Implicaţiile pot fi: -pozitive;

-negative.
6) Conducătorul auto ca sursă de semnale. S-a constatat că un număr foarte mic
de şoferi (chiar profesionişti) conştientizează persoana lor ca sursă de
semnale.

Se pot identifica:
semnalele proprioceptive, provenite de la poziţia posturală şi de la
semnalele corpului; ele asigură sentimentul propriei identităţi corporale;
semnalele tactile determinate de contactul cu dispozitivele de comandă
ale maşinii (volan, pedale, manete, butoane);
semnale kinestezice ce iau naştere în cursul efectuării mişcărilor de
comandă; ele constituie surse de feed-back senzorial şi informează
despre direcţia, intensitatea, precizia, forma, ritmul, tempoul acţiunilor;
semnale interne generate de modificările din mediul intern al organismului
(foame, sete, durere);
semnale generate de instalarea stării de oboseală;
semnale generate de starea de sănătate;
semnale generate de starea psihică – teamă, frică, anxietate, fobii,
manifestări somatice.
Într-o ordine a solicitării, pe primul loc se situează analizatorul vizual,
urmat de tactil, proprioceptiv, kinestezic, auditiv, olfactiv, visceral.
Durata solicitării - permanent: văz, tact, proprioceptiv, kinestezic;
- intermitent: auditiv, olfactiv, visceral

Nivelul de activare-informare
- informare activă: operativă: văz, tact, kinestezie;
- informare de fond: proprioceptive, olfactive, senzaţiile interne.

Mecanismele perceptive implicate în conducerea auto:

A. Detecţia
În activitatea de conducere auto se desfăşoară în două situaţii:
a. situaţia în care se aşteaptă sau se anticipează apartiţia semnalului:  situaţii
controlate;
b. situaţia în care nu se aşteaptă apariţia semnalului, sunt situaţiile de hazard.
Importanţa detecţiei derivă din bombardamentul informaţional la care
este supus şoferul; din acesta, doar o parte este informaţia utilă, necesară.
Capacitatea de admisie a analizatorului este limitată. De exemplu la analizatorul
vizual s-a stabilit că el recepţionează şi prelucrează efectiv, în fiecare secundă

Pagina 50 din 80
doar a milioana parte din cantitatea de informaţie obiectiv existentă în câmpul
vizual periferic.
Eficienţa detecţiei scade proporţional cu viteza de rulare:
▣ la viteza de 60 Km/h timpul de detecţie a semnalelor vizuale din faţă şi
lateral – este de 1,5s;
▣ la viteza de 100 Km/h  3,5s.
 scade pe măsura timpului scurs în activitatea de conducere auto şi ca
urmare a oboselii.
Erori tipice de detecţie
 omisiunile se traduc printr-o reacţie de genul “nu există semnal”, atunci când
semnalul obiectiv acţionează. Cauze: nivel redus al sensibilităţii şi activiţii
senzoriale, distragerii atenţiei la momentul dat, orientării neadecvate a traiectoriei
de inspecţie a câmpului perceptiv, sau oboselii.
 falsele alarme se traduc printr-o reacţie de genul “există semnal”, atunci când
în realitate acesta nu acţionează. Cauze: supraîncordarea analizatorilor,
hiperactivităţii, excesului de prudenţă, teamă, frică, încordare neuro-psihică.
Sub aspectul gravităţii pe primul loc se află omisiunile.

Măsuri speciale pentru creşterea eficienţei detecţiei rezultate din cercetările

experimentale de psihologie şi ergonomie:
 accentuarea contrastului semnal – fond;
 distribuirea optimă a semnalelor în limitele perimetrului vizual operativ;
semnalele de circulaţie trebuie amplasate în zona vizibilităţii optime, respectiv
nici prea lateral, nici la prea mare înălţime, nici prea jos, să nu fie mascate de
copaci, crengi, obstacole, folosirea unor semnale de avertizare şi a unor puncte
speciale de reper, reducerea numărului de semnale pe o anumită suprafaţă la
nivelul capacităţii reale de admisie a analizatorilor, adecvarea dimensiunilor şi
intensităţii semnalelor în funcţie de distanţa optimă de percepere.
⇨ Necesitatea îmbunătăţirii continue a sistemelor de semnalizare rutieră.

B. Discriminarea
Definire:
✰ prag diferenţial
✰ prag diferenţial operativ
Pe plan internaţional există o preocupare faţă de calităţile codului de
semnalizare rutieră actual (semnele grafice au un număr insuficient de elemente
de diferenţiere, iar acestea sunt insuficient accentuate de context, apoi luminile
semafoarelor devin greu de discriminat pe un fond de aceeaşi culoare, sau când
se află în bătaia soarelui etc.).

