Convulsiile sunt contracții involuntare bruște, tonice, clonice sau tonico-clonice ale

uneia sau mai multor grupe de mușchi, care apar în accese și sunt însoțite sau nu de
pierderea cunoștinței.

Convulsia este un simptom al unui proces patologic, și nu o boală.

Clasificarea convulsiilor 
– Febrile
Apar în cursul unei afecțiuni febrile. Ca vârstă apar la copiii între 6 luni și 5 ani
(maximum de incidență între 6 luni și 3 ani). Convulsia febrilă se referă doar la
episoadele convulsive care apar exclusiv legate de febră, a cărei natură este de
origine extracraniană. Pentru a fi inclusă în grupa celor febrile, convulsia trebuie să
apară în context febril, durata să fie de sub 15 minute, iar criza să fie generalizată.

 – Metabolice 
Convulsiile metabolice apar în: hipocalcemie, hipomagneziemie, hipo sau
hipernatriemie, hipoglicemie, alcaloză, deficit de vitamina B6.

– De cauze infecțioase cerebrale: meningite, edem cerebral acut infecțios,

encefelite.
– Din cauza bolilor organice cerebrale posttraumatice: hemoragie intracraniană,
tumori, malformații, abces cerebral, boli congenitale , tulburări circulatorii cerebrale.
– Din intoxicații acute: miofilin, efedrină, alcool etc.
– Epilepsie 
Tabloul crizei tipice  – convulsiile tonico-clonice
generalizate 
FAZA TONICĂ (până la 30 secunde)
 se instaleaza brusc cu pierderea conștientei, bolnavul cade dacă se află în
ortostatism;

 globii oculari sunt rotați în sus “dă ochii peste cap”

 faciesul devine palid, iar maxilarele incleștate

 membrele sunt înțepenite, antebrațele flectate, pumnii strânși.

FAZA CLONICĂ (1-2 minute – 10-15 minute)

 capul se mișcă ritmic, globii oculari execută mișcări în toate direcțiile

 apare midriaza
 apar “spume la gură”, scrâșnitul dinților

 membrele prezintă mișcări bruște de flexie-extensie

 puls accelerat, respirație zgomotosă, sacadată, neregulată

 faciesul este cianozată

 uneori apare emisie involuntara de urină sau fecale

FAZA DE REZOLUȚIE 
 contracturile încetează, respirația devine normală;

 criza poate fi urmată de o stare de somn, oboseală sau confuzie.

Asistenta medicală trebuie sa observe circumstanțele de apariție și să rețină toate

informațiile cu privire la criză (durată, aspect,  tip) pentru a relata medicului. Aceste
aspecte pot ajuta în stabilirea cauzei convulsiei și sunt extrem de importante pentru
decizia imediată.

Măsuri de urgență în cazul convulsiilor

 Împiedicarea autotraumatizării
 Îndepărtarea obiectelor periculoase cu care s-ar putea răni bolnavul
 Lărgiți îmbracămintea din jurul gâtului 
 Menținerea permeabilității căilor respiratorii 
 Nu se încercă imobilizarea bolnavului deoarece contracțiile pot provoca fracturi
 Nu așezați obiecte între dinții bolnavului 
 La finalul crizei, pacientul e poziționat în poziție laterală de siguranță  pentru a se
împiedica asfixia bolnavului prin căderea limbii. 
 Se monitorizează respirația după criză
 Se cere ajutor și se transportă la spital pentru stabilirea cauzelor și tratament.