Tema 2.

Planificarea fiscală la
macronivel
2.1. Mecanismul planificării fiscale la
macronivel
2.2. Aspectele planificării fiscale la macronivel
în Republica Moldova
 2.1. Mecanismul planificării fiscale la
macronivel
Planificarea şi prognozarea fiscală sunt elementele principale ale mecanismului fiscal. Problema de bază a
planificării şi prognozării fiscale este asigurarea parametrilor calitativi şi cantitativi ale bugetului statului, reieşind
din concepţia fiscală elaborată şi aprobată. Planificarea fiscală la macronivel vizează constituirea sisemului fiscal,
determinarea direcţiilor reformei fiscale şi a politicii fiscale, prognozarea indicatorilor macroeconomici. Această
sarcină se înfăptuieşte atât pentru un an fiscal (planificarea fiscală) cât şi pentru o perioadă mai îndelungată
(prognozarea fiscală).

Etapa prognozării

Prognozarea
indicatorilor Prognozarea
macroeconomici volumului
(PIB, PNB, PNN, VN, veniturilor publice.
ş.a.); 2
 Etapa prognozării, fiind componenta de bază a procesului fiscal,
asigură fundamentarea ştiinţifică şi include următoarele trepte:

• Prognozarea indicatorilor
macroeconomici (PIB,
1 PNB, PNN, VN, ş.a.)

• Prognozarea volumului
veniturilor publice
2
3
 Prognozarea indicatorilor macroeconomici
Prognozarea indicatorilor macroeconomici creează fundamentul procesului fiscal şi, ca rezultat,
determină volumul veniturilor fiscale pentru perioada de un an fiscal. Importanţa prognozării
indicatorilor macroeconomici pentru determinarea volumului veniturilor publice, poate fi explicată în felul
următor:
•PIB determină volumul agregat al bazei fiscale, deoarece reprezintă sursa nestructurată a tuturor
plăţilor fiscale;
•PNB permite de a determina acea parte a plăţilor fiscale, care se vor efectua pe baza activităţii
capitalului naţional, în exclusivitate;
•PNN completează indicatorii macroeconomici precedenţi, reducând baza fiscal agregată
(prin scăderea amortizării) până la PNB, ce constituie veniturile populaţiei şi, astfel permite crearea unei
impresii adecvate privind volumul surselor importante de plăţi fiscale – impozitele indirecte;
•VN – care, conform metodologiei de calcul, nu include, spre deosebire de PNN – impozitarea
indirectă, ci reflectă altă componentă – impunerea directă;
•Veniturile populaţiei reprezintă o parte a VN, care poate fi separată în consum şi economii, arată
mărimea posibilă a încasărilor din impunerea veniturilor;

4
 •Rata medie anuală a dobânzii permite stabilirea influenţei asupra plăţilor fiscale, a mărimilor
PIB şi PNB, deoarece mărimea ei influenţează cererea investiţională agregată;
•Balanţa de plăţi permite determinarea bazei fiscale pentru impunerea indirectă şi, în special,
taxa vamală;
•Numărul populaţiei permite prognozarea plăţilor fiscale, cu incidenţa directă asupra
persoanelor fizice.
Prognozarea volumului veniturilor publice poate fi influenţată de următorii factori:
•Volumul majorat al încasărilor fiscale în totalul veniturilor bugetare poate fi justificat, numai
dacă prognoza dezvoltării economice este caracterizată de un potential economic adecvat;
•Volumul majorat al încasărilor fiscale în totalul veniturilor bugetare poate aduce la activizarea
efectului multiplicatorului fiscal şi, ca rezultat, reducerea cererii şi, în consecinţă reducerea PIB-ului.
Efectele macroeconomice intervin în perioadele fiscale viitoare, adică reuşitele cu caracter operativ
– tactic pot aduce la crize ale strategiei;
•Factorul de creştere a volumului veniturilor bugetare este structura încasărilor fiscale,
determinată de influenţa specifică a veniturilor fiscale şi nefiscale asupra procesului economic.

