Tema nr. 2.

Evaluarea rezultatelor activității economice la nivel

macroeconomic.
2.1Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomice.
2.2Indicatorii macroeconomici principali.Principii de evaluare şi metode de
calcul al indicatorilor macroeconomiei în SCN. Indicatori nominali şi
reali.
2.3Venitul disponibil şi bunăstarea economică. Curba lui Lorentz şi
coeficientul Gini.

2.1Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomice.

Rezultatele activităţii la nivel de ansamblu al economiei naţionale dintr-o
perioadă de timp determinată, de regulă un an, se reflectă cifric prin indicatori
macroeconomici.
Măsurarea rezultatelor economice prin asemenea indicatori îndeplineşte o
serie de funcţii esenţiale:
a) Indicatorii macroeconomici au rolul de evidenţă statistică, prin care se
sintetizează informaţiile privind rezultatele activităţilor dintr-o economie
naţională, într-o perioadă determinată, măsurând potenţialul său economic;
b) Pentru agenţii economici ei constituie punctul de plecare în luarea
deciziilor privind dimensiunea, structura şi calitatea ofertei şi cererii de bunuri
economice viitoare, şi pe baza acestora atragerea şi utilizarea factorilor de
producţie;
c) Pe baza lor se fac comparaţii internaţionale, prin care se pun mai bine în
evidenţă valoarea performanţelor obţinute pe plan naţional, nivelul de dezvoltare
economică atins de o ţară şi locul ei în economia mondială.
Măsurarea rezultatelor de ansamblu ale economiei naţionale se bazează pe o
anumită teorie şi concepţie metodologică. Sub acest aspect s-au distins două
sisteme: sistemul conturilor naţionale (SCN) - specific ţărilor cu economie de
piaţă şi sistemul producţiei materiale (SPM) folosit în ţările cu economie
centralizat - planificată.
a) Primul sistem se fundamentează pe teoria factorilor de producţie
elaborată de către Jean Baptiste Say, conform căreia fiecare factor este
recompensat în funcţie de contribuţia sa la activitatea economică. Prin urmare, în
calculul indicatorilor macroeconomici se porneşte de la veniturile factorilor de
producţie.
b) Cel de-al doilea sistem are la bază teoria muncii productive, conform
căreia munca depusă în sfera producţiei materiale, inclusiv în domeniul
serviciilor de producţie crează bunuri economice, deci este productivă.
Deşi, între timp, această teorie a evoluat, în sensul lărgirii sferei de
cuprindere a muncii productive, totuşi, cele mai multe dintre activităţile din

1
 domeniul serviciilor nemateriale (servicii de consum, servicii publice etc.) sunt
considerate în continuare neproductive. Indicatorii macroeconomici calculaţi în
cadrul acestui sistem (Produsul social, Venitul naţional etc.) au o sferă de
cuprindere mai mică faţă de cei calculaţi prin sistemul conturilor naţionale.
Sistemul producţiei materiale a fost caracteristic fostelor ţări socialiste şi pe
măsura tranziţiei lor la economia de piaţă este înlocuit cu sistemul conturilor
naţionale, ai cărui indicatori sunt urmarea evaluării tuturor bunurilor materiale şi
serviciilor materiale şi nemateriale obţinute în activitatea economică într-o
perioadă dată (de regulă un an).
Indicatorii care reflectă rezultatele macroeconomice determinaţi prin
sistemul conturilor naţionale pot fi calculaţi prin trei metode7:
a) metoda de producţie - prin care are loc agregarea produselor şi serviciilor
finale obţinute de agenţii economici în perioada de calcul (de regulă un an). Prin
această metodă, din valoarea totală a producţiei se elimină consumul
intermediar, iar în cazul indicatorilor în formă netă se exclud şi alocaţiile pentru
consumul capitalului fix;
b) metoda utilizării producţiei finale - ce constă în agregarea cheltuielilor
totale ale agenţilor economici cu bunuri materiale şi servicii ce compun
producţia finală. Se însumează cheltuielile menajelor pentru bunuri materiale şi
servicii de consum, cheltuielile publice pentru bunuri materiale şi servicii,
cheltuieli pentru bunuri de investiţii şi exportul net (diferenţa dintre export şi
import);
c) metoda costurilor sau valorii adăugate - prin care se însumează elementele
care reflectă compensarea factorilor de producţie (salariu, profit, dobândă, rentă
etc.), alocaţiile pentru consumul de capital fix (forma brută a indicatorilor) şi
impozitele indirecte (cu excepţia venitului naţional).

2
2.1Indicatorii macroeconomici principali.

3
4
5