Economia la zi
Un adevăr cutezător
al politicii noastre:
Ziua şi-a început-o de di­
mineaţă de tot, mai înainte ca
discul roşiatic al soarelui să
apară deasupra pădurilor din­
spre munte. Aici, mai suş de
Tîrgovişte, pe valea Iălomiţei,
dimineţile sînt răcoroase şi-n
miezul verii, dar astăzi a fast
frig dç-a bîhelea şi in timp ce
venea spre mină, închein-
du-şi nasturele de la gulerul
cămăşii şi strîngîndu-şi haina
pe el, inginerul Gigei Alexan­
dru şi-a început ziua ca de
obicei, dînd ocol mai întîi cu
gîndul prin galeriile şi abata­
jele aflate la citeva sute de
m etri sub fîneţele şi livezile
de la Şotînga, acolo unde e
vară mereu şi e cald ca sub
aripa unei păsări. Pentru asta
nu era nevoie să poarte mas­
ca de gaze pe-un şoid şi acu­
m ulatorii lanternei de partea
cealaltă. Mai tirziu cînd chiar
a fost nevoie să le poarte în
drum ul său zilnic prin mina
aceasta despre care se spune
că ar avea lignit nu bun, ci
foarte brui, a trecut pe lingă
lăm părie şi în sala de apel
şi-a aruncat privirea pe un
panou unde nu răzbat din
truda oamenilor din adine
decit vreo cîteva cifre şi cî-
teva nume, producţiile reali­
zate de brigăzile fruntaşe. S-a
lăsat apoi să alunece cu tre-
nuleţul prin galeria de coastă
In adîncul acestei mine pe
care, de 15 ani încoace, crede
că a ajuns s-o cunoască bi­
nişor. Cam aşa cum îşi cu­
noaşte propria viaţă, gîndufile
sau prietenii.
înainte de-a fi' trim is la
Şotînga, vreme de alţi 15 ani
a lucrat prin alte cîteva mirfe,
după ce luase o hotărîre care
avea să-i schimbe viaţa. Ca
absolvent al facultăţii de m a­
tem atică din Iaşi ajunsese
profesor la un vestit liceu din
Bîrlad şi în cei trei ani în ­
cheiaţi pe durata cărora în­
cerca să-şi convingă elevii de
im portanţa şi frum useţea m a­
tematicii, s-a lăsat ei însuşi
convins, din auzite şi din po­
vestite, de frum useţea aspră
a meseriei minerilor. Cit pri­
veşte im portanţa ei, nu era
nevoie şă i-o mai explice n i­
meni. In plus, cinstit vorbind,
i se părea că in meseria asta
ar putea munci în aşa fel incit
să cîştige mai mult. Aşa că
tim p de alţi patru ani a rede­
venit student, urm înd cursu­
rile a ceea ce se numea pe- ă-
tunci Facultatea de mine şi
metalurgie. Prim ul loc în care
a lucrat ca inginer într-o
mină a fost la Voivozi. Apoi
a fost transferat la Comă-
neşti, la 80 de kilometri de
unde este de fel, de la Tîrgu
Bujor, şi cu toate că se adu­
naseră destui ani de cînd viaţa
4 Flacăra - anul XXXVIII - Nr. 32 (1 781) - 11 august 1989
lui tot asta era, mină, cărbu­
ne şi m inerit, cînd se abatea
pe acasă şi întîlnea vreo cu­
noştinţă încă se mai trezea în
faţa întrebării : ce mai faci,
profesore ? Oricum, mai zice
el, în m inerit se cere şi multă
matematică, asta e sigur.
Cînd a venit la Şotînga,
ştia că va lucra înlr-o mină
despre care n-a auzit prea
m ultă lume. Un lucru i se pare
însă la fel de sigur, astăzi, ca
şi în ziua cînd a venit aici :
în m inerit nu există amato­
rism şi nici nu poate exista
aşa ceva. Apoi, chiar dacă
Meserie
de
viitor
mina aceasta nu face parte
dintre unităţile mari, de-ăl
căror nume să fi auzit pînă şi
copiii, nu e mai puţin adevă­
rat că meseria are aici o tra ­
diţie solidă, fiindcă la Şotîn­
ga se scoate cărbune de mai
bine de 100 de ani, mai precis
de la 1879. Şi inginerul Gigei
Alexandru, directorul minei,
adaugă : „Facem parte din
Combinatul minier Ploieşti,
care la rindul lui se situează,
ca volum de producţie, după
Motru, Rovinari şi Valea Jiu ­
lui. Iar în cadrul acestui com­
binat, mina noastră e departe
de-a fi de interes local, cum
să zic, sau comunal. Adevărul
întreg este că mina Şotînga e
de două ori mai mare decît
Comăneştii, de opt ori mai
m are decit Ceptura şi capaci­
tatea ei de producţie este a-
proape cît a minei de la Fi-
lipeştii de Pădure.
Se înţelege, s-au făcut şi
aici invesţiţii substanţiale
pentru a uşura munca oame­
nilor, încărcarea şi transpor­
tul sínt mecanizate în întregi­
me, de exemplu, iar operaţia
de. tăiere a cărbunelui in aba­
taj a atins un grad de meca­
nizare de 85 la sută, adică
exact alîi cît au îngăduit con­
diţiile naturale ale minei.
