Cap.

1 – Echipamente de Fabricare 1

I. TEORIA PROIECTĂRII SCHEMELOR DE ORIENTARE ȘI FIXARE

A DISPOZITIVELOR (DOF)

Capitolul 1. Elemente introductive

1.1 Aspecte generale

Dinamica evoluției tehnico-științifice și realitatea socio-economică, caracterizată de înnoirea și

modernizarea continuă a produselor, creșterea continuă a exigențelor consumatorilor, au impus
transformări, reconsiderări, noi direcții de cercetare-dezvoltare în toate domeniile de activitate. În
consecință, domeniul construcțiilor de mașini răspunde acestor realități prin aplicarea tehnologiilor
moderne de fabricație, prin înnoirea în ritm accelerat a producției cu mașini-unelte performante, scule și
verificatoare, echipamente/dispozitive de fabricare, care să asigure o eficiență economică sporită.
Aplicarea celor mai noi descoperiri tehnico-științifice impune cu celeritate și formarea unor specialiști
în domeniu capabili să înțeleagă, să poată implementa, aplica și chiar dezvolta.
Este cunoscută faptul că una din principalele căi de sporire a productivității muncii, a creșterii
calității produselor și, nu în ultimul rând, a costurilor asociate, o reprezintă creșterea gradului de echipare
a proceselor tehnologice cu echipamente/dispozitive, scule, verificatoare etc., proiectate, realizate și
exploatate rațional. Timpul și costurile asociate pregătirii fabricației depind, evident, și de modul în care
This files has expired at 15-Sep-23
este soluționată problematica proiectării, realizării/fabricării, omologării etc. componentelor pregătirii
fabricației. Din întregul echipament utilizat în procesele tehnologice o pondere considerabilă revine
echipamentelor/dispozitivelor de fabricare (de prelucrare, de control, de asamblare etc.).
Prezenta lucrare are la bază metodologia SEFA – DISROM elaborată de un colectiv condus de
prof.dr.ing. Brăgaru A., din cadul Universității POLITEHNICA București, Facultatea de Inginerie
Industrială și Robotică (fostă TCM), Departamentul TCM.
Demersul autorului are ca principal scop elaborarea unei lucrări care să înglobeze noțiunile
teoretice și practice, cunoștiințele și conceptele necesare activităților TEORIEI de PROIECTARE a
EHIPAMENTELOR DE FABRICARE utilizate în construcția de mașini. Lucrarea este structurată în
succesiunea logică și firească, sistemică și sistematică, a activităților necesare ca pornind de la temă de
proiectare dată să se obțină schema de orientare și fixare optimă (SOF – O), corespunzătoare condițiilor
și situației considerate.
Înțelegerea și aplicarea conceptelor, noțiunilor, metodelor prezentate în lucrare impune
utilizatorului cunoștiințe multidisciplinare, de cultură tehnică generală (desen tehnic, știința materialelor,
tratemente termice, rezistența materialelor etc.) și de specialitate (design industrial, mașini-unelte, scule
așchietoare, tehnologia fabricării produselor etc.). Cunoașterea și folosirea unor metode/tehnici CAD,
CAM, CAE reprezintă un plus în utilizarea eficientă a lucrării.
Lucrarea este utilă specialiștilor în domeniu din entitățile economice de producție, cercetare,
studenților de la specializările TCM, IEI precum și de la alte secții și profile care studiază metode și
mijloace de fabricare a produselor mecanice.

3
 Cap. 1 – Echipamente de Fabricare 1

1.2 Scurt istoric. Evoluție. Tendințe

Istoria dezvoltării societăţii arată că pe parcursul existenței și evoluției sale, din cele mai
străvechi timpuri, omul a creat și utilizat diferite obiecte tehnice (instrumente, mecanisme, maşini etc.)
cu scopul uşurării muncii sale. Ca ştiinţă, tehnica s-a dezvoltat pe parcursul secolelor, în strânsă corelaţie
cu ştiinţele fundamentale (fizica, chimia, matematica etc.). Procesul de dezvoltare a tehnicii poate fi
divizat convenţional în patru etape: perioada preştiinţifică, perioada apariţiei ştiinţelor tehnice, perioada
clasică, perioada contemporană.
Perioada preștiințifică (durează până la începutul perioadei Renașterii sec. XIV-XVII) este
caracterizată de apariția embrionară a științelor fundamentale (fizica, astronomia … asistate de
matematică).
Perioada științifică (cuprinde perioada sec. XV până în prima jumătate a sec. XIX). Specific
acestei perioade este devansarea invențiilor/inovațiilor tehnice față de dezvoltarea disciplinelor teoretice
corespondente. Cele mai vechi date atestate asupra unor dispozitive de fabricare/prelucrare provin din
secolul XVI, când italianul Biringuccio a conceput și construit un dispozitiv de prelucrare pentru ţevi de
tun – vezi Fig. 1.1.

