Tema 5.

Circulaţia monetară
Cuvinte-cheie:
circulaţie monetară se înţelege mişcarea continuă a banilor, înveşmântaţi în diverse forme, în procesul
de exercitare de către monedă a funcţiei de mijloc de circulaţie.

masă monetară totalitatea mijloacelor de cumpărare, plată şi acumulare, care deservesc diverse
raporturi şi care aparţin persoanelor fizice şi juridice şi statului.

agregate monetare monetar reprezintă un ansamblu de active monetare de diferită structură şi

conţinut ce serveşte ca măsurător al unor fracţiuni sau al totalului masei monetare.

viteză de circulaţie a banilor este numarul de ori in care, in medie, sunt utilizati banii dintr-o tara intr-o
perioada de timp determinata.

multiplicator monetar este coeficientul care indică de câte ori suma de bani va fi redusă sau crescută
atunci când oferta de bani este redusă sau majorată cu una.

echilibru monetar reprezintă acea stare în care nu există nici exces de bani, nici penurie de bani în
circulaţie, acea stare în care nu există nici inflaţie, nici deflaţie.

inflaţie reprezintă un dezechilibru structural între masa monetară şi economia reală (producţia de
bunuri şi servicii), care se manifestă printr-o creştere persistentă a nivelului general al preţurilor,
provocând deprecierea monetară (scăderea puterii de cumpărare a mijloacelor băneşti).

Printre cauzele inflaţiei, trebuie să luăm în considerare:

 tipărirea (emisiunea) de bani fără acoperire, realizată de către stat pentru a face faţă cheltuielilor sale.

 emisiunea monetară excesivă, creşterea masei monetare în circulaţie fără legătură cu creşterea PIB, cu
oferta de bunuri şi servicii din economie, uneori corelată cu deficitele bugetare substanţiale ale unor
state;

 creaţia monetară excesivă (supracreditarea), numită sugestiv şi inflaţie de credit.

 dezordinea monetară internaţională. Deficitul balanţei de plăţi a SUA a avut drept consecinţă creşterea
substanţială a deţinerilor de dolari în întreaga lume, iar pieţele eurovalutelor au contribuit şi ele la
alimentarea inflaţiei.

 detezaurizarea, care, celelalte condiţii menţinându-se constante, are drept consecinţă transformarea
monedei pasive în monedă activă; creşterea preţurilor provocată de monopoluri, aflate în căutarea de
profituri mai mari;

 indexarea (creşterea) în mod regulat a salariilor, sub presiunea sindicatelor, fără legătură cu creşterea
productivităţii muncii.

 dispariţia în mare măsură a concurenţei prin preţ, producătorii preferând concurenţa prin diferenţierea
produselor, cu consecinţe asupra creşterii preţurilor;

 factorii psihologici şi anticipaţiile inflaţioniste. În acest sens este relevantă preocuparea ţărilor zonei euro
de a introduce bancnote de 1 şi 2 euro în locul actualelor piese metalice, în dorinţa de a lupta contra
inflaţiei.

 detezaurizarea, care, celelalte condiţii menţinându-se constante, are drept consecinţă transformarea
monedei pasive în monedă activă;

 creşterea vitezei de circulaţie a banilor, care, judecând în termenii specifici teoriei cantitative a banilor, nu
ar mai face necesară prezenţa aceleiaşi cantităţi de monedă în circulaţie;
Sumar, consecinţele distructive ale inflatiei rezidă în:

 diminuarea puterii de cumpărare a banilor;

 deprecierea monedei naţionale;

 pierderea resurselor acumulate;

 dezavantajarea creditorilor;

 creşterea speculaţiei în rezultatul creşterii neproporţionale a preţurilor;

 deprecierea resurselor financiare ale statului;

 redistribuirea bogăţiei şi a venitului, caz în care veniturile nu se indexează, iar creditele se

acordă fără a se ţine seama de indicele preţurilor.

deflaţie - o scădere generalizată şi de durată a tuturor preţurilor într-o economie.

indicele general al preţurilor este raportul între produsul intern brut exprimat în prețuri curente PIB1 și
produsul intern brut exprimat în prețurile perioadei de bază PIB0 (dint-un an ales ca bază de
comparație).

puterea de cumpărare a banilor  este un definit prin relația matematică:

IPCB=IM/IP

unde :

 IM - indice masă monetară

 IP - indice prețuri.

instrumente de plată fara numerar sunt anumite documente operaţionale pe suport hârtie, magnetic
sau electronic, care funcţionează pe baza unor tehnici specifice de operare, circulare şi securizare în
vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar, emise de bănci şi instituţiile financiare
nebancare în condiţiile legii.

modalităţi de plată fără numerar reprezintă anumite tehnici specifice de operare în vederea
transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar, determinate de particularităţile unor tranzacţii,
menite să asigure realizarea transferului de fonduri şi stingerea obligaţiilor în monedă de cont, în
condiţiile stabilite de lege.