P rin ştiinţa de-a se adapta a-
cestor condiţii naturale ce
impun valorificarea fiecărei
posibilităţi tehnice şi-a fiecă­
rei iniţiative în lupta pentru
cît mai m ult cărbune, cei ce
F o to g ra fie d e PA U L A G A R IC I B
lucrează aici s-au dovedit a
fi oameni de frunte în mese­
rie şi cea mai bună dovadă
în această privinţă poate fi
rostită simplu : „Stăm bine şi
am depăşit planul la toţi in­
dicatorii, inclusiv la investiţii
şi la beneficii“. In spatele a-
cestor cuvinte se întrevede
însă munca fiecăruia dintre
cei 2000 de oameni ai minei,
o muncă despre care s-ar pu­
tea spune că are, de multe ori,
încordarea unei lupte. Gale­
riile minei se întind pe multe
zeci de kilometri, pe un spa­
ţiu cuprins între valea Ialo-
miţei şi valea Dîmboviţei, iar
cum deasupra se văd turlele
sondelor este limpede că,
uneori, nu prea departe de a-
bataje îşi fac de lucru şi sa­
pele de foraj, ceea ce impune
atenţie sporită. G rijile cele
mai mari vin însă din altă
parte, şi anume din făptui că
stratul de cărbune se află sub
pînza de apă freatică. Iar dacă
oamenii au găsit mai multe
mi jloace de a i se împotrivi
chiar atunci cînd, la 800 de
metri sub pămînt, apa vine cu
debite de sute de litri pe mi­
nut şi se năpusteşte cu viteza
pe care i-o dau presiunile de
pînă Ta 100 de atmosfere,
dintre toate aceste mijloace
deosebit de eficient s-a dove­
dit sistemul asecării cu fil­
tre. „Fiecare dintre noi, mai
zice directorul minei, ştie prea
bine că nu altfel decît cu
preţul efortului zilnic reuşim
să ne facem cu toţii datoria.
Nefiind tocmai ei, minerii, oa­
meni cărora să trebuiască să
li se explice că lumea are ne­
voie de cărbune aşa cum are
nevoie de piine. Iar dintre nu­
mele oamenilor noştri de
nădejde, nu uitaţi să amintiţi
de brigadieri tot unui şi unul,
ca Mihai Zegheru de la aba­
tajul 6 651, Aurel Savu de la
6 650, Ion Dobre de la 6 681
sau m aiştri ca Ion Vişan,
Dumitru Nicolae, Ion Tel cuş­
că, Gheorghe Niţu. Nu-i vorbă
că la noi, muncind în acord
global, un miner cîşţigă earn
7000 de lei pe lună. Dacă-i
punem la socoteală şi pe cei
care lucrează la suprafaţă,
cîştigul mediu e de aproape
3 500. Asta pe lingă primele
care se ridică la un total de
400 000 de lei pe trim estru sau
pe lingă ceea ce mina oferă
oamenilor ei de fiecare săr­
bătoare, de Ziua Minerului
sau, pentru că aici lucrează
500 de femei, de Ziua Femeii.
Fiu lăsăm să treacă pe lingă
noi, înehizînd ochii, nici Ziua
Copilului. Oamenii m erită ast­
fel de atenţii pentru că prin
ei şi numai prin ei trăieşte
această mină.
O. CONSTANTINFSCU ■
V
Omul e-u toate
O
de la fiecare
Preocupării principale, a-
ceea a realizării în avans a
sarcinilor de plan, i se aso­
ciază — ne-au declarat inter­
locutorii noştri, István Gyön-
gyössy, inginerul şef al în tre ­
prinderii de m atriţe şi piese
din fontă Odorhei, Alexandru
Kemény, responsabilul cu pro­
bleme de invenţii şi inovaţii,
ing. Alexandru Dobai, respon­
sabilul cu problemele de plan
şi modernizare, şi ing. István
Antal, şeful atelierului proiec­
tare uzinală — grija stărui­
toare ca toate aceste produse
să răspundă nevoii presante a
economiei româneşti de a pro­
duce la nivelul tehnicii mon­
diale de vîrf.
Prim a uzinare este chiar a
ideilor, introducerea. în fabri­
caţie a produselor noi fiind
precedată de o atentă cerceta­
re a stadiului tehnicii mon­
diale în im presionanta breve-
toteeă a întreprinderii, în
care specialiştii găsesc zeci de
mii de descrieri de invenţii şi
inform aţii prim are privind
preocupările din ţară şi din
lume în domeniul construcţii­
lor de maşini, al chimiei (pre­
lucrarea maselor plastice) ş.a.
O activitate industrială prefa­
ţată, şi însoţită perm anent de
ştiinţă (informaţie şi cerceta­
re), o colaborare „din mers"
cu O.S.I.M. şi I.N.I.D. repre­
zintă pentru unitatea harghi-
teană expresia curentă a pro­
ducţiei moderne. Se înţelege
Jk
Intr-o casă
a modei
De obicei nu-mi consult noti­
ţele. Scriu imediat sub impre­
sia momentului trăit.