Fig. 1.1 Figuri care descriu alezarea țevilor de tun (din lucrarea Pirotechnia 1540 – Veneția)1
This files has expired at 15-Sep-23
Dovezi ale preocupărilor în domeniu sunt cuprinse și în schițele celui mai cunoscut reprezentant
al perioadei renascentiste Leonardo da Vinci – vezi Fig. 1.2.

Efectul de amplificare a
forţei prin înserierea mai
multor pene. Soluţia este
posibilă pentru un număr
mic de pene (limitare
Dispozitiv de presare cu
datorată efectului de reducere
două posturi de lucru. Prin
a cursei elementului de ieşire)
baterea unei pene se
realizează forţa de presare,
Mecanism bilateral pană- prin baterea celeilalte pene
plunjer în consolă utilizat ca dezîmpănarea
dispozitiv de presare. În a
doua schiţă Leonardo a
sesizat necesitatea ghidării
plunjerului în consolă.

Fig. 1.2 Mecanisme cu pană schițate de Leonardo da Vinci

1
Lucrarea este unul din cele mai vechi manuscrise tehnice din perioada renascentistă, reprezentând o sursă valoroasă de
informații despre practica tehnică la momentul scrierii. Lucrarea a fost tipărită în 1540 la Veneția.
Vannoccio Biringuccio (1480 - ~1539), inginer de origine italiană, este considerat de unii ca părintele industriei
metalurgice. Cartea sa este creditată cu demararea tradiției literaturii științifice și tehnice.

4
 Cap. 1 – Echipamente de Fabricare 1
Perioada clasică (a doua jumătate a sec. XIX până în a doua jumătate a sec. XX). În această
perioadă disciplinele tehnice devin destul de stabile, tehnica ca știință este înglobată în zona științifică,
beneficiind de obiect, metode mijloace proprii de studiu și cercetare. Dispozitivele de fabricare cunosc
o dezvoltare accelerată, concomitent și interdependent cu dezvoltarea mașinilor-unelte, sculelor
așchietoare. Caracteristic acestei perioade este o dezvoltare concomitentă a aspectelor teoretice și
respectiv practice (formalizarea unor descoperiri/realizări empirice). Practic disciplinele teoretice
tehnice sunt puse în concordanță cu disciplinele tehnice aplicative. Spre sfârșitul perioadei clasiceapar
primele realizări notabile în tehnica de calcul.
Perioada contemporană (începe în a doua jumătate a sec. XX) este caracterizată de o dezoltare
accelerată și în domeniul tehnicii, ciclul de viață al produselor scade semnificativ, apariția unor noi
produse sau a unor produse cu performanțe îmbunătățite, cerințele societății sunt din ce în ce mai mari.
Omenirea parcurge mai multe crize (în special cele energetice) ceea ce a impus reconsiderarea unor
concepte/cerințe noi care să facă față noilor provocări. O caracteristică a perioadei o reprezintă
mecanizarea și automatizarea proceselor în toate sferele de activitate umană. Dezvoltarea tehnicii de
calcul facilitează aceste tendințe, informația devenind o resursă importantă a omenirii.
Semnificativ pentru perioada contemporană este că în această perioadă se derulează două procese
paralele: pe de o parte apar și se dezvoltă ramuri/domenii științifice noi, concomitent cu întrepătrunderea
ramurilor/domeniilor științifice tradiționale. Procesul de întrepătrundere a științelor tradiționale
generează dezvoltarea unor noi direcții, domenii emergente, situate la frontiera acestora. Direcțiile de
cercetare ale ramurilor științifice noi diferă de cele ale științelor tradiționale.
În ceea ce privește evoluția, tendința de dezvoltare a Echipamentelor de Fabricare este dificil
de stabilit/definit o direcție clară, directă, unică definitorie. Totuși, pot fi relevate unele tendințe în teoria
și mai ales în practica proiectării, fabricării și exploatării Echipamentelor de Fabricare. Evident
evoluția echipamentelor de fabricație este corelată cu evoluția componentelor sistemului tehnologic din
care acestea fac parte (Mașini-Unelte, Scule Așchietoare, Piese SemiFabricat, modalități de Operare),
dar și cu nivelul și direcțiile de dezvoltare al științelor (preponderent tehnice, economice, informatice).
Astfel, conceptul general de dezvoltare durabilă și-a pus ampenta și în domeniul Echipamentelor de
This files has expired at 15-Sep-23
Fabricare. Dezvoltarea, fără precedent, a Tehnologiei Informației face ca tehnologiile CAD/CAM/CAE
să fie indispensabile procesului de proiectare și în sfera Echipamentelor de Fabricarie. Aceste direcții
generale de evoluție au impus schimbări substanțiale în procesul de concepție, fabricare și exploatare a
Echipamentelor de Fabricare, metodele/metodologiile clasice suferind transformări de formă și fond
substanțiale. Dacă se consideră și faptul că actualmente cca. 85% din producţia mondială de repere/piese
este de serie mică, de înaltă complexitate şi precizie devine clar faptul că problematica Echipamentelor
de Fabricare nu mai poate fi tratată prin abordări bazate numai pe experiență. Cerința respectării
eficienței/rentabilității economice, alături de celelalte argumente anterior menționate, impun aplicarea
unor metode științifice, sistemice și sistematice, organizate sub forma unor metodologii (algoritmizate)
în sfera problematicii Echipamentelor de Fabricare.
Referitor la principalele tendințe actuale de evoluție/dezvoltare ale Echipamentelor de Fabricare
pot fi evidențiate următoarele:
 se constată o tendință generală de normalizare a elementelor/subansamblelor de Echipamentelor
de Fabricare. Mai mult, tendința este susținută de multitudimea de entități economice care oferă o
varietate din ce în ce mai mare de elemente/subansamble componente;
 ponderea dispozitivelor paletizate (inclusiv modulate) este în continuă creștere, corelat cu o
creștere semnificativă a utilizării celulelor flexibile de fabricație, centre de prelucrare etc.;
 dezvoltarea unor subansamble de dispozitive, flexibile/ușor adaptabile;
 generalizarea utilizării fixării mecanizate (pneumatice, hidraulice etc.);
 dezvoltarea unor Echipamente de Fabricare inteligente/mecatronice, integrabile în sisteme
automate de producție.
Printre principalele avantaje ale utilizării Echipamentelor de Fabricare pot fi evidențiate:
o conduc la creşterea productivităţii muncii, prin reducerea semnificativă a timpului consumst
pentru instalarea (orientarea și fixarea) Piesei SemiFabricat;

