revine sarcina de a-i ajuta pe cei mici să înțeleagă primele
experiențe negative, nu psihologul, cadrele didactice sau altcineva. Astfel,
pregătirea lui într-un mediu securizat de către persoana care reprezintă baza lui
de atașament și de siguranță, va asigura reacția corectă și echilibrată a copilului
în cazul în care este pus în situații dificile. Așadar, va riposta ori va ști să îl evite
pe agresor sau să ceară ajutorul persoanelor resursă (consilier, învățător, profesor-
diriginte etc.).
Indicat ar fi ca adulții să facă diferența între o ceartă oarecare și bullying
pentru ca micile răutăți dintre copii să nu fie considerate astfel, ci să le departajăm
corect de ceea ce înseamnă hărțuirea și efectele acestora: apariția sentimentului
de teamă, de rușine, scăderea stimei de sine, frica de a nu fi respinși și de adulți,
sustragerea de la sarcinile școlare sau chiar abandonul școlar în unele cazuri.
Certurile obișnuite, inerente, provoacă emoții negative firești pe când
bullying-ul se referă la cruzime, la producerea suferinței și chiar a unor traume
atunci când agresorul nu are limite comportamentale sau nu face diferența între
ce este acceptabil și ce nu este, din lipsă de educație ori de empatie.
Chiar dacă se recomandă ca părinții să își responsabilizeze copiii din
ce în ce mai mult, asta nu înseamnă că nu trebuie să ofere protecție și suport
copiilor atunci când au nevoie. Adulții ar trebui să știe că e necesar să fie receptivi
la nevoile copiilor, să reacționeze și să se implice pentru a-i învăța pe aceștia cum
să facă față provocărilor. De asemenea, e nevoie ca părinții să știe că atitudinea
pe care o au față de fenomenul de bullying nu reprezintă „un amestec în treburile
celor mici” pentru a-i proteja în globul lor de sticlă, ci este poziția corectă pe care
trebuie să o ia atunci când copilul se simte depășit de situație, când agresivitatea
se manifestă dincolo de limitele acceptate și când reprezintă un pericol pentru
integritatea fizică și psihică a semenilor noștri (mici și mari).
59
Conceptul de autoritate
în educație
Prevenție și alte
considerente despre
În ultimele două decenii a tot fost promovată educația pozitivă (permisivă)