5
 Planificarea fiscală

Planificarea fiscală constă în determinarea structurii optime a sistemului de impozite şi taxe. Obiectivele şi
sarcinile planificării fiscale au un caracter conceptual şi ţin de determinarea componenţei şi volumului optim al
bazei fiscale şi constau în:
•Elaborarea metodologiei de determinare a bazei fiscale şi monitorizarea ei;
•Evaluarea şi analiza volumului potenţial al bazei fiscale, în conformitate cu metodologia dată.
Planificarea fiscală mai presupune şi delimitarea competenţelor fiscale şi a surselor de venituri între
organele puterii de stat de diferite niveluri. Determinarea proporţiilor concrete de repartizare a impozitelor şi
taxelor între bugetele de diferite niveluri reprezintă baza conceperii planificării fiscale.
Planificarea fiscală mai presupune calculul sumelor concrete plăţilor fiscale, adică a contingentului
impozitelor şi taxelor mobilizate pe teritoriul dat, acesta este unul din componentele de bază ale sistemului fiscal
şi ale planificării bugetare, deoarece evaluarea veniturilor fiscale este chemată de a asigura parametrii calitativi şi
cantitativi, economic fundamentaţi, ai indicatorilor bugetari.
În dependenţă de problemele, care necesită a fi soluţionate, deosebim tactica şi strategia planificării fiscale.
La elaborarea sarcinilor bugetare curente privind impozitele, la determinarea volumului prelevărilor fiscale, ce vor
fi încasate trimestrial se rezolvă probleme de ordin tactic.

6
 Soluţionarea acestor probleme stabileşte scopurile strategice în impozitare. Tactica fiscală
reprezintă un complex de măsuri practice ale organelor publice, îndreptate spre
elaborarea structurii părţii de venituri ale bugetului, în conformitate cu clasificaţia bugetară, de
asemenea, reglementarea fiscală şi efectuarea controlului fiscal.
Efectuarea calitativă a tacticii fiscale determină asigurarea deplină şi la timp cu venituri fiscale
a bugetelor de toate nivelele pentru perioada fiscală curentă. Utilizând metodele intervenţiei
operative în relaţiile fiscale, administraţia fiscală preîntâmpină încălcările fiscale şi asigură bugetele
cu venituri obţinute din amenzi, penalităţi, restanţe la buget, depistate în urma efectuării
controalelor fiscale. În final, măsurile de ordin tactic determină raţionalitatea întregului sistem fiscal.
Strategia fiscală se utilizează frecvent în practica gestiunii fiscale. Planificarea
(prognozarea) fiscală strategică reprezintă baza previziunii economice a oricărui stat.
Cercetările analitice a conţinutului relaţiilor fiscale în procesul executării obligaţiilor fiscale
pentru anul fiscal curent reprezintă o condiţie necesară pentru efectuarea unei strategii fiscale
reuşite. Etapele planificării fiscale, care ţin de alegerea şi elaborarea concepţiei fiscale se referă la
strategia fiscală.

7
 Potenţialul fiscal

Planificarea fiscală strategică şi tactică servesc ca bază pentru elaborarea potenţialului fiscal strategic şi tactic.
Potenţialul fiscal reprezintă capacitatea bazei fiscale a unei unităţi administrativ – teritoriale sau a unei ţări de a
genera venituri fiscale.
Potenţialul fiscal strategic reprezintă volumul prognozat al încasărilor totale brute, obţinut în cadrul producerii şi
circulaţiei, după deducerea cheltuielilor totale pentru obţinerea lor.
Acest indicator oferă imaginea tendinţelor de dezvoltare a economiei statului. Potenţialul fiscal tactic reprezintă valoarea
totală a volumului de încasări fiscale, reieşind din potenţialul fiscal strategic şi cotele de impunere (ajustate la pierderile de
la acordarea scutirilor).
Acest indicator ne arată valoarea totală a resurselor fiscale de care poate beneficia statul la realizarea programului social.
În baza acestor doi indicatori se formează partea de venituri a bugetului. Există un şir de metode pentru aprecierea
potenţialului fiscal. fiecare din ele are atât avantaje, cât şi dezavantaje, exprimate prin exactitatea şi dificultatea calculării.
Dintre metodele utilizate pentru aprecierea potenţialului fiscal deosebim evaluările bazate pe:
•Veniturile fiscale real colectate în raioane;
•Veniturile medii ale populaţiei;
•Produsul brut al unităţilor administrativ – teritoriale;
•Totalitatea resurselor impozabile;
•Structurarea sistemului fiscal reprezentativ;
•Structurarea sistemului fiscal reprezentativ utilizând analiza regresivă. 8
“
▰ Cea mai simplă metodă este utilizarea în calitate de
măsură a potenţialului fiscal, impozitele real colectate pe
raioane. Acest indicator, însă, nu ia în vedere eforturile fiscale
ale organelor publice locale, ceea ce face utilizarea lui
neeficientă. Venitul mediu pe cap de locuitor şi produsul brut al
unităţilor administrativ – teritoriale, în acest caz, nu depind de
eforturile fiscale, în veniturile medii pe cap de locuitor nu sunt
incluse sumele veniturilor nerezidenţilor, iar volumul
produsului brut al unităţilor administrativ – teritoriale nu ia în
consideraţie structura producerii şi a cotelor de impozitare.