5
 Cap. 1 – Echipamente de Fabricare 1
o creşte substanţial precizia de fabricaţie a reperelor/subansamblelor;
o necesită o calificare mai scăzută pentru operatorii umani,;
o simplifică și ușurează munca operatorilor umani, îmbunătăţind astfel condiţiile de muncă;
o elimină riscul de accidente, pot îngloba elemente protecție, siguranță în exploatare etc.;
dispozitivele de control pot îmbunătăţi activitatea prin înlăturarea subiectivismului inerent la
efectuarea controlului de către operatorii umani;
o introducerea dispozitivelor inteligente/mecatronice, permit îmbunătăţiri esenţiale referitoare la
conducerea automată a proceselor de fabricaţie.

1.3 Locul și rolul DOF în Sistemul Operațional Tehnologic (SOTh)

Indiferent de natura, destinația sau utilitatea unui produs tehnic acesta parcurge în mod
obligatoriu trei stadii principale de existență. Sistemul acestor stadii este prezentat în Fig. 1.3 , în care
sunt evidențiate dependența și condiționarea reciprocă a activităților specifice concepției (C), fabricației
(F) și exploatării (E) produsului considerat.

This files has expired at 15-Sep-23

Fig. 1.3 Modelul principalelor stadii de existență ale unui produs

În stadiul de concepție C al produsului cerința/nevoia socială este analizată prin prisma cerințelor
și a performanțelor cerute, dar și particularităților respectiv a condițiilor restrictive privind fabricarea și
exploatarea produsului. Finalitatea acestui stadiu este reprezentată de documentația tehnică aferentă
produsului capabil să satisfacă necesitățile la valorile prestabilite, asociate scopului. Practic
documentația tehnică cuprinde proiectul tehnic al produsului și documentația tehnologică de fabricație.
Desigur, documentația tehnologică de fabricare include toate informațiile necesare: procesul tehnologic
de fabricare (cu toți parametrii definiți), mașini unele, scule, verificatoare, dispozitive etc.
Stadiul de fabricare F include totalitatea activităților de realizare practică/fizică a elementelor
cerute de documentația tehnică și tehnologică elaborată în stadiul de concepție. Este evident că o primă
etapă a stadiului de fabricație se referă la pregătirea tehnologică a fabricației. Activitățile asociate acestei
etape pot fi grupate (după natura activităților) în mai multe categorii, după cum urmează:
 pregătirea tehnică a producției – pregătirea documentației tehnice și tehnologice necesare
desfășurării procesului de producție;
 pregătirea materială – care cuprinde activitățile desfășurate în scopul asigurării condițiilor
materiale necesare;
 pregătirea organizatorică – are ca scop asigurarea cadrului organizatoric de desfășurare a
procesului de producție.
În acest stadiu sunt realizate fizic reperele componente ale produsului, sunt controlate și ulterior
asamblate, conform proiectului tehnic, rezultând produsul final.
Produsul fizic rezultat intră în stadiul de exploatare E, unde satisface pentru o anumită perioadă
de timp necesitățile pentru care a fost conceput și fabricat. Ieșirea din stadiul de exploatare se poate face
6
 Cap. 1 – Echipamente de Fabricare 1
datorită unei situații accidentale sau atunci când produsul este perimat, uzat fizic și/sau moral, iar
recondiționarea nu se justifică tehnico-economic.
Din analiza fluxurilor informaționale prezentate în Fig. 1.3 se remarcă faptul că modul de