cu toleranță dusă la extrem și asta pentru că se simțea nevoia de schimbare.
Acest gen de educație s-a dovedit că nu este benefică pentru copil întrucât
acesta nu mai are provocări, nu mai experimentează un spectru larg al emoțiilor
(fie ele și negative), iar pe viitor nu va ști cum să reacționeze și cum să facă față
problemelor inerente care vor apărea în viața lui.
Este important să îi arătăm copilului rolul său corect în familie, faptul
că poate lua parte la procesul de analiză a unei probleme în urma căreia adulții
vor lua o decizie, că și părerea lui contează, dar că nu el este factorul decizional
în familie. Mulți dintre părinți cedează în fața manifestărilor ferme ale copiilor și
spun că „sunt copii cu personalitate”, însă nu fac decât să își îngreuneze sarcina
de educare și de ghidare a adolescentului de mai târziu. Copiii trebuie să învețe
că „prietenia” cu părintele este de fapt o comunicare deschisă și sănătoasă, dar că
părintele este și autoritate pentru el.
Cel mai important dar pe care îl putem oferi copiilor noștri este să-i
educăm pentru a deveni persoane responsabile și independente, iar autoritatea
este un element deosebit de important. Respectând autoritatea acasă, respectiv
pe părinți, copiii vor ști să respecte persoanele care reprezintă autoritate la școală
(învățătoare / dirigintă / director) și, evident, vor avea respect față de lege și de
regulile societății, la maturitate.
Ce se întâmplă însă cu un copil căruia acasă i se permite orice, atunci
când ajunge în mediul școlar? Dacă acasă îi este permis orice, la școală, sarcina
persoanelor-resursă (consilier școlar, diriginte, învățător etc.) este mult îngreunată
pentru că nu vor mai putea media sau gestiona cu ușurință conflictele dintre copii,
iar acestea sunt inerente.
Adesea apar situații delicate în care cadrele didactice și părinții nu găsesc
calea potrivită de comunicare pentru a-i sprijini pe copii să-și rezolve conflictele.
Uneori părinții preferă să preia pe de-a întregul problemele copiilor spre a le
rezolva și ajung să se răfuiască între ei, adulții. Este foarte bine să răspundem
la nevoia copilului de a primi ajutor, dar nu e cea mai potrivită cale să preluăm
problema cu totul, ci să încercăm să-l facem să conștientizeze situația, să o
60
analizeze corespunzător, urmând ca ulterior, împreună, să găsim soluții oportune
pentru a o rezolva. Altfel, copilul va învăța că mereu se află cineva în spatele său
care va interveni și va prelua sarcina.
Așadar, limitele trebuie trasate corect în educație, iar relaționarea în
familie trebuie să se bazeze pe respect și pe recunoașterea autorității părintelui,
condiții fără de care copilul nu se va simți pregătit să socializeze și să se raporteze
corect la semenii lui.
Dacă vrem să creștem copii responsabili și puternici, trebuie să fim mai
fermi. Atenție: a fi ferm nu înseamnă a fi dur, ci doar hotărât atunci când decizia
este luată sau când regulile au fost trasate.
În cazul unei situații de bullying, reacția de prim moment, răspunsul
emoțional al adultului este cel care ar trebui gestionat și abia apoi educarea
copilului agresat cu privire la atitudinea pe care trebuie să o adopte.
Când copilul vine trist de la școală și povestește că a fost umilit sau lovit,
el are nevoie să fie ascultat, înțeles și să fie asigurat că acest lucru nu se va repeta.
Așadar, e vorba de suportul oferit de părinți.
Ca adulți, nu trebuie să ne poziționăm pe picior de război cu părintele
copilului-agresor oricât de revoltați am fi, ci trebuie să găsim o cale de comunicare
amiabilă pentru a rezolva problema, a ne asigura că nu se va mai repeta.
Extinzându-se și între părinți, conflictul se poate acutiza între copii și, în loc să-i
ajutăm să aplaneze și să renunțe la comportamentul violent, nu facem altceva
decât să agravăm situația.
Frecvent, părintele copilului-agresor refuză să accepte realitatea, deși
știe că în spatele comportamentului copilului său există o teamă, o confuzie
emoțională sau o altă cauză ce are rădăcina în familie. Nerecunoscând problema
este ca și când ar nega existența ei deși acceptarea faptului că există o problemă
reprezintă primul pas spre rezolvarea acesteia. Dacă părintele copilului agresor
recunoaște că nu știe să gestioneze aceste comportamente ale copilului său,
soluția poate fi găsită împreună cu cadrele didactice, cu consilierul școlar sau cu
psihologul.
61
Orice părinte își dorește pentru copilul lui să fie acceptat, iubit și apreciat
de către grupul din care face parte, de prieteni, de colegii de la școală, iar acest
lucru se va întâmpla numai dacă el va ști să ofere o atitudine pozitivă. Copilul-
agresor se impune prin teamă, acesta crezând că doar prin insuflare fricii va
ajunge să fie respectat, deși nevoia lui reală este de a fi acceptat și iubit. Ca să poată
ghida și modela comportamentele copiilor este necesar ca părinții să se pună în
contact cu nevoile reale ale copiilor.
Reacțiile adultului influențează comportamentul copilului, percepția
lui asupra lumii înconjurătoare îi generează frici cu care acesta nu s-a născut,
ci pe care le-a preluat din reacțiile părinților. Astfel acesta învață că trebuie să
răspundă unor așteptări pe care, de cele mai multe ori, nu le înțelege. Iată de ce
este important ca noi, adulții - modele pentru cei mici - să ne rezolvăm conflictele
interioare pentru a fi echilibrați în raport cu copilul. De aceea trebuie să găsim
timp și răbdare pentru a-l observa pe copil, a-l asculta și a-i înțelege frământările.
Vorbind cu copilul și stimulându-l să povestească lucrurile de peste zi, îl
vom determina să revină cu gândul asupra întâmplărilor care l-au marcat, asupra
deciziilor pe care le-a luat și să-și dorească anumite schimbări în comportamentul
propriu.
62
Povestea personală
Prevenție și alte
considerente despre
Discutând cu părinții în cadrul sesiunilor de lucru, organizate în ultimii

