CURS - METACOGNITIA

Nathan știa că, pentru a revizui în mod corespunzător, va avea nevoie sa blocheze distractiile
date de tehnologie. Cu puțin ajutor de la tatăl său, Nathan și-a făcut dormitorul sa semene mai
mult cu un birou decât cu o sală de jocuri în timpul revizuirii GCSE.

În fiecare seară, la ora șapte, imediat după cină, Nathan își închidea telefonul și urca la etaj să
revizuiască. În primul rând, verifica planul său de revizuire și pregatea ce avea nevoie înainte
de a incepe (pregatire mentala) lucrul din greu. Strategia numărul unu a fost întotdeauna a
provocare rapidă cu carduri, amestecându-și cărțile de la diferitele sale subiecte, înainte de a
se testa. Apoi Nathan se testa pe sine pe diferite subiecte, cu întrebări din trecut sau pur și
simplu văzând ce își putea aminti cu o foaie goală, înainte de a le bifa pe planul lui de
revizuire.

Așteptându-se la o pauză obișnuită după patruzeci și cinci de minute, Nathan bea o băutură și
un biscuit (sau trei) înainte de a se întoarce la recapitulare. La sfârșitul sesiunii sale de
revizuire, incheie cu ritualul de noapte ce consta in revenirea la planul său de revizuire
pentru a-și nota victoriile și pierderile.

Scopul abilităților și abordărilor discutate în restul acestui raport este de a dezvolta elevii care
sunt capabili să-și gestioneze învățarea în mod independent. Sintagma „învățare
independentă”, cunoscuta si ca metacogniția, este folosită în mod obișnuit în școli, dar poate
înțelegerea noastră este nu atât de comun împărtășită. A pune pur și simplu, învățarea
independentă este când elevii învață cu un grad de autonomie, de a face alegeri active de
administrare și organizare învățarii lor, în timp ce desfășoara strategii metacognitive în
proces. Revizuirea GCSE întreprinsă de Nathan este un tipic exemplu de învățare
independentă.

Sprijinirea elevilor precum Nathan a se autoregla — oferindu-le feedback în timp util și

ajutându-i să planifice, să monitorizeze, și evaluează progresul lor — formează baza pentru
învăţare de succes, independentă.

Cercetarea subliniază necesitatea practicii ghidate, în care profesorul oferă sprijin, îndemnuri,
și schele, în special în fazele inițiale de practică. Elevul poate presupune din ce în ce mai mult
responsabilitate pe măsură ce devine mai pricepuț. A revizui efectiv, elevi precum Nathan au
nevoie de abordări de revizuire modelate clar pentru ei — strategii cognitive vitale cum ar fi
utilizarea cardurilor de auto-testare — înainte de a câștiga expertiza independenta.

Practica independentă poate juca un rol important în dezvoltarea autoreglării și metacogniției

dat fiind că sarcinile sunt suficient de provocatoare, construiesc pe cunoștințele ferme ale
elevilor asupra subiectelor, sunt realiste, și indrumate adecvat si sprijinite de profesor.

Elevii eficienți folosesc o serie de strategii pentru a-i ajuta să învețe bine în mod independent.
Conform Zimmerman, acestea pot include:

• stabilirea unor obiective specifice pe termen scurt (de exemplu, Nathan executându-și
planul de revizuire);

• adoptarea de strategii puternice pentru atingerea obiectivelor (autotestarea lui Nathan

folosind carduri);

• monitorizarea performanței pentru semne de progress (Nathan își monitorizează progresul

răspunzând la întrebări din teste anterioare);

• restructurarea contextului fizic și social sa il faca compatibil cu scopurile (Nathan

schimbându-și dormitorul ca să fie potrivit pentru revizuire și învăţare);

• gestionarea eficientă a utilizării timpului (Nathan dându-si o pauză adecvată);

• autoevaluarea metodelor cuiva (Nathan verificându-și planul de revizuire la sfârșitul

sesiunii); și

• atribuirea cauzalității rezultatelor și adaptarea metodelor viitoare (Nathan verificându-și

planul de revizuire, bifând, sau nu, în mod corespunzător înainte de a-și adapta revizuirea
plan).

Motivație și studiu independent

Elevii trebuie să-și gestioneze motivația astfel încât să fie capabili să se țină de învățare, mai
ales când nu există profesor pentru a ghida studiul independent. Un adevăr evident este că
elevii noștri trebuie adesea să facă alegeri dificile când să învețe în mod independent, cum ar
fi să-și facă temele
peste cedarea unor gratificări mai imediate.

Desigur, acest lucru necesită autocontrol, care este în sine un proces metacognitiv.

Prin urmare, elevii trebuie să-și regleze investitia motivaționala în activități de învățare, chair
daca adesea se confruntă cu o alegere între activități imediat-gratificante si activitati care pot
părea mai puțin gratificante, dar care sprijină pe termen lung obiectivele de învățare (deci
nevoia de a „întârzia satisfacerea” așa cum s-a discutat în recomandarea anterioară). De
exemplu, Nathan, în timp ce își întreprinde revizuirea, poate probabil că are nevoia să-și
contacteze prietenii prin telefon mai degraba decat revizuire!

Elevii noștri trebuie să fie capabili să echilibreze pe termen scurt—sau proximal — obiective,
cu obiective de învățare pe termen lung și recompense — scopurile lor distante. Acestea, din
nou, nu sunt neapărat strategii pe care copiii le dezvolta în mod spontan, așa că vor trebui
predațe. Fie că aceasta ar trebui să se întâmple prin instrucțiuni directe sau altele metode, cum
ar fi modelarea, este discutabil.