concepție a produsului influențează direct și decisiv fabricația și performanțele de exploatare ale
acestuia. Este important de sublinit faptul că anumite erori de concepție/proiectare și/sau fabricare se
vor regăsi, în mod cert, ca deficiențe în exploatarea produsului. În acest sens fluxurile de feed-back
reprezintă o sursă importantă de informații pentru stadiul de concepție. Abordarea sistemică și
sistematică a experiențelor anterioare constituie una din elementele cheie spre o concepție/proiectare
eficiente.
Realitatea socio-economică actuală intensifică într-un grad din ce în ce mai intens uzura morală
a produselor. Astfel, odată cu creșterea vitezei de ieșire a produselor din stadiul de exploatare, necesitatea
continuității fluxului de activități impune accelerarea realizării activităților din stadiile de concepție și
respectiv fabricație.
Locul și rolul dispozitivelor de fabricare rezultă din modelul iconic prezentat în Fig. 1.4. Modelul
este structurat pe trei nivele de analiză.

This files has expired at 15-Sep-23

Fig. 1. 4 Locul și rolul dispozitivelor de fabricare în SOTh

Notații:
Obj – obiectul muncii; PSF – piesa semifabricat; MU – mașina unealtă;
P – prelucrare; PC – piesa de controlat; DSa – dispozitiv pentru scula așchietoare;
PCA – prelucrare și control activ; PA – piesa de asamblat. SA – scula așchietoare;
CP – control pasiv; DP – dispozitiv de prelucrare;
A – asamblare; DCA – dispozitiv de control activ;
DC – dispozitiv de control;
DA – dispozitiv de asamblare.
7
 Cap. 1 – Echipamente de Fabricare 1

Pe primul nivel de analiză se regăsesc stadiile de existență ale unui produs (vezi model Fig. 1.4).
Este de remarcat că pentru fiecare stadiu de existență au fost evidențiate principalele subsisteme
componente. Astfel, pentru stadiul de Concepție activitățile aferente pot fi grupate în activități de
Cercetare și respectiv de Proiectare. Pentru stadiul de fabricație pot fi identificate două categorii
principale de activități si anume: pregătirea tehnologică a fabricației (PTh) și execuția/fabricarea
propriu-zisă (Exe). Pentru stadiul de Exploatare (Exp) pot fi remarcate activitățile de utilizare a
produsului, cele de întreținere (Int) și cele de reparație (Rep).
Pe al doilea nivel de analiză, stadiul de fabricație (Fab), produsele se realizează (prelucrează,
controlează, asamblează) în baza unei succesiuni ordonate, bine definite de operații (Proces Tehnologic).
Totalitatea componentelor care participă la realizarea unei operații aferente unui proces
tehnologic definesc sistemul operațional tehnologic (SOTh) propriu/specific operației de fabricare a
unui produs. Pe al treilea nivel de analiză se regăsesc toate subsismele componente ale SOTh și
componența specifică funcție de tipul operației considerate (de prelucrare, de control, de asamblare).
Deasemenea este evidențiată poziția și legăturile principalelor tipuri de dispozitive (DP, DCA, DCP,
DA) față de celelalte subsisteme. Astfel, modelul permite identificarea locului și rolului fiecărui
subsistem al SOTh și, mai ales, a interdependențelor funcționale. O analiză mai amănunțită a SOTh-P,
SOTh-DCA, SOTh-CP, SOTh-A pe modele derivate din acest prim model general (vezi Fig. 1.4)
permite definirea completă a funcțiilor fiecărui subsistem, rezultând astfel definirea mulțimilor de
elemente organologice necesare care să îndeplinească funcțiile identificate specifice.

