Dilema auditorului

Aranjând facturile, lui Alison Lloyd i-a atras atenţia una aparținând companiei Ace Glass.
Responsabilitatea ei ca auditor intern al companiei Gem Packing fiind aceea de a verifica toate
cheltuielile, știa că Ace Glass fusese deja plătită pentru borcanele livrate în iunie. Analizând mai
atent factura, Alison a descoperit că aceasta era pentru livrările pe iulie și august, încă nerealizate.
Acum, pe 10 iunie, ea și-a amintit că a mai aprobat alte facturi care nu fuseseră datate corect, dar
acele sume erau mici faţă de cei 130.000 $ pe care Gem Packing îi cheltuiește lunar pe borcane
astfel încât a realizat că ar trebui să adreseze câteva întrebări celor de la achiziții.
În pauza de prânz, Greg Berg, director la achiziții, i-a explicat sistemul. Divizia de gemuri
și jeleuri are un plan de stimulente în care managerul diviziei și directorii departamentelor de
producție, distribuție, vânzări și achiziții primesc bonusuri substanțiale pentru îndeplinirea cotei
de profit obținut înaintea aplicarii taxelor într-un an fiscal, care se termină pe 30 iunie. Bonusurile
reprezintă 1/2 din salariul anual și 1/3 din indemnizația unui manager. În plus, îndeplinirea cotei
conteză mult în procesul de evaluare iar ratarea pragului e fatală pentru cineva care aspiră la
poziția de director al companiei. Există, așadar, o presiune considerabilă pe directorii de
departament. Pe de altă parte, nimeni nu are nimic de câștigat dacă e depășită cota. Un an
excepţional poate aduce o cotă mai mare în cel următor, din moment ce ea se stabileşte prin
adăugarea de 5% la rezultatele anului precedent. Greg i-a mai spus că, în urmă cu câțiva ani, după
ce cota a fost atinsă cu succes, divizia de gemuri și jeleuri a început să achite în avans cât mai
multe cheltuieli (borcane, publicitate, transport, zahăr etc.) Departamentul de vânzări i-a ajutat
prin amânarea comenzilor până la anul fiscal următor ori prin falsificarea datelor de livrare atunci
când marfa a fost deja expediată. „Furnizorii noștri tradiționali știu cum merg lucrurile la noi și
ne trimit, la rugămintea mea, facturile pentru iulie și august”, a continuat Greg. El a anticipat apoi
că Alison va găsi mai multe facturi de acest fel până la sfârșitul anului fiscal. „Îndeplinirea unei
cote e tot mai ușoară, deoarece divizia are un avans din ce în ce mai mare, dar identificarea
modalităților de evitare a depășirii cu mult a cotei e un coșmar”, a continuat el. Greg crede că și
celelalte divizii au aceeași strategie: „Nu cred că cei de la sediul central s-au prins până acum,
însă ei sunt cei care au prilejuit crearea sistemului și sunt mulțumiți cu rezultatele de până acum.
Dacă ei nu se prind cum reușim să ne îndeplinim planul, e problema lor”.
Alison și-a adus aminte că, atunci când a devenit membru al Institutului Auditorilor Interni,
ea s-a angajat că va respecta codul de etică al IAI care le cere auditorilor să fie cinstiți, obiectivi
și harnici dar şi să fie loială angajatorilor. Loialitatea față de angajator nu se extinde însă și
asupra activităților ilegale. În calitatea ei de auditor intern, ea trebuie să evalueze și eficiența
sistemului de control financiar dintr-o organizație. Ce rău poate face amestecarea unor hârtii
însă? Nimeni nu are de suferit, iar totul pare a se rezolva într-un final.
Întrebari:
1. Îi este de ajutor lui Alison codul etic al auditorului pentru a rezolva dilema pe care o are?
2. Greg crede că vinovat pentru dilema lui Alison este sistemul de stimulente din firmă. Are dreptate?
3. Ar putea avea de suferit legal compania de pe urma acestor practici?
4. Ce ar trebui să facă Alison în această situație?