Pagina 51 din 80
Factorii care condiţionează eficienţa discriminării
 numărul indicilor exercită o influenţă nuanţată: pe de o parte este nevoie de un
număr suficient de indici, iar pe de altă parte, creşterea acestui număr conduce
la îngreunarea discriminării. Cercetările experimentale demonstrează că numărul
optim este de doi sau trei indici combinaţi într-un semnal.
 solicitarea simultană a mai multor analizatori poate conduce la interferenţe,
fenomene de mascare şi inducţie negativă între semnale, mai ales la şoferii
începători, care tind să se fixeze la un semnal şi să uite de celălalte.
 oboseala, alcoolul  creşte pragul diferenţial, iar contururile semnalelor şi ale
obiectelor din ambianţa îndepărtată îşi pierd pregnanţa şi stabilitatea, tinzând să
fuzioneze, sau să se dizolve într-un amalgam amorf.

C. Identificarea
Răspunde la întrebarea “Ce este acesta?”.
➠ Raportarea la schemele perceptive anterioare, mecanisme
tranzacţionale.

✤ Tipuri de identificare:
 identificarea prin recunoaştere: cuplaj informaţional cu experienţa
trecută;
 identificarea categorială în raport cu informaţiile noi care sunt raportate
la o clasă, incluse într-un model informaţional generalizat.
În conducerea auto identificarea semnalelor rutiere trebuie să fie
obligatoriu precedată de învăţarea acestora.

✤ Învăţarea semnalelor rutiere parcurge 2 secvenţe:

 formarea imaginii vizuale corecte a configuraţiei şi întipărirea în
memorie;
 însuşirea denumirii şi semnificaţiei.

✤ Indicatori ai eficienţei identificării

 corectitudinea;
 promptitudinea reacţiilor subiectului;
✤ Factori perturbatori ai identificării
 factori obiectivi: ceaţa, întunericul, proasta amplasare a semnalelor şi
indicatoarelor rutiere, densitatea traficului, zgomotele puternice,
precipitaţiile, starea drumului: gropi, denivelări, curbe.
 factori subiectivi: instabilitatea atenţiei, investigarea perimetrului vizual
(deficienţe ale vederii periferice), inerţia reactualizării din memorie,
dinamica redusă a operaţiilor de comparare a imaginii prezente cu

Pagina 52 din 80
 imaginea standard, oboseala, stări subiective, afective excesive
(supărare, euforie, furie).

✤ Modalităţi de eficientizare a identificării şi de prevenire a factorilor perturbatori

 reactualizarea sau reînvăţarea periodică a semnalelor, semnelor şi
indicatoarelor rutiere, a regulilor de circulație;
 elaborarea unor strategii de explorare – inspecţie adecvate;
 autocontrolul stărilor de oboseală prin cunoaşterea semnelor ei
specifice de instalare (împăienjenirea ochilor, fluctuaţia imaginii,
estomparea contururilor) şi prevenirea oboselii prin masarea periodică
a globilor oculari şi a regiunii frontale, pauze periodice (de 10‟ la
100Km).

✤ Factori care condiţionează identificarea

Câmpul vizual = zona care poate fi cuprinsă cu privirea fără mişcarea
globilor oculari şi fără întoarcerea capului.
Valoarea optimă se obţine doar într-un con de unghi cu o deschidere de
10. Dificultatea identificării creşte pe măsură ce se măreşte distanţa obiectelor pe
axul optic. În cazul citirii unui text nu putem percepe clar, fără a mişca ochii,
decât câteva litere. Prin mişcările saltiforme ale ochilor reuşim să cuprindem în
fiecare secvenţă aproximativ 12 litere.
Cercetări experimentale au stabilit următoarele zone ale câmpului vizual:
- zona maximei clarităţi cu unghiul de deschidere de 10;
- zona clarităţii medii – unghi de 400;
- zona periferică – de slabă claritate cuprinsă între 400 – 700.
În activitatea de conducere auto avem de a face cu o percepţie vizuală
focalizată (privirea fiind aproape tot timpul fixată pe axul longitudinal al
deplasării). De aici rezultă că o bună identificare a semnalelor rutiere presupune
amplasarea lor în interiorul unui unghi de maxim 200.

D. Acomodarea vizuală
= capacitatea analizatorului vizual de a-şi regla “distanţa focală” pentru
obiectele aflate la distanţe diferite de la infinit, până la un punct foarte apropiat.
Reglarea are drept obiectiv perceperea optimă a unui obiect aflat în zona
vizibilităţii.
Acomodarea se realizează prin modificarea curburii cristalinului cu ajutorul
contracţiei şi relaxării muşchilor ciliari. Fixarea “infinitului” este o poziţie de
repaus pentru ochi. Albastru şi verdele, culori care dau impresia de depărtare
sunt odihnitoare pentru ochi. La volan există “capcana infinitului”, creată de cerul
albastru şi culoarea verde a peisajului  slăbeşte atenţia focalizată şi eficienţa
identificării.
Perceperea la mică distanţă este mai obositoare pentru ochi.

Pagina 53 din 80