ani, despre nemulțumirile lor privind comportamentele agresive și hărțuirea
dintre copii în mediul școlar constat că mulți dintre ei afirmă că se pune prea
mult accent pe fenomenul de bullying, pentru că răutăți între copii au existat
întotdeauna, etichete s-au pus dintotdeauna și am supraviețuit cu toții indiferent
de context. Totuși, dacă astăzi pe copii îi afectează mai mult decât ne afectau pe noi
aceste lucruri, înseamnă că ceva s-a schimbat, fie în percepția copilului agresat, fie
în abordarea problemei de către adulți sau poate chiar a crescut agresivitatea. De
fapt, toate acestea sunt răspunsuri corecte.
„Antrenamentul” pe care îl realizăm astăzi cu copiii face diferența. Modul
în care îi pregătim acasă pe copii pentru situații dificile ce pot apărea în cercul
de prieteni sau de colegi s-a schimbat. Și, da, unii dintre părinții participanți la
seminariile de parenting au recunoscut că nu i-au pregătit în niciun fel. Aceștia
le-au arătat filme distractive, le-au oferit jucării care mai de care mai sofisticate și
mai moderne, le-au spus povești frumoase și i-au trimis apoi în colectivitate fără
să le spună că pot apărea conflicte pe care ar trebui să știe să le gestioneze.
Copilul-agresor are și el povestea lui neștiută de ceilalți și, de cele mai multe
ori, nedeslușită nici de propria lui familie. Uneori, părinții, prinși în conflictele de
cuplu sau ale familiei, scapă din vedere faptul că și copilul ajunge să preia din
comportamentul lor, are trăiri pe care nu știe sau nu găsește momentul oportun să
le exprime. Un copil neglijat sau lipsit de atenția părinților preocupați de lupta din
cuplu a acestora ori un copil neascultat, neințeles, însingurat în propria familie,
nu va ști să ceară atenție sau afecțiune de la cei dispuși să i-o acorde. El lovește,
țipă, bruschează, îi umilește pe ceilalți pentru a obține atenția dorită sau ceea ce
crede el că înseamnă respectul celorlalți. Din poveștile copilului-agresor lipsesc
personajele pozitive, lipsesc prințesele și eroii, lipsește Zâna cea bună. Personajele
din poveștile sale se ceartă, se insultă, se detestă.
63
Cum reacționează un copil
respins de grup
Prevenție și alte
considerente despre
În grupul de copii, în colectivitatea de la școală, chiar dacă în general

lucrurile merg bine, apariția conflictelor este inerentă. Când umilința și jignirile
apar repetitiv transformându-se în hărțuire și devin un mod frecvent de
interacțiune, atunci apare problema. Copilul-victimă se simte singur într-un
scenariu dramatic în care trebuie să facă față unei situații care presupune violență
fizică, verbală sau psihică.
Prima reacție a copilului-victimă este de a căuta aliați, dar privind în jur,
surprinde nepăsare, tăcere sau amuzament pe seama lui din partea martorilor.
Apoi se luptă cu emoția, se retrage în suferința lui pe care încearcă să o consume
în singurătate cu speranța că toate acestea se vor opri mai repede. Mergând
acasă, începe o altă frământare: oare să le spună părinților sau nu? În legătură
cu intervenția familiei, copilul victimă își face scenarii tot despre umilință: dacă
părinții vor veni la școală ca să facă scandal și după plecarea lor se dezlănțuie o
altă furtună și un alt șir de umilințe, mai mari și mai greu de dus? Dacă se va isca
un conflict între adulți, respectiv între părinții lui și ai copilului agresor și, de ce
nu, și doamna învățătoare? Dacă doamna se va supăra pe el? Dacă vor râde colegii
de el și îl vor batjocori mai tare? Și frica îi blochează orice gest de a cere ajutor.
Târziu, la capătul răbdării și obosit să se mai lupte cu umilința, le spune părinților.
Cândva, cu ani în urmă, atunci când profesorul / învățătorul reprezenta
cu adevărat o autoritate pentru copii, expresia „te spun lu’ doamna” oprea
conflictul instant. Nu de frică, ci din respect, dar și din dorința de a nu o supăra
pe „doamna”. Profesorul / învățătorul este figura de atașament și de siguranță în
mediul școlar, iar copilul trebuie să se simtă protejat.
În situația în care conceptul de autoritate lipsește, conflictele escaladează,
iar copilul-victimă se simte fără apărare. În trecut, invocând intervenția doamnei,
copilul-victimă arăta că nu e singur, că are protecție, iar copilul-agresor se oprea
din respect față de autoritate, accepta că acest comportament trebuie să se
oprească. Daca nu, doamna chema părinții și rezolvau de comun acord problema
64
împăcându-i pe cei doi. Totul se încheia întotdeauna cu o împăcare, chiar dacă
uneori era cam forțată sau doar aparentă, dar conflictul se termina aici.
Ceea ce lipsește astăzi este respectul și recunoașterea autorității. Dar acest
lucru se poate îndrepta dacă vrem și dacă înțelegem că este important și mai ales
știind că este pentru binele copiilor.
65
Integrarea în
grupul de prieteni
Prevenție și alte
considerente despre
Când un copil încearcă să se integreze într-un grup, într-un colectiv de

colegi, ne adresăm întrebarea de ce se ajunge la bullying uneori, iar primul gând
ar fi legat de inabilitatea noului sosit de a se face plăcut, de a socializa sau de a se
adapta la trendul grupului. Este firesc să fie așa, doar suntem diferiți. Totuși, să
nu uităm că printre membrii grupului există deja un lider care își dorește să îi fie
recunoscută influența și de proaspătul venit, iar ceilalți îl susțin, chiar dacă nu
sunt întru totul de acord cu abordarea răutăcioasă. Când un copil ajunge într-un
colectiv nou, de exemplu în clasă cu colegii, se poate izbi de indiferența unora sau
poate fi întâmpinat chiar cu ostilitate de grupul deja constituit. Ca adulți, reușim
să gestionăm mai bine unele situații dificile, dar pentru copii nu e la fel.
Ei au nevoie de modele, de suport, de curaj sau de niște abilități sociale ce
trebuie cultivate în timp.
Avem, așadar, două direcții de abordare:
- modul în care copilul va fi învățat să gestioneze problema rejectării din

