UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIESTI - 2019 ALBEANU MIHAI

LUCRAREA DE LABORATOR NR.4

TURBINA CU GAZE. CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE

O turbină cu gaze este o turbină termică, care utilizează căderea de entalpie a unui gaz
sau a unui amestec de gaze pentru a produce prin intermediul unor palete care se rotesc în jurul
unui ax o cantitate de energie mecanică disponibilă la cupla turbinei. Turbina cu gaze mai este
cunoscută și sub denumirea de instalație de turbină cu gaze (ITG).

Fig.1. Turbina cu gaze

Din punct de vedere termodinamic o turbină cu gaze funcționează destul de asemănător

cu motorul unui automobil. Aerul din atmosferă este admis într-un compresor cu palete, unde
este comprimat, urmează introducerea unui combustibil, aprinderea și arderea lui într-o cameră
de ardere. Gazele de ardere se destind într-o turbină, care extrage din ele lucrul mecanic, iar apoi
sunt evacuate în atmosferă. Procesul este continuu, iar piesele execută doar mișcări de rotație,
ceea ce pentru o putere dată conduce la o masă totală a instalației mai mică. Ca urmare, turbinele
cu gaze s-au dezvoltat în special ca motoare de aviație, însă își găsesc aplicații în multe alte
domenii, unul dintre cele mai moderne fiind termocentralele cu cicluri combinate abur-gaz.

Funcţionare:

Ciclul Joule
Cea mai simplă turbină cu gaze este formată dintr-un compresor, care este montat pe
același ax cu o turbină. Compresorul absoarbe aerul din atmosferă și îl comprimă la presiunea de
câțiva bar. Aerul comprimat ajunge într-o cameră de ardere, în care este introdus și un
combustibil. Aici are loc arderea la presiune constantă, cu creșterea temperaturii și a volumului
gazelor produse prin ardere. Gazele de ardere se destind în turbină, producând lucru mecanic, iar
apoi sunt evacuate în atmosferă.[1][7] Ciclul termodinamic al unei astfel de turbine cu gaze este
ciclul Joule,[8] cunoscut în literatura engleză de specialitate ca ciclul Brayton.
1
 UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIESTI - 2019 ALBEANU MIHAI

Transformările termodinamice din ciclu sunt:

1 – 2 compresie izoentropică;
2 - 3 încălzire izobară;
3 - 4 destindere izoentropică;
4 - 1 răcire izobară.

Pentru aer, cu k = 1,4 , și pentru un raport de compresie de 15 (valoare uzuală),

randamentul termic al ciclului este de 0,539. Randamentul termic al ciclului Joule ideal
crește continuu cu creșterea raportului de compresie, însă creșterea acestui raport este
limitată de rezistența materialelor și de pierderile din ciclul real.
Randamentul termic al ciclului Joule real are un maxim pentru un anumit raport de
compresie (pentru exemplul de mai sus, chiar acel 15). În practică, randamentele efective (la
cuplă) sunt și mai mici decât cele termice, datorită influenței randamentului mecanic al
agregatului.

Fig. 2. Compresorul axial cu 17 trepte al unui turboreactor GE J79.

Rolul compresorului este de a realiza comprimarea agentului termic (de obicei aerul),
realizând transformarea 1 – 2 din ciclul Joule. Se folosesc exclusiv compresoare cu palete.

Compresoarele pot fi:

 centrifugale;
 axiale.

Compresoarele centrifugale au un raport de compresie pe treaptă mai mare, deci pentru un

raport de compresie total dat trebuie mai puține trepte, deci agregatul rezultă mai ușor.
Randamentul acestor compresoare este însă mai mic. Compresorul centrifugal s-a folosit la
primele motoare cu reacție ale lui Frank Whittle, inclusiv la motorul Rolls-Royce Nene. Actual
este folosit pe scară largă la turbinele cu gaze pentru elicoptere mici, agregate care trebuie să fie
cât mai ușoare.

2
 UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIESTI - 2019 ALBEANU MIHAI

Compresoarele axiale au un raport de compresie pe treaptă mai mic, deci pentru un raport de
compresie total dat trebuie multe trepte, deci agregatul rezultă mai lung, însă de diametru mai
mic. Randamentul acestor compresoare este mai bun. Compresorul axial este folosit pe scară
largă la turbinele cu gaze pentru toate turbinele pentru propulsia avioanelor, unde contează
diametrul mic și randamentul bun, și toate turbinele energetice, unde contează randamentul bun.

Rolul turbinei este de a realiza destinderea agentului termic (de obicei gaze de ardere),
realizând transformarea 3 – 4 din ciclul Joule. Turbina transformă entalpia a gazelor întâi în
energie cinetică, prin accelerarea prin destindere a agentului termic și transformarea de către
palete a acestei energii în lucru mecanic, transmis discurilor turbinei și apoi arborelui.

Arborele turbinei asigură transmiterea puterii între turbină, compresor, cuplă, demaror,
pompe etc. Un singur arbore nu asigură turațiile optime pentru toate componentele, așa că există
construcții pe unul sau pe mai mulți arbori coaxiali.

Avantajele turbinelor cu gaze:

 foarte bun raport putere/greutate;

 dimensiuni reduse;
 timp de pornire scurt (5 ... 30 min);
 mișcare de rotație uniformă (nu alternativă), echilibrare foarte bună;
 vibrații reduse;
 la ITG energetice, costul investiției și timpul de dare în funcțiune sunt mult mai mici în
comparație cu instalațiile cu turbine cu abur;
 pot funcționa fără apă de răcire, important în zone unde apa este deficitară, de exemplu în
deșert.

Dezavantajele turbinelor cu gaze:

 randament termic nu prea ridicat;

 scăderea pronunțată a randamentului și performanțelor în regimuri diferite de regimul
pentru care au fost proiectate, (la sarcini parțiale);
 o oarecare inerție la modificarea turației;
 fabricație dificilă, necesită tehnologii înalte;
 materiale speciale, rezistente la temperaturi înalte, scumpe;
 întreținere pretențioasă, reparații planificate dese.