9
2
2.2. Aspectele planificării
fiscale la macronivel în
Republica Moldova
10
Procesul de planificare fiscală în Republica Moldova
este influenţat de mai mulţi factori:

Majorarea datoriilor
Agravarea
reciproce ale Disciplina fiscală
proceselor
întreprinderii faţă de nesatisfăcătoare
inflaţioniste
buget

Informaţia neexactă
Sporirea excesivă a
şi, uneori,
sferei serviciilor faţă
contradictorie, a
de sfera producţiei
indicatorilor statistici

11
Sistemul bugetar al Republicii Moldova se bazează pe Legea cu privire la sistemul bugetar şi
procesul bugetar, care asigură elaborarea bugetului relativ admisibil.
Indicatorii economici de bază, necesari pentru elaborarea bugetului de stat sunt transmişi
Ministerului Finanţelor în termenii stabiliţi şi includ prognozarea indicatorilor macroeconomici şi
sociali pentru anul viitor. Ministerul Finanţelor determină volumul total al veniturilor şi cheltuielilor
prognozate şi elaborează proiectul bugetului de stat.
Organizaţiile publice prezintă Ministerului Finanţelor informaţii şi propuneri privind bugetul, care
includ:
•Veniturile şi cheltuielile executate în anul bugetar anterior;
•Veniturile şi cheltuielile prevăzute pentru anul curent;
•Veniturile şi cheltuielile pentru anul viitor;
•Veniturile şi cheltuielile prevăzute pentru anul ce urmează după anul viitor.

12
 Astfel, la elaborarea proiectului bugetului sunt utilizate prognozele economice atât pe termen
mediu, cât şi cele pe termen lung. Se ţine cont de modificările posibile în politica bugetar-fiscală şi
monetară. De asemenea se ţine cont de principalii indicatori macroeconomici:

Nivelul ratei
procentuale de
Indicii preţurilor
refinanţare a
BNM

Veniturile
Nivelul şomajului persoanelor
fizice şi juridice

13
 Planificarea fiscală în Republica Moldova

Planificarea fiscală în Republica Moldova este bazată pe concepţia ştiinţific argumentată a formării sistemului
fiscal, componenţa şi structura lui, în corespundere cu reorganizările ce au loc în economie. Astfel, planificarea fiscală îşi
găseşte reflectarea în politica fiscală promovată de stat, care determină principiile organizaţional – juridice de
funcţionare a sistemului fiscal şi metoda calculării anumitor impozite (prima componentă).
A doua componentă a planificării fiscale este diferenţierea împuternicirilor fiscale şi a surselor de venit între
organele de conducere şi gestiune la diferite nivele. Determinarea proporţiilor de distribuire a impozitelor
între bugete constituie baza planificării fiscale. Normativele defalcărilor impozitelor şi taxelor în bugetele de nivel mai
inferior a sistemului bugetar sunt determinate de legea cu privire la bugetul dat.
A treia componentă a planificării fiscale este calculul sumelor concrete a impozitelor, mobilizate pe un anumit
teritoriu. Acesta este unul din principalele elemente ale sistemului planificării fiscale bugetare, deoarece aprecierea
încasărilor fiscale este chemată să asigure parametrii cantitativi şi calitativi, economic argumentaţi, ai indicatorilor bugetari.
Principala sarcină a acestei etape de planificare fiscală este determinarea volumului încasărilor fiscale pentru o perspectivă
pe termen mediu şi lung în baza calculelor prognozate de modificarea veniturilor întreprinderilor şi a unor ramuri
separate a economiei în întregime. În statele dezvoltate procesul de planificare a veniturilor este bazat pe prognoze
economice, cu utilizarea unui model economico - matematic perfect. În Republica Moldova efectuarea acestui proces nu
are o bază metodologico – matematică structurată şi ştiinţific argumentată.