partea grupului;
- modul în care se va realiza coeziunea grupului sub îndrumarea
adultului (învățător, diriginte etc.).
Când copilul vine de la școală supărat și rănit de respingerea colegilor,

nevoia copilului este de protecție și de siguranță. Însă felul în care îi va fi oferită
protecția va influența comportamentul acestuia mai târziu. Dacă îl asigurăm pe
copil că suntem alături de el și că nu este singur (ceea ce este corect să facem), dar
folosim departajarea „noi” și „ei” și expresii de tipul „lasă că îi aranjăm noi” sau
„să vezi ce le fac…” etc., deși copilul se liniștește pentru moment, se va crea ideea
de opoziție permanentă și, copilul se pregătește involuntar de o luptă îndelungată.
Dacă suportul emoțional oferit se bazează pe ascultare și înțelegere, căutare de
soluții pentru împăcare și împrietenire, percepția lui despre relaționare va fi
diferită și procesul de adaptare va fi mai ușor.
66
A doua direcție de lucru despre care vorbeam privește setarea cadrului
relațional dintre cadrul didactic și părinți, pe de-o parte, și dintre cadrul didactic
și elevi, pe de altă parte. Dacă s-ar clarifica încă de la început care sunt nevoile
reale ale copiilor și dacă anumite aspecte ce țin de educație ar fi înțelese și acceptate
la nivelul grupului de adulți (părinți și cadre didactice), misiunea învățătorului
sau profesorului diriginte (educație, instruire, echilibrare a relațiilor în cadrul
grupului de elevi etc.) ar fi mai ușor de dus la îndeplinire.
Ce este de făcut dacă un copil este respins de grupul de copii - întâmpinat
cu ostilitate în loc să fie primit cu căldură în noul colectiv - și devine el însuși
agresiv? Este imperios necesară intervenția adulților pentru a oferi suport și
ghidare copiilor în a aplana conflictul și a înțelege și accepta diferențele dintre
ei. Intervenția adulților nu trebuie să aibă ca scop învinovățirea cuiva sau
extinderea conflictului, ci stingerea acestuia prin împăcarea părților. Cum putem
preîntâmpina astfel de situații?
Este indicat ca la vârste cât mai mici, copilul să fie învățat să coopereze, să
negocieze, să accepte că într-un joc poate câștiga sau poate pierde, că e important
să se bucure împreună cu prietenii lui de reușitele proprii sau de ale celorlalți, să
ofere sprijin, să nu se supere atunci când ceilalți nu-i fac pe plac și așa mai departe.
Dezvoltându-i copilului abilitățile sociale, empatia și inteligența emoțională, el va
deveni o persoană apreciată și o companie dezirabilă pentru ceilalți.
67
Bullying-ul pe internet
(cyberbullying)
Prevenție și alte
considerente despre
Astăzi, când tehnologia a ajuns la o dinamică a dezvoltării foarte mare,