“Judecățile lor de învăţarea poate face ei simt — desi fals — ca ei învață mai mult cu succes
când

bucherie."

Acuratețea judecăților

O problemă pe care elevii o au adesea cu învăţarea independenta este acurateţea judecăţii lor.
Ei tind să nu aibă opinii foarte realiste despre cât de bine au învățat ceva sau care strategie a
fost

eficienta. În consecință, ele pot deveni „judecăți ale învățării” nerealiste.

Ca și adulții, pot suferi din „eșecul de planificare”— subestimând cât timp și resurse vor fi
necesare

pentru a planifica cu succes. Îmbunătățirea judecăţilor elevilor asupra învăţării și eficacitatea

strategiilor particulare vor necesita probabil mai multa instrucție.

Nathan, de exemplu, revizuind GCSE-urile sale, este un elev efficient metacognitiv care
implementează o serie de strategii eficiente. Mai mult de obicei, elevii nu sunt conștienți de
beneficiile anumitor tipuri de studiu, cum ar fi beneficiul practicii distanțate (unde practica
este împărțită într-un număr de sesiuni scurte, pe o perioadă mai lungă de timp) comparativ
cu practică în masă (când indivizii practică o sarcină continuu fără odihnă) — cunoscută mai
frecvent ca „înghesuiala”.

Judecățile lor de învățare ii pot face sa se simta – deși în mod fals – că învață mai mult cu
succes la înghesuială.

Predarea explicită poate ajuta la atenuarea acestei probleme a excesului de incredere al

elevului. De exemplu, un studiu experimental a constatat că instrucțiunile directe despre
beneficiile practicii spațiate a scăzut subestimarea, în timp ce acesta nu era cazul pur și
simplu la oferirea de feedback. Instrumentele de predare precum „învelișuri de examen” (o
unealta de auti evaluare prin feedbacj a studentului post examen) oferă profesorilor și elevilor
o modalitate de a evalua și analiza erorile și revizuirea modelelor, pentru un anumit examen.
Acest lucru poate ajuta la îmbunătățirea acurateții judecății elevilor.

Concepție greșită 4: Puteți preda cu ușurință cunoștințele și strategiile metacognitive în

lecții discrete „abilități de gândire”.

Există puține dovezi ale beneficiului predării abordărilor metacognitive în sesiunile de

„învățare să înveți” sau „abilități de gândire”. Eleviilor li se pare greu să transfere aceste
sfaturi generice la sarcini specifice.

Învățarea autoreglată și metacogniția s-au dovedit adesea a fi dependente de context, așa că

modul în care vă planificați cel mai bine în arta Etapei Cheie 2 poate avea diferențe
semnificative pentru strategiile de planificare în matematica GCSE. Aceasta înseamnă că un
elev care arată invatare puternic autoreglată si competența metacognitivă într-o sarcină sau
domeniu poate fi slab în alta, iar strategiile metacognitive pot sa fie sau nu eficiente, în
funcție de sarcina, subiectul sau problema specifică abordată. Acest lucru nu înseamnă însă
că cunoștințele metacognitive și abilitățile se vor dezvolta automat prin predarea
cunoștințelor de conținut.

Acestea fiind spuse, de-a lungul timpului, metacogniția poate deveni mai generică, iar
cursanții metacognitivi mai în vârstă pot avea o serie de strategii pe care apoi le aplică
judicios într-o serie de contexte și la o serie de sarcini. Această maturare include și
dezvoltarea unei înțelegeri tot mai mari despre cand se folosesc ce strategii sau când pot lipsi
strategiile bune în repertoriul elevului.

Fundația de dotare pentru educație

Într-un studiu recent și amplu asupra învățării elevilor, Dunlosky şi colab. au analizat
tehnicile care se dovedesc cel mai mult eficiente, cum ar fi „practica distanțata”, și cele în
mod regulat folosite de elevi cu efecte dezamăgitoare, cum ar fi ca relectură şi evidenţiere.
Valoarea diferitelor tehnici sunt rezumate în Tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1: Eficacitatea a zece tehnici de învățare, de la Dunlosky et al (2013) 39

Utilitate inalta Testatarea in practica Auto-testarea sau teste

practice pe materialele care
vor fi invatate
Practica distribuita (‘distantata’) Implementarea unui orar de
practica care impart
activitatile in timp.
Interogarea elaborata Generarea unei explicatii
cum de ce un fapt
mentionalt explicit sau un
concept este adevarat.
Auto-explicarea Explicarea cum o informatie
noua este inrudita cu
informatiile cunoscute, sau
explicare pasiilor folositi in
timpul rezovarii problemei.
Utilitate moderata Practica intercalata Implementarea unui
program de practică care
amestecă diferite tipuri de
probleme sau un program de
studiu care amestecă diferite
tipuri de material, în cadrul
 unei singure sesiuni de
studiu
Rezumat Redactarea rezumatelor (de
lungimi diferite) ale textelor
de învățat.
Evidentierea Marcarea porțiunilor
potențial importante ale
materialelor de învățat în
timp ce citesc
Utilitate joasa Mnemonic al cuvintelor cheie Utilizarea cuvintelor cheie și
a imaginilor mentale pentru
a asocia materiale verbale.

Utilizarea imaginilor pentru învățarea Încercarea de a forma

textului imagini mentale ale
materialelor text în timpul
citirii sau ascultând.
Recitirea Restudiarea materialului text
din nou după o citire inițială.