14
 La elaborarea proiectului bugetului sunt utilizate prognozele economice atât pe termen mediu
cât şi pe termen lung. Prognoza pe termen mediu apreciază perspectivele dezvoltării economice,
de regulă pentru următorii trei ani, se elaborează în baza modelelor econometrice de dezvoltare
economică a statului, ţinând cont de modificările posibile în politica bugetar – fiscal şi monetară. În
Republica Moldova, Cadrul Bugetar pe Termen Mediu – document prin care se stabilesc obiectivele
politicii bugetar-fiscale şi se determină cadrul de resurse şi cheltuieli ale bugetului public naţional şi
ale componentelor acestuia în perspectiva de trei ani.
Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014 stabilește cadrul juridic
general privind elaborarea și aprobarea procesele de pregătire și aprobare a CBTM.
Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen
mediu şi îl prezintă spre informare Parlamentului.
Cadrul bugetar pe termen mediu se elaborează de către Ministerul Finanţelor, în comun cu
alte autorităţi publice responsabile, în conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite
de prezenta lege.
Cadrul bugetar pe termen mediu cuprinde:
cadrul macroeconomic;
politica bugetar-fiscală;
cadrul macrobugetar;
cadrul de cheltuieli. 15
 Prognoza pe termen lung se efectuează pentru o perspectivă mai
îndelungată (mai mult de 5 ani). În ea, de regulă, se reflectă scopurile şi sarcinile
politicii bugetar – fiscale a statului.
Problema principală a politicii fiscale în domeniul veniturilor este identificarea
echilibrului între necesitatea majorării veniturilor ca sursă principală a cheltuielilor,
direcţionate spre reducerea sărăciei, precum şi necesitatea susţinerii mediului de
afaceri, care este factorul principal de creştere economică.
În acest sens, pentru Republica Moldova este importantă creşterea
veniturilor cu ritmuri mai înalte decât rata inflaţiei, şi, în acelaşi timp ajustarea
presiunii fiscale la nivelul, care ar favorize dezvoltarea mediului de afaceri şi
investiţii.
Direcţiile principale ale politicii fiscale pe termen mediu se bazează pe
prevederile Concepţiei reformei fiscale şi sunt orientate spre realizarea
obiectivelor de creştere economică şi reducere a sărăciei, precum şi obţinerea
unor performanţe în vederea asigurării stabilităţii şi previzibilităţii veniturilor la
buget.

16
Principalele direcţii ale politicii fiscale pe
termen mediu sunt:

1. Asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale

2. Optimizarea presiunii fiscale se va realiza prin modificarea

structurii cotelor impozitelor şi extinderea în continuare a
bazei fiscale

3. Codificarea şi simplificarea în continuare a

legislaţiei fiscale

4. Armonizarea legislaţiei fiscale cu cea a statelor membre

Uniunii Europene

17
 Asigurarea echităţii, stabilităţii şi
transparenţei fiscale
Transparenţa reglementărilor,
în vederea asigurării aplicării
Stabilitatea fiscală se va
Echitatea fiscală se va sigure a legislaţiei fiscale,
asigura prin faptul, că orice
asigura prin crearea condiţiilor este rezultatul unui proces
modificare şi completare a
fiscale egale pentru toţi extins de consultări publice şi
reglementărilor în domeniul
contribuabilii, precum şi prin dialog public derulate cu
fiscal vor putea fi efectuate
eliminarea şi neadmiterea reprezentanţii mediului de
nemijlocit prin modificarea şi
unor tratamente preferenţiale; afaceri, agenţiile naţionale şi
completarea Codului Fiscal;
internaţionale de consultanţă,
precum şi partenerii sociali.

18
 Optimizarea presiunii fiscale se va realiza prin modificarea
structurii cotelor impozitelor şi extinderea în continuare a bazei
fiscale, se va realiza prin:
Revederea facilităţilor
fiscale acordate la plata
Implementarea noilor
tuturor impozitelor şi Implementarea unui
reglementări în
taxelor în vederea nou mecanism de
impozitarea veniturilor
menţinerii celor care sunt impozitare pentru o
nerezidenţilor, care
direcţionate spre anumită structură de
activează pe teritoriul
susţinerea creşterii contribuabili.
Republicii Moldova;
economice şi reducerea
sărăciei;

19