mediul virtual este accesibil tuturor, pentru copiii născuți în era digitală acesta
este locul perfect în care se manifestă, chiar mai liber decât în viața reală, în
interacțiunea directă față-n față cu ceilalți. Așadar, dacă vorbim despre bullying nu
putem să nu luăm în discuție și hărțuirea în mediul online, denumit cyberbullying.
Hărțuirea online capătă o mare amploare și poate trezi sentimente de însingurare,
teamă, tristețe, uneori chiar disperare, având un impact emoțional, social și
cognitiv important asupra tuturor copiilor implicați, fie ei victime, martori sau
agresori.
Ca adulti, știm foarte bine că trăind în era tehnologiei ne este extrem
de greu să limităm folosirea telefoanelor, tabletelor, precum și accesul copiilor
și adolescenților în mediul virtual. Ceea ce putem face este să-i supraveghem în
scopul de a-i proteja, respectiv să știm exact cât timp petrec online, ce site-uri
accesează și cu ce persoane vorbesc. Totuși, oricât am fi de precauți, nu putem
evita situațiile în care copiii răspândesc zvonuri, informații denigratoare, poze
trucate sau filmulețe prelucrate în care batjocoresc un coleg sau îl prezintă în
ipostaze rușinoase, efectul unui astfel de gest fiind greu de suportat de copilul-
victimă, mai ales când nu se poate apăra el însuși, având în vedere că și adulții sunt
puși în dificultate când trebuie să rezolve o astfel de problemă.
Ce este de făcut? Marea majoritate a părinților se focusează pe timpul
petrecut de copii pe internet sau pe rețelele de comunicare / socializare. Poate că
ar trebui să avem o privire de ansamblu asupra problemei: timpul, conținuturile,
persoanele cu care interacționează și efectele imediate sau cele pe termen lung.
Dobândirea abilităților sociale și modelarea comportamentului copilului
în mediul virtual cad în sarcina părinților. Pentru copil e necesar să fie ghidat în
lumea digitală la fel cum este ghidat în învățarea scrisului și cititului. Fără această
ghidare, copilul nu va ști cum să procedeze și va rătăci în spațiul virtual expunându-
se pericolelor și experimentând la întâmplare, risipind resurse valoroase printre
care timp, energie și concentrare.
68
Prin urmare, este momentul să tragem un semnal de alarmă referitor
la instruirea adulților cu privire la educarea copiilor în ceea ce înseamnă
comunicarea online, ce este permis și ce nu, ce poate fi periculos pentru prezent
și pentru viitor, care sunt limitele unei comunicări sănătoase și sigure în mediul
virtual. Atunci când știm că le acordăm un timp pentru comunicare online,
trebuie să le explicăm copiilor cât de important este să lanseze în scris cât mai
puține detalii despre viața personală, să nu transmită fotografii indecente sau care
pot fi folosite de către alte persoane în scopul defăimării lor, că oricât de sigură
pare relația de prietenie cu semenii lor, oricând acest lucru se poate schimba în
defavoarea lor.
Rețelele de socializare au devenit arena în care se dau luptele pentru
popularitate și în care s-a întețit în timp fenomenul de bullying cibernetic. Așadar,
chiar dacă perioada pandemiei a presupus distanțare fizică, izolare, totuși, copiii
au continuat să relaționeze în mediul virtual și nu întotdeauna într-o manieră
sănătoasa.
Totuși, bullying-ul cibernetic a reprezentat de multă vreme o problemă
și a tras semnale de alarmă îndeosebi pe parcursul ultimului deceniu. Faptul că
reacțiile toxice și agresivitatea verbală devin mult mai facile în mediul virtual,
mulți copii au recurs la acest tip de hărțuire, iar adulții au avut nevoie să identifice
sau să creeze pârghiile legale pentru a putea gestiona acest fenomen. Ceea ce mai
putem face noi, adulții, ar fi să abordăm această temă a eticii în comunicarea
online la nivelul unei școli sau într-o comunitate, atât cu copiii, cât și cu cadrele
didactice și cu părinții. Este nevoie de un efort conjugat între părinți, cadre
didactice și autorități pentru a diminua pe cât posibil fenomenul de bullying în
școli. De asemenea, este imperios necesară dezvoltarea inteligenței emoționale în
rândul copiilor, educarea în sensul gestionării furiei în special și a emoțiilor, în
general.
69
Copilul-problemă
Prevenție și alte
considerente despre
Când marea majoritate a colegilor se revoltă din cauza comportamentului

unui copil agresiv (verbal / fizic), acesta devine un copil-problemă. Acesta va
fi problema copiilor din clasă care încep să se ferească de el, să îl respingă sau
să îl tolereze trăind un sentiment de teroare pe care acesta îl exercită asupra lor
sistematic, mai exact ajung într-o relație bazată pe frică.
El va fi și problema părintelui său care va întâmpina nemulțumirile din
partea învăţatoarei / dirigintei și ale părinților celorlalți copii sau se va simți
depășit de situație pentru că nici acasă, în general, lucrurile nu stau prea bine.
Fiecare familie are o poveste a sa, o istorie cu victorii, dar și cu multe înfrângeri,
cu dezamăgiri sau emoții încă neîmblânzite. Copilul-agresor este și problema
părinților colegilor săi pentru că aceștia sunt cei chemați să ia atitudine, lor li se
cere ajutor. Și, nu în ultimul rând, el este și problema cadrului didactic.
Prin urmare, o problemă comportamentală a unui copil poate fi rezolvată
numai cu eforturile conjugate ale tuturor celor implicați. Și accentuez: IMPLICAȚI,
nu vinovați sau răspunzători. Nu e o luptă de tip „care pe care”, singura miză fiind
îndreptarea lucrurilor, nu identificarea vinovatului. În abordarea problemei se
aruncă acuze și toată lumea se focuseză pe identificarea celui care se face vinovat
de situație: unii spun că este vorba despre familie sau că profesorii sunt vinovați,
alții îl învinovățesc direct pe copil și așa mai departe.
Intervine din nou întrebarea „ce este de făcut?”. În multe dintre cazuri,
eforturile se concentrează pe îndepărtarea elementului perturbator: copilul-
agresor. Este în beneficiul copiilor, al cadrului didactic sau al părinților copiilor
din clasă? Totuși nu aceasta este soluția: copiii vor învăța astfel metoda rejectării,
fuga din fața dificultăților și comportamentul evitant.
Indiferent de modul în care a apărut bullying-ul într-o clasă, de toate
demersurile făcute sau doar intențiile manifestate pentru a rezolva această
problemă, soluția stă în implicarea tuturor și înțelegerea faptului că îndreptarea
unui comportament inadecvat astăzi poate ajuta la dezvoltarea psiho-emoțională
armonioasă a copiilor din acel colectiv și modelarea unui individ dezirabil pentru
societate, respectiv a copilului care a fost cândva copilul-problemă.
70
Atitudinea corectă în fața
manifestărilor de violență
Prevenție și alte
considerente despre
Un copil care a fost agresorul colegilor săi și care rămâne în conștiința