1.4 Sistemul Tehnologic de Prelucrare (STh – P)

În stadiul de fabricație piesa semifabricat (PSF) parcurge succesiunea ordonată de sisteme
operațional tehnologice (STh-P) asociate fiecărei operații de prelucrări mecanice. În cadrul fiecărui
STh-P piesa semifabricat suferă modificări de formă, de dimensiuni, de calitate a suprafețelor etc.
This files has expired at 15-Sep-23
transformări realizate, dirijate, monitorizate de SO (vezi Fig. 1.4). În Fig.1.5 este prezentat un model
iconic schematic care permite localizarea dispozitivului de prelucrare (DP) în cadrul sistemului STh-P.

Fig. 1.5 Modelul unui sistem tehnologic

de prelucrare STh – P

Modelul din Fig. 1.5 evidențiază legăturile funcționale între elementele componente ale
sistemului, fluxurile de intrare și respectiv de ieșire din sistem. Corelațiile funcționale evidențiate de
modelul STh – P sunt explicitate în tabelul 1.1.

8
 Cap. 1 – Echipamente de Fabricare 1
Tabel 1.1 Evidențierea corelației legătură – funcție
Legătura Funcția asociată
 funcția de orientare (a PSF în DP);
PSF - DP  funcția de fixare (a PSF în DP);
 funcția de orientare și fixare (a PSF în DP).
SA - DP  funcția de poziționare .
MU - DP  funcția de legătură la mașina unealtă.
 funcție specifică subsistemului dispozitiv de prelucrare DP.
DP
(asigură poziționarea, orientarea și fixarea elementelor componente DP)
 funcție specială de condiționare sistem (a PSF în DP).
STh-P
(se referă la mecanizarea, automatizarea, măsuri NTSM etc.)
Pe baza modelului STh – P a fost posibilă dezvoltarea unei metodologii sistemice și sistematice
de proiectare a dispozitivelor de prelucrare mecanică (DP).
O metodologie de proiectare trebuie să faciliteze transferul și prelucrarea informațiilor în
rezolvarea unei probleme practice concrete, să asigure modalități eficiente de filtrare a ideilor/soluțiilor
și, nu în ultimul rând un sitem decizional eficient și coerent. Aceasta trebuie să ghideze proiectantul în
parcurgerea sistematică a unei succesiuni logice de activități decizionale simple.
Este important de știut că ponderile/importanțele activităților nu sunt egale în gestiunea
desfășurării metodologiei. Deasemenea greșelile/erorile în activitățile inițiale au o influență cu mult mai
mare decât cele din activitățile finale. De multe ori o greșeală/eroare la nivelul datelor /ipotezelor inițiale
solicită eforturi deosebite în activitățile finale pentru corectarea situației. Nu în ultimul rând, dacă într-o
fază avansată a unui proiect se constată că drumul/soluția adoptată este greșită, este contraproductivă
tendința de ameliorare a soluției identificate. Rezolvarea mai rațională și nu în ultimul rând mai corectă
este de reconsiderare a problemei, practic de reluare metodologiei. Acest fapt indică că procesul este
unul iterativ, cu activități periodice de evaluare și verificare parțială.
Asupra problematicii anterior menționate și considerând proiectarea Echipamentelor de
This files has expired at 15-Sep-23
Fabricare este înglobată în problematica generală de proiectare mecanică pot fi formulate următoarele
concluzii:
 considerațiile asupra metodicii de proiectare mecanice pot fi extinse și particularizate la
specificul proiectării Echipamentelor de Fabricare;
 există preocupări la nivelul specialiștilor în domeniu de dezvoltare a unei științe a proiectării
mecanice în general și sunt de semnalat cercetări asupra formalizării procesului de proiectare
specific Echipamentelor de Fabricare;
 este utilă abordarea procesului de proiectare ca unul de transformare și agregare a informațiilor;
 utilizarea unor metodologii sistemice și sistematice este esențială în dezvoltarea unei științe
proprii a proiectării mecanice, în general, particularizată și adaptată specificului proiectării în
domeniul Echipamentelor de Fabricare;
 definirea unor restricții, reguli, cerințe, condiții etc. specifice Echipamentelor de Fabricare;
 algoritmizarea, formalizarea și modelarea proceselor creatoare a proiectanților constituie unica
soluție viabilă de dezvoltare a unor soluții de automatizare a procesului de proiectare.