Am fost la întreprinderea de
confecţii din Craiova cu o lu­
nă în urmă şi de aceea am
simţit nevoia să reiau Însem­
nările. Cred că le pot păstra
intacte, retranscriindu-le, nu­
mai aşa voi putea reda ceva
din personalitatea directoru­
lui Constantin Nicolaescu. Poa­
te că unele idei vor reveni, dar
pe măsură ce treceam prin a-
ceastă cetate a modei, a doua
ca mărime pe ţară, găseam că
n-am stăruit destul asupra
fluctuaţiei personalului munci­
tor, care pînă acum câţiva ani
era un punct nevralgic.
— Un du-te vino ! Unele
muncitoare plecau in iunie alb:
pentru o vacanţă prelungită,
altele se angajau in septembrie.
Se păstra, în acest neajuns, un
echilibru. Plecau 800 se anga­
jau tot atîtca, dar situaţia ne
nemulţumea. Acum nici o an­
gajare nu se mai face fără pre­
zenţa mea, discut cu muncitoa­
rele, le asigur că cine munceş­
te. cu seriozitate şi talent, pri­
meşte peste 4 000 lei pe lună.
Renumele şi întreprinderea . nu
pot creşte fără oameni stabili,
bine pregătiţi profesional, mai
ales că moda e variabilă şi ca 'in i din R.F.G., Italia, S.U.Ä.,
să facem faţă trebuie să ştim
multă meserie.
Mă mir că, în notiţele mele,
nu găsesc nici un senin de
întrebare, de mirare. Sínt cu to­ format de-a lungul anilor. Nu
tul de acord cu inginerul Con­
stantin Nicolaescu. care, trecut
de cîţiva ani, de 60. are înflă­
cărarea unui tînăr, dinamismul
lui, dorinţa de a promova con­
că nu pot fi realizate produ­
se la nivelul tehnicii mondia­
le fără ca tehnologia cu
care se realizează aceste pro­
duse să nu fie, la rindul său,
de vîrf. De aceea, la peste un
deceniu de la înfiinţare. însăşi
întreprinderea se modernizea­
ză, soluţiile noi propuse de
specialiştii săi vizînd cu pre­
cădere accelerarea ritmului
producţiei în condiţiile creş­
terii calităţii şi fiabilităţii pro­
duselor.
Cîteva dintre ideile noi, a-
plicate recent în întreprindere
sínt convingătoare pentru efi­
cienţa pe care lucrul gînriit de
mai multe ori îl are atunci
cînd vrei să produci o singură
dată şi bine, adică fără „bil-
bîielile" pe care repetatele (şi
costisitoarele) „încercări“ in
producţie le pot produce în
absenţa unei prealabile munci
în bibliotecă şi la planşetă. In
turnătoria întreprinderii, pînă
de curîrid, dislocarea nisipului
din buncăre se făcea cu cioca­
nul — se mai rupea mantaua,
se mai puteau produce şi acci­
dente. Dispozitivul de decom­
prim are rapidă a gazelor rea­
lizat de inginerul Alexandru
Szilvester poate fi comandat
de la distanţă şi, utili zînd o
undă de şoc foarte puternică,
înlătură rapid, protejînd şi
metalul şi oamenii, m ateriale­
le granuioase sau pulverulen­
te. Acest brevet înseamnă, în
planul ideilor, o noutate, iar
tinuu întreprinderea din Craio­
va pe seara valorilor in Centra­
la Industriei Confecţiilor Bucu­
reşti. Pentru ce pledează acum?
— Finisăm produsele ca un
bijutier care şlefuieşte diaman­
tul. Rodi ia cea mai elegantă,
cea mai perfect kierată dar
mototolită îşi pierde aspectul
comercial, preţul- De aceea ţi­
nem cont de structura materia­
lului, fiecare se calcă altfel.
De reţinut pentru női acasă,
cind in mare grabă trecem cu
fierul călcat la fel peste
mătase, la fel peste bumbac.
Nu-mi amintesc dacă. acum
O lună. l-am întrebat cum reu­
şeşte să stabilească fişa teh­
nologică a fiecărei teri.(uri. dar
în carnetul meu, scrie negru pe
— Laboratorul de analize de-,
termină compoziţia, compor­
tarea ţesăturii la lumină, re­
zistenţa la acizi, la aburi.
... La cite se gindesc specia­
liştii din industria confecţiilor
acolo unde noi credem că este
doar croitorie.
— Cum cuptindeţi totul ?
— Eu sínt inginer clúmisi dar
după atiţia ani de practică nu
mă mai poate „ineuia" nici
una din pretenţiile legitime ale
contractelor cu partenerii stră-
U.R.S.S., Olanda, cărora le li­
vrăm mare parte din producţia
poastră.
Am un obicei pe oare mi l-am
primesc rapoarte din secţii, ci
verific personal. Fac sondaje de
calitate, sul generis. Ii spun
muncitoarei: „Fi bună, şi îm­
bracă rochia la care ai lucrat“.