părinților copiilor din clasă drept „copilul-problemă”, poate fi recuperat și își
poate reconstrui în timp relația cu colegii săi, dar pentru aceasta este nevoie de
timp, răbdare și pricepere în a-l ghida. Când schimbarea este foarte aproape să
se producă, înțelegerea și flexibilitatea din partea adulților contează enorm, este
nevoie de pregătire și de răbdare.
Pe bună dreptate, părinții își adresează o serie de întrebări: „Cum îi
învățăm pe copii să reacționeze la violență? Ce să facă în momentul în care un
coleg îi lovește?”.
Prima tendință a copilului este să reacționeze emoțional, nu rațional,
adică printr-un gest similar sau prin plâns și lamentare. La școală, răspunsul
cu violență la o acțiune a copilului-agresor nu rezolvă problema, ci o sporește,
atrage după sine o altă acțiune urmată de o altă reacție și tot așa. Deși pare dificil,
trebuie să-i învățăm pe copii să nu răspundă impulsiv, să-și ia timp de reflecție, să
amâne reacția și, eventual, să aștepte momentul în care să se consulte cu adulții
în privința experienței trăite. Răgazul pe care și-l ia copilul până la interacțiunea
cu adultul face să se detensioneze emoția. Adulții trebuie să se arate disponibili
și responsabili când copilul le expune problema. Situațiile de bullying nu pot fi
gestionate numai de copil, el trebuie ajutat, încurajat, alinat. Nu avem voie să nu
luăm atitudine, nu putem trece cu vederea ca și cum a fost doar o întâmplare
oarecare pentru că, în acest caz, copilul-victimă se simte nedreptățit și nesusținut,
situație în care va căuta să-și facă dreptate singur, tot prin violență sau prin metode
total nepotrivite. Este necesar să fie ascultat și înțeles, să identifice emoțiile pe care
le-a trăit, să constate cauzele sau împrejurările în care s-a produs acel incident,
să vorbească despre problema lui. Dacă nu își face dreptate singur, mai există
și varianta în care copilul devine timorat, se însingurează, lipsește de la școală,
dezvoltă fobii sociale și o serie de alte probleme.
Revin însă asupra unui detaliu important: problema se rezolvă între
părinții celor doi copii implicați fără însă a transfera și amplifică problema
transformând-o într-un conflict al adulților. Orice discuție trebuie finalizată cu
71
împăcarea celor doi copii și cu conștientizarea greșelii comise pentru că orice
experiență poartă cu sine o lecție ce trebuie înțeleasă şi învățată de către toți
actorii implicați.
Este drept că trebuie să-i responsabilizăm pe cei mici să-și gestioneze
singuri relațiile cu prietenii și colegii, mai ales când, după o mică ceartă, se împacă
și revin la tipul de cooperare dinaintea conflictului. Însă, în cazul unei situații
de bullying, totul se întâmplă conform unei strategii prin care se urmărește, în
mod premeditat, umilirea sau agresarea fizică ori verbală a copilului-victimă. În
acest caz, problema se complică pentru că, în spatele copilului agresiv este grupul
de martori (copii) care, prin pasivitate, încurajează comportamentul agresiv
al acestuia. Vorbim aici despre o luptă inegală, un abuz așadar, în care copilul-
victimă are în fața lui pe agresor, însoțit de grupul de martori. În perceptia lui,
copilul-victimă este singur împotriva tuturor.
Așadar, pentru echilibrare și pentru gestionarea corectă a situației e
necesară implicarea adulților: părinți, cadre didactice etc.
Detensionarea pe moment a emoției generate de conflict nu este
suficientă, ci ar trebui analizate cauzele și împrejurările care au favorizat apariția
acestei situații. Astfel, împăcarea părților nu trebuie făcută formal, superficial, ci
trebuie ca fiecare dintre cei implicați să primească ceva: copilul-victimă are nevoie
de încurajare și de suport pentru recăpătarea încrederii și siguranței, iar copilul-
agresor are nevoie să înțeleagă efectele faptelor sale și repercusiunile, are nevoie
să-și dezvolte empatia și să învețe să accepte regulile unei relaționări echilibrate
în comunitatea din care face parte. Fără concluzii și învățarea lecției în urma
experienței trăite, frământarea și suferința sunt inutile de ambele părți.
Toate acestea pot fi realizate lucrând atât cu copilul-victima și cu copilul-
agresor, cât și cu copiii martori, prin tehnici de dezvoltare personală direcționate
pe acest tip de problemă. De asemenea, înainte de a interveni individual sau la
nivelul grupului de copii, este imperios necesar să se lucreze cu părinții copiilor
implicați (victima-agresor-martori) pentru a oferi soluții de comunicare eficientă
în ghidarea copiilor.
72
Frica – piedică în luarea
atitudinii
Prevenție și alte
considerente despre
Dacă ne punem întrebarea de ce copiii aleg să fie pasivi în fața

evenimentelor neplăcute, a manifestărilor violente exercitate sub ochii lor asupra
altui coleg, răspunsul este unul cert: de frică. Și aici, frica are multe fețe: frica de a
nu deveni din martor victimă, frica de a nu ști să riposteze atunci când va fi părtaș
activ la conflict, frica de umilință, frica de a nu fi el cel singur în fața tuturor și așa
mai departe.
Instinctual, copilul-martor fuge de pericol și nu știe că prin pasivitate pare
că oferă sprijin agresorului, îi întărește comportamentul și, astfel, se perpetuează
acest tip de interacțiuni între copii. Acesta este și motivul pentru care copilul-
martor trăiește intens un sentiment de teamă și de vinovăție difuză, fără însă să
îşi înțeleagă trăirile. Iată de ce este necesar să rezervăm timp suficient pentru a
ne ocupa de emoțiile copiilor și de a-i ajuta să își construiască strategii sănătoase
pentru situații ipotetice cărora să știe să le facă faţă.
Soluțiile pe care adulții le găsesc în rezolvarea cazurilor de bullying
trebuie să urmărească îndreptarea comportamentului și rezolvarea conflictului la
nivel de colectiv.
Un copil îndepărtat din grup se va integra în altul, dar comportamentul
va fi același, iar obiectivul corect stabilit este să îndreptăm comportamentul, nu să
îndepărtăm agresorul transferând astfel responsabilitatea către altcineva.
73
Concluzii și considerații ﬁnale
Privind acțiunea de bullying îndeaproape, ne focusăm pe rezolvarea

diferendului iscat între copii, pe îndreptarea comportamentelor și pe consilierea
psihologică a copilului-victimă, a copilului-agresor, dar și pe consilierea familiilor.
Dacă însă facem un pas în spate și privim situația globală, știm că
prevenția este cheia problemei și că nevoia societății de azi este de a se preocupa
de dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, de educația parentală privind
comunicarea sănătoasă dintre copii și adulți, precum și de promovarea
comportamentelor prosociale.
Efortul de reducere a fenomenului de bullying trebuie să fie unul concertat,
desfășurat de toți actorii implicați în actul educaţional, respectiv familia, școala,
autoritățile, astfel încât să putem observa eficiența programelor anti-bullying
dezvoltate și implementate de-a lungul timpului cu scopul de a aduce plus valoare
de la o etapă la alta și de a face din comunitate un loc mai bun și mai frumos
pentru generațiile actuale şi viitoare de copii.
74
75
Mulțumiri
Între aceste coperți ați descoperit 24 de Mulțumiri deosebite și copiilor

povești pline de sens și de adevăruri ascunse în din Complexul de Servicii pentru Protecția
ficțiune și încă mai sunt multe de spus, fapt care Copilului – Apartamente Sociale de Tip Familial
ne motivează să ascultăm mai departe și mai care ne-au arătat că ne putem descurca în orice
multe povești. condiții, indiferent de context sau incertitudine.
Sperăm că paginile lecturate v-au făcut Toate aceste întâmplări / acțiuni care
bine prin emoția pe care au transmis-o, prin ne-au adus împreună au fost posibile datorită
metafore și exerciții stilistice, prin acțiunile care celor care îi ghidează pe copii – coordonatorii
au fost surprinse. Esența acestora constă, precum centrelor: Iozefina Teodorescu, Dumitra Toma,
în Teatrul lui Augusto Boal, în etapele creației și Simona Pleșanu și Adriana Ion.
nu în finalitatea ei, pentru că important nu este Toate eforturile ar fi fost inutile fără
spectacolul ci repetiția, procesul – acel drum sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială
care duce spre înțelegere, spre empatie, spre și Protecția Copilului Sector 5 și fără sprijinul
catharsis. financiar oferit de Administrația Fondului
În acest context se cuvine a mulțumi Cultural Național.
copiilor care pe toată perioada de desfășurare
a proiectului ne-au învățat ce este empatia și au
adus sentimentul eliberării mai aproape de noi:
Mulțumim copiilor din Centrul de
Zi „Mihail Sadoveanu” că ne-au învățat să fim
aproape de cei de lângă noi.
Le mulțumim copiilor din Centrul de
Zi „George Călinescu” că ne-au arătat cât de
liniștite sunt apusurile de soare și că albastrul
înseamnă liniște.
Aducem mulțumiri copiilor din
Centrul Social Comunitar „Ferentari” pentru
faptul că ne-au arătat ce înseamnă să ai emoțiile
organizate și cum să dai frâu liber creativității.
79

Manualul de Bine

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manualul de Bine

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANUALUL DE BINE

Proiectul de intervenție culturală „Poveștile

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național.

10 Bullying la școală 25 Bullying în familie

• Micul Petre și Alex de Anelis Bătănași • Fotbalistul supraponderal de Alex Stan

• Bullying-ul unei fete sărace • Bullying-ul la karting

de Ana Maria Turcitu de Mircea Rudaru și Sebastian Tomescu

• Liceul vechi și liceul nou • Alex și copilul din parc

de Florentina Iosif de Anelis Bătănași și Nicholas Costache

• Certărețul de Alex Niță • Bullying în vacanță de Rozalia Nicoleta

• Numele meu de Alexandru Ciupag • Darul bunătății de Alex Niță

• Culoarea mea / No hate!

40 Fenomenul de Bullying 53 Prevenție și alte

Ea este Daniela. Daniela este o elevă în pragul adolescenței, iar în școala

De mică am simțit efectele bullying-ului.

A fost o zi de joi însorită. M-am trezit de dimineață să mă duc la școală.

- Ce faci Alex, te simți bine?

Este o zi normală de luni, afară răsare soarele cel cald și strălucitor. Eu mă

Odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, un miracol s-a întâmplat.

Totul a început în clasele a II-a și a III-a, când copiii au început să râdă de

Acum un an am venit într-o școală nouă. Majoritatea copiilor aveau

#rasism #stoprasism #stopbullying #nohate

Totul a început în dimineața când am plecat la noua școală. Tatăl meu a

Andreea era o fată în vârstă de 16 ani. Ea mergea la un liceu foarte bun,

Eu și sora mea ne certăm.

Într-o zi am mers într-un parc, mă dădeam în leagăn, când a apărut o

Era o zi frumoasă de vară, o după-amiază plină de soare. Eu cu vărul meu

În vacanța de iarnă eu și câțiva prieteni ne-am hotărât să mergem în

Într-o seară un băiat pe nume Vlad a venit de la muncă nervos pentru că

Psiholog Lorena Diaconescu

Bullying înseamnă agresiune fizică, verbală și psihică. Despre bullying se

Bullying-ul verbal se referă la violență verbală, denigrare, amenințare:

Bullying-ul fizic constă în:

- excluderea repetată din grup și izolarea (nu îl primesc să se joace

Cyberbullying-ul este un fenomen foarte periculos care se referă la:

- denigrarea pe rețelele sociale;

Când vorbim despre bullying trebuie să ne raportăm la toți participanții

- copilul hărțuit (victimă);

Fiecare dintre aceste roluri aduc la suprafață realități dureroase cu care

Una dintre cele mai frecvente cauze ale bullying-ului o reprezintă

Este important ca adulții (părinții și cadrele didactice), să cunoască

- leziuni fără a avea o explicație;

Lucruri pe care adulții le mai pot observa (părinți și cadre didactice) în

Astfel, toate aceste lucruri afectează dinamica relațională a copiilor fiind

În situațiile de bullying există efecte pentru toți participanții, indiferent

- anxietate în preajma colegilor;

Pe termen lung pot apărea efecte diverse:

- comportament evitant (tendința de însingurare în viața de adolescent

Efectele bullying-ului asupra copilului-martor:

- simpla asistare la o situație de bullying, chiar din postura de martor,

- are manifestări de furie fără un motiv aparent;

• Nu răspunde la hărțuire prin luptă! (trebuie sa știi că o

Cea mai importantă măsură pentru copil:

„Violența psihologică-bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice,

Construirea unei strategii de reacție la bullying poate fi de ajutor întrucât

Set de întrebări adresate copiilor pentru identificarea bullying-ului:

- Cum te-ai simțit astăzi?

Adulții ar trebui să le explice copiilor că martorii acestor comportamente

Modul în care vor relaționa copiii în viitor, ca adolescenți și adulți, este

În ultimele două decenii a tot fost promovată educația pozitivă (permisivă)

Discutând cu părinții în cadrul sesiunilor de lucru, organizate în ultimii

În grupul de copii, în colectivitatea de la școală, chiar dacă în general

Când un copil încearcă să se integreze într-un grup, într-un colectiv de

Avem, așadar, două direcții de abordare: